FORMAREA PRETURILOR IN CONDITIILE PIETEI IMPERFECTE

FORMAREA PRETURILOR IN CONDITIILE PIETEI IMPERFECTE

1. Formele pretului de echilibru in situatia de monopol

Concurenta determina o anumita structura de piata (structura concurentiala) in functie de urmatorii factori:

Ø     numarul si puterea agentilor economici;

Ø     gradul de diferentiere a produselor;

Ø     fluiditatea pietei;

Ø     gradul de mobilitate a factorilor de productie;

Ø     transparenta pietei.

In general, exista doua tipuri fundamentale de concurenta care exprima conditiile de confruntare pe piata: concurenta perfecta si concurenta imperfecta.

Dupa modul de formare a preturilor, pietele se pot clasifica astfel:

piete cu concurenta perfecta - preturile de echilibru se formeaza prin jocul cererii si al ofertei, participantii neputand influenta nivelul pretului;

piete de monopol - o singura firma are posibilitatea sa impuna un pret pe piata;

piata cu concurenta imperfecta - firmele concurente aflate in diferite situatii (monopol, duopol, oligopol, duopson, oligopson) influenteaza prin actiunile lor nivelul pretului de echilibru;

piete in cadrul carora pietele centrale fixeaza in mod autoritar nivelul preturilor.

Monopolul si formele sale

Opus situatiei de concurenta perfecta (atomizare, fluidizare si transparenta) este situatia de monopol ce presupune existenta pe piata a unui singur producator si a unui numar mai mare de cumparatori, situatie ce genereaza superioritatea ofertantului. Caracteristicile sale de baza sunt:

à       existenta pe piata a unui singur producator;

à       lipsa unor produse substituibile;

à       existenta unor bariere la intrarea in ramura respectiva.

Alte forme de monopol sunt considerate a fi;

o       monopolul pur - situatie neintalnita in practica, ci numai in literatura economica;

o       monopolul izolat - monopolul in cauza controleaza un segment particular al economiei.

In realitate, orice monopol este vulnerabil deoarece aproape orice produs are inlocuitori. In mod practic, firma cu pozitie de monopol poate stabili fie pretul, fie cantitatea oferita, influentand astfel pretul.

Firma cu caracter de monopol nu are capacitatea de a fixa concomitent si in mod liber atat pretul de vanzare, cat si cantitatea oferita, deoarece este supusa unei duble constrangeri:

constrangerea cererii - ce face ca orice sporire a cantitatii oferite sa necesite o reducere a pretului;

constrangerea costului - intrucat cresterea cantitatilor produse depinde si de nivelul si evolutia costurilor datorita legii randamentelor descrescatoare.

Aceste aspecte depind si de elasticitatea cererii.

Determinarea echilibrului si a pretului de echilibru al monopolului

Curba cererii pentru un produs al unui monopol se identifica cu cea a cererii globale de pe piata si sugereaza faptul ca odata cu cresterea cantitatilor de produse oferite pe piata, pretul trebuie sa scada. Venitul marginal al unui monopol este mai mic decat pretul de vanzare.

Spre deosebire de conditiile concurentei perfecte, pe masura cresterii ofertei unui producator are loc o crestere a veniturilor acestuia chiar in conditiile in care venitul marginal este mai mic decat pretul de vanzare. O firma monopolistica poate sa ofere produse pe piata chiar si atunci cand venitul marginal este mai mic decat pretul produsului.

Intr-o alta ipostaza, firma monopolistica va practica in general preturi superioare costurilor sale marginale, iar profitul va fi cu atat mai mare cu cat aceasta diferenta va fi mai mare.

Indicele puterii de monopol este invers proportional cu elasticitatea cererii de pe piata (elasticitatea mai mare determina preturi mai mici, iar indicele puterii de monopol este mai mic).

