PIATA DE CAPITAL

PIATA DE CAPITAL

Continutul pietei capitalului, ca de altfel si a celorlalte segmente ale pietei in ansamblul ei, este dat de oferta si cererea de capital.

Oferta de capital cuprinde totalitatea mijloacelor banesti disponibile pentru plasament la un moment dat sau intr-o anumita perioada de timp si la un anumit pret (dobanda). Piata respectiva include economiile ce se formeaza in perioada data, capitalul eliberat dintr-un imprumut sau utilizare anterioara, transformarea inactivelor (imobilizarilor) in lichiditati active, capitalurile disponibilizate pentru o perioada de timp.

Cererea de capital defineste ansamblul nevoilor de capital ale agentilor economici la un moment dat sau intr-o anumita perioada de timp, avand in vedere si nivelul dobanzii pe care sunt dispusi sa o suporte solicitantii de capital. Piata respectiva include capitalul social pentru investitii, resursele suplimentare necesare functionarii normale a capitalului imprumutat, mijloacele necesare pentru formarea de rezerve.

Principalul mijloc de concurenta folosit il cnstituie rata dobanzii pentru depuneri si credite, in timp ce la bursa de valori concurenta depinde de dividendul incasat pe actiune si dobanda cuvenita pentru actiune.

Prin intermediul pietei capitalurilor, disponibilitatile de fonduri banesti sunt mobilizate catre unitati specializate, in vederea folosirii lor drept resurse de capital, piata capitalului raspunzand unor nevoi obiective ale functionarii, in ansamblul ei.

Piata capitalurilor indeplineste mai mute functii, care raspund unor necesitati obiective ale desfasurarii vietii economice. Din multitudinea de functii, esentiale sunt urmatoarele:

1. Asigura finantarea suplimentara a activitatilor economice, motiv pentru care aceasta piata mai poarta denumirea de piata financiara.

Sursele de finantare existente pe piata capitalului sunt surse proprii (interne) si surse atrase (externe).

- Sursele proprii provin, in principal, din partea de profit care se reinvesteste pentru dezvoltarea si modernizarea activitatilor economice si din amortizarea capitalului fix. Pentru crearea si desfasurarea unei activitati economice de diferite persoane fizice sau persoane juridice, sursa proprie poate fi constituita din economiile personale sau mostenite.

- Sursele atrase includ: surse directe, care constau in emiterea si vanzarea de hartii de valoare, precum si surse indirecte, realizate prin intermediul creditelor mijlocite de institutiile financiare specializate sub forma depozitelor monetare.

Izvorul surselor externe il constituie economiile realizate de agentii economici, populatie, institutiile publice peste necesarul lor de consum si care pot fi retinute sub forma de lichiditati sau pot fi plasate in activitatile economice direct sau indirect si transformate in active financiare care au capacitatea de a produce venituri in viitor.

Plasamentul optim se realizeaza atunci cand sunt indeplinite simultan conditiile: este foarte sigur, foarte bine remunerat, capitalul trebuie sa fie disponibil in caz de nevoie.

Concluzii:   

Pe de o parte, in alegerea modalitatilor de plasament a capitalului trebuie tinuta seama de urmatoarele criterii: - disponibilitatea capitalului

- rentabilitatea capitalului

- riscul capitalului.

Orice plasament de capital trebuie sa se faca pe baza compararii acestor criterii.

Pe de alta parte, avand in vedere criteriul prudentei, o solutie optima consta in diversificarea formelor de plasament, astfel incat sa se dispuna de posibilitatea obtinerii, la nevoie, de lichiditati, astfel incat riscurile sa fie diminuate.

Plasarea capitalului in activitatile economice se poate realiza pe mai multe cai:

a) Investirea intr-o afacere pe cont propriu;

b) Cumpararea de bunuri imobiliare (cladiri etc.);

c) Subscrierea capitalului in actiuni si obligatiuni si plasarea lor prin intermediul bancilor, care au menirea de a se interpune intre cei care dispun de ele si cei care au nevoie de capital;

d) Depunerea banilor in conturi la diferite banci sau Case de Economii ce colecteaza si repartizeaza capitalul.

2. Asigura compensarea excedentului cu deficitul de lichiditati bancare, permitand mobilizarea capitalului, adica deplasarea lui de la un posesor la altul.

In cea mai mare parte, capitalul este fixat in bunuri de productie, imobiliare, lucru ce face imposibila deplasarea lui prin vanzare si cumparare si aceasta cu atat mai mult cu cat si respectivele bunuri fac parte din patrimoniul unei societati. Datorita acestui fapt, miscarea capitalului dintr-o ramura in alta poate fi asigurata numai prin intermediul valorilor mobiliare. Aceasta modalitate prezinta un mare avantaj pentru miscarea capitalului, pentru asigurarea fluiditatii capitalului, pentru asigurarea lichiditatii in cadrul economiei.

Deci, piata capitalului - intr-un sens foarte larg - insumeaza toate posibilitatile de procurare a capitalului prin luarea in considerare si a perioadei de timp in care se solicita capitalul respectiv.

