optimizarea portofoliului de titluri financiare

CAP.1 - Piete de capital    pag. 3

1.1 - Piata primara     pag. 6   

1.2 - Piata secundara pag. 6

CAP.2 - Mecanismul pietei de capital pag.9

2.1 - Valori mobiliare    pag.10   

2.2 - Actiuni    pag.11    2.2 - Obligatiuni pag.12   

CAP.3 - Analiza eficientei portofoliului de actiuni pag.14

3.1. - Calculul riscului actiunilor pag.15

3 Coeficientul "beta" ca masura a riscului sistematic pag.16

CAP.4 - Concluzii    pag.17

CAP.5- Anexe    pag.18

CAP. I - PIETE DE CAPITAL

Orice economie nationala,indiferent de nivelul sau de dezvoltare este caracterizata de existenta si functionarea pietelor specializate,unde se intalnesc si se regleaza,liber sau dirijat cererea si oferta de active financiare,necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii in cadrul firmelor.

Piata de capital reprezinta parghiile prin intermediul carora se formeaza si se mareste capitalul necesar agentilor economici in vederea acoperirii nevoilor curente si finantarii dezvoltarii acestora.

In Romania piata de capital este la un nou inceput,fiind o piata emergenta. Tema aceasta de studiu este din aceasta cauza foarte atragatoare avand in vedere pe de-o parte dificultatea analizei in general mentionata de altfel si de Tobin 1968 si pe de alta parte cu atat mai mult in conditiile in care piata este intr-o faza de consolidare,de transformare spre o piata functionala.Atata vreme cat inca Romania nu are de principiu o economie de piata functionala,nu putem afirma ca pietele componente ale acestei economii,printre care si piata de capital ar fi functionala.Cu toate acestea putem afirma ca piata romana de capital este printre cele mai evoluate piete componente ale economiei romanesti,avand un cadru juridic,structuri,mecanisme,institutii,titluri si autoritati echivalente celor existente pe piete de capital functionale.Singurul element care o diferentiaza de acestea,este legat de volumul acestei piete sau de lichiditatea ei,care este suficient de mica incat sa putem considera ca si modelele economice de analiza elaborate pentru pietele dezvoltate de capital nu pot sa oglindeasca functionarea unei piete emergente asa cum este piata romana de capital.

Avand ca baza de studiu reglementarile in domeniu financiar precum si operatorii existenti in Romania structura pietei romanesti poate fi abordata astfel:

v     Piata financiara - definita ca ansamblul relatiilor si mecanismelor de alocare eficienta a resurselor banesti din economie,cuprinde piata monetara si piata de capital (piata valorilor mobiliare).

v     Piata monetara este specializata in plasarea si atragerea de fonduri pe termen scurt,inclusiv acordarea/luarea de credit.Piata monetara are mai multe segmente, fiecare segment fiind specializat in utilizarea unor instrumente specifice,dar utilizand acelasi operator principal:bancile.Segmentele de operare ale pietei monetare sunt:

Ø      piata scontului, specializata in cumpararea si vanzarea cambiilor;

Ø      piata interbancara,in cadrul careia bancile se imprumuta reciproc;

Ø      piata certificatelor de depozit,in care bancile atrag resurse banesti prin emiterea de certificate de depozit negociabile,care pot fi rascumparate de la banci la o anumita data cu o rata a dobanzii;

Ø      piata efectelor de comet,in cadrul careia bancile emit titluri de credit;

Ø      piata eurovalutelor,care reprezinta atragerea si plasarea de fonduri in valuta.

Pietele monetare sunt puternic influentate de nivelul economic al tarilor respective,fiind sensibile la diferentele dintre ratele dobanzilor,nivelul inflatiei,rata somajului.Motiv pentru care investitorii sunt intotdeauna in cautarea de piete monetare avantajoase din punct de vedere al unei rate inalte a profitului,fie cu un coeficient de risc minim.

Piata de capital (piata valorilor mobiliare)reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul de capitalului de la cei care au surplus (investitorii) la cei care au nevoie (emitentii),cu ajutorul unor instrumente speciale (valori mobiliare) si prin intermediul unor operatori specifici (societati de intermediere de valori mobiliare).

