PROBLEMATICA ECONOMICO - FINANCIARA SI CONTABILA PRIVIND FUZIUNILE

Potrivit Ordinului Ministerului Finan elor Publice nr. 1.376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor opera iuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societa ilor comerciale, precum i retragerea sau excluderea unor asocia i din cadrul societa ilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora (publicat in M.O. al Romaniei, nr 1012, din 011.2004) se impune efectuarea urmatoarelor opera iuni cu ocazia fuziunii:

a)      inventarierea i evaluarea elementelor de activ i pasiv ale societatilor comerciale care fuzioneaza;

b)      intocmirea situa iilor financiare inainte de fuziune de catre societa ile comerciale care urmeaza sa fuzioneze;

c)      evaluarea globala a societa ilor. Determinarea aportului net;

d)      determinarea raportului de schimb al actiunilor/partilor sociale, pentru a acoperi capitalul societa ilor comerciale absorbite.

1 Inventarierea, evaluarea elementelor de activ i pasiv ale societa ilor comerciale care fuzioneaza si intocmirea situatiilor financiare de fuziune

In cadrul inventarierii i evaluarii pozi iei financiare a entita ilor participante la fuziune, un element esen ial il reprezinta urmarirea i respectarea obiectivului contabilita ii, i anume prezentarea unei imagini fidele a situa iei i a performan elor financiare ale entita ii. Termenul de imagine fidela este foarte controversat, unii speciali ti vorbind chiar de 'imagine fidela sau imagini fidele' (Popa I.E. ,2003, pag. 50-55), oferindu-i o forma relativa, in func ie de metoda contabila folosita. Se poate vorbi astfel, despre o imagine fidela bazata pe costuri istorice, dar in acela i timp, de o imagine fidela bazata pe valori actuale.

Rolul esen ial al evaluarii in ceea ce prive te fuziunea deriva din caracterul apropiat de realitate, din opinia independenta privind valoarea afacerii i marja inlauntrul careia se negociaza in cele mai multe cazuri pre ul. Etapa evaluarii este baza determinarii patrimoniului aportat de fiecare societate, a numarului de ac iuni ce vor fi emise de absorbanta sau de catre noua societate rezultata prin contopire (Tiron T. A., 2005).

Pentru realizarea unei evaluari cat mai apropiate de realitate trebuie ca activele si pasivele societatilor participante la fuziune sa fie inventariate, intrucat scripticul trebuie sa aiba acoperire in faptic. Inventarierea reprezinta un procedeu utilizat de mai multe discipline economice, caruia fiecare ii atribuie o anumita acceptiune. Din punct de vedere contabil, inventarierea este un procedeu de verificare faptica a existentei si starii mijloacelor economice, a creantelor si a datoriilor unei unitati patrimoniale (Oprean I. et all, 2007).

Unitatile patrimoniale au obligatia legala sa efectueze inventarierea patrimoniala conform art. 7, aliniatul (1), apar inand Legii contabilita ii nr. 82/1991, republicata i actualizata, in urmatoarele situa ii:

      la inceputul activitatii (pentru stabilirea si evaluarea aportului in natura);

      cel putin o data pe an pe parcursul functionarii lor;

      in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii.

Inventarierea este o lucrare complexa care se deruleaza in mai multe etape:

a)pregatirea inventarierii;

b)      constatarea si descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii;

c)      stabilirea si inregistrarea in contabilitate a diferentelor constatate.

Evaluarea aportului la fuziune se imparte in doua categorii (Tiron T. A., 2005):

a)      evalurea tuturor elementelor de activ i pasiv transmise de societa ile ce vor disparea, catre noua societate sau societatea absorbanta;

b)      stabilirea valorii reale a ac iunilor/par ilor sociale care fac obiectul tranzac iei prin evalurea de ansamblu a entita ii economice supuse fuziunii.

Evaluarea este influen ata i coordonata de principiul care sta la baza realizarii acesteia. Aplicarea principiului costului istoric determina o distorsiune a situa iei patrimoniului, o supraevaluare a rezultatelor, prin subestimarea cheltuielilor i nerespectarea principiului pruden ei. Acesta din urma impune ca sporirile de valoare la active sa fie eviden iate la realizarea bunurilor, iar diminuarile de valoare ale pasivelor la stingerea acestora. De asemenea, trebuie eviden iat i principiul continuita ii activita ii care presupune ca entitatea i i continua activitatea intr-un viitor previzibil i pe un orizont mare. Principiul pruden ei este respectat in cazul continuita ii, dar i in cazul necontinuita ii, insa cu respectarea influen ei contabilizarii plusurilor de valoare. Astfel, imaginea fidela a pozi iei financiare i a performan elor entita ii presupune respectarea pruden ei, a conformita ii cu regulile i a sincerita ii.

Utilizarea modelului tradi ional de evaluare, cel al costurilor istorice, dublat de aplicarea principiului pruden ei, in prezent, este criticat pentru subiectivism i estimari aproximative, mai ales in cazul deprecierilor de active. In acest context, aplicarea valorii juste in contabilitate ar deveni necesara pentru o buna informare referitor la performan ele prezente i viitoare ale entita ii i pentru fundamentarea deciziilor (Feleaga N., Feleaga (Malciu) L., 2005).

S-a eviden iat existen a unei contradic ii intre imaginea fidela i costurile istorice, precum i principiul pruden ei, intrucat imaginea fidela este incerta in contextul noii realita i economice, pe fondul sistemului infla ionist caracteristic majorita ii arilor.

Fenomenul infla iei, prezent in Romania, a dus in timp la denaturarea i supraevaluarea rezultatului, avand ca i consecin a distribuirea de dividende fictive i decapitalizarea entita ilor. Iar aplicarea necorespunzatoare a principiului pruden ei, ca urmare a neconstituirii de provizioane pentru riscuri, a pus in pericol imaginea fidela i evaluarea bazata pe costuri istorice.

