IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU IN ACTIVITATEA INTREPRINDERII MODERNE

IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU IN ACTIVITATEA INTREPRINDERII MODERNE

1. Consideratii generale cu privire la relatia intreprindere - mediul ambiant

firma isi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica si demografica ce actioneaza pe plan national si international asupra intreprinderii, influentand relatiile de piata.
Intreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta economica a acestuia.
In conditiile actuale mediul ambiant se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimarilor. Mediul ambiant este de trei feluri:
- mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor vizibile;
- mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar in general previzibile;
- mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu incidente profunde asupra activitatii intreprinderii si greu de anticipat;


2. Componentele mediului ambiant al intreprinderii
Acestea sunt:
- micromediul
- mezomediul
- macromediul.
Micromediul intreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii directe. Acestea sunt:
- furnizorii de marfuri care sunt agenti economici ce asigura resursele necesare de materii prime, materiel, echipamente si masini;
- prestatorii de servicii reprezentati de firme sau persoane particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectivelor firmei;
- furnizorii fortei de munca sunt unitatile de invatamant, oficiile fortei de munc si persoanele ce cauta un loc de munca;
- clienti care sunt consumatori, utilizatori industriali, intreprinderi comerciale sau agentiile guvernamentale pentru care bunurile produse se intreprindere le sunt oferite spre consum;
- organismele publice - asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare in masa si publicul consumator;
- concurentii sunt firme sau persoane particulare care-si disputa aceeasi categorie de clianeti, iar in situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.

Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara in explicarea evolutiei macroeconomice a intreprinderii. Pentru remedierea oricaror deficiente de explicare se studiaza comportamentul intreprinderii din sistemul productiv si social cel mai apropiat intreprinderii si care poate fi un intermediar intre macromediul si micromediul intreprinderii.
Mezomediul trebuie sa intereseze in mod deosebit sistemul de conducere al intreprinderii pentru ca permite abordarea relatiilor acesteia cu mediul sau in termeni mult mai apropiati de lumea afacerilor. O intreprindere poate face parte din urmatoarele sisteme mezoeconomice:
- o anumita industrie
- o zona geografica sau administrativa
- un grup de intreprinderi.
Aceste sisteme sunt in masura sa influenteze actiunile, deciziile si rezultatele unei intreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi atat directa cat si indirecta, dar are un caracter general, in sensul ca influenteaza toate intreprinderile care apartin aceluiasi sistem.

Activitatea oricarei intreprinderi, ca si a celorlalti agenti din cadrul micromediului intreprinderii, se afla si sub influenta altor factori de mediu, care actioneaza pe o arie mai larga.
Legatura care se stabileste intre intreprindere si acesti factori este de regula industriala, influenta exercitandu-se pe termen lung si formand macromediul intreprinderii.
Componentele macromediului sunt:
- mediul demografic - numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de varsta, numarul de familii si dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si me medii a populatiei, rata natalitatii.
Analiza unor astfel de caracteristici si surprinderea tendintei lor reprezinta punctul de pornire in evaluarea dimensiunii cererii potentiale, a pietei intreprinderii.
- mediul economic. Ansamblul elementelor care compun viata economica a spatiului in care actioneaza intreprinderea determina mediul economic al acesteia. Acesta determina volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti, marimea cererii de marfuri, miscarea preturilor la nivelul concurentei.
- mediul tehnologic. Intreprinderea se implica in dinamica mediului tehnologic, atat ca beneficiar cat si ca furnizor, in principal prin intermedciul pietei. Este una din cele mai dinamice componente ale macromediului intreprinderii si dobandeste o exprimare concreta prin inventii, inovatii, marimea si orientarea fondurilor destinate cercetarii, explozia productiei noi, perfectionarea productiei traditionale, reglementari privind delimitarea tehnologiilor poluante.
- mediul cultural - reprezentat de ansamblul elementelor ce privesc sistemele de valori, obiceiuri, traditii, credinte si norme ce guverneaza statutul oamenilor in societate.
- mediul politic reflecta structurile societatii, clasele sociale si rolul lor in societate, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului in economie, gradul de stabilitate al climatului politic intern, zonal, international.
- mediul institutional cuprinde ansamblul reglementarilor de natura juridica ce vizeaza direct sau indirect activitatea de piata a intreprinderii.
- mediul natural - conditiile naturale ce determina modul de localizare si de distribuire in spatiu a activitatii umane. Aceasta conjunctura economica reprezinta starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, a unei economii nationale. Importanta sa este data de reducerea resurselor de materii prime neregenerabile si de accentuarea gradului de poluare.