Piata de capital este specializata pe tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung,prin intermediul lor asigurandu-se transferuri de capitaluri disponibile catre utilizatorii ale caror nevoi depasesc posibilitatile interne de acoperire.Motivatia principala a pietei de capital consta in economia si plasarea valorilor mobiliare ale agentilor economici in cautare de capital,catre posibili investitori,detinatori de excedent de capital.

Valorile mobiliare emise in vederea atragerii de capital sunt negociabile,adica se vand si se cumpara de catre participantii la piata de capital,asigurand un flux permanent intre investitori si utilizatori.

Spre deosebire de titlurile tranzactionate pe pietele monetare,care se negociaza pe termen scurt,piata de capital este formata din tranzactiile pe termen mediu si lung,cu titluri mobiliare specifice:actiuni,obligatiuni,titluri de renta,bonuri de tezaur.

Existenta unei piete de capital depinde de indeplinirea unor conditii obligatorii, existenta cererii de capital de catre societatile comerciale publice sau private.Cererea se exprima prin emisiunea de titluri de valoare care urmeaza a fi schimbate pe lichiditati necesare pentru satisfacerea nevoilor economice.

Existenta ofertei de capital se face prin investitorii detinatori de resurse financiare, care le plaseaza pe piata de capital,prin cumpararea titlurilor de valoare emise.

Tranzactiile trebuie sa fie cat mai usoare si cat mai rapid posibil,astfel incat participantii sa obtina maximul de efect in minimul de timp.

Existenta unui loc bine determinat si centralizat in care cererea si oferta sa se intalneasca nestanjenit,pentru ca nivelul final al echilibrului sa reflecte realitatea, evitandu-se speculatiile sau influentele dirijate.

Nivelul cursului la care se cumpara si se vand titlurile mobiliare trebuie sa fie public,pentru a reuni cu maxima promptitudine cumparatori si vanzatori de capital reali sau potentiali.In functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate,piata de capital este formata in principal din doua segmente:piata actiunilor si piata obligatiunilor pe care circula atat titluri nationale cat si straine.

In functie de momentul in care se face tranzactia,piata de capital se divide in doua segmente dependente temporar:piata primara si piata secundara.

1.1.Piata primara

Piata primara are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare,pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu si lung,atat pe pietele interne de capital,cat si pe piata internationala.Detonatorii de capital sunt in general cunoscuti,oferind astfel posibilitatea emitentului sa ia direct contact cu investitorii, obtinand resursele financiare de care are nevoie.Asemenea plasamente private sunt relativ rare,majoritatea emitentilor facand apel la economiile publice,prin utilizarea resurselor bancare.

Piata primara reprezinta ansamblul de reguli,instrumente,mijloace si climatul in care o valoare mobiliara se naste si este promovata pe cel de-al doilea segment al pietei de capital,piata secundara.O caracteristica primordiala a pietei primare este aceea ca exista un singur vanzator,respectiv emitentul valorilor mobiliare sau actionarul unic,care ofera valorile mobiliare la un pret unic de vanzare

1.2.Piata secundara

Piata secundara este piata pe care circula titlurile mobiliare emise de societati pe piata primara.Existenta acestei piete ofera posibilitatea detinatorilor de actiuni si obligatiuni sa le valorifice inainte ca acestea sa aduca profit.Piata secundara este si expresia aproape perfecta a reglarii libere intre cererea si oferta de valori,fiind un barometru al nevoilor de capital,dar si al starii economice, sociale si politice a unei tari.

Pretul la care se negociaza titlurile mobiliare,ca expresie a cererii si ofertei, reprezinta in acelasi timp si echilibru a doi factori opusi,pe de o parte maximizarea rentabilitatii unei actiuni/obligatiuni si pe de alta parte,minimizarea riscului pe care-l incuba orice titlu,ambele referitoare la dividende sau dobanzile ce revin la sfarsitul anului financiar si de cele mai multe ori,pretul de vanzare-cumparare de la un moment de timp ulterior.Functionarea efectiva a pietelor secundare se realizeaza prin intermediul pietelor interdealeri (numite si piete de negociere) si prin intermediul burselor de valori.

Bursa de valori este o institutie importanta a pietei de capital,exclusiv specifica economiei de piata,care concentreaza in acelasi spatiu geografic si economic cererea si oferta de titluri mobiliare,negociate deschis,liber si permanent,pe baza unor regulamente cunoscute.Bursele de valori reprezinta intotdeauna un barometru extrem de sensibil si exact al starii de fapt in domeniu economic,social,Geo-politic si valutar.

