CRIZA FINANCIARA AMERICANA - CRIZA ECONOMICA MONDIALA

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MANAGEMENT SI INTEGRARE EUROPEANA

CRIZA FINANCIARA AMERICANA

CRIZA ECONOMICA MONDIALA

In aceasta lucrare imi voi propune sa vorbesc despre cum a pornit criza financiara din Statele Unite ale Americii, care au fost cauzele care au dus la acest lucru si cum se vor resimtii in criza economica globala.

Criza financiara din Statele Unite ale Americii a inceput prin prabusirea sistemului de subprime la creditele ipotecare acordate populatiei in jurul aniilor 2005-2006. Politiciile guvernamentale si concurenta crescuta a pietei au incurajat practici de mare risc. Prin cresterea dobanzii variabile pe termen lung la creditul ipotecar. S-a incurajat de asemenea creditele pentru refinantarea imprumuturilor ipotecare care sau vrut a fi mai avantajoasa pentru populatie. In timp ce dobanda a crescut, pretul caselor a inceput sa se prabuseasca in anii 2006-2007, iar refinantarea a devenit tot mai greoaie.

In anul 2007 cca 1,3 milioane de cetateni ai Statelor Unite ale Americii erau in incapacitate de a-si mai plati ratele la creditele ipotecare catre banci, cu aproximativ 79% mai mult decat in anul precedent. La data de 17 iulie 2008 bancile pentru locuinte din SUA au raportat pierderi cumulate de aproximativ 435 de miliarde de dolari.

Creditele de subprime sunt credite ipotecare prin care se imprumuta cetatenii care nu indeplinesc normele si criteriile de creditare la dobanzi mici din partea banciilor.

In martie 2007 in SUA, piata ipotecara a creditelor subprime a fost estimata la aproximativ 1 trilioane de dolari. In octombrie 2007, aproximativ 16% din creditele subprime nu au mai putut fi platite, in ianuarie 2008, 21% nu au mai putut fi platite, iar in octombrie 2008, 26%.

Riscul bancar in cazul titlurilor ipotecare a aparut din cauza ca majoritatea americanilor cand se imprumuta de la o banca pentru un credit ipotecar incearca sa se refinanteze. Piata bancara Americana permite acest lucru, ceea ce face ca majoritatea titlurilor de ipoteca sa fie detinute in instrumente financiare derivate. La mijlocul anului 2008, 6,6 trilioane de dolari din 10 trilioane erau detinute de titluri ipotecare si doar 3,4 trilioane de dolari de catre depozite traditionale.

Cauzele care au dus la criza financiara din SUA sunt multiple. Printre acestea putem enumera incapacitatea populatiei de a returna creditele luate in conditii foarte usoare, credite luate de catre populatie chiar daca nu erau necesare, scopul speculativ al unui segment destul de mare din piata care a profitat de boom-ul pietei, nivelul mare al deficitului de cont curent al tarii si politiciile monetare al guvernului.

O alta cauza foarte impotanta este faptul ca in SUA domina cultura consumerismului, ceea ce face ca o familie Americana sa cheltuiasca 99,5% din venitul lor pe consum sau pe plata creditelor contractate. Incepand din anul 1999, americanii au cheltuit in fiecare an mai mult decat venitul lor.

Dobanda redusa a creditelor subprime a facut ca numarul proprietariilor de case din SUA sa creasca de la 64% in 1994 la 69 % la inceputul lui 2005. Acest lucru a facut ca intre 1997 si 2006, pretul locuintelor sa creasca cu 124%. Datoriile gospodaresti au crescut de la 705 miliarde de dolari in 1974 la 14 triliarde la mijlocul anului 2008. In medie cetateanul American are 13 credite, iar 40% reprezinta creditul ipotecar. Explozia preturilor caselor si faptul ca au ramas nevandute o multime, i-a facut pe oameni ca aceasta tendinta de crestere se va mentine si in viitor, i-a incurajat pe multi sa ia un credit ipotecar subprime si sa obtina o rata variabila la dobanda. Astfel cei imprumutati sau vazut in situatia in care au trebuit sa plateasca din ce in ce mai mult in fiecare luna si nu au mai putut sa-si refinanteze imprumuturile.