Piata capitalului este alcatuita din doua componente principale, care se intrepatrund: piata capitalului pe termen scurt si piata capitalului pe termen mediu si lung.

Piata capitalului pe termen scurt este acel segment de piata care include raporturile care se formeaza in procesul atragerii capitalului si, respectiv al plasarii lui pe termen scurt. Aceasta piata a capitalului pe termen scurt este piata interbancara, prin intermediul careia bancile se imprumuta intre ele pe termen scurt de la o zi la un an si are un rol foarte important in finantarea activitatilor agentilor economici, dar si in operatiunile de scontare si rescontare a titlurilor de credit, precum si in activitatea de procurare a fondurilor de lichiditati inainte de scadenta.

Piata capitalului pe termen mediu si lung include relatiile care iau nastere in legatura cu plasarea fondurilor pe termen mediu (1-7ani) si pe termen lung (peste 7 ani).

Acest segment de piata include: - piata financiara mobiliara;

- piata imprumuturilor pe gaj de titluri de valoare pe termen lung;

- piata ipotecara.

Piata financiara mobiliara este un mecanism prin care activele financiare sunt introduse in circuitul economic.

Din punct de vedere al importantei titlurilor de valoare care circula pe piata capitalului, aceasta se imparte, la randul ei, in piata actiunilor si piata obligatiunilor.

Piata actiunilor (Piata titlurilor de valoare cu venituri variabile)

Actionarii sunt persoane fizice si persoane juridice care sunt detinatoare de actiuni. Principalele intreprinderi cu scop lucrativ care functioneaza in economia de piata sunt S.A. capitalul lor se formeaza prin participarea mai multor actionari, societati sau asociatii. Fiecare actionar primeste un numar de actiuni proportional cu marimea capitalului banesc subscris.

Actiunea este un inscris, un titlu de valoare care atesta dreptul detinatorului de capital social al unei S.A. sa primeasca o parte din profitul realizat de societatea respectiva.

Deci, actiunea reprezinta o fractiune de capital social care confera posesorului dreptul de actionar (membru al S.A.), cu drepturile si obligatiile ce deriva din aceasta calitate:

1. Sa primeasca o parte din profitul S.A. la care este membru sub forma de dividende (parte din profitul net ce se repartizeaza posesorului de actiuni in raport cu valoarea nominala a actiunilor lui si numarul actiunilor);

2. Sa fie informat asupra gestiunii, sa aiba acces la diferite documente si sa primeasca explicatii de la conducerea operativa si executiva a firmei;

3. Sa primeasca o parte din capitalul firmei, proportional cu valoarea actiunilor in cadrul firmei, in cazul in care firma este lichidata;

4. Sa suporte o parte din pierderile firmei, in cazul in care aceasta nu obtine profit.

Actiunile sunt de mai multe feluri:

I. In functie de modul de transmitere a actiunilor:

a)      actiuni nominale (nominative) - se caracterizeaza prin faptul ca poarta inscris numele posesorului. In acest caz, actiunea se poate transfera de la un posesor la altul numai prin inscrierea in registrul special la unitatea emitenta;

b)      Actiuni la purtator - nu au inscris numele posesorilor lor pe ele, iar drepturile ce deriva din posesiunea lor revin celui care le detine;

II. In functie de marimea dividendului obtinut:

a)      actiuni preferentiale (prioritare) - confera detinatorului drepturi pe care nu le au ceilalti actionari: dreptul de a obtine dividend fix, indiferent de volumul profitului obtinut de societate;

b)      actiuni ordinare (obisnuite) - confera detinatorilor dreptul sa obtina un venit care oscileaza in functie de marimea profitului societatii, sa participe la A.G.A., dreptul la un singur vot in A.G.A. Prin contractul de societate sau statutul de organizare si functionare se poate limita nr. voturilor actionarului care poseda mai multe actiuni.

III. Mai exista si alte tipuri de actiuni:

a)      actiuni de folosinta - dreptul la rambursarea valorii nominale, ca urmare a amortizarii capitalului;

b)      actiuni cu drept rural - se caracterizeaza prin aceea ca pot fi vandute sau cumparate la bursele de valori si pot conferi detinatorilor lor anumite drepturi speciale.

Piata obligatiunilor (Piata titlurilor de valoare cu venit fix)

In scopul contractarii unui imprumut obligatar se emit obligatiuni. Emitentii sunt diferiti agenti ecnonomici, inclusiv statul.

Obligatiunea este o hartie de valoare emisa de o institutie publica cu tiltu de creanta, in vederea lansarii unui imprumut, titlu de valoare ce confera detinatorului ei calitatea de creditor si totodata, dreptul de a primi pentru suma imprumutata un venit fix sub forma de dobanda (cupon) stabilita anterior. Obligatiunea nu are o valoare proprie. Ea reprezinta o forma a capitalului fictiv, desi se vinde, se cumpara si se gajeaza.