Pretul la care se negociaza un titlu de valoare reflecta fidel starea economico-sociala a societatii care l-a emis, in sensul pozitiv si negativ.Datorita interdependentelor dintr-o economie nationala,dar si in mondoeconomie,modificarea cursului unui anumit titlu de valoare atrage dupa sine modificarea in lant,cu repercursiuni asupra altor titluri, cat si asupra economiei nationale sau mondoeconomiei.

Cerinte pentru admiterea valorilor mobiliare la Categoria a II-a (de baza):

Ø      Capital social de cel putin echivalentul in lei a 2 milioane de EURO, la cursul BNR

Ø      Inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare din cadrul CNVM.

Ø      Libera transferabilitate a valorilor mobiliare.FRT

Ø      Inregistrarea valorilor mobiliare

Ø      Furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare.

Ø      Furnizarea de informatii

Ø      Plata comisioanelor.

Ø      Numirea unei persoane de legatura cu Bursa.

Ø      Certificarea datelor furnizate de catre emitent.

Ø      Incheierea Angajamentului de inscriere si mentinere la Cota Bursei.

Cerinte pentru admiterea/promovarea valorilor mobiliare in Categoria I

Ø      Capital social de cel putin echivalentul in lei a 8 milioane de EURO,la cursul BNR

Ø      Perioada de activitate: 3 ani cu exceptia fuziunilor si divizarilor daca cel putin una dintre societatile implicate in fuziune sau divizare a desfasurat activitate in ultimii 3 ani.

Ø      Cerinte financiare: profit net in ultimii 2 ani de activitate.

Ø      Conducerea si alte aspecte legate de activitatea emitentului (cash-flow pentru ultimul an de activitate,plan de afaceri pentru urmatorii 2 ani calendaristici,etc.).

Ø      Cerinte de lichiditate.

Ø      Inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare din cadrul CNVM.

Ø      Libera transferabilitate a valorilor mobiliare.

Ø      Inregistrarea valorilor mobiliare:

Ø      Furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare.

Ø      Furnizarea de informatii

Cerinte pentru admiterea valorilor mobiliare la Categoria PLUS

Categoria PLUS este o categorie speciala in cadrul careia pot fi in-cluse actiunile inscrise atat in Categoria de baza,cat si in cadrul Categoriei I.Pentru categoria Plus: sunt obligatorii cerintele prevazute de reglementari pentru categoria I respectiv a II a alaturi de care se impune si insusirea pre-vederilor Codului de Guvernanta Corporativa.

Emitentul care adera la Categoria Plus isi asuma printr-un angajament,semnat de reprezentantii legali,obligatia ca,in termen de trei luni,sa convoace adunarea generala extraordinara a actionarilor avand pe ordinea de zi modificarea actelor constitutive in sensul:

a. includerii tuturor normelor cuprinse in Codul de guvernanta corporativa societatilor comerciale ale caror actiuni sunt incluse in Categoria PLUS.

b. eliminarii oricaror prevederi contrarii normelor cuprinse in Cod.

cap. ii - Mecanismul pietei de capital

Rolul fundamental al unui sistem financiar este acela de a asigura alocarea eficienta a resurselor financiare.O trasatura specifica a pietei de capital reprezinta raportul dintre cererea si oferta de capital.

Cererea de capital este determinata de o serie de factori dintre care se deosebesc:

v     Cererea structurala,determinata de nevoile permanente de finantare a principalelor ramuri economice.Desi aceasta cerere este in continua crestere,ea nu prezinta variatii spectaculoase de la o perioada la alta.

v     Cererea determinata de factori conjuncturali este elementul ce contribuie in cea mai mare masura la sporirea accentuata a cererii.

Oferta de capital este determinata in principal de:

Ø      capitalurile disponibile temporar ale societatilor comerciale

Ø      resursele financiare disponibile la un moment dat la nivelul institutiilor de    finantare

Ø      disponibilitatile banesti ale populatiei

Raportul dintre cerere si oferta se repercuteaza asupra costului capitalului, nivelului dividendelor si dobanzilor prin intermediul carora se fructifica capitalurile investite.