Speculatiile imobiliare au fost un factor foarte important al prabusirii pietei americane. In 2006, 22% din casele achizitionate au fost pentru resedinta si 14% ca si case de vacant, restul pentru inchiriere sau specula. Anul de gratie al speculei imobiliare a fost 2006, cand de exemplu in Miami peste 85% din casele achizitionate au fost doar pentru specula.

Economistul American Robert Shiller spune ca aceasta cultura a speculei a fost intretinuta de optimismul exagerat al populatiei care nu dorea sa vada si posibilitatea scaderii pietei.

Economistul Keynesian Hyman Minsky precizeaza ca sunt 3 tipuri de specula a unui comparator:

Cumparatorul hedge care care se asteapta sa plateasca datoriile cu bani cash din alte investitii,

Cumparatorul speculativ care cumpara crezand ca isi poate plati creditul si apeleaza la alte credite cu ipoteca de rang 2 si 3 pentru alte cumparaturi,

Cumparatorul Ponzi care isi refinanteaza creditul initial dintr-unul nou.

Banciile au inceput sa acorde imprumuturi foarte usor chiar celor cu risc ridicat

de a intra in incapacitate de plata si chiar imigrantiilor ilegali pe teritoriul SUA. Creditele ipotecare subprime reprezentau 5% (35 de miliarde de dolari) din totalul creditelor acordate, 9% in 1996, 13% in 1999 (160 miliarde) si 20% in 2006 (600 de miliarde).

Daca in martie 2008 in SUA erau 8,8 milioane de oameni creditati de banci care nu au mai reusit sa-si plateasca ratele scadente, in noiembrie 2008 numarul lor a ajuns la 12 milioane. Astfel ei s-au vazut in situatia de a nu mai putea sa-si refinanteze imprumuturile. Bancile au ajuns chiar sa ofere imprumuturi ninja ceea ce se refera la cei care nu aveau un loc de munca, nu aveau venit si nu aveau bunur immobile pe numele lor. In 2007, 40% din totalul creditelor subprime reprezentau ipoteci subscrise.

Securizarea creditelor ipotecare a inceput prin crearea fondurilor ipotecare private in anii 1970. Aceste fonduri au crescut in importanta la mijlocul anilor 1990 si a atins apogeul in 2007 cu o valoare cumulate de 7,3 trilioane de dolari. Titlurile ipotecare subprime au reprezentat 74% in 2006 din aceste fonduri.

Alan Greenspan spune ca vinovati pentru aceasta criza economica nu sunt cetatenii care au acesat creditele subprime ci fondurile care le-au garantat.

Laureatul premiului Nobel pentru economie Michael Spencer precizeaza ca riscul financiar escaladat este de doua tipuri: riscul care previzibil si cel neprevizibil care apare atunci cand este prea tarziu ca sa se mai poata evita.

Numarul caselor vandute in 2007 a fost cu cca 30% mai mic decat in anul precedent. In ianuarie 2008 vanzarile de case au fost de 10 ori mai mici decat in luna precedenta, lucru nemaintalnit din 1981. In octombrie 2008 erau de vazare in SUA 4 milioane de case dintre care 2 milioane erau vacante.

Trebuie consemnat ca atat in guvernarea lui Bill Clinton cat si George Bush a crescut numarul proprietarilor de care. Acest lucru s-a datorat faptului ca guvernul American a intervenit pe piata creditelor ipotecare prin imprumuturi foarte avantajoase catre fondurile ipotecare printer care Fannie Mae si Freddie Mac. De asemena politiciile Departamentului de stat pentru dezvoltarea urbanistica si a locuiintelor au incurajat acest lucru.

In perioada 2004-2007 foarte multe institutii financiare si banci de investitii au finantat cereditele subprime. In 2004 Comisia pentru securitate bancara din SUA a permis bancilor de investitii sa poata sa imprumute si mai mult populatia, acest lucru ducand la cresterea vulnerabilitatii lor. La sfarsitul anului 2007, primele 5 banci de investitii din SUA au raportat datorii de 4 trilioane de dolari, ceea ce echivaleaza cu aproximativ 30% din PIB-ul tarii.

