ANALIZA REZULTATELOR DIN ACTIVITATEA DE PRODUCTIE SI COMERCIALIZARE - Analiza cifrei de afaceri

ANALIZA REZULTATELOR DIN ACTIVITATEA DE PRODUCTIE SI COMERCIALIZARE

Scopul activitatii oricarei firme il constituie realizarea unor produse, lucrari si servicii care sa satisfaca anumite nevoi sociale si obtinerea unui profit. Pentru exprimarea rezultatelor din activitatea de productie si comercializare, la nivelul firmei, se utilizeaza un sistem de indicatori care cuprinde: productia exercitiului, cifra de afaceri, valoarea adaugata, productia fizica.

Principalele surse de date pentru analiza acestor indicatori sunt reprezentate de Contul de Profit si Pierderi si Situatia Soldurilor Intermediare de Gestiune, la care se adauga date din evidenta operativa a firmei.

Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezinta veniturile totale obtinute din activitatea comerciala a unei intreprinderi pe o anumita perioada de timp. In cadrul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare precum si veniturile extraordinare.

Analiza cifrei de afaceri prezinta o importanta deosebita deoarece permite aprecierea locului intreprinderii in sectorul sau de activitate, a pozitiei sale pe piata, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activitati in mod profitabil. Totodata, modificarea cifrei de afaceri se reflecta asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum si asupra eficientei activitatii societatilor comerciale.

Din punct de vedere al continutului si al sferei de intindere, cifra de afaceri poate fii privita ca: cifra de afaceri neta (totala), cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginala si cifra de afaceri critica.

Cifra de afaceri neta (CA), exprima volumul total al afacerilor unei firme, evaluate in preturile pietei. Cuprinde totalitatea veniturilor din vanzarea marfurilor si produselor, executarea lucrarilor si prestarea serviciilor intr-o perioada de timp, precum si veniturile din subventii de exploatare.

Cifra de afaceri medie (), se poate determina in unitatile monoproductive, si reflecta incasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu.

Cifra de afaceri marginala (CA_m), exprima variatia incasarilor unei firme generata de cresterea cu o unitate a volumului vanzarilor.

Cifra de afaceri critica (CA_min), reprezinta acel nivel al vanzarilor la care se asigura acoperirea in totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero. In acest caz, cifra de afaceri minima se determina cu relatia:

unde:    CF - cheltuielile fixe totale;

Ncv - nivelul relativ al cheltuielilor variabile.

Principalele obiective ale analizei cifrei de afaceri vizeaza:

analiza dinamicii cifrei de afaceri;

analiza structurala a cifrei de afaceri;

analiza factoriala a cifrei de afaceri;

1.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Are drept obiectiv desprinderea tendintei de evolutie a afacerilor firmei in scopul luarii celor mai potrivite decizii. Astfel, daca cifra de afaceri este in crestere, firma trebuie sa identifice noi surse pentru finantarea activitatii. Daca dimpotriva cifra de afaceri are tendinta de reducere vor trebui gasite noi piete de desfacere pentru produsele realizate.

In procesul de analiza se calculeaza modificarea absoluta si procentuala intervenita in marimea cifrei de afaceri din perioada curenta fata de cea prevazuta sau din perioada de baza astfel:

; ; .

In functie de marimea si semnul acestor modificari se pot face aprecieri cu privire la cresterea sau scaderea cifrei de afaceri a intreprinderii in perioada supusa analizei.

1. Analiza structurala a cifrei de afaceri

Fiecare nivel al cifrei de afaceri corespunde unei anumite structuri a activitatii. Structura cifrei de afaceri poate fii privita dupa mai multe criterii: pe produse, pe tipuri de activitati, pe piete de desfacere etc. Pentru analiza structurala a cifrei de afaceri se calculeaza marimile relative de structura cu relatia:

unde:    CA_i - cifra de afaceri aferenta produsului (activitatii) i.