Obligatiunile pot fi de mai multe feluri:

a)      obligatiuni nominale;

b)      obligatiuni la purtator.

Piata actiunilor este o piata pe care se negociaza actiunile. Pretul se stabileste in functie de cerere si oferta de actiuni. Cursul actiunilor variaza de la o perioada la alta in functie de rezultatele prezente si viitoare ale societatii emitente.

Cursul obligatiunii variaza in functie de evolutia ratei dobanzii pe piata creditelor.

Piata ipotecara

Ipoteca este un titlu de valoare obtinut de o persoana fizica sau persoana juridica de la o banca speciala, in schimbul garantarii sumei respective cu o valoare imobiliara.

Daca suma imprumutata pe aceasta cale nu este restituita la scadenta, atunci valoarea imobilizarii oferita drept garantie trece in proprietatea celui care detine ipoteca.

Concluzii

Piata capitalului este acel spatiu economic in cadrul caruia are loc emiterea si, respectiv, vanzarea-cumpararea de titluri de valoare si constituie, pe de o parte un mecanism de sustinere baneasca a capitalului, iar pe de alta parte, o modalitate de miscare a capitalului de la un proprietar la altul.

Deci, se poate spune ca exista o piata primara a capitalului, pe care se emit titluri de valoare si o piata secundara (bursa de valori), pe care se negociaza titlurile de valoare. Aceste doua piete se completeaza reciproc, ofera garantii detinatorului de capital ca aceste titluri au valoare si ca isi pot recupera capitalul, ofera posibilitatea transformarii in lichiditati a titlurilor de valoare, deci servesc la miscarea capitalului in economie, la functionarea economiei etc.

Piata capitalului este o piata specializata in facilitarea de tranzactii cu activele financiare. Pentru acest considerent, piata capitalului este denumita piata financiara.

Pe piata capitalului se tranzactioneaza active financiare care au scadente pe termen mediu si lung. Prin intermediul pietei capitalului este satisfacuta nevoia de capital a solicitantilor cu disponibilitatile de capital ale ofertantilor.

In general, piata capitalului urmareste sa ofere solicitantilor de capital posibilitatile necesare in vederea extinderii activitatilor de investitii.

Activele financiare sunt bunuri de capital care pot genera venituri viitoare. Ele pot fi active fizice si active propriu-zise. Activele fizice sunt bunuri de productie si bunuri de consum de folosinta indelungata. Activele propriu-zise sunt depozite monetare, hartii de valoare pe termen scurt (sub 1 an) si pe termen lung, acestea din urma consacrand drepturile banesti ale detinatorilor asupra veniturilor viitoare pe care le pot aduce.

Activele financiare se pot prezenta sub forma titlurilor financiare si au urmatoarele caracteristici definitorii:

- au forma materiala si garanteaza drepturile posesorilor lor;

- permit transformarea unor valori imobiliare (cladiri) in valori mobiliare;

- au o anumita valoare.

In Franta, piata capitalului se subdivide in piata creditului, piata valorilor mobiliare si piata monetara.

In America, piata capitalului este componenta pietei financiare si desemneaza tranzactii cu titluri financiare pe termen lung, precum si tranzactii cu instrumente monetare.

In functie de subiectii participanti la tranzactiile de pe piata capitalului cu titluri de valori mobiliare, precum si de modul de formare a preturilor titlurilor de valoare, piata capitalului se subdivide in piata primara de capital si piata secundara de capital.

Piata primara de capital cuprinde emisiunea si plasarea de titluri noi. Emitentii de titluri (vanzatorii) urmaresc obtinerea de capital banesc, iar cumparatorii (posesorii de economii) urmaresc plasarea lor, devenind investitori sau creditori. Pe piata primara de capital se formeaza cererea si oferta de capital si are loc emisiunea titlurilor de valoare.

Rolul pietei primare de capital consta in sustinearea procesului investitional al unei tari, rol apreciat prin ponderea emisiunilor de titluri fata de marimea P.I.B., care se situeaza intre 3-7%.

Avandu-se in vedere ca formarea pietei capitalului oscileaza intre 12-15% din P.I.B., se poate aprecia ca piata primara a capitalului asigura resursele necesare pentru a finanta intre 25-30% din programele de investitii ale unor tari.

Emisiunile de titluri negociate sau tranzactionate pe piata primara de capital si piata secundara de capital nu trebuie sa depaseasca cca 3-7% din P.I.B. al tarii respective.

Piata primara de capital serveste la prima plasare a emisiunilor de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare pe termen lung si mediu atat de pe pietele intermediare de capital, cat si piata internationala de capital.

Tot in cadrul pietei primare a capitalului are loc si reinvestirea unei parti din profiturile realizate pentru majorarea capitalului social.

Faptul ca exista piata primara de capital reprezinta pentru orice economie o posibilitate de fluidizare a capitalului in economia tarii respective.

Piata secundara de capital se constituie din sistemul bancar si, in principal, din bursele de valori la care cercuri largi de investitori institutionali si particulari (persoane fizice si persoane juridice) vand si cumpara valori mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara de capital.

