PROPRIETATEA

PROPRIETATEA

Continutul proprietatii

In esenta proprietatea exprima unitatea dintre obiectul si subiectii ei. Doar in aparenta proprietatea reprezinta o relatie intre om si bunuri, in realitate ea este un raport social.

Proprietatea este o relatie intre oameni, un contract social cu privire la bunurile materiale si spirituale existente in societate sau obtinute prin activitate umana si drepturile asupra lor.

Obiectul proprietatii il formeaza bunurile. Ele se prezinta in forma unor entitati identificabile si masurabile economic.

In unele oranduiri sociale obiectul proprietatii s-a concretizat si in fiinta umana, de exemplu sclavii si taranii iobagi.

In economia contemporana de piata, interes deosebit prezinta bunurile economice, care intra in circuitul marfar, sau macar sunt masurabile in expresie baneasca. Prin caracateristicile lor aceste bunuri pot face obiectul distinctiv al proprietatii.

Subiectii proprietatii sunt oamenii in calitate de agenti economici. Ei pot sa apara in calitate de persoane fizice (indivizi, familii), sau persoane juridice (socio-grupuri, organizatii).

Reluand spre detaliere subiectii proprietatii, acestia sunt:

1. Indivizii, care pot fi:

- producatori directi exercitand de toate atributele proprietatii;

- neproducatori sau producatori indirecti care, dintre atribute-le proprietatii nu le exercita pe toate, adica utilizeaza bunurile prin intermediul salariatilor si impart uzufructul.

2. Sociogrupurile - multimi de indivizi reuniti pe baza existentei a cel putin unei trasaturi comune, de unde rezulta interese economice similare.

3. Organizatiile

- nationale - uniuni de intreprinderi sau cooperative grupate pe criteriul administrativ, sau de ramura;

- internationale - din mai multe tari.

4. Printre subiectii de proprietate se inscrie statul care, prin administratia publica, detine, utilizeaza si gestioneaza o anumita masa de bunuri existente in societate.

Structura proprietatii si a relatiilor de proprietate

Din analizele anterioare am dedus ca relatiile de proprietate sunt legaturi economice care se statornicesc intre membrii societatii in legatura cu insusirea, aproprierea bunurilor. Aceasta apropriere este un proces care cuprinde urmatoarele aspecte:

a) Apartenenta obiectului proprietatii si relatiile de apartenenta. Apare la prima vedere ca o relatie intre proprietar si obiect, dar in realitate este o relatie intre proprietar si non-proprietari, care il recunosc ca atare. Obiectul este numai purtator al acestor relatii.

b) Posesiunea si relatiile de posesiune - inseamna o insusire partiala, o administrare si gestionare care nu e totuna cu a avea in proprietate, cu a fi proprietar (de exemplu: un proprietar funciar care da in arenda o suprafata de teren iar intreprinzatorul agricol intra in posesiunea lui. Terenul apartine ca proprietate unei persoane iar ca functiune apartine alteia, de unde rezulta distinctia intre apartenenta si posesiune.) Acest atribut s-a extins odata cu revolutia manageriala

c) Utilizarea obiectului si relatiile implicate de acest fapt, inseamna folosirea acestuia:

- de catre proprietar care este si producatorul direct, sau

- de catre posesor (cel care temporar este in posesiunea respectiva).

Folosirea obiectului proprietatii este simultan un proces tehnic, economic, organizatoric si realizeaza unirea factorului uman cu cel material.

d) Dispozitia si relatiile de dispozitie - vizeaza a decide transformarea, instrainarea, consumul sau chiar distrugerea obiectului proprietatii. A dispune de bunuri inseamna a comanda si a controla ce se intampla cu ele.

e) Uzufructul se refera la rezultatele folosirii bunurilor. Daca proprietarul nu este si producator direct, uzufructul se imparte.

Exercitarea tuturor atributelor proprietatii este un monopol al proprietarului. Instrainarea lor se poate face in totalitate sau partial: in totalitate, prin acte de vanzare-cumparare, donatie, mostenire; se poate realiza si transferarea separata a unor atribute (de posesiune si utilizare) prin inchiriere, arendare, concesionare, locatii de gestiune. Din delegarea atributiilor de administrare a proprietatii se nasc raporturile manageriale.