Aceasta a facut ca 3 banci din cele 5 sa aiba mari probleme, falimentul bancii Lehman Brothers si la vanzarea altor 2 banci, precum Bear Streams si Merrill Lynch in septembrie 2008 catre Bank of America. Celelalte doua mari banci de investitii JP Morgan si Goldman Sasch si-au schimbat pozitia din banci de investitii in banci comerciale, ceea ce a dus la reguli mult mai stricte de creditare.

Prima banca afectata de criza financiara pe plan global a fost banca britanica (cea mai mare banca din lume) HSBC, care a relatat pierderi de 10 milarde de dolari pe divizia de subprime. Au fost afectate peste 100 de companii care ofera credite ipotecare, fie au dat faliment, fie au fost vandute.

De asemenea in urma problemelor avute de catre banci, au aparut probleme financiare si la marile companii de asigurare. Cele mai afectate de criza au fost American International Group (AIG), MBIA si Ambac.

In august 2008 companiile financiare din lume au raportat pierderi de aproximativ 501 miliarde de dolari. In SUA in aceeasi perioada profitul companiilor financiare s-a redus de la 35,2 miliarde de dolari in 2006 la 646 milioane de dolari in 2007, ceea ce inseamna o scadere cu aproximativ 98%.

In urma crizei financiar pana in present in SUA s-au pierdut 65400 de locuri de munca in domeniul financiar-bancar.

Criza financiara a afectat si bursa din SUA unde indicele Dow Jones a suferit cea mai mare depreciere de la criza economica interbelica incoace. Acest soc a fost resimtit si de catre bursele din Europa si Asia.

In data de 29 septembrie 2008, Congresul SUA a respins cu 228 de voturi la 205 planul guvernului anticriza de 700 miliarde de dolari. In urma anuntului indicele American Dow Jones a scazut cu 7% intr-o singura ora.

Banca Centrala se ocupa de politica monetara si fixeaza rata dobanzii si tiinta inflatiei. Are o oarecare autoritate asupra banciilor comerciale si asupra institutiilor finaciare. Banca central poate sa intervina in moment de criza pe piata pentru a o reglementa prin politici monetare. Banca Centrala a SUA Federal Reserve (Fed) in colaborare cu celelalte banci central din lume a incercat sa intervina pentru a stopa criza financiara. Guvernatorul Fed Ben Bernanke a spus ca banca central va incerca sa sustina piata cu lichiditati si cu politici monetare macroeconomice.

Concret:

Fed-ul a redus rata dobanzii interbancare de la 5,25% la 2%, iar dobanda fixa de la 5,75% la 2,25% in sase pasi intre 18 septembrie 2007 si 30 aprilie 2008,

De asemena a oferit imprumuturi pe termen scurt companiilor in criza de lichiditati si de asemenea banciilor comerciale cu o dobanda foarte mica si garantate de catre stat. In noiembrie,

Imprumuturi preferential pentru banci in valoare totala de 1,6 trilioane de dolari,

Adoptarea in iulie 2008 a unui nou set de reglementari pentru imprumuturi ipotecare

Anuntarea in noiembrie 2008 a unui nou imprumut preferential de 600 mimiarde de dolari catre banci.

Ca si masuri anticriza, guvernul SUA a adoptat in noiembrie 2008 un Act Economic in 6 acte:

Asigurare a ipoteciilor de 300 miliarde de dolari, ceea ce va ajuta sa scape de incapacitate de returnare a creditelor aproximativ 400 000 de imprumutati,

Crearea unei noi legi federale pentru sustinerea fondurilor ipotecare Fannie Mae si Freddie Mac si a Bancii Federale Ipotecare,

Imprumuturi preferential catre banciile ipotecare pentru a-si putea refinanta creditele actuale,

Transparent mai mare pe piata creditelor ipotecare,

Sprijinrea guvernelor locale pentru cumpararea si renovarea imobilelor ipotecate.