In vederea solu ionarii i inlaturarii efectelor infla iei in condi iile contabilita ii la costuri istorice au fost abordate doua tratamente alternative de reevaluare. Primul presupune reevaluarea imobilizarilor corporale in func ie de reglementarile legale emise in acest scop, luandu-se in considerare infla ia, pre ul pie ei i starea bunului. Iar al doilea tratament viza luarea in considerare a problemei in func ie de efectele infla iei potrivit prevederilor IAS 29. Obiectivul reevaluarii consta in echivalarea tuturor valorilor din momentul intrarii lor i aducerea lor la valoarea din prezent prin aplicarea cursului actual al respectivei monede. O alta varianta, presupune corectarea valorilor contabile cu indici ai evolu iei pre urilor in economie intre momentul intrarii i momentul ie irii.

In procesul de fuziune, evaluarea unei entita i este privita in mod dual: evaluare pentru diminuarea patrimoniului (pozi iei financiare) prin prisma entita ii cedent, dar i o evaluare pentru investi ie pentru entitatea cesionar.

In urma evaluarii se estimeaza valoarea, ce este condi ionata de influen a urmatorilor patru factori (Frasineanu C., note de curs):

      utilitatea: capacitatea unui bun de a satisface o anumita nevoie/dorin a;

      raritatea: oferta prezenta sau anticipata a unui bun economic raportata la cererea pentru bunul respectiv;

      dorin a: intensitatea satisfac iei pe care un bun economic o produce celui care nu-l poseda, dar care are nevoie de acesta;

      puterea de cumparare: capacitatea unui individ sau grup de indivizi participan i pe pia a, de a cumpara bunurile oferite prin plata in bani sau echivalent.

Valoarea poate fi definita ca i conceptul economic privind rela ia monetara dintre bunurile i ansamblurile destinate cumpararii/vanzarii i cei care le cumpara/vand, adica suma de bani asociata derularii unei tranzac ii.

In continuare vom prezenta succint, din perspectiva standardelor larg acceptate, tipurile de valori utilizate in procesul de fuziune. In categoria acestora intra: valoarea de pia a, valoarea justa, valoare de utilizare a intreprinderii, valoarea de investi ie, valoarea de lichidare, valoare a afacerii, valoarea capitalului ac ionarilor, valoarea capitalului investit. Cele mai des intalnite no iuni de valoare sunt valoarea de pia a (contabila) i valoarea de lichidare pentru firmele fara posibilita i de depa ire a situa iilor nefavorabile.

Cel mai des tip de valoare intalnit in practica este valoarea de pia a (market value). Conform defini iei Comitetului pentru Standarde Intern ionale de Evaluare (IVSC) i Grupul European al Evaluatorilor (TEGoVA), valoarea de pia a este " suma estimata pentru care un activ/o proprietate ar putea fi schimbat(a), la data evaluarii, intre un cumparator hotarat sa cumpere i un vanzator hotarat sa vanda, intr-o tranzac ie libera (nepartinitoare), echilibrata dupa un marketing adecvat, in care fiecare parte a ac ionat in cuno tin a de cauza i fara constrangeri".

Foarte apropiata de no iunea de valoare de pia a, este conceptul numit valoare justa sau valoarea venala (fair value), care potrivit Standardelor Interna ionale de Contabilitate (IASB) i regasit i in IFRS-uri, este definit ca: "suma la care poate fi tranzac ionat un activ sau decontata o datorie, de bunavoie, intre par i aflate in cuno tin a de cauza, in cadrul unei tranzac ii in care pre ul este determinat obiectiv".

In practica, valoarea justa poate sa imbrace una din urmatoarele forme: valoarea de utilitate sau valoarea fluxurilor viitoare (use value), valoarea de pia a, valoarea de inlocuire, valoarea neta contabila.

Argumentul pentru care se folose te conceptul de valoare justa i nu valoare de pia a este constituit din faptul ca daca exista pia a activa, valoarea de pia a poate constitui valoare justa, altfel valoarea de pia a nu mai reprezinta relevan a, ajungandu-se la valoarea justa (Ioanas C., Manea L.C., 2007, nr 24).

Problema importanta pe care o ridica utilizarea valorii juste o reprezinta contradic ia dintre aceasta i costul istoric. Fiecare din aceste valori atrage argumente in vederea utilizarii. Astfel, putem spune ca valorile juste sunt utilizate cu precadere in procesul de decizie, ele reprezinta realitatea economica i ar asigura o reprezentare fidela a pozi iei financiare a entita ii fiind i o valoare probabila de lichidare, motiv pentru care ar fi de preferat fa a de costul istoric. In plus, in condi iile unei pie e active, identificarea valorii juste nu ridica probleme, cea mai buna estimare a valorii juste fiind valoarea de pia a. Pe de alta parte, costul istoric conduce in timp spre o contabilitate fictiva, dar avantajul costului istoric este fiabilitatea prin asigurarea unor informa ii pertinente in timp, fiind o valoarea definita, constanta in timp i u or verificabila. Costul istoric este insa limitat, fiind utilizat doar in condi ii de infla ii nesemnificative. Pentru economiile care ating un nivel ridicat al infla iei se recomanda: costul de inlocuire, valoarea de realizare sau cea actualizata.

Stabilirea valorii de ansamblu a societa ilor are o importan a deosebita in procesul de fuziune, deoarece opera ia vizeaza ansamblu i nu elemente luate in mod individual (Rachi an R., 2004, pag. 352). In practica, determinarea valorii de ansamblu a societa ilor i, in consecin a, a valorii ac iunilor, se face pe baza activului net contabil, ajungandu-se la o valoare contabila a ac iunilor care difera de valoarea justa sau valoarea de pia a( Tiron, T.A., 2005, pg 179). Putem vorbi astfel, de valoarea de utilizare a intreprinderii, ce vizeaza un anumit activ sau parte dintr-o entitate care contribuie la valoarea intreprinderii din care face parte, fara a avea in vedere cea mai buna utilizare sau suma ce s-ar ob ine prin vanzarea acestuia. In cazul unei achizi ii, putem vorbi de valoare de investi ie, reprezentand un concept subiectiv ce face legatura intre o proprietate anume i un investitor sau grup de investitori care au obiective de investi ii sau criterii definite in mod clar pentru efectuarea investi iei. In cazul in care apar elemente ce sugereaza probabilitatea incetarii unei par i sau activita ii in intregime, se utilizeaza conceptul de valori de lichidare sau vanzare for ata. Corespunzand unei valori de pia a cu clauze speciale, valoarea de lichidare este determinata printr-un raport intre un vanzator obligat sa vanda i unul sau mai mul i cumparatori care cumpara, fiind con tien i de dezavantajul vanzatorului.