3. Relatiile intreprinderii cu mediul extern
in calitatea sa de componenta a mediului, intreprinderea se afla intr-un contact permanent cu diferite componente. Intreprinderea intra intr-un ansamblu de relatii prin care isi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Aceste relatii dintre intreprindere si componente ale mediului sau extern sunt prin natura si continutul lor de doua feluri: relatii de piata si relatii de concurenta.
Din multitudinea de relatii ale intreprinderii cu mediul sau extern se remarca prin amploare si complexitate relatiile de piata. Acestea au ca obiect vanzarea si cumpararea de marfuri si servicii, imprumutul de capital si angajarea fortei de munca. Studierea pietei constituie premisa si punctul de plecare in activitatea oricarei intreprinderi.
Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprinderea moderna termenul de confruntare a situatiei prezentate cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente.
Relatiile intreprinderii cu piata sunt reflectate si de fluxul aplrovizionare productie, desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si in orientarea activitatii intreprinderii catre obiective prioritare cun sunt satisfacerea in conditii superioare a nevoilor consumatorilor prin produsele create si oferite, crearea rentabilitatii si eficientei economice pe baza sporirii vanzarilor totale si a profitului unitar.
Relatiile intreprinderii cu piata vizeaza 3 mari componente si anume:
- piata marfurilor
- piata capitalului
- piata fortei de munca.
Natura si dimensiunile relatiilor intreprinderii depind de o serie de factori generali si specifici, obiectivi si subiectivi, interni sau externi intreprinderii, cei mai importanti fiind: cadrul economico-social, specificul pietei si caracterul intreprinderii.
Relatiile intreprinderii cu piata cunosc astfel o mare diversitate si se pot grupa dupa mai multe criterii:
- dupa obiectul relatiilor. Potrivit acestui criteriu, relatiile intreprinderii cu piata sunt de doua feluri: - relatii de vanzare-cumparare si - relatii de transmitere, receptie de informatii.
Relatiile de vanzare-cumparare pot lua forme diferite si anume livrarea de marfuri, achizitionarea de marfuri si servicii, prestarea de servicii, inchirierea, imprumutul precum si activitatile de intermediere.
Principalele forme pe care le imbraca succesiv relatiile de vanzare-cumparare sunt:
- relatii precontractuale
- relatii contractuale
- relatii postcontractuale.
Relatiile precontractuale se realizeaza in principal prin negociere, comanda, cerere de oferta si oferta ferma.
Relatiile contractuale au ca instrument principal contractul la care se adauga o serie de activitati ca: facturarea, livrarea, transportul, receptia si decontarea.
Relatiile postcontractuale apar in perioada de garantie si psotgarantie.
Relatiile de transmitere de informatii au ca scop sustinerea si concretizarea relatiilor de vanzare-cumpaare, realizandu-se prin publicitate, relatii publice si alte forme de promovare.
- dupa profilul agentilor de piata, relatiile pot fi: cu furnizorii si prestatorii de servicii, cu beneficiarii si cu institutiile si cu mecanismele de stat;
- dupa frecventa, relatiile sunt permanente, periodice sau ocazionale;
- dupa gradul de concentrare, relatiile pot fi concentrate dimensional, spatial sau temporal si relatii dispersate.

4. Obiectivele economice ale intreprinderii in conditii concurentiale
In conditiile actuale intreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmareste maximizarea profitului, ci este un organism complex, ce se confrunta cu o multitudine de obiective contradictorii ce tin de strategia fiecarei intreprinderi.
Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cat mai numeroase.
Pentru a defini aceste forme de manifestare a concurentei se pot avea in vedere utmatoarele aspecte:
- interesele si aspiratiile clientelei
- libertatea de a actiona
- interesele si aspiratiile producatorilor in calitate de ofertanti
- existenta in mediul economic a unor reglementari juridice si a unei stari psihologice si sociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentului economic.
In conditiile economiei de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte din regulile de joc ale pietei.
Competitivitatea unui agent economic este determinata in principal de trei mari caracteristici si anume: servicii, costuri si calitate.
Ansamblul raportului de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea resurselor de aprovizionare si a pietei de desfacere formeaza sistemul relatiilor de concurenta. Mijloacele si instrumentele utilizate in relatiile de concurenta se pot delimita in jurul produsului, pretului, promovarii si distributiei.
Concurenta este de doua tipuri:
- directa, manifestata intre intreprinderile care realizeaza bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii aceleeasi game de nevoi;
- indirecta - manifestata intre intreprinderile care se adreseaza acelorasi nevoi sau nevoi diferite prin oferta unei game variate de lucru.
Pentru a se asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii economice, statul trabuie sa asigure un cadru concurential normal care presupune existenta urmatoarelor elemente si anume:
1. autonomia intreprinderii,
2. libertatea de infiintare a oricarui tip de intreprindere,
3. promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecarei firme,
4. reglementari economico-financiare egale pentru toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate,
5. formarea libera a preturilor,
6. stabilitate prin reglementari bugetare pe piata externa,
7. masuri pentru favorizarea participarii pe piata extrabugetara,
8. reglementari clare pentru sanctionarea prin instantele juridice a firmelor nerentabile.