CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL

CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL

1. Circuitul economic mondial: definire si carcateristici

2. Componentele circuitului economic mondial

1. Circuitul economic mondial: definire si carcateristici

Relatiile economice internationale reprezinta legaturile obiective, necesare dintre diversele economii nationale. Obiectul acestor relatii se materializeaza, din punct de vedere al coniinutidui lor, in schimburi de valori materiale, banesti si spirituale, schimburi care prin continuitate, imbraca forma unor fluxuri economice internationale: de produse, servicii, de capitai, foita de mimca, cunostinte tehnico-stiintiiice, etc.

Totalitatea fluxurilor economice internationale, privite nu ca o simpla suma aritMietica ci in stransa lor interdependenta, formeaza circuitul economic mondial. Ei exprima impletirea unor forme ale schimbului reciproc de activitati dintre diverse economii nationale, schimb care nu se li:niiteaza la sfera, circuiatiei, ci cuprinde si sfera productiei, a cercetarii stiintifice.

Circuitul economic mondial are:

caracter istoric - a luat nastere si s-a dezvoltat pe masura aparitiei si evolutiei fluxurilor economice internationale,

caracter dinamic - continutul si formele in care se realizeaza s-au periectioiiat continuu, in raport cu gradul de dezvoltare a economiilor nationale si stadiile de formare si dezvoltare a economiei mondiale.

caracter obiectiv: deoarece fiecare economie nationala, indiferent de marime-a ei, de potentialul ei economic, de nivelul de dezvoltare, de zona geografica in care este situata - nu se poate dezvolta autarhic, trebuie sa dezvolte relatii economice externe, deci trebuie sa participe la circuitul economic mondial.

Sunt multi si diversi factori care influenteaza dezvoltarea circuitului economic mondial, dintre care:

unii favorizanti:

de ordin politic: aparitia de noi state independente;

de ordin economie: dezvoltarea fortelor de productie, cu deosebire revolutia telmico-stiintifica, care a determinat o dezvoltare cantitativa, dar mai ales calitativa.

altii cu actiune contrara:

cresterea tensiunii in relatiile internationale in anumite zone si anumite perioade;

crize specifice perioadei de dupa cel de-al doilea razboi mondial;

accentuarea protectionismului.

2. Componentele circuitului economic mondial

Din punct de vedere al naturiii fizice, componentele circuitului economic mondial se materializeaza in:

fluxuri comerciale internationale (de marfiari; de servicii - turism, transporturi; transfer de tehnologie etc);

fluxuri financiar-valutare internationale (investitii internationale, credite internationale; sisteme de asigurari; rezerve valutare etc);

fluxuri de cooperare economica internationala.

Din punct de vedere al orientarii geografice, in timp s-au conturat:

fluxuri Nord - Nord (intre tarile dezvoltate);

fluxuri Nord - Sud (intre tari dezvoltate si tari in curs de dezvoltare),

fluxuri Est - Vest (intre tari dezvoltate si tarile Europei Centrale si de Est - in tranzitie la economia de piata);

fluxuri Est - Sud (intre tarile Europei Centrale si de Est si tarile in curs de dezvoltare);

fluxuri Sud - Sud (intre tari in curs de dezvoltare).

Fluxurile comerciale internationale sunt schimburile de bunuri si servicii dintre doua sau mai multe state. Activitatea care include totalitatea acestor schimburi este comertul international.

Comertul international:

reprezinta una din formele esentiale de infaptuire a relatiilor economice internationale;

constituie principalul flux economic international.

Aceasta calitate este urmare a faptului ca si alte fluxuri economice internationale iau, in ultima instanta, forma de marfa astfel:

cooperarea in productie sau tehnico - stiintifica, fie ca este bi sau multilaterala:

se materializeaza in cele din urma in schimburi internationale de valori-marfuri, tehnologii, licente, servicii, etc;

influenteaza nemijlocit volumul, structura si dinamica comertului international;

miscarea internationala a capitalurilor atrage, dupa sine, in mod necesar, amplificarea fluxului de marfuri. Adeseori (in cazul acordarii creditelor comerciale), pana in momentul rambursarii creditelor, fluxul efectiv care are loc este al marfurilor;

fluxul international al fortei de munca determina o intensificare a miscarii marfurilor pe scara internationala, indeosebi dinspre tarile care primesc forta de munca spre tarile de origine.

Dezvoltarea comertului international a fost determinata, cu deosebire, de procesul formarii si dezvoltarii pietei mondiale.

Locul important detinut de comertul international intre fluxurile economice reiese clar si din structura balantelor de plati nationale, in care cea. 75%-80% din activul si pasivul lor il constituie miscarea de bunuri si servicii.