Cererea si oferta sunt doua marimi determinate si aflate in stransa corelatie cu notiunea de risc. In functie de conditiile existente pe piata la un moment dat, riscul poate fi clasificat astfel:

Ø      Riscul inflationist, riscul ca moneda sa-si piarda valoarea de cumparare in timp ce preturile cresc

Ø      Riscul afacerii cuantifica incertitudinea privind cererea pentru serviciile sau produsele pe care le ofera o societate

Ø      Riscul optional apare in momentul in care este necesara alegerea unei valori mobiliare dintre mai multe existente

Ø      Riscul momentului riscul de a suferi pierderi ale castigului prin cumparari sau vanzari de valori mobiliare intr-un moment prost ales

Ø      Riscul pietei este legat de incertitudinea viitoarelor preturi datorita schimbarii atitudinii investitorilor

Ø      Riscul creditului se refera la posibilitatea ca o societate sa nu poata plati dobanda sau capitalul investit in momentul in care valoarea mobiliara a ajuns la scadenta

Ø      Riscul solvabilitatii se refera la modificarile nefavorabile survenite in legatura cu valorile mobiliare cumparate initial

Ø      Riscul lichiditatii se refera la viteza cu care o valoare mobiliara poate fi cumparata sau vanduta

Ø      Riscul schimbarii cadrului legislativ provine din posibilitatea aparitiei modificarilor cadrului legislativ,care pot afecta pretul valorilor mobiliare.

2.1. Valori mobiliare

Nu exista nici o jurisdictie in lume care defineste precis ceea ce se intelege prin "valori mobiliare".Orice bun material,dotat cu o valoare exprimabila in bani poate fi considerata valoare mobiliara.

Valorile mobiliare sunt considerate instrumente negociabile emise in forma materializata sau evidentiate prin inscrisuri in cont,care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului,conform legii si conditiilor speciale de emisiune a acestora.Valorile mobiliare pot fi actiuni,obligatiuni si instrumente financiare derivate sau orice alte titluri de credit,incadrate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare in aceasta categorie.

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creante,care confera titularului,dreptul sau patrimonial,de o anumita marime si asupra unei entitati bine stabilite,precum si posibilitatea de a le transforma oricand in bani,pe o piata secundara de capital.In sens restrans,valorile mobiliare sunt hartii de valoare - actiuni si obligatiuni - emise de o societate comerciala.

2.2. Actiunile

Actiunile sunt titluri reprezentative ale unui drept de proprietate asupra unei cote-parti din activul social al emitentului.Actiunile confera detinatorului anumite drepturi de gestiune,drepturi de control asupra gestiunii patrimoniului social,drepturi asupra beneficiilor,de a primi anual cota parte din profitul net sub forma de dividende si la sfarsit,dreptul la o cota parte din activul net existent in cazul in care societatea emitenta este lichidata.

Actiunile reprezinta fractiuni egale ale capitalului social care au o valoare nominala si desemneaza raportul juridic dintre actionar (persoana care detine actiuni) si societate.Astfel, actionarul are dreptul de a participa la AGA,dreptul de a fi informat asupra desfasurarii activitatii societatii,dreptul de vot,dreptul la dividende si nu in ultimul rand dreptul asupra partii cuvenite la lichidarea societatii,iar principala sa obligatie este aceea de a efectua plata varsamintelor datorate.

Actiunile pot sa fie de mai multe feluri, in functie de modul de identificare a proprietarului.Astfel, actiunile pot fi clasificate in:

v     actiuni nominative - au numele proprietarului inscris pe certificat

v     actiuni la purtator - actiunea apartine celui care o detine

v     actiuni materializate - emise in forma materializata pe suport de hartie

v     actiuni dematerializate - presupune non-existenta unui inscris fizic

v     actiuni ordinare sau actiuni comune

v     actiuni preferentiale

v     actiuni de trezorerie - sunt actiunile proprii dobandite de catre societate.

2.3.Obligatiunile

Obligatiunile(numite si titluri de renta daca sunt emise de catre stat) sunt titluri reprezentate prin dreptul de creanta al proprietarului asupra emitentului.Proprietarul unei obligatiuni este o persoana care a imprumutat o anumita suma de bani emitentului (Statul, o colectivitate publica,societate nationala sau privata),obligandu-l astfel,pe cel imprumutat,de a-l remunera,prin varsarea periodica a unei sume proportionala cu totalul imprumutului si care se numeste,de obicei,dobanda.Sunt instrumente de credit pe termen lung emise de societati comerciale pe actiuni sau organe ale administratiei publice locale si centrale in scopul finantarii unor obiective de investitii.