In tabelul de mai jos sunt cele mai rasunatoare falimente din aceasta perioada de criza:

Data tranzactiei	Compania vanduta	Compania cumparatoare	Suma tranzactiei
	Northern Rock	Guvernul Marii Britanii
	Bear Stearns, New York City	JPMorgan Chase, New York City	$&0000002200000000.0000002,200,000,000
	Catholic Building Society	Chelsea Building Society	£&0000000051000000.00000051,000,000
	Countrywide Financial, Calabasas, California	Bank of America, Charlotte, North Carolina	$&0000004000000000.0000004,000,000,000
	Alliance & Leicester	Banco Santander SA	£&0000001260000000.0000001,260,000,000
	Roskilde Bank	Danmarks Nationalbank (Danish Central Bank)	$&0000000896800000.000000896,800,000 (kr4,500,000,000)
	Derbyshire Building Society	Nationwide Building Society	£&0000007100000000.0000007,100,000,000
	Cheshire Building Society	Nationwide Building Society	£&0000004900000000.0000004,900,000,000
	Merrill Lynch, New York City	Bank of America, Charlotte, North Carolina	$&0000044000000000.00000044,000,000,000
	American International Group, New York City	United States federal government	$&0000085000000000.00000085,000,000,000
	Lehman Brothers, New York City B	Barclays plc	$&0000001300000000.0000001,300,000,000
	HBOS	Lloyds TSB	$&0000021850000000.00000021,850,000,000
	Washington Mutual, Seattle, Washington	JPMorgan Chase, New York City	$&0000001900000000.0000001,900,000,000
	Lehman Brothers	Nomura Holdings	$&0000000000000002.0000002
	Bradford & Bingley	Guvernul Marii Britanii (Mortgage Assets) Banco Santander SA (Savings Liabilities)	£&0000021100000000.00000021,100,000,000
	Fortis	Guvernul Olandez (Dutch assets including ABN AMRO) BNP Paribas (Belgian and Luxembourg assets)	&Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','Expression error: Unrecognised punctuation character ','.Expression error: Unrecognised punctuation character ','11,200,000,000
	Dexia	Guvernul Belgian si Luxemburghez
	Wachovia, Charlotte, North Carolina	Wells Fargo, San Francisco, California	$&0000015000000000.00000015,000,000,000
	Landsbanki	Icelandic Financial Supervisory Authority
	Glitnir	Icelandic Financial Supervisory Authority
	Kaupthing Bank	Icelandic Financial Supervisory Authority
	BankWest (subsidiary of HBOS)	Commonwealth Bank of Australia	£&0000001200000000.0000001,200,000,000
	Sovereign Bank, Wyomissing, Pennsylvania	Banco Santander SA	$&0000001900000000.0000001,900,000,000
	Barnsley Building Society	Yorkshire Building Society	£&0000000376000000.000000376,000,000
	National City Bank, Cleveland, Ohio	PNC Financial Services, Pittsburg, Pennsylvania	$&0000005580000000.0000005,580,000,000
	Commerce Bancorp, Cherry Hill, New Jersey	Toronto-Dominion Bank, Toronto, Canada	$&0000008500000000.0000008,500,000,000
	Scarborough Building Society	Skipton Building Society

Guvernul federal a finantat sectorul privat pana in noiembrie 2008 cu circa 7 trilioane de dolari. Aceasta finantare se vrea mai mult a fi un imprumut garantat decat o investitie in sectorul privat. In aceasta situatie, datoria SUA a crescut in anul financiar cu aproximativ 1 trilion de dolari, in comparative du 550 miliarde in anul precedent. In total, datoria SUA este in present de 10 trilioane de dolari.

Ca si efect al crizei financiare americane, intre 1 ianuarie si 11 octombrie 2008 proprietarii de actiuni listate la bursa din SUA au avut pierderi totale de cca 8 triliarde de dolari, adica valoarea actiuniilor au scazut de la 20 triliarde la 12 triliarde de dolari insemnand o diminuare cu 40 de procente a valorii titlurilor.

Se previzioneaza ca actual criza financiara din SUA va fi la fel de puternica ca sic ea din anii 1930. FMI precizeaza ca la nivel global pierderile cumulate pana in present sunt de circa 945 miliarde de dolari.