Conceptul de valoare a afacerii apare ca urmare a importan ei evaluarii atat de ansamblu a entita ii, cat i a componentelor sale. Conform I.V.S.C. poate fi definit ca "valoarea globala a unei intreprinderi care va continua sa func ioneze i in care repartizarea acestei valori globale a afacerii, pe par ile ei componente, se face func ie de contribu ia lor la afacerea totala i nu func ie de valoarea de pia a insumata a componentelor ei".

Teoria i practica evaluarii entita ii a pus in eviden a doua no iuni distincte: valoarea capitalului ac ionarilor i valoarea capitalului investit, datorita ambiguita ii no iunii de "valoarea entita ii" sau "valoarea intreprinderii" (Stan S., 2003, pag. 266-267).

Valoarea capitalului ac ionarilor reprezinta valoarea de pia a a capitalurilor proprii i pentru entita ile cotate se determina prin capitalizarea bursiera, iar valoarea capitalului investit reflecta valoarea entita ii in ansamblul ei de inuta de ac ionari, creditori i finan atori.

In practica, de regula, aporturile se efectueaza pe baza de valori juste, iar calculul parita ii elementelor de activ, la valoarea lor economica (Deaconu A., 2000, pag102).

Pe plan mondial este recomandata utilizarea valorilor contabile sau economice (valori de utilitate) in functie de tipul fuziunii: in cazul fuziunii-absorbtie se recomanda utilizarea valorilor contabile, iar in cazul fuziunii-creare se recomanda utilizarea valorilor de utilitate.

" Realitatea este ca pia a determina pre ul, iar evaluarea, care este un exerci iu important, indica doar ceea ce pia a a platit pentru companii similare in trecut. Acestea fiind spuse, este clar ca exerci iul evaluarii are utilitate deoarece atat cumparatorii cat i vanzatorii folosesc aceste instrumente pentru a vedea daca percep ia lor privind valoarea se intersecteaza probabil cu percep ia privind valoarea celeilalte par i " ( Sherman, A.J. et all, 2006, pag.131-132).

Intocmirea situa iilor financiare de fuziune

Potrivit art. 28, aliniatul 1 din Legea Contabilitatii nr. 82/1991 republicata, persoanele prevazute la art.1 au obliga ia sa intocmeasca situa iile financiare anuale, inclusiv in situa ia fuziunii, divizarii sau incetarii activita ii acestora, in condi iile legii.

De asemenea Legea nr. 31/ 1990 privind societatile comerciale, republicata, prevede la art. 244 alin. 1 lit. c) si d) faptul ca organele de conducere ale societatilor care fuzioneaza vor pune la dispozitia actionarilor/asociatilor situatiile financiare anuale si rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exercitii financiare ale societatilor care participa la fuziune

2 Evaluarea globala a societa ilor. Determinarea aportului net.

Etapa determinarii valorii economice a societatilor participante la fuziune, prezinta o complexitate foarte ridicata intrucat in vederea acestui deziderat se utilizeaza o serie de criterii apartinand unor metode de evaluare diferite. Printre aceste criterii se numara activul net contabil, profitul brut sau net, cursul bursier, activul net contabil corectat, cifra de afaceri, cash-flow-ul brut sau net, dividendele, capitalurile proprii, PER (price earning ratio), valoarea substantiala, valoarea lichidativa etc.

In literatura exista o serie de metode de evaluare ce se bazeaza fie pe valoarea patrimoniului, fie pe rentabilitate. Aceste metode de evaluare se concentreaza potrivit unor specialisti in jurul a trei axe:

            axa profitului,

     axa cifrei de afaceri,

            axa valorii patrimoniului.

Astfel, pentru stabilirea valorii globale a entita ii in vederea evaluarii aportului de fuziune, se folose te una din urmatoarele metode, conform Ordinului nr. 1.376/17.09.2004:

1.Metoda patrimoniala (activului net),

2.Metoda bursiera,

Metoda bazata pe rezultate (rentabilitate, randament, supraprofit),

4.Metode mixte,

5.Metoda bazata pe fluxul financiar (cash-flow).

Valoarea de aport este considerata o valoare absoluta care consta in masurarea in moneda curenta a valorii aportului entita ilor care dispar in entitatea rezultata, iar paritatea sau raportul de schimb este o valoare relativa care masoara aportul in moneda al contrapartidei, adica in ac iuni ale entita ii absorbante sau aparute din fuziune (Obert R. et all, 2002, pag.280).

2.1 Metodele de evaluare patrimoniale (ale activului net)

Utilizandu-se aceasta metoda pentru evaluarea globala a entita ilor supuse restructurarii prin fuziune, valoarea aportului net este egala cu valoarea activului net contabil. Valoarea determinata va sta la baza reflectarii in contabilitate pe de o parte, a elementelor patrimoniale ale entita ii care i i transmite activele i pasivele, iar pe de alta parte, a primirii acestor active i pasive la entitatea/ entita ile rezultat al opera iunii.