Se cunosc mai multe tipuri de obligatiuni emise:

Dupa modul de identificare a proprietarului

Ø      obligatiuni la purtator - caz in care obligatiunea apartine posesorului

Ø      obligatiuni nominative - au numele proprietarului inscris pe certificat

Dupa forma de emisiune

Ø      materializate - emise sub forma materiala,pe hartie

Ø      dematerializate - sunt emise prin inscriere in cont,pe suport magnetic

Dupa tipul de venit:

Ø      obligatiuni cu dobanda - emise la o valoare nominala,valoare care se returneaza la scadenta,plus o dobanda care se distribuie conform unui program

Ø      obligatiuni cu cupon zero - sau cu reducere,emise la un pret de emisiune mai mic decat valoarea nominala care este platita la scadenta

Detinatorii de obligatiuni (obligatarii) crediteaza (imprumuta) societatea pe o perioada de timp determinata,motiv pentru care au dreptul de a cere dobanda promisa si restituirea sumei imprumutata.Obligatarii nu au calitatea de actionari,ci calitatea de creditori ai societatii pentru suma reprezentand valoarea obligatiunilor subscrise si dobanda aferenta.Obligatarii nu au drept de vot in cadrul societatii, insa au dreptul de a se intruni in adunari generale pentru a delibera asupra intereselor lor.In cadrul Adunarilor Generale ale Obligatarilor se numeste un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni,care sa indeplineasca acte de supraveghere si aparare a intereselor lor,se constituie un fond pentru cheltuieli legate de apararea drepturilor detinatorilor,se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni.Emisiunea de obligatiuni trebuie facuta in asa fel incat sa atraga publicul investitor,deoarece obligatiunile concura cu alte tipuri de instrumente de credit pentru banii investitorului.Rata dobanzii trebuie sa fie competitiva prin raport la alte instrumente de credit,dar nu intr-atat de ridicata incat societatea sa nu o poata plati.Emisiunea de obligatiuni aduce o serie de avantaje pentru emitent,dintre acestea cel mai important este ca emitentul emite obligatiunile la o rata constanta a dobanzii,ceea ce in cazul imprumutului bancar acest lucru nu mai este posibil,deoarece bancile nu acorda dobanda fixa la imprumuturile pe perioade lungi.

Comparatie intre actiuni si obligatiuni

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent (vanzator) si beneficiar (cumparator) si care dau acestuia din urma drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract.Spre deosebire de titlurile primare,ele nu se reflecta asupra veniturilor monetare nete ale emitentului,ci asupra unor active diverse,cum ar fi:titluri financiare, valute,marfuri.

Exista doua mari categorii de titluri derivate:contractele viitoare (futures) si optiunile (options).

Contractul "futures" este o intelegere intre doua parti de a vinde,respectiv de a cumpara un anumit activ - marfa,titlu financiar sau instrument monetar - la un pret stabilit prezent,cu executarea contractului la o data viitoare.

Optiunile sunt contracte intre un vanzator (writer) si un cumparator (holder),care dau acestuia din urma dreptul,dar nu si obligatia de a vinde sau de a cumpara un anumit activ,pana la o anumita data viitoare,drept obtinut in schimbul platii catre vanzator a unei prime.

cap.iii - Analiza eficienTei portofoliului de actiuni

Calculul rentabilitatii medii:

Rentabilitatea actiunii este data de profitul pe care il aduce si de cresterea valorii de piata in raport cu pretul de achizitie.

Formula de calcul folosita pentru calcularea rentabilitatii actiunii este:

unde:    - R_ij - variatia pretului mediu - rentabilitatea actiunii

- P_ij - pretul,valoarea actiunii in prezent

- P_ij-1 - pretul,valoarea actiunii anterioara

Rentabilitatea medie a actiunii se determina ca media aritmetica a rentabilitatii actiunii pentru perioada de analiza.

unde:    - N - numarul de cotatii.