Pluralismul formelor de proprietate

Dupa manifestarea atributelor proprietatii, aceasta imbraca urmatoarele tipuri:

1. Proprietatea privata detine locul central in sistemul proprietatii din tarile cu economie de piata. Aceasta forma prezinta mai multe modalitati de insusire, posesiune si de utilizare a bunurilor, dupa cum urmeaza:

Proprietatea individuala

a) mica proprietate individuala, in cadrul careia cel ce stapaneste factorii de productie este si producator direct (ca exemple oferim: proprietatea individuala a mestesugarului, a taranului, a prestatorului de servicii);

b) proprietatea privata individuala mare si mijlocie, cand proprietarul nu este si producator direct, folosind salariati nonproprietari;

Proprietatea privat-asociativa, forma principala actuala de proprietate privata, imbraca la randul ei urmatoarele forme:

a) societati pe actiuni, in care proprietarii fie sunt ei insisi participanti directi la procesul de productie, fie ca utilizeaza salariati nonproprietari.

b) proprietate cooperatista - cooperative de productie, de consum, de credit;

2. Proprietatea publica (de stat) este prezenta in toate tarile lumii in proportii diferite; ea se caracterizeaza prin aceea ca bunurile in general si cu deosebire cele investitionale, se afla in proprietatea organizatiilor statale, ca subiect de proprietate. Ea este cadrul pentru asigurarea existentei si dezvoltarii unor sectoare de larga utilitate publica: electricitate, distributia gazului metan, transport aerian si feroviar, apa si canalizare, amenajari funciare, industrii antipoluante etc. Gestionarea obiectului acestei proprietati revine in sarcina administratiei publice locale sau centrale.

Proprietatea publica se formeaza si functioneaza la mai multe niveluri:

- al statului central (federativ, unional sau unitar);

- al statelor ce fac parte din federatie sau uniune;

- al administratiilor publice locale.

3. Proprietatea mixta ivita prin asocierea proprietatii private cu cea publica. Combinarea formelor fundamentale de proprietate se poate face atat in cadru national cat si international.

Capitalurile unor astfel de unitati provin din participarea unor persoane fizice si ale unor persoane juridice (cooperative, societati de persoane, societati de capitaluri), inclusiv ale unor organizatii publice. Daca au loc participari din mai multe tari, se formeaza proprietatea mixta multinationala.

Intre aceste forme de proprietate se stabilesc relatii complexe, de coexistenta, desi o forma de proprietate este predominanta la un moment dat; sau de competitie, ca factor important al progresului economic. Competitia se manifesta prin participarea la procesul concurential general si prin modificarea ponderii si rolului acestor forme de proprietate in ansamblul economiei unei tari. In diverse tari si perioade, locul si rolul formelor de proprietate se schimba in functie de capacitatea fiecaruia de a-si demonstra viabilitatea prin cresterea eficientei in utilizarea obiectului proprietatii. In prezent, in tara noastra are loc sporirea rolului proprietatii private.

Forme concrete de proprietate:

proprietatea asupra mijloacelor de productie (bunuri-capital);

proprietatea asupra bunurilor de consum;

proprietatea asupra banilor;

proprietatea asupra hartiilor de valoare;

proprietatea asupra brevetelor de inventie, inovatie,

drepturilor de autor;

proprietatea asupra fortei de munca.

Proprietatea privata reprezinta fundamentul libertatii de actiune a agentilor economici.

Proprietatea si puterea economica

Proprietatea in general, dar cu deosebire asupra mijloacelor de productie are legaturi directe cu puterea economica.

Precizam cateva sensuri mai frecvente ale termenului "putere" in domeniul economic: a decide, a controla, a produce, a finanta, a schimba. Alaturi de acestea, literatura economica utilizeaza urmatoarele expresii in mod curent:

1. putere de cumparare a consumatorului sau putere de cumparare a unitatii monetare;

2. putere concurentiala;

3. putere asupra capitalului;

4. putere economica a unei firme, a unei natiuni sau a unui stat;

5. putere informationala.

Toate aceste sensuri ale termenului "putere economica" sunt influentate de proprietate. In special marea proprietate da forta de rezistenta fata de concurenta si fata de expansiunea economica. Aceasta presupune posibilitati de influentare a preturilor; sau in raport cu firmele mici, de constrangere, de impunere; proprietatea constituie si o premisa a actiunii de supunere, de dominare a fortei de munca pe care o comanda si o controleaza, posibilitatea de a manipula informatia si chiar de a influenta asupra puterii politice.