Alan Greenspan spune ca actual criza financiara se va incheia in momentul in care investitorii noilor case construite vor avea suficiente lichiditati si preconizeaza ca aceasta situatie va dura aproximativ 1-2 ani de zile, dupa care economia Americana sic ea globala vor fi din nou in grafic.

Actuala crzia financiara Americana s-a transformat intr-o criza economica globala afectand statele din toata lumea.

In octombrie 2008 Germania a anuntat anti-criza de 400 miliarde de euro. Franta a initiat un plan de recuperare de 320 miliarde de euro.

Ungaria a fost la un pas de a intra in incapacitate de plata daca nu primea un ajutor de urgent de la FMI in valoare de 6 milarde de euro.

Spania a initiat un plan de salvare al economiei nationale in valoare de 100 miliarde de euro.

Banca Italiei a emis titluri de stat in valoare de 40 miliarde de euro.

Guvernul Olandez a recapitalizat Banca Centrala cu 200 miliarde de euro.

In Rusia guvernul a initiat un program de finantare preferential in valoare de 50 de miliarde de dolari catre marile companii detinute de catre oligarhi prin intermediul bancii Vnesheconombank.

In Marea Britanie, guvernul a inceput un process de nationalizare prin injectarea unui credit de 37 miliarde de lire sterline si si-a crescut participarea pana la cota de 40% in cadrul bancii The Royal Bank of Scotland (RBS).

Banca Europeana Centrala prin presedintele ei Jean Claude Trichet a scazut dobanda de referinta la 3 %

Criza financiara s-a facut prezenta si in Emiratele Arabe Unite unde guvernul a aprobat un imprumut de urgenta de 20 miliarde de dolari catre banca centrala. Japonia a anuntat un plan anti-criza in valoare de 55 miliarde de dolari.

In 19 octombrie Guvernul Olandei a acordat un imprumut in valoare de 10 miliarde de euro catre ING pentru evitarea intrarii in incapacitate de plata.

In luna decembrie, economia Zonei Euro a intrat official in recesiune, ceea ce inseamna ca este vorba de crestere economica negativa.

Institutul de Statistica al Statelor Unite ale Americii a declarat ca SUA este in recesiune economice din ianuarie 2008. In noiembrie 2008 au fost concediati 533000 de oameni in SUA, iar rata somajului a atins 7%.

In septembrie 2008, China a redus rata dobanzii bancare pentru prima data din 2002 incoace. In Australia, Banca Centrala a pompat aproximativ 1 miliarde de dolari in sistemul bancar autohton.

In SUA au scazut vanzariile de automobile ai tuturor jucatoriilor de pe piata, atat Ford cat si Crhisler si General Motors si de asemenea cele ale jucatoriilor japonezi precum Toyota si Honda. In 2009 se anunta un faliment de rasunet pe piata auto mondiala.

Incercarile disperate ale bancii centrale americane de a salva economia americana de la scufundare sunt, din cel putin doua motive, de-a dreptul iesite din comun. In primul rand pentru ca pana acum doar cateva luni toata lumea credea ca SUA vor putea evita recesiunea. Acum recesiunea pare insa o certitudine. In al doilea rand, actiunile Fed par sa nu aiba nici un efect. Desi dobanzile au fost mult reduse, iar Fed a injectat cu generozitate lichiditati in bancile cu probleme de numerar, criza se adanceste.
Intr-o proportie considerabila, criza americana a fost de fapt generata de Fed, ajutata de optimismul nerealist al administratiei Bush. Unul dintre principalii vinovati este nimeni altul decat Alan Greenspan, cel de la care actualul sef al bancii centrale, Ben Bernanke, a mostenit actuala situatie cumplita. Dar Bernanke insusi a fost unul dintre guvernatorii bancii centrale in era Greenspan si chiar a esuat el insusi in a pune un diagnostic corect problemelor din ce in ce mai grave pe care le aveau politicile bancii.