Existenta pietei secundare de capital garanteaza detinatorilor de capital ca valorile mobiliare emise pe piata primara de capital sunt negociabile, adica pot fi valorificate inainte de scadenta lor. Faptul ca exista o piata secundara de capital la care clientii pot vinde si cumpara titluri de valori mobiliare reprezinta o garantie ca, intr-adevar, aceste efecte au valoare si ca se cumpara si se vand continuu.

Deci, pe piata primara de capital se vand si se cumpara titluri noi emise, atunci cand o societate emite actiuni, la constituirea sau cu prilejul majorarii capitalului social. Pe primara se asigura intalnirea intre cererea si oferta de titluri, permitand finantarea activitatilor agentilor economici.

Piata primara de capital reprezinta o modalitate de distribuire a titlurilor de utilizatorii de fonduri si de plasament in titluri din partea celor care detin titluri.

Piata secundara de capital - sunt tranzactionate actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare emise in prealabil, inclusiv in valuta, pe piata primara de capital. Piata secundara de capital este o piata pentru titlurile care au fost emise, deci o piata "la mana a doua". Pe piata secundara de capital titlurile sunt tranzactionate si de catre cei care beneficiaza de drepturile pe care le consacra aceste titluri.

Aceste piete indeplinesc rolul de concentrare (mobilizare) a cererii si ofertei de titluri, dar a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata titlurilor s-a constituit.

Intrucat peste 70% din tranzactiile de pe piata secundara de capital au loc in cadrul bursei de valori, piata secundara de capital se mai numeste si piata bursiera.

In conformitate cu dispozitiile actelor normative care reglementeaza piata capitalului din Romania, (piata capitalului a fost reinfiintata in 1993-1994) piata capitalului are urmatoarea structura:

- Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, care are rolul sa urmareasca, sa supravegheze si sa dispuna reglementarile legale privind modul de desfasurare a pietei capitalului;

- Societati de intermediere autorizate sa functioneze de C.N.V.M. Obiectul de activitate al societatilor de intermediere consta in vanzarea si cumpararea titlurilor financiare in contul clientilor lor sau in contul propriu, precum si plasarea lor pe piata primara si piata secundara de capital;

- Sistem de evidenta a valorilor mobiliare, care are rol de informare a participantilorla piata capitalului;

- Consultanti de plasament - rolul acestora consta in prestarea de servici de analiza, selectare si evaluare a titlurilor financiare;

- Sisteme de compensare si depozitare a titlurilor financiare.

Titlurile care se tranzactioneaza la bursa sunt achizitionate (subscrise) in prealabil prin intermediul bursei de valori, detinatorii de titluri financiare au, asadar, posibilitatea sa le revanda pentru a-si crea lichiditatile necesare.

Exista o piata nationala de capital si piata internationala de capital.

Pe piata externa de capital se negociaza euro-actiuni, euro-obligatiuni si altele, deci titluri de valoare care au un statut international. Piata euro-monedelor este o componenta principala a pietei internationale a capitalului.

Tranzactiile care au loc in toate segmentele pietei internationale a capitalului pot fi realizate in valuta unuia dintre cei doi participanti(I) sau intr-o valuta terta(II). In primul caz, operatiunile sunt guvernate de normele si institutiile tarii care a emis valuta de tranzactie si acestea se deruleaza pe o anumita piata financiar-valutara internationala. In al doilea caz, aceste operatiuni nu se mai afla sub controlul tarii emitente a valutei, ci a normelor, institutiilor si reglementarilor internationale.

Orice valuta folosita in operatiunile care ies de sub controlul autoritatilor monetare ale tarii care a emis-o devine euro-valuta, deoarece se deruleaza in afara teritoriului national.

Totalitatea tranzactiilor realizate in euro-valuta alcatuiesc Euro-piata financiara. Euro-piata financiara este piata internationala de capital paralela si complementara pietei financiar-valutare nationale. Prin urmare, piata internationala de capital include in sfera ei atat pietele financiare natioanle, cat si acele segmente internationale ale pietei care se incadreaza in categoria euro-pietei. Rezulta deci, ca la nivelul tuturor segmentelor pietei financiare internationale, alaturi de componentele nationale ale ei, exista subsisteme complementare internationale de tip euro. Asa se explica faptul ca avem in cadrul pietei euro o piata a euro-obligatiunilor, piata euro-actiunilor s.a.m.d.

Prefixul "euro" s-a incetatenit datorita faptului ca fenomenul iesirii unor operatiuni financiar-valutare de sub controlul autoritatii monetare emitente ale valutelor de tranzactie a capatat o amploare deosebita in Europa, fenomen amplificat dupa al doilea razboi mondial prin plasamentul disponibilitatilor U.R.S.S.-ului(euro) pe piata americana a capitalului si pe pietele tarilor europene de capital, de teama restrictiilor conturilor si a blocarii acestora.