Puterea economica este, deci, o functie de active patrimoniale, de lichiditati si de informatie. In prezent informatia are rol deosebit si mai precis, capacitatea de procurare a ei. Informatia ii asigura proprietatii o zona de influenta. Analizand complex fenomenul puterii in toate compartimentele societatilor "celui de-Al Treilea Val" (societati postindustriale), Alvin Toffler atentioneaza asupra unei mutatii profunde in acest domeniu. Pornind de la miturile stravechi ale diferitelor popoare, care mentioneaza ca surse fundamentale ale puterii: spada, giuvaerul si oglinda sau in alta varianta: muschii, banii si mintea, respectiv violenta, avutia si cunoasterea, lucrarea "Puterea in miscare" urmareste mutarea succesiva a accentului in decursul istoriei spre formele puterii de inalta calitate : "Astazi, la fel cum Revolutia industriala a transmutat violenta in lege, transmutam si noi banii - averea in general - in ceva nou. Si intocmai cum era cosului de fum a asistat la asumarea de catre bani a unui rol central in cucerirea sau pastrarea puterii, la fel si noi astazi, in pragul secolului XXI, ne confruntam cu o noua cotitura in istoria puterii. Ne aflam la hotarul unui nou powershift."

In societatea contemporana s-a manifestat pregnant fenomenul de transfer al puterii de decizie si de control dinspre proprietar spre tehno-structura sau la reprezentantii din conducerea operativa (proprietarul nu mai este cel ce dirijeaza activitatea firmei, el avand manageri specializati in acest sens).

In prezent, in marea majoritate a cazurilor se pare ca proprietarul este un incasator pasiv de venituri, dar de fapt managerul nu-si dezvaluie puterea ci si-o mascheaza cu abilitate. Prin intretinerea acestei pareri, managerii nu-si dezvaluie vizibil autoritatea pe care o au de fapt, in virtutea "unui ritual universal respectat" care impune "supunerea fata de sursa nominala de autoritate", conform observatiilor lui John Kenneth Galbraith. Acest transfer al puterii de decizie si control din mainile proprietarului in cele ale tehno-structurii reprezinta intr-un sens inmultirea subiectilor relatiilor de proprietate. Deci relatiile de posesiune si utilizare se personifica atat in proprietari, cat si in manageri. Managerul reprezinta cheia valorificarii eficiente a proprietatii. Dar prin aceasta deplasare a puterii de decizie si control, puterea nu se diminueaza, dimpotriva ea se exercita mai usor si se intensifica deoarece conjuga mai armonios proprietatea cu ceilalti factori ai puterii economice.

Intrebari si teme propuse spre autoevaluare:

Cum argumentati ca proprietatea este un contact social

Care sunt atributele proprietatii si relatiilor de proprietate

Precizati formele de proprietate.

De ce s-a facut asocierea dintre proprietatea privata si economia de piata?

Teste grila:

Proprietatea este:

a)      o relatie intre bunurile economice;

b)      o relatie sociala, la fel ca si relatia de casatorie;

c)      o relatie sociala de un tip specific;

d)      temelia productiei de marfuri (schimb), in sensul ca economia de schimb apare o data cu proprietatea;

e)      fundamentul economiei de piata.

Pluralismul formelor de proprietate este:

a)      o trasatura pentru orice economie moderna;

b)      o anomalie economica;

c)      o situatie specifica tarilor aflate in tranzitie spre economia de piata;

d)      o caracteristica a tarilor mari;

e)      o caracteristica a tarilor mici si mijlocii.

In conditiile economiei de piata, viabilitatea formelor de proprietate se verifica prin:

a)      preturi de vanzare;

b)      volumul factorilor de productie consumati;

c)      nivelul productivitatii muncii;

d)      eficienta si rentabilitate, dovedite de piata;

e)      numarul de salariati care lucreaza.

Cand inchiriati un bun al carui proprietar sunteti este afectat:

a)      dreptul de apropiere

b)      dreptul de dispozitie;

c)      dreptul de folosire;

d)      dreptul de uzufruct;

e)      nici unul.

A (a+b); B (c+d); C (b+d); D (c+e); E (b+c).

Solutiile exercitiilor propuse: 1.c, 2.a, 3.d, 4.B.