Puntem observa ca de-a lungul timpului, in literatura de specialitate s-au conturat mai multe teorii cu privire la valoarea unei intreprinderi. Conform uneia dintre teorii valoarea unei intreprinderi este data de suma valorilor elementelor sale componente (mijloace fixe, terenuri, titluri de valoare, stocuri, lichiditati). Aceste elemente componente sunt considerate individualitati care pot fi instrainate sau vandute separat. Aceasta teorie corespunde metodelor de evaluare patrimoniale care utilizeaza valori patrimoniale matematice precum: activ net contabil (ANC), activ net contabil corectat (ANCC), valoare lichidativa (VL) si valori patrimoniale functionale precum: activul brut contabil (ABC), valoarea substantiala (VS), capitalurile permanente necesare exploatarii (CPNE). Valorile matematice "corespund opticii vanzatorului intreprinderii care considera ca aceasta isi incheie activitatea si il intereseaza preturi de vanzare posibile."(Deaconu A., 2000, pag.147). Valorile functionale "corespund opticii cumparatorului care urmareste reconstituirea intreprinderii ca entitate sau cel putin cumpararea unor active ale acesteia care i-ar permite continuarea activitatii." (Deaconu A., 2000, pag.148).

         A.N.C. ( Activ net contabil)

Activul net contabil poate fi determinat in doua moduri, astfel:

a) A.N.C. este dat de totalul capitalului propriu din pasivul bilantului

A.N.C. = Capital Propriu

Uneori din capitalul propriu se scad dividendele care se vor distribui actionarilor pentru exercitiul financiar expirat cu toate ca actiunile vor fi platite numai in exercitiul financiar urmator. In acest fel ANC cuprinde numai acele capitaluri proprii care raman la dispozitia intreprinderii:

A.N.C. = capital propriu-dividende de plata

b) A.N.C. se obtine scazand din totalul activelor datoriile, deci sursele straine de care se foloseste intreprinderea.

A.N.C. = total active - total datorii

A.N.C. este utilizat in evaluare doar in conditii de stabilitate economica pentru ca foloseste costul istoric care isi pierde semnificatia in cazul unei economii de tip inflationist.

         A.N.C.C. (Activ net contabil corectat)

Este calculat pornind de la ANC care este corectat. Principalele modificari aduse ANC-ului se refera la activele patrimoniale, datoriile fiind foarte putin sau de loc retratate.

Etapele de calcul sunt:

I. Distinctia intre elementele necesare exploatarii si cele care nu sunt necesare exploatarii, ce pot fi vandute fara a afecta activitatea intreprinderii Elementele in afara exploatarii pot fi: terenuri, cladiri, utilaje, conturi curente blocate, stocuri nevandabile. Acestea trebuie exprimate la valoarea venala neta (V.V.N.) care reprezinta suma care se va incasa la vanzarea lor.

VVN= pret vanzare - cheltuieli generale de vanzare - impozit pe plusvaloare

II. Corectii ale elementelor activului net de exploatare astfel obtinut. Se urmareste determinarea valorilor de folosinta (de utilitate) a elementelor activului. Valoarea de utilitate = pretul care ar fi necesar de platit pentru a achizitiona un element susceptibil de aceleasi conditii de folosinta, in aceleasi conditii de munca, avand aceeasi durata prezumata de utilitate reziduala, aceleasi performante si aceeasi destinatie si folosire.

Active necorporale

Cheltuieli de constituire,- sunt considerate nonvalori si se elimina

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare - sunt considerate nonvalori cheltuielile care se refera la produsele existente sau la studiile care doar mentin potentialul actual al intreprinderii. Celelalte cheltuieli de cercetate-dezvoltare se mentin.

Celelalte elemente ale activelor necorporale ( fond comercial, brevete si marci)

²       Daca nu se pot trata independent, deci nu au o valoare independenta de valoarea celorlalte active ale intreprinderii nu pot fi vandute pe piata individual, se elimina din calculul ANCC si se calculeaza in mod global prin metoda good-will-ului. Good-will-ul se va adauga la ANC si se va obtine valoarea globala a intreprinderii.

In caz contrar:

²       Fie se include in ANCC la valoarea de vanzare (mai putin impozitul pentru plusvaloare)

²       Fie se exclud, daca se doreste o evaluare a elementelor intangibile

Active corporale

Terenuri

²       Fara constructii: valoarea lor depinde de mai multi factori (localizare, raportul dintre cerere si oferta, facilitati urbanistice, risc de expropriere, posibilitati de constructie) i se determina de catre cabinetele specializate sau prin anchete efectuate de agenti imobiliari, notari primari.

²       Cu constructii: valoarea lor se poate stabili prin doua metode. Prima porneste de la pretul pe metru patrat al terenului neconstruit la care se aplica o diminuare cu 30% pentru a obtine pretul pe metru patrat al terenului construit. A doua consta in aplicarea unui procent de 20-30% din valoarea imobilizarilor de pe teren (abatere forfetara).

Cladiri apartinand exploatarii: ateliere, depozite, birouri. Valoarea lor de utilitate depinde de modul de constructie, adaptarea cladirilor la activitatile ce au loc in incinta lor, de vechime. Aceasta valoare de utilitate se determina prin doua metode:

²       Metoda bazata pe valoarea de reconstructie: se porneste de la costul constructie noua pe metru patrat dupa care acesta este multiplicat cu numarul de metri patrati ai constructiei vechi ce se evalueaza i influentat cu un coeficient de adecvare la noile activitati i cu un coeficient al vechimii;

²        Metoda bazata pe valoarea de achizitie: se porneste de la pretul de achizitie al cladirii la care se adauga costurile istorice ale unor investitii i amenajari efectuate de-a lungul anilor la investitia initiala pentru a raspunde nevoilor ce s-au ivit, corectate cu un coeficient de revalorizare, cu un coeficient de adecvare la necesitati i cu un coeficient de vechime.

Utilaje in cadrul carora se disting:

²       Utilaje pentru care exista o piata de ocazie;

²       Utilaje necotate pentru care exista doua metode:

a) Prima metoda porneste de la valoarea unui bun nou similar dupa care fie aceasta se corecteaza cu un coeficient care ine cont de durata de via a ramasa care la randul ei se judeca in functie de gradul de utilizare i gradul de intretinere a utilajului, fie astfel: v = valoarea neta contabila (valoarea unui bun similar nou) i se aplica daca amortizarea contabila este aproximativ egala cu amortizarea tehnica.

b) A doua metoda porneste de la costul de achizitie la care se adauga investitiile ulterioare care sunt corectate cu un coeficient de revalorizare i un coeficient de vechime.