3.1.Calculul riscului actiunilor

Riscul unei investitii reprezinta posibilitatea aparitiei abaterilor de rentabilitate fata de cea medie asteptata ca urmare a variatiei neanticipate a fenomenelor economico-financiare care o determina.In raport cu distributia mai mult sau mai putin simetrica a lor de o parte si de alta a mediei,se poate anticipa marimea riscului.

Distributia abaterilor rentabilitatilor efective fata de media lor este simetrica si urmareste deci Legea normala de distributie.Sub aceasta ipoteza normalizata,cea mai adecvata masura a riscului o reprezinta dispersia si abaterea medie patratica.

Dispersia este media patratelor abaterilor rentabilitatilor efective fata de rentabilitatea medie:

Abaterea medie patratica este radacina patrata a acesteia deviati standard:

Simetria abaterilor fata de medie face ca posibilitatea inregistrarii de abateri pozitive sa fie egala cu aceea a inregistrarii de abateri negative.Abaterea medie patratica este deci o masura a ansamblului abaterilor fata de medie.

3.2 Coeficientul "beta" ca masura a riscului sistematic

Coeficientul beta al volatilitatii titlului "i",acesta este egal cu "covariatia" ratelor rentabilitatii titlului "i" cu cele ale pietei bursiere raportata la dispersia indicelui general al bursei:

in care:

N - numarul de observatii in timp asupra ratelor de rentabilitate.

Coeficientul beta al titlurilor individuale exprima cantitatea de risc sistematic al titlurilor: de cate ori covariatia rentabilitatii acestora cu rentabilitatea de piata este mai mare decat riscul de piata.

Coeficientul Beta prezinta valori:

>1 actiuni foarte volatile,variatia indicelui BET cu 1% determina o variatie mai mare de 1% a rentabilitatii actiunii

<1 actiuni volatile,o variabilitate degresiva a rentabilitatii actiunii determinata de variatia rentabilitatii de piata

o variatie a rentabilitatii generale antreneaza aceeasi variatie a rentabilitatii actiunii "i"

Coeficientul alfa al functiei de regresie se poate obtine prin metoda celor mai mici patrate si utilizat pentru calculul coeficientului Beta.Parametrul alfa poate lua valori pozitive,negative,sau nule,in functie de instabilitatea pietei titlurilor de la o perioada la alta.

cap.iv - CONCLUZII

Masurarea performantei gestionarii portofoliului este un demers dificil,datorita complexitatii criteriilor ce se urmaresc in fructificarea acestui gen de investitii.Metodele de masurare vor conduce la construirea unor indicatori specifici ai gestionarii portofoliului.

In urma analizei efectuate rezulta ca investitiile efectuate in portofolii de actiuni sunt mult mai rentabile pentru investitori,decat investitiile intr-o singura actiune, investitie care poate aduce un profit mai mare,dar are asociat un risc mult mai mare.

Dupa cum am vazut in combinatiile analizate pentru determinarea liniei pietei de capital,acelasi portofoliu de actiuni,in functie de ponderea actiunilor poate aduce profit mai mare asociat unui risc mai mare,sau poate aduce un profit mai mic asociat unui risc mai mic.

Profitul portofoliului astfel determinat este mai mare decat investitia in titluri de stat care are asociat un risc zero.

Investitia in portofoliu de actiuni poate aduce un profit mult superior investitiei in titluri de stat,daca portofoliu este compus din actiunile determinate si in ponderile stabilite.

Profitul portofoliului este influentat atat de actiunile care il compun,cat si de ponderea lor in cadrul portofoliului.Acelasi portofoliu in functie de ponderea actiunilor care-l compun poate sa aiba o rentabilitate mai mare sau mai mica influentata de rentabilitatea individuala a fiecarei actiuni.

BIBLIOGRAFIE

NITU ADRIAN - PIATA DE CAPITAL 2007

ANGHELACHE GABRIELA - PIETE DE CAPITAL SI TRANZACTII

BURSIERE

Ed. DIDACTICA SI PEDAGOGICA,BUCURESTI 1993

ELTON J. EDWIN, GRUBER J. MARTIN - MODERN PORTOFOLIO THEORY AND INVESTMENT ANALYSIS

Ed. JOHN WILEY&SONS,INC.

GHILIC MICU BOGDAN - BURSA DE VALORI

Ed. ECONOMICA,BUCURESTI 1998

WWW.BVB.RO