Ulterior, disponibilitatile de euro-dolari au capatat amploare prin finantarea de S.U.A. a deficitului balantelor lor de plati si a crizelor ulterioare (criza petrolului, avand ca rezultat importante sume de petrodolari). Acest fenomen nu este limitat numai la Europa, ci si in unele tari din Asia.

In cadrul pietei internationale de capital functioneaza piata obligatiunilor straine obisnuite, piata euro-obligatiunilor, piata actiunilor straine obisnuite, piata euro-actiunilor, piata creditelor traditionale, piata euro-creditelor.

Pe piata obligatiunilor straine obisnuite se mobilizeaza capital pe termen mediu si lung in moneda tarii creditoare, de exemplu o firma din Franta lanseaza prin intermediul Angliei obligatiuni in lire sterline, operatiune guvernata de reglementarile de pe piata financiar-valutara engleza.

Piata euro-obligatiunilor este piata internationala pe care se mobilizeaza capitalul intr-o valuta terta. De exemplu, o firma franceza lanseaza prin intermediul unei banci londoneze obligatiuni denominate (schimbarea valorii) in moneda americana, obtinand un imprumut in dolari, operatiunea fiind guvernata de regimul adoptat prin facilitatile bancii internationale.

Piata actiunilor straine obisnuite ofera posibilitatea ca firmele straine sa-si procure capitalul necesar prin vanzarea de actiuni emise in moneda tarii agentilor economici care le achizitioneaza.

Piata euro-actiunilor este piata pe care sunt emise intr-o valuta terta fata de cea in care are loc vanzarea-cumpararea acestora(fata de a partenerilor).

Pe piata creditelor traditionale se obtin imprumuturi pe termen mediu si lung in moneda si dobanda tarii creditoare.

Pe piata euro-creditelor sunt acordate intr-o valuta terta credite la nivelurile de dobanda ale euro-pietelor.

Amploarea pe care piata euro-valutara a cunoscut-o in ultimele decenii se explica prin procesul de multiplicare pe care l-au inregistrat sumele initiale plasate in afara teritoriului emitent, prin mecanismul operatiunilor repetate de creditare, pe baza sumelor operate in sistemul bancar.

Un rol deosebit de important in dezvoltarea pietei euro-valutelor l-a avut si instituirea bancilor cu regim extrateritorial, care beneficiaza de facilitati bancare internationale. Asemenea banci au fost create incepand din 1975 in diferite tari si au devenit principalul centru euro-valutar pentru euro-dolari.

Principalel centre ale pietei euro-valutare sunt:

Londra - euro-dolari

Paris - euro-sterline

Zurich, New York, Frankfurt, Milano, Amsterdam etc.

Fluxurile internationale de capital

Premise si consecinte ale evolutiei pietei capitalului

Fluxul international de capital desemneaza forma concreta de realizare a transferurilor de capital peste granita sub forma de valori materiale si banesti pentru a fi investite in diferite activitati economice(industrie, agricultura etc), in scopul obtinerii unor profituri si/sau a altor avantaje economice.

Cu alte cuvinte, fluxul international de capital reprezinta un plasament al capitalurilor, in scopul valorificarii mai avantajoase a acestora in alta tara decat cea de origine.

Capitalul de export este alcatuit din suma de bani transferata efectiv dintr-o tara in alta, la care se adauga sporurile de capital realizate ca urmare a acumularii de profituri si a altor avantaje obtinute in tara importatoare.

Premisele aparitiei fluxurilor internationale de capital sunt constituite sub forma unui surplus de capital in procesele economice largite in unele tari.

Concomitent cu formarea capitalului,,excedentar" in unele tari s-a creat posibilitatea valorificarii sale. Aceasta posibilitate este determinata, printre altele, de diferiti factori:

- inegalitatea dezvoltarii, d.p.d.v. economic, a tarilor in cadrul economiei mondiale;

- extinderea relatiilor economice si financiare dintre tarile lumii;

- lipsa de capital autohton;

- politica economica a statelor exportatoare;

- existenta unor conditii favorabile, obtinerea unei rate a profitului mai inalte si eficienta mai mare in tarile importatoare de capital.

Principalel tipuri de fluxuri de capital:

1. Fluxuri de capital pe termen scurt

2. Fluxuri de capital pe termen lung

3. Transferuri financiare fara contraprestatii sau cu caracter exceptional

Fluxuri de capital pe teremen scurt (in literatura de specialitate se denumesc diferit)

C^-tin C. Chiritescu considera ca,, miscarile de capitaluri pe termen scurt reprezinta deplasari dintr-o tara in alta de fonduri in valute si devize".

Raymond B. spunea ca,, fluxurile de capital desemneaza toate creditele sau imprumuturile pe termen scurt care se negociaza pe piata monetara internationala".

Continutul fluxurilor internationale de capital rezulta foarte clar din prezentarea naturii lor. Din acest punct de vedere exista fluxuri de capital legate de situatia balantei de plati curente si se mai numesc fluxuri de capital induse, precum si fluxuri de capital orientate spre randamente remuneratorii, denumite fluxuri autonome.