Imobilizari corporale luate in leasing

Acestea se introduc in randul activelor apartinand intreprinderii i in contrapartida cresc creditele pe termen lung. Daca se ia in considerare i amortizarea aferenta, atunci aceasta se deduce din redeventa datorata anual i se trece la cheltuieli de exploatare. Diferenta dintre redeventa datorata i amortizarea astfel inregistrata se considera cheltuiala financiara (cheltuieli cu dobanzile).

Active financiare

Imprumuturi pe termen mai mare de un an in general se pastreaza la valoarea lor contabila;

Titluri de participare pentru care exista doua cazuri:

²       daca participatia este importanta nu este necesara o evaluare suplimentara a titlurilor in cauza;

²       daca participatia este minoritara aceste titluri vor fi considerate in afara exploatarii i vor fi evaluate distinct.

Active circulante

Stocuri pentru care trebuie sa se faca un inventar fizic, sa se calculeze indicatorii de rotatie insistandu-se asupra celor cu rotatie slaba sau zero.

²       Materii prime: sunt evaluate la costul de cumparare mediu ponderat

²       Produsele finite :

a) produse finite vandute: pret de vanzare minus cheltuieli ce trebuie suportate (transport, ambalare, comisioane);

b) produse finite in stoc: sunt evaluate la costul de productie;

²       Productie in curs: evaluarea se face la fel ca la produsele finite dar se ine cont de gradul de finisare;

²       Lucrari in curs: se evalueaza la valoarea din deviz.

Clienti se verifica doar provizioanele constituite i riscurile probabile legate de efectele scontate nescadente care se reintroduc in activ

Alte active circulante se constituie eventual provizioane

III. Corectii ale elementelor de pasiv

Provizioanele: se pot constitui in momentul evaluarii daca exista procese in curs sau previzibile litigii sau se anuleaza provizioanele constituite deja i considerate nejustificative.

Alte elemente de pasiv: raman la valorile contabile cu exceptia creditelor pe termen lung cu dobanda preferentiala care trebuie actualizata la o dobanda egala cu diferenta dintre dobanda pietei i dobanda practicata;

Impozite latente;

In urma parcurgerii etapelor I., II. si III. se poate determina ANCC

ANCC=ANC+/- corectii la active +/- corectii la pasive

ANCC= ANC - active considerate nonvalori

+plusvalori aferente activelor

- impozitul aferent plusvalorii

- provizioane pentru deprecierea activelor

- fiscalitate latenta asupra unor componente ale capitalurilor proprii (provizioane reglementate, subventii pentru investitii)

         V.L. (Valoarea de lichidare)

Lichidarea poate fi: progresiva sau imediata. In cazul lichidarii progresive se utilizeaza valoarea lichidativa care se bazeaza pe ipoteza vanzarii in timp a activelor, iar in cazul lichidarii fortate se utilizeaza valoarea de lichidare care este un activ net calculat astfel:

I. activele sunt evaluate la cele mai proaste conditii;

II. pasivele sunt majorate cu costurile de lichidare ale intreprinderii, rezultand astfel o valoare neta care revine actionarilor foarte mica sau nula.

2.2 Metode bazate pe rezultate

In cele mai multe cazuri valorile patrimoniale reflecta capitalurile proprii ale intreprinderii in ipoteza incetarii activitatii. In schimb, valorile de rentabilitate se stabilesc intr-o optica de continuare a activitatii, proprietarii intreprinderii imbogatindu-se prin exploatarea mijloacelor de productie existente in patrimoniul intreprinderii. Singurul element al capitalurilor intreprinderii, care se innoieste continuu de la un exercitiu la altul este rezultatul exercitiului. Acesta poate fi citit din bilantul contabil si sta la baza variatiei capitalurilor proprii.

Rezultatul financiar publicat al intreprinderii, ca punct de plecare al acestei metode de evaluare, trebuie corectat uneori datorita influentei unor factori precum fiscalitatea, metodologia contabila si distorsiunile voluntare ale rezultatului financiar. Aceste incidente trebuie stabilite si masurate.

Rezultatul intreprinderii cunoaste mai multe interpretari si ca urmare imbraca mai multe forme, care pot fi grupate in beneficii si cash-flow-uri:

     Beneficiile pot fi de mai multe feluri:

Rezultatul net contabil, este calculat ca o medie pe o anumita perioada de referinta si se utilizeaza numai in situatia in care se observa ca tendinta de evolutie a rezultatelor trecute se prelungeste in viitor. Pentru ca aceasta marime, care este distorsionata de diferite influente, sa se apropie cat mai mult de realitatea intreprinderii, ea este corectata, obtinandu-se beneficiul numit capacitate beneficiara. Printre aceste influente de distorsionare a rezultatului net contabil se numara influentele fiscale (ex. diferentele dintre amortizarea tehnica, reala si cea fiscala; provizioanele reglementate, constituite in scop fiscal; diferentele provenite din evaluarea stocurilor), elementele cu caracter nerecurent, nereproductibile in viitor (ex. rezultatul obtinut din operatii cu caracter exceptional; rezultate financiare ale producerii unor calamitati sau accidente). Dupa eliminarea acestor influente are loc si corectarea impozitului pe profit.

Rezultatul curent contabil este calculat ca suma a rezultatului din exploatare si a rezultatului financiar. Nu apar deci elementele exceptionale. Si acest rezultat poate fi corectat pentru a se obtine o estimare mai buna a lui. Corectiile lui rezida in adunarea la marimea obtinuta a cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele, a cheltuielilor cu salariile managerilor, precum si in adunarea sau scaderea corectiilor privind evaluarea stocurilor in cazul aplicarii metodelor FIFO sau LIFO.

Rezultatul distribuit sub forma de dividende este reprezentat de acea parte din rezultatul net al intreprinderii, care este destinata actionarilor/asociatilor. Si aceasta marime poate fi corectata prin diminuarea ei cu impozitul pe dividende aferent (10%).