Evolutia postbelica a schimburilor comerciale internationale prezinta cateva trasaturi esentiale:

caracterul dinamic al acestora;

diversificarea continua a schimburilor cornerciede internationale.

Doua procese fundamentale au determinat, in mod deosebit, structura fizica a comertului mondial, si anume:

imbogatirea permanenta a nomenclatoailui de produse;

schimbarea continua a structurii acestui nomenclator;

se apreciaza ca, structura comertului mondial contemporan, ca urmare a cresterii continue a ponderii detinute de produsele manufacturate, are un pronuntat caracter industrial, cea mai mare parte a volumului schimburilor comerciale o concentreaza grupa tarilor dezvoltate - tari industriale care si-au consolidat pozitia in comertul mondial;

cresterea importantei tarilor industrializate in comertul mondial -care detin cea mai mare pondere in exporturile mondiale:

inrautatirea termenilor schimbului. Termenii schimbului este o "notiune' care exprima relatiile comerciale intre diversele economii nationale sau grupe de tari; depind de structura exporturilor si importurilor, de preturile acestora, de nivelul productivitatii muncii etc. in statistica ONU se calculeaza ca un raport intre indicele valorii unitare a importurilor si indicele valorii unitare a exporturilor unei tari sau grupe de tari. inrautatirea termenilor schimbului este determinata de tendinta de ramanere in urma a preturilor produselor primare (cu exceptia materiilor prime de origine minerala) fata de evolutia preturilor produselor manufacturate;

schimburile comerciale internationale au cunoscut, in permanenta, ingradiri de ordin tarifar si netarifar.

obstacolele tarifare - includ taxele vamale care se percep asupra marftirilor cu ocazia trecerii granitelor vamale ale unei tari si influenteaza pretul de vanzare al marfurilor ;

obstacolele netarifare - sunt numeroase, cu actiune larga, discriminatorii si impiedica sau limiteaza comertul cu anumite categorii de marfuri;

internalizarea comertului mondial, ca urmare a procesului de transnationalizare, prin care se internalizeaza anumite operatiuni, in speta, comertul intern dintre componentele societatilor transnationale;

tendinta de regionalizare, fenomen care se accentueaza in actualul deceniu in cele trei mari regiuni geografice: America de Nord, Europa si Asia de Sus-Est - centrata pe cei trei poli de putere economica: Uniunea Europeana, SUA si Japonia - Triada;

accentuarea tendintei de institutionalizare a schimburilor internationale, prin constituirea:

Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC)s

organizatiilor mondiale ale producatorilor si consumatorilor de produse primare;

organizatiilor economice regionale care au urmarit crearea, pe plan regional, a unor zone de comert liber, uniuni vamale etc., pentru liberalizarea schimburilor comerciale.¹⁴

Cunoasterea modului in care se realizeaza comertul exterior al unei tari se face cu ajutorul balantei comerciale

Fluxurile financiare internationale reprezinta, sintetic, totalitatea schimburilor economice internationale si sunt rezultatul extinderii si diversificarii circuitului economic mondial. Fluxurile financiare internationale reprezinta atat rezultatele schimburilor internationale de bunuri, cat si premisele dezvoltarii lor.

14 Suta N., s.a. - "Comert international si politici comerciale contemporane" Ed. Economica, Bucuresti. 1995

In primul caz, fluxurile financiare internationale se realizeaza prin mecanismul platilor internationale, avand, deci, caracter compensatoriu.

In al doilea caz, fluxurile financiare internationale se realizeaza sub diverse alte forme si, in primul rand, al investitiilor internationale (investitii externe), care reprezinta, de fapt, plasamente de mijloace financiare in diverse activitati productive.

Fluxurile investitionale internationale:

au aparut ca forma de sine statatoare la sfarsitul secolului XIX, ca urmare a dezvoltarii puternice a fortelor de productie, cand s-a realizat un anumit nivel de dezvoltare a societatii, pentru inceput fiind caracteristice statelor care au ajuns la un nivel inalt de concentrare a productiei si a capitalului;

initial, investitiile externe au luat, in exclusivitate, forma exportului de capital (exportul de capital este rezultatul aparitiei 'surplusului relativ' de capital), prin care s-a urmarit valorificarea superioara a acestuia, maximizarea profitului. Caracteristic pentru investitiile internationale postbelice a fost orientarea lor cu prioritate catre tarile dezvoltate,

mai sigure.

Dupa criteriul gradului in care investitia efectuata asigura sau nu investitorului posibilitati de control si de gestiune asupra activitatii,investitia de capital se realizeaza sub doua forme: directe si de portofoliu.