Criza financiara de astazi isi are radacinile imediate in 2001, intr-un context format de sfarsitul freneziei internetului si de socul atacurilor teroriste de la 11 septembrie. Atunci, Fed a deschis robinetele monetare pentru a incerca sa combata o incetinire economica. Banca centrala a pompat bani in economia SUA si a redus drastic principala sa rata a dobanzii (asa-numita rata a fondurilor federale) de la 3,5% in august 2001 la doar 1% la jumatatea lui 2003. Fed a pastrat aceasta rata la un nivel mult prea scazut pentru mult prea mult timp. In general, expansiunea monetara usureaza imprumuturile si reduce costurile lor pe ansamblul economiei. Ea tinde de asemenea sa slabeasca moneda nationala si sa sporeasca inflatia. Exact aceste efecte deveneau vizibile in SUA.

Elementul specific a fost ca de aceasta data noile imprumuturi s-au concentrat pe sectorul imobiliar rezidential. Se stie ca, in mod obisnuit, dobanzile scazute stimuleaza cumpararea de case, dar de data aceasta, asa cum bine stim acum, bancile comerciale si de investitii au creat noi mecanisme financiare pentru a extinde creditul rezidential astfel incat sa cuprinda si clientii cu bonitate redusa. Banca centrala a SUA a refuzat sa reglementeze aceste practici dubioase. Practic, oricine putea cumpara o casa, cu un avans foarte mic sau chiar fara avans si cu dobanzi esalonate pe foarte multi ani. Pe masura ce boom-ul creditului rezidential a prins radacini, el a inceput sa se autoperpetueze. Cererea mai mare de case a impins in sus preturile imobiliare, iar bancile au dedus de aici ca a imprumuta clienti cu bonitate scazuta era o practica sigura. Daca respectivii debitori nu si-ar mai fi putut plati ratele, bancile ar fi revandut casele la valori mai ridicate. Sau cel putin asa aratau lucrurile in teorie.

Desigur, teoria functiona doar atat timp cat preturile imobiliare cresteau. O data ce preturile depaseau un varf de maxim si incepeau sa scada, conditiile de creditare urmau sa se inaspreasca, iar bancile s-ar fi vazut puse in situatia sa revanda casele la valori care nu mai acopereau valoare datoriilor.

Extrem de surprinzator, banca centrala americana, sub conducerea lui Greenspan, a privit linistita cum frenezia creditului imobiliar rezidential a luat amploare, indreptandu-se spre prabusire. Au existat cateva voci critice, dar putine dintre ele veneau din sectorul financiar insusi. Bancile erau prea ocupate sa stranga comisioanele pentru noile credite, platindu-le managerilor lor prime neverosimile. La un moment de rascruce in 2005, Bernanke, pe atunci doar unul dintre guvernatorii Fed, nu inca presedintele ei, a descris boom-ul imobiliar in termenii unui sistem financiar prudent si temeinic reglementat, neadmitand ca era vorba de un periculos balon de sapun. El a mentionat atunci ca vaste resurse de capital strain treceau prin bancile americane inspre sectorul imobiliar pentru ca investitorii internationali apreciau 'cat de profunde si sofisticate sunt pietele financiare americane (piete care, printre altele, le facilitasera gospodariilor accesul la proprietati rezidentiale)'.

Pe parcursul anilor 2006 si 2007, balonul financiar care acum ingenuncheaza institutii financiare odinioara puternice a ajuns in punctul culminant. Bilanturile bancilor erau intesate de un numar imens de ipoteci riscante, dar impachetate in forme atat de complicate incat evaluarea riscului devenea foarte dificila. Bancile au inceput sa incetineasca creditarea, iar numarul de falimente ipotecare a inceput sa creasca. Preturile caselor ajunsesera la apogeu pe masura ce creditarea incepea sa incetineasca, iar apoi preturile au intrat in declin.

In toamna anului 2007, balonul rezidential s-a spart, iar bancile cu un patrimoniu ipotecar mare au raportat pierderi uriase, uneori atat de semnificative incat au distrus banca in sine exact ca in cazul Bear Stearns. Deoarece colapsul sectorului rezidential a dus la reducerea consumului, din toamna anului 2007 banca centrala americana a redus rata dobanzilor in efortul de a indeparta spectrul recesiunii si de a sprijini bancile cu bilanturi fragile.

