Libera circulatie a serviciilor

Libera circulatie a serviciilor

Definitii. Libera circulatie a serviciilor este definita ca fiind dreptul de a oferi servicii pe teritoriul oricarui Stat Membru, plecand de la un sediu principal sau secundar aflat pe teritoriul Uniunii Europene.

Serviciile sunt definite ca ansamblul prestatiilor care nu cad sub incidenta reglementarilor privitoare la libera circulatie a marfurilor, capitalurilor sau persoanelor. Se spune ca aceasta libertate are un caracter "rezidual" sau "subsidiar". Jurisprudenta Curtii de Justitie a stabilit trei criterii de identificare:

1. Prestatorul serviciilor trebuie sa fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul decat cel al beneficiarului prestatiei, iar prestarea serviciului sa se faca cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii.

2. Prestatorul sa fi fost stabilit in spatiul Pietei unice a UE.

3. Prestatia sa fie remunerata.

Art. 50 din Tratatul de la Roma (CEE) prevede ca prestatorul de servicii poate exercita si numai temporar prestarea de servicii in alta tara. Daca si-ar stabili sediul pe teritoriul statului in cauza nu mai este vorba de libera circulatie a serviciilor, ci de libertatea de stabilire. Alegerea intre libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciului apartine prestatorului si poate fi determinata de posibilitatea pastrarii unui anume regim fiscal si/sau social, legea aplicabila contractelor, regulile de facturare.

Domeniile in care pot fi prestate serviciile sunt largi: publicitate, audiovizual, activitati financiare, bancare, asigurari, intermediere, transport, turism, consultanta, profesii liberale etc.

Libera circulatie a serviciilor poate fi activa, atunci cand furnizorul se deplaseaza pe teritoriul statului beneficiarului, si pasiva, cand beneficiarul se deplaseaza in statul membru unde este stabilit prestatorul.

Libera circulatie a serviciilor de tip activ se asigura prin:

1. Interdictia discriminarii fondata pe nationalitatea sau rezidenta prestatorului. Sunt interzise discriminarile directe, indirecte sau deghizate, precum si masurile prin care prestatorul este supus unor sarcini sau cotizatii la care acesta este deja supus in tara sa de origine.

2. Interdictia masurilor nationale restrictive aplicate in mod nediscriminatoriu. Este vorba de masuri nationale care reglementeaza accesul - exemplu: la unele profesii este conditionat de detinerea unor titluri, diplome, calificari - sau exercitarea - exemplu: controale administrative, contabilitate, declaratii administrative.

In anumite conditii sunt admise si masuri nationale restrictive care pot fi justificate prin ratiuni de ordin general. Aceste conditii sunt:

1. domeniul vizat sa nu fi fost armonizat;

2. masura sa urmareasca un interes general;

3. masura sa nu fie discriminatorie;

4. masura sa fie in mod obiectiv necesara;

5. masura sa fie proportionala cu scopul urmarit;

6. masura sa respecte principiul recunoasterii reciproce.

In cazul liberei circulatii a serviciilor pasiva, beneficiarul care se deplaseaza la prestator, renuntand astfel la protectia dreptului sau national, trebuie sa aiba acces la toate serviciile, fara sa fie supus unor restrictii pe criteriul nationalitatii sau rezidentei.

Beneficiarii liberii circulatii a serviciilor pot fi atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice.

Persoana fizica. Este avuta in vedere persoana fizica avand calitatea de "resortisant" (rezident) comunitar.

Persoana juridica. Neexistand un sistem general de recunoastere a persoanelor juridice, sunt aplicabile reglementarile nationale.