In primul caz, fluxurile internationale de capital imbraca forma creditelor de acoperire a deficitelor balantelor de plati.

In al doilea caz, fluxurile internationale de capital imbraca forma plasamentelor financiare pe termen scurt determinate de diferenta pozitiva a ratei dobanzii intre pietele monetare sau a depozitelor in banci straine determinate de instabilitatea monetara si economica din tara de origine.

De regula, in perioadele caracterizate de incertitudine, dezechilibru economic mare se inregistreaza deplasari bruste si masive ale capitalurilor de pe o piata financiara pe alta (inceputul anilor '70). Se vorbeste in acest caz de o ,, moneda fierbinte".

Cea mai importanta piata internationala de capital pe termen scurt este piata euro-dolarilor sau piata euro-monedelor.

Fluxuri internationale de capital pe termen lung - clasificare:

I. Dupa provenienta lor:

- fluxuri private

- fluxuri publice

II. Dupa natura lor:

- fluxuri directe

- fluxuri indirecte

Fluxurile private de capital imbraca, la randul lor, urmatoarele forme:

Investitii directe - au fost definite de F.M.I. ca fiind investitiile care sunt efectuate pentru a achizitiona o participare importanta intr-o intreprindere, operand intr-o alta economie decat cea a investitorului, scopul fiind de a dobandi un rol important in managementul intreprinderii. Formele acestora sunt:

- crearea de noi firme in strainatate detinute in intregime de investitor;

- achizitionarea unei companii straine deja existente;

- participarea minoritara la o companie din strainatate.

Caracteristicile acestora sunt:

- mobilul capitalului este crearea si consolidarea pietelor (nu randamentul maxim) - Raymond B. afirma ca ,,aceste capitaluri exprima o actiune de putere a marilor grupuri financiare doritoare sa-si asigure monopolul."

Spre deosebire de investitiile financiare cu flux de capital pe termen scurt care au loc aproape exclusiv intre tarile dezvoltate, investitiile din capital au loc preponderent intre tarile dezvoltate d.p.d.v. economic si tarile in curs de dezvoltare, intre care exista nevoia de a crea o piata puternica de capital.

- se constata ca diversificarea domeniilor investitiilor directe provenind din tarile dezvoltate s-a realizat prin includerea industriilor inalt tehnologizate;

- se observa tendinta de concentrare a investitiilor directe intr-un numar relativ mic de tari in curs de dezvoltare indeosebi spre tarile cele mai avansate.

Investitii indirecte - se materializeaza in titluri de credit care figureaza in portofoliul firmelor sau ale persoanelor de la care provin capitalurile respective.

Investitiile indirecte constituie plasamente pur financiare, deci achizitii de active financiare.

Titlurile de credit pot fi actiuni si obligatiuni emise pe pietele financiare internationale importante, la care pot subscriu persoane private, banci, societati de asigurare, societati de investitii. Emisiunea titlurilor poate fi realizata direct de solicitantii capitalurilor sau prin intermediul bancilor de afaceri.Imprumuturile pot fi contractate de firme private straine, de Guvern.

O piata financiara internationala de capital pe termen mediu sau lung, pe care au loc operatiuni de mobilizare de fonduri si plasamente de capital este piata euro-emisiunilor, care s-a dezvoltat paralel si sub impulsul pietei euro-monedelor.

Dezvoltarea pietei euro-emisiunilor a fost determinata de nevoile de finantare in crestere continua ale marilor firme industriale, de libertatea operatiunilor pe piata capitalului comparativ cu pietele financiare nationale, limitarea patrunderii capitalului pe piata americana in perioada anilor '70, avantaje fiscale substantiale obtinute pe piata euro-emisiunilor.

Titlurile negociate pe piata euro-emisiunilor sunt obligatiuni simple, convertibile in actiuni si cu randament variabil. Pot fi negociate in moneda unica, importante fiind dolarul si marca germana(USD,DM), precum si in unitate de cont, DST.

Piata euro-emisiunilor este dominata de bancile americane si britanice, care au o retea foarte dezvoltata de filiale pe plan international si faciliteaza circulatia valorilor mobiliare.

Investitiile publice sunt efectuate de un stat care, fie direct, fie prin intermediul Guvernului unei tari imprumutate, procedeaza la o utilizare a capitalurilor in strainatate. La randul lor, fluxurile internationale publice de capital pe termen lung se prezinta in doua forme: investitii directe si credite interguvernamentale.

Investitii directe - Un stat poate sa procedeze la efectuarea anumitor activitati economice in strainatate sau poate achizitiona actiuni sau parti ale societatii private pentru a dobandi controlul asupra acesteia.

Credite interguvernamentale - acestea se acorda de unele state altora (investitiile facute de englezi la construirea Canalului de Suez, acordate direct statului Egipt).