In cazul investitiilor directe - este vorba despre plasarea de fonduri (banesti sau alte mijloace financiare) intr-un obiectiv economic nou creat, care functioneaza in strainatate in vederea obtinerii unui anumit grad de control asupra acestuia. Gradul de participare la activitatea obiectivului economic creat, precum si gradul de exercitare a controlului depind de:

ponderea aportului de capital (financiar sau material)

intelegerea intre parteneri

Investitiile externe de portofoliu reprezinta plasamente de fonduri in strainatate in valori mobiliare (hartii de valoare) si se realizeaza, de regula, sub forma cumpararii de obligatiuni si actiuni puse in circulatie de firme sau state (straine), in aceste situatii, firma finantatoare nu participa la conducerea activitatii si nu detine controlul asupra obiectivelor.

In practica nu este posibila o departajare intre aceste fluxuri datorita interconditionarii profunde intre diferitele forme de colaborare la nivel international.

In perioada postbelica, fluxurile de capital s-au realizat si in alte forme, ca spre exemplu imprumuturile publice, ca urmare a dezvoltarii cheltuielilor guvernamentale ale tarilor dezvoltate, precum si a lipsei de capital in tarile in curs de dezvoltare, care isi capatasera de curand independenta. Aceste imprumuturi sunt acordate in conditii de piata, la dobanda pietei. Aceste fluxuri formeaza miscarea capitalurilor pe termen lung. De asemenea, pe piata financiara internationala se intalnesc si alte tipuri de tranzactii de natura diferita, cum sunt; acordarea de credite pe termen scurt - comerciale sau bancare, cumpararea/vanzarea de devize straine etc. - ce formeaza miscarea capitalurilor pe termen scurt si care au deseori scopuri speculative.

Toate aceste tranzactii se realizeaza pe diverse piete financiare internationale specializate (a creditului, a obligatiunilor).

Au aparut si forme noi de realizare a investitiilor internationale:

participarea la construirea de obiective economice in strainatate, prin acordarea de credite pe termen lung rambursabile in produse;

constituirea de societati cu participare de capital strain si autohton. Cresterea rolului organizatiilor economice internationale in

dinamizarea, cresterea si diversificarea fluxurilor financiare internationale a avut ca efect aparitia unor noi fluxuri financiare.

Astfel, alaturi de fluxurile financiare de origine privata, au aparut:

fluxurile financiare care au ca sursa: diverse organisme din Sistemul Natiunilor Unite (FMI, GBM); organizatii economice regionale (UE,ALADÌ).

din punct de vedere al orientarii geografice au àpmut fluxurile Sud-Sud;

din punct de vedere al implicarii Natiunilor Unite in rezolvarea unor probleme ale contemporaneitatii, a aparut ajutorul public pentru dezvoltare (A. P. D.).

Cooperarea economica internationala reprezinta forma cea mai moderna prin care se realizeaza schimbul reciproc de activitati intre statele lumii.

Dinamismul pronuntat si amploarea care au caracterizat expansiunea cooperarii economice internationale in ultimele decenii se explica prin actiunea unor factori dinamizatori:

economici (revolutia tehnico-stiintifica);

politici si sociali (prabusirea sistemului colonial si aparitia unui numar mare de state independente, aparitia si apoi destramarea sistemului socialist, etc);

perfectionarea continua a sistemului ONU, cresterea rolului acestuia in viata economica si politica internationala.

Profesoul Alexandra D. Albu face o determinare a conceptului de cooperare economica internationala care evidentiaza urmatoarele caracteristici:

cooperarea economica internationala se poate realiza la nivel bilateral sau multilateral, iar partenerii sunt autonomi in cadail relatiilor de cooperare;

o relatie de cooperare necesita unirea organica a eforturilor partenerilor, generatoare de sinergism;

actiunea de cooperare se caracterizeaza prin continuitate si presupune, adesea, stabilitate in relatii;

cooperarea presupune o relatie strict reglementata juridic, pe baza de contract, cu drepturi si obligatii mentionate in mod expres;

actiunea de cooperare presupune o conexiune intre diverse activitati, intre diverse domenii;

cooperarea poate fi la nivel microeconomic sau la nivel macroeconomic, niveluri care se completeaza reciproc si se intrepatrund, constituind un suport unul pentm celalalt;

prin actiunea de cooperare fiecare partener urmareste obtinerea unor rezultate superioare celor ce ar fi putut fi realizate in mod izolat de catre fiecare.

Analizand si sintetizand aceste trasaturi, cooperarea economica internationala ar putea fi definita ca fiind relatiile contractuale dintre doua sau mai multe state suverane sau agenti economici din tari diferite, prin care se urmareste realizarea, prin eforturi conjugate, a unor activitati conexe (de productie, de cercetare si transfer tehnologic, in comercializare si seryucii etc), esalonate pe perioade de timp, in scopul obtinerii unor rezultate comune superioare sumei celor singulare¹⁵

Albu Alex. D. - "Cooperare economica internationala', Ed. Expert, Bucuresti, 1995