Pentru a preveni aparitia concurentei altor firme, firmele monopoliste au mai multe alternative de gestionare bazate pe cuplul cantitate-pret, si anume:

²    maximizarea cifrei de afaceri atunci cand firma monopolista urmareste evitarea aparitiei concurentilor, preferand astfel sa aiba pentru inceput profituri mai mici pentru a-si proteja situatia de monopol;

²    gestiunea de echilibru atunci cand se urmareste suprimarea profiturilor si evitarea pierderilor;

²    practicarea unor preturi la nivelul costului marginal.

In general, se poate desprinde concluzia ca o firma monopolista are tendinta de a-si stabili pretul la un nivel superior costului mediu si aceasta pe masura ce amenintarea concurentei este mai redusa, iar cererea de pe piata este mai putin elastica.

In conditiile pietei cu concurenta perfecta, surplusul sau renta consumatorului este cu atat mai mare cu cat cantitatea consumata dintr-un produs este mai mare, iar pretul este mai mic.

In conditii de monopol, scade surplusul (renta) consumatorului.

Forme de discriminare prin preturile practicate de monopoluri

Pentru ca o firma monopolista sa poata practica politica de pret discriminatorie trebuie sa stapaneasca bine piata, cumparatorii cei mai favorizati sa nu poata revinde produsele, iar pietele sa nu poata comunica prea bine.

Exista mai multe tipuri de discriminare:

discriminare de grad I (perfecta) - un caz limita in care firma monopolista cunoaste bine piata si stabileste astfel cate un pret pentru fiecare consumator pentru a-si majora profitul;

discriminare de grad II - firma monopolista stabileste preturi diferite pentru cantitati diferite de bunuri, reluandu-se astfel o parte din renta consumatorului;

discriminare de grad III - se fixeaza preturi diferite pentru vanzarea aceluiasi produs pe piete diferite sau in localitati diferite.

2. Alte particularitati in formarea preturilor in cazul concurentei imperfecte

Formarea preturilor in situatia de monopson

Este cazul cand pe piata unui bun sau serviciu un numar mare de producatori sunt pusi in fata unui singur consumator, cum sunt marile unitati care preiau materia prima din industria extractiva, produsele agricole sau industriale create intr-o regiune sau tara.

Pretul platit de monopson este dat de o functie crescatoare in raport cu cantitatea cumparata, in timp ce in cazul monopolului pretul este o functie descrescatoare de cantitatea vanduta.

Ca si monopolul, si monopsonul, datorita pozitiei sale, are o serie de avantaje comparativ cu alte firme care cumpara produse in conditii concurentiale pentru ca:

D      poate achizitiona o cantitate de produse mai redusa pentru ca pe masura ce ar creste cererea sa ar creste si pretul;

D      pretul platit vanzatorilor este mai mic decat in conditiile pietei concurentiale;

D      monopsonul realizeaza supraprofit pentru ca poate achizitiona cantitati mai mici la preturi mai reduse si, dupa caz, ulterior le poate vinde la preturi mai ridicate.

Preocupati de a reactiona la practicile monopsonului, producatorii pot sa se regrupeze actionand concentrat ca un monopol. In asemenea situatii, pe piata va exista un monopol bilateral (monopol-monopson) cand, de altfel, sunt necesare negocieri prelungite. In acest caz, raportul de forte de pe piata poate depinde de mai multi factori:

o       posibilitatile de stocare ale produsului pentru vanzator;

o       posibilitatile de amanare a cererii pentru cumparator;

o       posibilitatile financiare ale acestora;

o       factori psihologici.

In cazul concurentei imperfecte, firmele producatoare (si cumparatoare) sunt capabile sa influenteze prin actiunile lor pretul produselor. Aceasta si ca urmare a faptului ca are loc o concurenta nu numai prin pret, ci si prin alte mijloace, cum ar fi:

lansarea de produse noi;

publicitatea;

designul;

serviciile la vanzare si la postvanzare.

Existenta unui numar mare de producatori permite fiecaruia sa ia decizii de pret fara, insa, ca acestea sa vizeze nemijlocit interesele concurentilor, desi vor avea efecte mai departe asupra vanzarilor si profitului acestora.

In comparatie cu situatia de monopol unde pretul poate fi impus (chiar si monopson), in celelalte forme ale concurentei imperfecte pretul poate fi influentat, dar numai in anumite limite.