     Cash-flow-urile cunosc si ele mai multe forme:

Capacitatea de autofinantare (CAF) reprezinta ansamblul resurselor financiare obtinute din operatiile efectuate intr-un exercitiu financiar, de care intreprinderea ar putea dispune, daca nu se acorda dividende, pentru acoperirea nevoilor financiare, pentru continuarea activitatii si pentru dezvoltare.

Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) exprima fluxul de trezorerie obtinut din activitatea de exploatare a intreprinderii, intr-o anumita perioada de timp. Acest indicator reprezinta "excedentul incasarilor din exploatare asupra platilor de aceeasi natura, inaintea luarii in considerare a politicilor de investitii si de finantare".

Cash-flow brut (Cfbrut) se obtine insumand profitul net (Pr_net), impozitul pe profit (I_Pr), cheltuielile cu amortizarile si provizioanele (eventual si cheltuielile cu dobanzile)(Ch_am/pv) si scazand veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor constituite(V_pv):

Cfbrut = Pr_net + I_Pr + Ch_am/pv - V_pv

Cash-flow net (Cfnet) se determina prin adunarea sau scaderea la/din profitul net a cheltuielilor si veniturilor cu amortizarile si provizioanele cu caracter de rezerva (reglementate, partial pentru riscuri si cheltuieli). Acest indicator mai poarta denumirea de Marja bruta de autofinantare (MBA).

Mai exista si alte forme ale CAF cum ar fi Cash-flow anglo-saxon, Discounted cash-flow care tin seama si de investitiile de mentinere a potentialului existent al intreprinderii.

Diferitele forme ale rezultatului sunt previzionate pe un orizont de timp determinat in functie de aprecierile evaluatorului privind durata de mentinere a actualelor conditii de exploatare ale societatii evaluate sau sectorului de activitate caruia ii apartine. Aceste rezultate estimate trebuie aduse la valori prezente prin aplicarea unei rate de actualizare. Aceasta rata de actualizare (r) depinde de costul capitalului investit, de riscurile ce pot interveni in legatura cu incasarea unor sume viitoare si de inflatia care poate sa deterioreze o incasare viitoare. In conditiile unei hiperinflatii, rata de actualizare deflatata se calculeaza dupa urmatoarea formula:

r_{deflatata =} (r_nedeflatata -f)(1+f)^-1 iar r_nedeflatata = i(1+P)

unde f - rata inflatiei

i - rata neutra

P - prima de risc

Factorul de actualizare rezultat este dat de relatia:

factor de actualizare = , unde n - distanta in timp exprimata in ani

Conform metodei de actualizare a cash-flow-urilor, valoarea actuala a firmei se determina insumand cash-flow-urile actualizate, estimate pe un anumit orizont de prognoza:

,

unde     V_CAF = Vo,

CAF - Capacitate de autofinantare

r - rata de actualizare

Conform metodei de capitalizare a beneficiilor valoarea intreprinderii este egala cu valoarea actuala a beneficiilor viitoare care se capitalizeaza. Modelul de calcul al valorii de rentabilitate al intreprinderii este urmatorul:

unde    B = beneficiu

1/r = factor de capitalizare

Aceste metode de evaluare bazate pe rentabilitate pot conduce la rezultate credibile daca sunt intelese si utilizate corect de catre evaluator. Datorita complexitatii ridicate a tehnicilor folosite, metodele de rentabilitate sunt uneori ocolite de catre evaluatori, utilizarea lor corecta presupunand si o permanenta adaptare la schimbarile macroeconomice ce intervin in teoria investitiilor, ale pietelor financiare, ale sistemului fiscal etc.

2.3 Alte metode

Metode bursiere

Aceste metode urmaresc reflectarea modului cum sunt evaluate societatile pe piata de capital. Ele se pot aplica doar in cazul acelor societati, care sunt cotate pe piata primara sau secundara de capital, in conditiile in care acestea functioneaza normal.

Literatura de specialitate cunoaste mai multe modele de evaluare a actiunilor unei societati cotate. Acestea pornesc de la rezultatele trecute si prezente, le estimeaza pe cele viitoare iar apoi le actualizeaza. Se disting metode de evaluare prin dividende si metode de evaluare a intreprinderilor in crestere. In prima categorie de metode sunt cuprinse metoda lui Irving Fisher, modelul Gordon-Shapiro, metoda efectului de levier, modelul echilibrului activelor financiare. In optica acestor metode, venitul asteptat din investitia in actiuni a actionarului minoritar este dividendul pe care el il va primi. Perioada de timp avuta in vedere poate fi finita sau infinita. In categoria metodelor de evaluare a intreprinderilor in crestere, bazate pe indicatorul bursier Price Earning Ratio (PER=Capitalizare bursiera/Beneficiu global), sunt cuprinse: modelul lui Bates si modelul lui Holt.

Conform metodelor bursiere, valoarea prezenta a unei actiuni (Vo) este egala cu suma actualizata a dividendelor viitoare anticipate generate de actiunea respectiva. Astfel valoarea bursiera a unei societati cotate se determina prin inmultirea valorii prezente a unei actiuni (Vo) cu numarul de actiuni ce compun capitalul social al societatii respective:

Valoare bursiera a societatii = Vo Numar de actiuni

Metodele bursiere sunt mai rar folosite pentru evaluarea societatilor ce urmeaza a fuziona, iar atunci cand se folosesc, ele apar in combinatie cu alte metode.

Metode de evaluare ale goodwill-ului (metoda capitalizarii superprofitului)

Aceste metode permit stabilirea valorii elementelor intangibile care dau valoare unei societati, alaturi de elementele materiale si care nu sunt reflectate sau sunt reflectate incomplet in contabilitate, in randul imobilizarilor necorporale. Goodwill-ul este definit in literatura de specialitate ca fiind supervaloarea generata de exploatarea intreprinderii ce exista peste valoarea patrimoniala a acesteia. Valoarea unei intreprinderi in conceptia acestei metode este obtinuta insumand la activul net contabil, goodwill-ul.

