Analiza structurii valorii adaugate

Analiza structurii valorii adaugate

Ratele de structura sau ratele de remunerare ale valorii adaugate - reprezinta ponderea fiecarui element component, stabilit in demersul analitic de determinare a valorii adaugate, in total. Ca urmare, aceasta abordare are la baza utilizarea metodei analitice de calcul al valorii adaugate.

In componenta valorii adaugate se disting doua categorii de elemente: prima categorie cuprinde elemente de natura cheltuielilor iar a doua categorie cuprinde rezultatul exploatarii corectat. Situatia intreprinderii este considerata normala atunci cand scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor si creste ponderea rezultatului exploatarii. Pentru aceasta trebuie ca dinamica valorii adaugate sa fie superioara celei inregistrate de elementele de natura cheltuielilor, asigurandu-se astfel cresterea eficientei acestor cheltuieli.

Analiza structurala a valorii adaugate evidentiaza contributia fiecarui element component la formarea si modificarea valorii adaugate, precum si modul de remunerare a acestora. In acest sens, se recurge la compararea dinamicii elementelor componente cu cea inregistrata de valoarea adaugata: daca indicele valorii adaugate este superior/inferior indicelui unui element component, atunci cu siguranta se inregistreaza scaderea/cresterea ponderii acelui element. Evolutia ponderilor diferitelor elemente evidentiaza aspecte ale eficacitatii gestiunii intreprinderii. Adaptarea intreprinderii la mutatiile tehnice si tehnologice poate explica pe de-o parte realizarea unei economii relative de personal, justificata de cresterea productivitatii iar, pe de-alta parte, o majorare a cheltuielilor cu amortizarea, ca expresie a recuperarii treptate a eforturilor investitionale facute. Rata de remunerare a personalului trebuie corelata cu marimea valorii adaugate pe salariat, ca forma de exprimare a productivitatii muncii; eficacitatea se poate explica prin adaptibilitatea factorului de munca la factorul capital, prin calificarea personalului, prin utilizarea intensiva a imobilizarilor. Marimea abaterilor reconstructiei capitalului poate evidentia caracterul politicii investitionale: de mentinere sau de crestere. Aprecierea remunerarii factorului tehnic, pe seama amortizarii si repartizarilor din profit aferente, presupune corelarea cu indicatorii de eficienta a imobilizarilior. Remunerarea resurselor imprumutate, apreciata de baza raportului intre cheltuielile financiare si valoarea adaugata, releva atat aspectele de ordin intern, legate de gestiunea intreprinderii, cat si de ordin macroeconomic, legate de politica monetara, inflatie etc. Reducerea ponderii remunerarii capitalului imprumutat in conditiile majorarii rezultatului reflecta cresterea capacitatii de autofinantare a intreprinderii, precum si revigorarea capacitatii de indatorare la termen.

Exemplu:

Tabelul nr.2.19

Din analiza structurala a valorii adaugate se constata o crestere a eficientei activitatii, prin majorarea ponderii rezultatului in defavoarea elementelor de cheltuieli. Corelarea analizei structurale cu cea a dinamicii fiecarui element component permite evaluarea contributiei acestora la plusul de performanta inregistrat:

- remunerarea personalului a crescut atat ca suma, cat si ca pondere in valoarea adaugata, situatie justificata de cresterea productivitatii muncii, determinata ca valoare adaugata pe salariat,cu 29,98%

(numarul mediu de salariati este de 1.520 si respectiv 1.600 in cele doua exercitii analizate);

- majorarea amortizarii este justificata de politica investitionala a intreprinderii;

- cresterea presiunii fiscale se explica prin achizitia de mijloace de transport, terenuri, prin majorarea bazelor impozabile si a cotelor de impozitare aferente unor fonduri speciale specifice activitatilor desfasurate.

- reducerea cheltuielilor cu dobanzile, in conditiile majorarii rezultatului evidentiaza o revigorare a capacitatii de autofinantare si relaxarea politicii de indatorare a intreprinderii.