De aceasta data insa, expansiunea creditului nu se indreapta spre constructia de case, ci spre speculatiile pe bursa de marfuri si spre investitiile in valute straine. Politica de creditare facila urmarita de Fed stimuleaza in prezent mai curand inflatia decat o revenire a economiei americane. Preturile petrolului, ale marfurilor alimentare si ale aurului au atins maxime istorice, dolarul in schimb s-a depreciat pana la valori minime record. Un euro costa acum aproximativ 1 USD, dupa ce in ianuarie 2002 el costa 0,90 USD. si totusi Fed, disperata sa evite o recesiune in America, continua sa arunce bani in sistem, intensificand presiunile inflationiste.

Alimentand un boom, Fed se vede acum incapabila sa previna ceea ce se contureaza cel putin ca un declin pe termen scurt, daca nu cumva ceva mai rau. Daca banca centrala insista prea mult pe continuarea expansiunii monetare, ea nu va preveni o ruptura, ci risca sa genereze un efect de stagflatie inflatie combinata cu incetinirea economiei. Banca centrala ar trebui sa se ingrijeasca sa previna orice criza de lichiditate, mentinand concomitent inflatia sub control si evitand ca in mod nejustificat contribuabilii sa finanteze falimentul unor credite bancare riscante. 

Actuala criza economica globala isi are la origini criza economica din Coreea de Sud din anii 1997-1998 cand investitorii strategici sub atenta supraveghere a FMI au retras din tara intr-o singura zi 10% din lichiditatiile de pe piata, drept urmare paita interna s-a prabusit, pentru ca statul sa poata apela la imprumuturi de la FMI.

Au urmat crizele economice din Rusia 1999 si Mexic 2000 care au avut aceeleasi scenarii.

La summitul G-20 se pregateste instaurarea dictaturii financiare sub Fondul Monetar International. Conform noului plan FMI va stabili politica economica a fiecarui stat din lume.Tendinta spre care 'elita' vrea sa ne conduca este austeritatea totala, sacrificiu, distrugerea sindicatelor, comert liber, o strangulare a tehnologiei folositoare omului de rand si sa nu uitam reduceri salariale. Blocul Brazilia-Rusia-India-China se zvoneste ca ar fi impotriva noilor reglementari care ar pune in mana FMI-ului puterea totala.

In continuare vedem care sunt cele 5 puncte de pe agenda care urmeaza sa fie adoptata la summitul de la Washington:

1. solicitarea agentiilor de evaluare financiara sa fie inregistrate, monitorizate si sa isi prezinte normele de guvernare.
2. stoparea principiului de convergenta a standardelor contabile si de a re-examina regula valorii corecte de piata astfel incat sa fie in coerenta cu normele de prudenta si conservatorism
3. asigurarea faptului ca niciun segment de piata, teritoriu sau institutie financiara sa nu scape de o reglementare adecvata sau cel putin de supraveghere.
4. instituirea unui cod de conduita pentru a evita asumarea de riscuri in industria financiara. Autoritatile de supraveghere vor trebui sa urmeze acest cod in evaluarea profilurilor de risc al institutiilor financiare.
5. De a intrebuinta responsabilitatea restabilirii increderii si stabilitatii ( pietei financiare) FMI-ului si FSF-ului (Forumul de Stabilitate Financiara - Basel).

Criza economica globala a inceput sa se resimta si in Romania. Cele mai afectate domenii au fost sectorul imobiliar, constructiile si piata auto si automotive. Pretul caselor si terenurilor a scazut foarte mult in ultima perioada. Multe companii de constructii au dat faliment, iar o serie de companii din domeniul auto si al automotivelor si-au inchis portiiile pentru o perioada trimitandu-si angajatii in somaj tehnic. Putem enumera Dacia Pitesti si Mioveni, Draxelmaier cu toate cele 5 fabrici ale sale (Timisoara, Satu-Mare, Hunedoara, Pitesti si Codlea), Dura Timisoara, dar si multe altele. Au scazut foarte mult vanzariile in toate domeniile, dar cel mai vizibile sunt in industria auto.