Goodwill-ul reprezinta suma superprofitului actualizat la infinit:

GW=Sp/r = (PC-iRes)/r Valoarea intreprinderii = ANC + GW

unde PC = profit curent

Res = resurse atrase

GW = Goodwill

Sp =supervaloarea (superprofitul)

i = rata neutra

r = rata de actualizare

Metodele de evaluare bazate pe notiunea de goodwill se utilizeaza in cazul societatilor ale caror active sunt constituite in mare masura din elemente intangibile.

Metode mixte

Metodele combinate de evaluare utilizeaza expresii mixte ale valorii, care includ atat valori patrimoniale cat si valori de rentabilitate. Valoarea intreprinderii se determina in cadrul acestei metode fie ca o medie aritmetica simpla intre valoarea patrimoniala a intreprinderii (care poate fi ANC, ANCC etc.) si valoarea de rentabilitate a ei, fie ca o medie ponderata a celor doua valori.

     Varianta cu medie simpla

unde    Vp = valoarea patrimoniala

Vr = valoarea de rentabilitate

     Varianta cu medie ponderata

unde k_1, k₂ = coeficienti de ponderare, care tin seama de importanta unei metode bazate pe valori patrimoniale sau pe valori de randament

Criteriile utilizate de aceste metode de evaluare (metode de evaluare patrimoniale, metode de evaluare bazate pe rentabilitate, metode de evaluare bursiere, metode de evaluare bazate pe notiunea de goodwill, metode combinate) nu sunt suficiente pentru determinarea valorii globale a societatilor din cel putin urmatoarele motive (Pantea, I. P., 1999, pag.697):

      "O metoda sau alta de evaluare prezinta neajunsuri, nefiind pertinenta sau fiind chiar periculoasa daca s-ar utiliza singura. De aceea, se urmareste aprecierea in paralel a mai multor criterii (valori) apartinand unor metode de evaluare diferite;

      Evaluarea societatilor prin metode directe de evaluare utilizeaza uneori tehnici complexe care uneori sunt ocolite;

      Unele metode de evaluare nu reflecta doar datele specifice societatii, ci si unii factori independenti de aceasta."

Determinarea raportului de schimb

Fuziunea prin absorbtie constituie un mod particular de a plati pentru achizitia unei societati prin emiterea de titluri ale societatii cumparatoare (absorbante) in limita valorii aportului societatii cumparate (absorbite). Numarul de titluri care vor fi emise de catre societatea absorbanta si care vor reveni actionarilor /asociatilor societatii absorbite se determina pe baza unui raport de schimb, care mai poarta si denumirea de raport de paritate sau paritate.

Stabilirea raportului de schimb al ac iunilor/par ilor sociale, se realizeaza prin raportarea valorii contabile a unei ac iuni/par i sociale a societa ii absorbite la valoarea contabila a unei ac iuni/par i sociale a societa ii absorbante.

Raportul de schimb este elementul care da substan a opera iunii de fuziune. Importan a acestui element consta in faptul ca determina raportul de for e dintre par ile implicate in fuziune. Aceasta etapa in derularea procesului de fuziune presupune parcurgerea mai multor pasi dupa cum urmeaza:

     determinarea valorii contabile sau economice a actiunilor/partilor sociale ale societatilor comerciale care fuzioneaza. Aceasta se realizeaza prin raportarea valorii contabile sau economice (de utilitate) a societatii - care a fost stabilita in etapa anterioara - la numarul de actiuni respectiv de parti sociale care compun capitalul social societatilor participante la fuziune:

Ve_actiune= Valoarea societatii / Numar de actiuni

     stabilirea raportului de schimb al actiunilor/partilor sociale ale societatilor comerciale care fuzioneaza are loc prin raportarea valorilor economice ale actiunilor societatilor care fuzioneaza:

Rs = Ve_{actiune SC absorbita} / Ve_{actiune SC absorbanta}

     determinarea numarului de actiuni/parti sociale ce trebuie emise de societatea absorbanta se efectueaza prin inmultirea raportului de schimb cu numarul de actiuni ale societatii absorbite:

Nr. actiuni emise = Rs Nr. actiuni ale societatii absorbite

     determinarea majorarii capitalului social la societatea comerciala se realizeaza prin inmultirea numarului de actiuni emise cu valoarea nominala a unei actiuni ale societatii absorbante:

Majorare capital social = Nr. actiuni emise Vn_{actiune SC absorbanta}

     calculul primei de fuziune. Aceasta reprezinta o plata din partea actionarilor societatii absorbite pentru dobandirea calitatii de actionari ai societatii absorbante. Ea se calculeaza ca diferenta intre valoarea aportului societatii absorbite in capitalul societatii absorbante (evaluat la valoarea contabila sau economica) si marimea majorarii de capital la societatea absorbanta (evaluat la valoarea nominala a actiunilor acesteia):

Prima de fuziune = Valoare economica_SCabsorbita - Majorarea C.S._SCabsorbanta

Dupa ce s-au efectuat aceste etape, poate fi determinata ponderea celor doua (sau mai multe) societati in capitalul societatii absorbante:

unde:    

X% - ponderea societatii absorbante,

Y% - ponderea societatii absorbite,

N_A - numarul de actiuni ale societatii absorbante inainte de fuziune,

N_E - numarul de titluri emise de societatea absorbanta in contul aportului societatii absorbite la capitalul social al absorbantei.

Uneori in schimbul de actiuni pot aparea dificultati, raportul de schimb calculatat nepermitand atribuirea unui numar intreg de titluri noi in schimbul unuia sau mai multor titluri ale societatii absorbite. Exista doua solutii pentru rezolvarea acestei probleme si anume:

a) rascumpararea, unui numar de actiuni proprii inaintea efectuarii schimbului, de catre societatea ce urmeaza a fi absorbita, numar care depaseste numarul necesar remunerarii exacte a aportului si anularea lor prin reducerea corespunzatoare a capitalului social al societatii ce urmeaza a fi absorbita.

b) schimbul de actiuni cu varsarea unei sulte, care reprezinta un complement in bani pe care societatea absorbanta il poate oferii in schimbul aportului, pe langa actiunile pe care le emite, cu scopul rotunjirii paritatii de schimb.