In vederea asigurarii unor comparatii in timp sau intre anumite firme se poate utiliza coeficientul de concentrare sau coeficientul Gini-Struck. Acest coeficient se determina cu ajutorul urmatoarei relatii:

unde:    g_i - structura cifrei de afaceri pe produse sau activitati;

n - numarul de produse din nomenclatorul de fabricatie al intreprinderii.

Acest coeficient poate lua valori intre 0 si 1. Daca nivelul lui se apropie de 0 inseamna ca cifra de afaceri este repartizata relativ uniform pe cele n produse din nomenclatorul de fabricatie. Daca dimpotriva nivelul lui se apropie de 1 inseamna ca in structura vanzarilor sunt cateva produse care detin cea mai mare pondere in cifra de afaceri.

In acelasi scop se poate folosi si indicele Herfindhal care se determina cu relatia:

Valoarea acestui coeficient este egala cu 1 daca intreprinderea vinde un singur produs si cu 1/n daca vanzarile sunt repartizate in proportii egale pe produse.

1.3. Analiza factoriala a cifrei de afaceri

In evolutia sa, cifra de afaceri este influentata de un complex de factori interni si externi, care pot conduce la cresterea sau reducerea nivelului acesteia. Analiza factoriala are rolul de a identifica acesti factori, de a stabilii nivelul si sensul influentelor lor, pentru ca in final sa poata fi stabilite masuri de limitare a actiunii factorilor cu influenta negativa, respectiv mentinerea si amplificarea factorilor cu influenta pozitiva.

Pentru analiza factoriala acesti factori sunt agregati sub forma de modele de analiza. Dezavantajele unor astfel de modele sunt date de faptul ca iau in considerare simultan numai un numar limitat de factori, ceea ce necesita utilizarea mai multor modele factoriale in functie de complexitatea si diversitatea problematicii analizate.

Aceste modele pot fi grupate in doua categorii:

modele stabilite in functie de volumul vanzarilor si al preturilor de vanzare;

modele stabilite in functie de potentialul intern al intreprinderii.

a) Modele stabilite in functie de volumul vanzarilor si al preturilor de vanzare

Intr-o intreprindere, marimea cifrei de afaceri poate fi stabilita in functie de volumul fizic al productiei vandute pe sortimente (q) si de pretul de vanzare pe unitatea de produs (p):

Volumul fizic al productiei vandute reflecta atat influenta unor factori interni (potentialul productiv, reteaua de distributie, calitatea produselor, promovarea acestora pe piata etc.), cat si influenta unor factori externi (cererea manifestata pe piata, intensitatea concurentei etc.). De asemenea, si preturile de vanzare regrupeaza influenta mai multor factori, unii interni (politica de pret promovata de intreprindere, calitatea produselor, costul de productie), iar altii externi (cererea manifestata pe piata, intensitatea concurentei, tendintele pietei de desfacere, politica fiscala promovata de Guvern etc.).

Schema factorilor de influenta, potrivit acestui model, se prezinta astfel:

iar influentele factorilor se calculeaza cu ajutorul metodei substituirilor in lant. Pentru firma considerata se inregistreaza urmatoarele valori ale influentelor:

1. ;

;

Cresterea cifrei de afaceri a fiecarei firme poate avea loc prin cresterea volumului productiei vandute in functie de cerintele pietei si de resursele disponibile ale fiecarei intreprinderi. De asemenea, un rol important in cresterea cifrei de afaceri il are cresterea pretului de vanzare in functie de calitatea productiei si de evolutia raportului dintre cerere si oferta pe piata.

Intre cei doi factori exista o stransa legatura. Astfel, de cele mai multe ori, o crestere a preturilor de vanzare atrage dupa sine o reducere a vanzarilor, in timp ce o reducere a preturilor conduce la cresterea volumului vanzarilor. Uneori insa, este posibil ca reducerea prea puternica a preturilor de vanzare sa conduca la reducerea vanzarilor, deoarece consumatorii asociaza pretul cu calitatea. De aceea intreprinderea trebuie sa gaseasca acel nivel al preturilor de vanzare care sa maximizeze cifra de afaceri.