Formarea preturilor in concurenta monopolistica

Acest tip de concurenta contine elemente ce apar in cele doua forme de piata, adica in concurenta perfecta si in monopol.

Concurenta monopolistica se caracterizeaza prin:

D      existenta mai multor producatori, dar care, fiecare, detine o pondere mai mica pe piata;

D      diferentierea produselor;

D      existenta anumitor restrictii la intrarea in ramura;

D      un anume control asupra pretului.

In economia contemporana, concurenta si monopolul se intrepatrund in concurenta monopolistica, pozitia fiecarui producator este la fel cu a unui monopol, dar care prezinta o situatie precara si vremelnica. Trasaturile definitorii ale concurentei monopolistice sunt diferentierea produsului si existenta mai multor produse pe piata.

Formarea preturilor in situatia de duopol si oligopol

Concurenta imperfecta in aceste doua forme poate actiona pentru maximizarea profitului in doua moduri:

Ø     fie prin fabricarea unui produs omogen si concurand prin pret si cantitate;

Ø     fie prin diferentierea produsului in afara pretului.

In lupta de concurenta, firmele aflate in situatie de duopol si oligopol pot avea in vedere mai multe strategii care se pot grupa in:

²    strategii de cantitate;

²    comportamentul bilateral de dependenta;

²    comportamentul bilateral de dominatie;

²    comportamentul unilateral de dominatie.

Particularitatile formarii preturilor in diferite situatii de oligopol

In functie de existenta sau inexistenta unor intelegeri sau aliante pentru coordonarea politicilor de piata ale diferitelor firme oligopoliste, se pot distinge:

oligopolurile concentrate (coordonate);

oligopolurile antagoniste (fara coordonare).

Oligopolurile coordonate pot sa apara fie in mod explicit si complet, ceea ce conduce la diferite forme de organizare (trust, cartel, concern, conglomerat), fie in mod implicit si partial, prin prezenta unei firme coordonatoare numita lider.

In ce priveste oligopolurile fara coordonare, acestea se afla intr-o continua concurenta atat prin jocul preturilor, cat si prin diferentierea produsului.

REZUMAT:

Dupa modul de formare a preturilor, pietele se pot clasifica in: piete cu concurenta perfecta, piete de monopol, piata cu concurenta imperfecta si piete in cadrul carora pietele centrale fixeaza in mod autoritar nivelul preturilor.

Firma monopolistica practica in general preturi superioare costurilor sale de productie, iar profitul este cu atat mai mare cu cat aceasta diferenta este mai mare; ea practica o politica de pret discriminatorie.

Monopsonul realizeaza supraprofit pentru ca poate achizitiona cantitati mai mici la preturi mai reduse si, dupa caz, le poate vinde la preturi ridicate.

Oligopolurile pot fi concentrate sau antagoniste, in functie de existenta sau inexistenta unor intelegeri sau aliante pentru coordonarea politicilor de preturi, ele influentand prin actiunile lor nivelul pretului de echilibru.

CONCLUZII:

In general o firma monopolista are tendinta de a-si stabili pretul la un nivel superior costului mediu si aceasta pe masura ce amenintarea concurentei este mai redusa, iar cererea de pe piata este mai putin elastica.

Trasaturile definitorii ale concurentei monopolistice sunt diferentierea produsului si existenta mai multor produse pe piata.

Pe piata oligopolista, in absenta unor acorduri sau informatii privind comportamentul celorlalte firme concurente, exista o situatie de incertitudine care obliga firmele la o anumita rigiditate in practicarea preturilor.

TEST DE AUTOEVALUARE:

Care sunt factorii ce influenteaza structura de piata (structura concurentiala)?

Care sunt tipurile de discriminare practicate de monopoluri prin politica de pret?

Care sunt strategiile practicate de firmele aflate in situatie de duopol si oligopol?

TEST DE CONTROL:

Clasificati pietele dupa modul de formare a preturilor.

Caracterizati formarea preturilor in situatia de monopson.

Prezentati particularitatile formarii preturilor in diferite situatii de oligopol.