4 Aspecte contabile privind fuziunile

Reglementarile na ionale cu privire la contabilizarea opera iunilor de fuziune sunt precizate prin Ordinul Ministerului Finan elor Publice nr 1.376/17.09.2004, norme care sunt pu in restrictive, lasand la latitudinea participan ilor modul de tratare din punct de vedere contabil al opera iei derulate, prin recomandarea mai multor metode de evaluare a entita ilor participante la fuziune i recomandand reflectarea contabila a opera iunii de fuziune prin utilizarea a doua metode (Tiron T. A., 2005, pag.204-206):

Tabel Operatiunea de fuziune - Aspecte contabile la entitatea absorbita

Tabel Operatiunea de fuziune - Aspecte contabile la entitatea absorbanta

Intre cele doua metode, mai sus amintite, cea a valorii nete contabile i cea a rezultatului apar cateva diferen e, a caror abordare, ne vor ajuta sa motivam eficien a uneia in favoarea celeilalte (Tiron T. A., 2005, pag.237-238).

Plusurile de valoare:

In cazul metodei valorii nete contabile, plusurile rezultate din reevaluare sunt inregistrate anterior opera iunii de fuziune, in contabilitatea fiecarei societa i.

In cazul metodei rezultatului, plusul de valoare rezultat din reevaluare afecteaza contul 121 "Profit i pierdere" a fiecarei entita i participante la fuziune, iar acest plus de valoare in cazul societa ii nou infiin ate este eviden iat in contul 117 "Rezultatul reportat".

     Pentru entitatea absorbita, plusurile rezultate din evaluarea elementelor patrimoniale sunt reflectate la venituri, in momentul transferarii elementelor i nu este inregistrata cre terea de valoare asupra fiecarui element patrimonial individual.

     Pentru entitatea absorbanta, plusurile din reevaluarea elementelor patrimoniale ale entita ii absorbite sunt preluate ca fond comercial. In aceasta situa ie, fondul comercial fiind tradus ca i o plata facuta de entitatea cumparator ca urmare a anticiparii unor avantaje economice viitoare generate de activele preluate, aceste avantaje neputand fi identificate individual i recunoscute separat la momentul preluarii. Vorbim in acest caz de fond comercial pozitiv. Exista i situa ia unui fond comercial negativ, cand se anticipeaza pierderi.

Transferul elementelor de activ i pasiv

In cazul metodei valorii nete contabile, se folose te contul 892 "Bilan de inchidere" (in cazul societa i care i i inceteaza existen a) i contul 891 "Bilan de deschidere" (in cazul societa ii care ia fiin a), iar transferul elementelor patrimoniale se face la valoarea reevaluata.

Pentru metoda rezultatului, se utilizeaza conturile de venituri i cheltuieli pentru transferul elementelor de activ (contul 7583 "Venituri din vanzarea activelor i alte elemente de capital", iar pentru descarcarea gestiunii a elementelor de activ transferate contul 6583 "Cheltuieli privind activele cedate i alte elemente de capital"), iar pentru transferul elementelor de pasiv se utilizeaza contul 461 "Debitori diver i", iar preluarea elementelor de activ i pasiv de catre noua societate se inregistreaza cu ajutorul contului 456 "Decontari cu asocia ii/ac ionarii privind capitalul".

Elementele de capitaluri proprii

In ambele metode, elementele de capitaluri proprii sunt preluate de societatea care ia fiin a cu ajutorul contului 456 "Decontari cu asocia ii/ac ionarii privind capitalul". Insa, i aici intampinam unele deosebiri:

In cazul metodei valorii nete contabile, capitalul propriu este format din capitalul subscris varsat, rezerve legale, alte rezerve i diferen e din reevaluare

In cazul metodei rezultatului, capitalul propriu este format din capitalul subscris varsat, rezerve legale, alte rezerve i rezultatul reportat.

Propuneri pentru facilitarea utilizarii celor doua metode:

Metoda valorii nete contabile:

Pentru simplificarea reflectarii contabile in cazul acestei metode propunem utilizarea formulei contabile compuse pentru eliminarea conturilor in afara bilan ului.

Metoda rezultatului (evaluarea globala a entita ilor):

Cu privire la reflectarea contabila a opera iei de fuziune la entitatea absorbita, propunem eliminarea utilizarii conturilor de venituri i cheltuieli pentru transferarea elementelor de activ, i astfel eliminarea opera iei contabile de regularizare a conturilor 456 "Decontari cu ac ionarii/asocia ii privind capitalul" i 461 "Debitori diver i". Consideram ca atat transferul elementelor de activ i datorii s-ar putea reflecta doar cu utilizarea contului 456 "Decontari cu ac ionarii/asocia ii privind capitalul", care s-ar solda in momentul transmiterii elementelor de capitaluri proprii, fiind o opera ie de transmitere a unui aport a noilor ac ionari, in acest sens fiind pe deplin justificata folosirea contului 456 "Decontari cu ac ionarii/asocia ii privind capiatlul".

Argumentam acest lucru prin faptul ca transferul aportului net de catre absorbita catre absorbanta nu reprezinta un transfer impozabil potrivit prevederilor Codului Fiscal care precizeza la art. 27 alin. (4), lit. a) faptul ca in astfel de situa ii "transferul activelor i pasivelor nu se trateaza ca un transfer impozabil" i astfel determinarea unui rezultat al opera iei de fuziune nu mai are sens.

Concluzii privind cele doua metode

Analizand cele doua metode propuse pentru reflectarea contabila a unei opera iuni de fuziune, se considera ca cel mai eficient ar fi sa se inregistreze diferen ele rezultate din evaluarea elementelor patrimoniale la fiecare din entita ile participante inainte de opera iunea de fuziune, iar transmiterea elementelor de activ i pasiv, precum i preluarea lor sa se faca cu ajutorul contului 456 "Decontari cu ac ionarii/asocia ii privind capitalul" deoarece opera ia impune o modificare in structura capitalului, iar aceasta modificare a volumului i structurii capitalului este influen ata de aportul adus.