Trebuie precizat faptul ca primul factor contine si influenta structurii productiei vandute, care prin intermediul pretului diferentiat pe produse actioneaza asupra cifrei de afaceri.

Influenta modificarii structurii productiei poate fi cuantificata prin calcularea unui pret mediu de vanzare in cazul produselor omogene (exprimate in aceeasi unitate de masura).

,

unde:    

gi - structura productiei vandute

p - pretul de vanzare pe produse

- pretul mediu de vanzare, pentru produsele omogene.

Influentele acestor factori se calculeaza cu metoda substituirii in lant:

1. Influenta volumului fizic al productiei vandute:

;

Influenta pretului mediu de vanzare

;

1. Influenta structurii productiei vandute:

,

unde:

2 Influenta pretului de vanzare pe produse:

;

Putem aprecia ca modificarea structurii productiei vandute in favoarea unor sortimente care sunt solicitate pe piata si au preturi de vanzare mai mari, reprezinta o cale importanta de crestere a cifrei de afaceri. Este insa necesar ca nivelul de profitabilitate al acestor produse sa fie cel putin egal cu cel al produselor cu pret de comercializare mai mic.

b) Modele stabilite in functie de potentialul intern al intreprinderii

Pentru analiza factoriala se mai pot folosi si alte modele ce pun in evidenta influenta factorilor interni. Astfel, daca dorim sa urmarim legatura dintre cifra de afaceri si modul de utilizare a resurselor umane si materiale putem folosi urmatorul model:

.

unde:    - numarul mediu de salariati;

Wa - productivitatea muncii (Wa);

Gv - gradul de valorificare a productiei fabricate.

La randul ei productivitatea muncii poate fi privita in functie de gradul de inzestrare tehnica a muncii cu mijloace fixe (It) si de eficienta utilizarii mijloacelor fixe (E):

.

In acest caz schema factorilor de influenta se prezinta astfel:

Influentele factorilor le stabilim cu ajutorul metodei substituirilor in lant:

1. Influenta numarului de salariati:

;

Influenta productivitatii muncii:

,

din care:

1 Influenta inzestrarii tehnice a muncii:

;

2 Influenta eficientei utilizarii mijloacelor fixe:

;

3. Influenta gradului de valorificare a productiei fabricate:

Analiza valorii adaugate

Valoarea adaugata este un indicator sintetic care exprima valoarea nou creata de activitatea productiva a intreprinderilor intr-o anumita perioada de timp. In acelasi timp, valoarea adaugata exprima mai bine efortul nemijlocit al fiecarei intreprinderi la crearea produsului intern brut, permite aprecierea mai corecta a eficientei economice, stimuleaza reducerea cheltuielilor materiale, folosirea eficienta a mijloacelor de productie si a fortei de munca.

Principalele obiective ale analizei valorii adaugate sunt:

analiza nivelului si dinamicii;

analiza structurii valorii adaugate;

analiza factoriala a valorii adaugate;

1. Analiza nivelului si dinamicii valorii adaugate

Pentru determinarea nivelului valorii adaugate se pot folosi doua metode: metoda sintetica sau indirecta si metoda analitica sau directa.

Metoda sintetica (indirecta) este cea mai raspandita in calculul valorii adaugate deoarece este mai exacta si se poate aplica mai usor.

Stabilirea valorii adaugate prin aceasta metoda se face scazand din productia exercitiului , consumurile intermediare provenite de la terti:

VA = Qe - Cm,

unde:    VA - valoarea adaugata;

Cm - cheltuieli materiale (materii prime, materiale, combustibili, energie, diverse servicii etc.) provenite de la terti.