In ceea ce priveste investitiile nationale publice, acestea sunt rareori orientate doar de rata randamentului si nu raspund doar la motive de eficienta economica, deci acestea sunt orientate frecvent dupa anumite interese politice.

Fluxurile internationale de capital pe termen lung fara contraprestatii - se intalnesc in zilele noastre foarte frecvent. Se constituie prin transferul de capitaluri cu contraprestatii (cu dobanda si rambursare) = operatiuni cu tiltu oneros si fara contraprestatii (conditiile nu sunt stipulate expres, ci se subinteleg), tarile fiind obligate sa faca concesii de diversa natura tarilor ce le acorda aceste imprumuturi.

Emisiunea si plasarea actiunilor pe pietele financiare

In vederea constituirii lor, societatile comerciale trebuie sa-si constituie un capital social necesar inceperii activitatii firmei respective, necesar efectuarii primelor cheltuieli de investitii, de exploatare si necesar pentru ca societatea comerciala sa poata apela la credite bancare.

Capitalul initial al unei societati pe actiuni este divizat in parti egale, concretizate in actiuni a caror valoare nominala este egala cu capitalul adus raportat la nr. actiunilor.

Actiunile sunt titluri de valoare cu venituri variabile; se mai numesc valori mobiliare si se prezinta sub forma de inscrisuri, certificate care reprezinta o cota-parte din capitalul social al societatii respective. Ele incorporeaza drepturile patrimoniale si sociale pentru titularii de titluri de valori mobiliare.

Actiunile se negociaza pe piata secundara de capital (piata bursiera), precum si pe piata extrabursiera. Pe piata extrabursiera se negociaza titluri de valori apartinand firmelor care nu intrunesc criteriile economice de a participa la piata bursiera.

Actiunile sunt emise de societatile comerciale sau diferite firme in vederea constituirii, maririi sau restructurarii capitalului propriu. Actiunile confera titularilor lor diferite drepturi.

Clasificarea actiunilor:

- In functie de modul cum sunt inscrise numele detinatorilor lor:

- Actiuni la purtator - nu poarta numele cuiva, nu sunt trecute in Registrul actionarilor;

- Actiuni nominative - sunt trecute in Registrul actionarilor (pentru societatile comerciale admise la piata bursiera sunt tinute la bursa, iar pentru celelalte sunt tinute la societatea respectiva); pe langa nume si prenume, mai sunt trecute domiciliul sediul etc. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative se transmite printr-o declaratie facuta de detinator si inregistrata in Registrul actionarilor.

Pot fi emise sub forma de titluri cumulative (inscrisuri).

In statutul de organizare si functionare a societatilor comerciale nu se pirecizeaza forma acestora. Actiunile respective in care nu se precizeaza forma sunt actiuni la purtator. Actiunile nominative pot fi convertite in actiuni la purtator sau, invers, daca se hotaraste de A.G.A. acest lucru.

Actiunile nu pot fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea lor nominala. Potrivit Legii societatilor comerciale din Romania, valoarea nominala a unei actiuni nu poate fi mai mica de 1000 lei. Actiunile trebuie sa fie de valoare egala. Ca urmare, acestea acorda posesorilor lor drepturi egale.

In conditiile inscrise in actul constitutiv al societatii comerciale pot fi emise actiuni ordinare si categorii de actiuni care confera detinatorilor drepruti diferite.

Ca urmare a acestui fapt, pot fi emise actiuni preferentiale fara drept de vot sau cu dividend prioritar (acestea reprezinta participarea la societatea emitenta a detinatorilor de actiuni).

De asemenea, actiunile preferentiale au caracteristici care le deosebesc de actiunile ordinare.

Drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare: dreptul de a primi dividende, cu exceptia dreptului de a participa si a vota in cadrul A.G.A. Actiunile ordinare pot avea drept de vot daca se mentioneaza acest lucru in contractul incheiat de societatea comerciala respectiva si actionarii detinatori de actiuni.

Actiunile preferentiale sunt, de regula, cumulative - plata dividendelor restante din anii precedenti se face inaintea platii celorlalte actiuni; daca actiunile preferentiale sunt declarate necumulative, dividendele restante nu mai sunt luate in considerare.

Actiunile preferentiale pot fi participative - dupa ce se plateste dobanda fixa anuala (active fixe) a dividendelor preferentiale si dupa ce se platesc dividendele actiunilor ordinare posesorilor lor, actiunile preferentiale au dreptul sa participe la impartirea profitului (parte suplimentara).

In cazul lichidarii societatii comerciale, actionarii detinatori de active fixe au dreptul la repartizarea activului ramas dupa acoperirea pasivului exigibil, inaintea detinatorilor de active ordinare.

Concluzii:

Toate titlurile de valoare sunt titluri emise de societatile comerciale pentru obtinerea capitalului provenit din vanzarea acestor titluri. Pretul acestor titluri este stabilit de catre societatea comerciala emitenta si este influentat de suma pe care societatea comerciala doreste sa o obtina si, de asemenea, de raportul dintre cererea si oferta de capital.