In cazul firmelor care desfasoara si activitate de comert, valoarea adaugata totala cuprinde si marja comerciala (Mc), stabilita ca diferenta intre valoarea marfurilor vandute (Vm) si costul marfurilor vandute (Cmv):

VA = Mc + (Qe - Cm)

Metoda analitica (directa) sau aditiva de calcul a valorii adaugate permite determinarea acesteia prin insumarea elementelor sale componente:

- cheltuieli cu personalul (Cs);

- impozite si taxe (IT);

- cheltuieli cu amortizarea (A);

- cheltuieli financiare (CF);

- profitul net (Pn).

VA = Cs + IT + A + CF + Pn.

In acest caz, valoarea adaugata cuprinde remunerarea muncii prin cheltuielile cu personalul, a capitalului propriu sau actionarilor prin dividende, a capitalului imprumutat prin dobanzi, a capitalului tehnic prin amortizare, a statului prin impozite si taxe, precum si a intreprinderii prin profitul reinvestit (folosit pentru autofinantare). Aceasta metoda permite urmarirea modului de repartizare a valorii adaugate intre participantii la activitatea firmei.

Analiza structurala a valorii adaugate

Analiza structurala a valorii adaugate are drept obiectiv urmarirea modului de repartizare a acesteia intre participantii directi si indirecti la activitatea economica a firmei. In acest scop se calculeaza ratele de remunerare a valorii adaugate, respectiv a ponderii fiecarui element component in totalul acesteia. Se pot stabili urmatoarele rate:

rata de remunerare a personalului (R₁):

rata de remunerare a statului (R₂):

rata de remunerare a capitalului tehnic (R₃):

rata de remunerare a creditorilor (R₄):

rata de remunerare a actionarilor (R₅):

Aceste rate permit efectuarea de comparatii sectoriale si inter-exercitii si ofera informatii asupra modului de repartizare a valorii adaugate intre partenerii sociali, respectiv personalul, statul, intreprinderea, creditorii si actionarii. Astfel, o crestere a ponderii profitului se apreciaza favorabil, in timp ce cresterea ponderii cheltuielilor financiare poate semnifica o crestere a gradului de indatorare al firmei. Ponderea impozitelor si taxelor depinde de fiscalitatea promovata de stat, cresterea acesteia apreciindu-se nefavorabil.

3. Analiza factoriala a valorii adaugate

Analiza factoriala a valorii adaugate are drept obiectiv identificarea factorilor care influenteaza evolutia acesteia, precum si cuantificarea influentei acestora.

Daca se urmareste corelatia dintre valoarea adaugata, productia exercitiului si cheltuielile materiale, analiza acesteia se poate realiza pe baza urmatorului model:

.

Modificarea valorii adaugate se explica prin modificarea productiei exercitiului si a valorii adaugate medii ce revine la 1 leu productie a exercitiului . Productia exercitiului poate fi privita si ea in functie de timpul total lucrat de salariati, exprimat in ore-om (T) si de productivitatea orara a muncii (Wh), iar timpul total lucrat depinde de numarul mediu de salariati (Ns) si timpul de lucru mediu pe un salariat (). La randul ei valoarea adaugata medie la 1 leu productie a exercitiului () depinde de structura productiei pe sortimente (g) si de valoarea adaugata la 1 leu productie pe produse (va). Pe baza modelului prezentat se poate stabili urmatorul sistem factorial:

In cadrul valorii adaugate totale cea mai mare pondere o detine valoarea adaugata aferenta productiei vandute, sau valoarea adaugata realizata. Pentru analiza acesteia poate fi folosit urmatorul model, care permite stabilirea valorii adaugate pe fiecare produs in parte:

VA =.

Schema factorilor de influenta, in acest caz, se prezinta astfel:

Influentele acestor factori se calculeaza cu ajutorul metodei substituirilor in lant, astfel:

1. Influenta volumului fizic al productiei

,

unde:    Iq - indicele volumului fizic al productiei. ;

Influenta structurii productiei:

3. Influenta valorii adaugate pe produs:

,

din care:

3.1 Influenta cheltuielilor materiale pe produs:

3.2 Influenta pretului de vanzare:

;