Odata ce actiunile au fost emise, pot fi vandute prin intermediul bursei de valori. In acest caz, pretul nu este influentat direct de societatea comerciala emitenta, ci de raportul dintre cerere si oferta.

Totalitatea actiunilor cu dividend prioritar fara drept de vot nu poate depasi 25% din capitalul social, iar actiunile vor avea aceeasi valoare nominala ca si actiunile ordinare. Nu pot fi titulari detinatorii de actiuni cu dividend prioritar reprezentantii societatii comerciale (administratorii, cenzorii societatii comerciale respective) .

In practica internationala se intalnesc si alte tipuri de actiuni:

1) Actiuni fara valoare nominala

2) Actiuni populare

3) Actiuni SICAV

1) Actiunile fara VN sunt acele actiuni fara o indicatie pe ele a VN a acestora. Se considera ca VN a actiunii se stabileste in raport cu marimea capitalului social divizat prin nr. actiunilor emise si acest lucru da dreptul la rambursarea unei sume din actiunile respective, ca si obligatiunile. Desi nu e inscrisa VN a actiunilor, totusi ele au o valoare, valoarea lor rezultand din nr. total al actiunilor emise si valoarea capitalului.

Actiunile fara VN se folosesc pe piata capitalului din America si Canada. In unele tari se prescrie o VN minimala pe ele (Elvetia - VN=100F, Romania - VN=1000lei).

2) Actiunile populare constituie un tip deosebit de actiuni. Unele firme din diferite tari, de exemplu Germania, emitand actiuni cu sau fara VN, in totalul de actiuni emit si un nr. din totalul actiunilor asa-zise actiuni populare, cu o valoare mult mai mica decat valoarea actiunilor emise, in scopul de a demonstra ca si masele populare pot fi actionari la diferite societati, lucru cu efect psihologic asupra acestora.

3) Actiunile SICAV sunt achizitii de la societatile de investitii cu capital si sunt achizitionate de micii investitori care doresc sa-si plaseze capitalurile economisite. Actiunile SICAV nu sunt cotate la bursa de valori. Ele pot fi returnate societatilor emitente in orice moment. Cursul actiunilor reprezinta pretul de rascumparare platit de actionari, pret care se determina zilnic in functie de activul net al societatii emitente.

4) Actiunile bonus reprezinta o forma de dividend si sunt actiuni ordinare platite in intregime de societatea actionarilor. Ele sunt emise proportional cu pachetele de actiuni existente si nu trebuie platite de actionari. Preturile acestora se consolideaza la momentul anuntarii de noi emisiuni de actiuni sau in perspectiva de noi anunturi viitoare de emitere de actiuni bonus. Actiunile bonus se declara cand profiturile si dividendele cresc. Acestea sunt emise si repartizate actionarilor in mod gratuit.

Dupa forma lor pot fi:

A. Actiuni materializate

Se prezinta sub forma de inscrisuri si cuprind urmatoarele elemente indicative:

- denumirea si durata societatii emitente;

- data contractului de societate;

- nr. din Registrul Comertului sub care se afla inmatriculata la CCI societatea emitenta;

- nr. MO in care s-a facut publicarea emisiunii de actiuni;

- infiintarea societatii comerciale respective;

- valoarea capitalului social al societatii comerciale respective;

- nr. actionarilor;

- nr. de ordine pe care il are fiecare actionar;

- VN a actiunilor;

- in cazul majorarii de capital social se inscriu si varsamintele efectuate la majorarea capitalului social. Cresterea capitalului social este o decizie financiara strategica luata de A.G.A. sau de Consiliul de Administratie in cazuri de dezvoltare a activitatii SC respective sau de adoptare a unor proiecte noi care urmaresc o crestere economica cu scopul cresterii rentabilitatii. Operatiunea de crestere de capital reflecta viabilitatea firmei, faptul ca firma respectiva lucreaza rentabil si are efect pozitiv asupra tertilor, sporind increderea acestora. Operatiunea de crestere de capital se poate realiza fie prin autofinantare (finantare interna), fie prin noi aporturi in numerar ale actionarilor sau prin in corporarea rezervelor (finantare externa cu fonduri proprii);

- avantajele acordate fondatorilor societatii comerciale emitente.

B. Actiuni nematerializate

Actiunile care nu apar sub forma unor inscrisuri. Dreptul de proprietate pe care il confera asupra actionarilor se transfera prin simpla predare a acestora de la un detinator la altul.

In cazul in care actionarii nu au efectuat plata varsamintelor datorate, societatea iI va putea invita sa-si indeplineasca obligatia printr-o somatie colectiva publicata in ziar sau in MO. Daca nici in urma somatiei actionarii nu au efectuat varsamintele subscrise, Consiliul de Administratie va putea lua urmatoarele decizii: fie sa procedeze la urmarirea actionarilor pentru varsamintele restante, fie sa procedeze la anularea actiunilor nominative (decizie publicata in mod obligatoriu in MO cu specificarea nr. de ordin al actiunilor anulate).