Manifestari particulare ale inflatiei ca fenomen monetar-simbolic

Manifestari particulare ale inflatiei ca fenomen monetar-simbolic

Piata monetara consta din ansamblul tranzactiilor cu moneda, din confruntarea specifica dintre cererea si oferta de moneda in functie de pretul ei[1].Asadar, obiectul tranzactiilor pe aceasta piata este moneda, iar cantitatea tranzactionata este reprezentata de masa monetara si componentele sale.Cererea de moneda este data de cantitatea ceruta (volumul creditelor) la diferite niveluri ale pretului (rata dobanzii). In schimb, oferta de moneda (care provine de regula din partea Bancii Centrale si a celor comerciale) nu depinde de nivelul pretului. In schimb putem afirma ca oferta de moneda a bancilor comerciale depinde de marimea resurselor atrase de la populatie, iar decizia indivizilor de a depune economiile la banci este influentata de rata dobanzii. Asadar, putem sustine ca indirect si oferta de moneda din partea bancilor comerciale depinde de rata dobanzii. Deci, corelatiile ce trebuie analizate sunt cele dintre inflatie si rata dobanzii si derivat de aici evolutia depozitelor si a creditelor bancare, evolutie determinata de raportul precedent, iar a doua legatura ar fi interdependenta dintre inflatie si masa monetara.

Legatura inflatie - masa monetara

Adeptii curentului monetarist sustin, ducand la extrema aceasta relatie, ca inflatie este "intotdeauna si pretutindeni un fenomen monetar", depinzand exclusiv de evolutia masei monetare.

In toate economiile bazate pe mecanismele pietei s-a putut constata ca procesul inflationist este alimentat prin oferta de bani neacoperita de resursele materiale intr-o structura adecvata. De aceea, o politica laxa si acomodativa, care permite cresterea masei monetare in acelasi ritm cu inflatia, nu este in masura sa imbunatateasca oferta de resurse reale din economie, ci doar sa imbunatateasca procesul inflationist - oferind iluzia cresterii volumului resurselor reale, mentinand distorsiunile din economie, intarziind restructurarea si marind, in final, costul acesteia.

Dar masurile de politica monetara, oricat de corect fundamentate, nu pot produce efectele urmarite in cazul in care se adreseaza unui sector rigid, care nu reactioneaza la parghiile economice clasice: modificarea dobanzilor, a preturilor si a cursului de schimb. Pe langa rigiditate, caracterul neomogen al mediului de implementare a politicii monetare a BNR a fost o alta sursa esentiala a ineficacitatii acestei in perioada initiala, 1990-1993.

In perioada 2000-2006, economia romaneasca a cunoscut un proces de remonetizare deosebit de dinamic, viteza medie de crestere anuala a masei monetare (M2) depasind de aproape trei ori ritmul mediu al cresterii PIB (15,8 la suta fata de 5,5 la suta).

Traiectoria dinamicii anuale a celui mai cuprinzator agregat monetar nu a fost insa uniforma in cadrul intervalului. Astfel, dupa ce a inregistrat valori negative in anul 2000, rata de crestere anuala a masei monetare s-a majorat treptat, atingand consecvent in 2005 (cu exceptia lunii decembrie) niveluri record; in aceste conditii, la finele anului 2006, soldul M2, exprimat in termeni reali, il devansa de peste doua ori si jumatate pe cel din luna decembrie 1999.

In acelasi timp, viteza de crestere a masei monetare in sens restrans (M1) s-a mentinut, de regula, superioara celei a M2, ecartul dintre cele doua ritmuri devenind mai pronuntat in anul 2006.

Din perspectiva componentelor M2, principala contributie la evolutia ascendenta a masei monetare a apartinut masei monetare in sens restrans (M1); ponderea acesteia in M2 s-a amplificat treptat, ajungand in ultima parte a anului 2006 sa o devanseze - in premiera pentru ultimii opt ani si jumatate - pe cea a depozitelor in valuta (31,7 la suta fata de 27,9 la suta, in luna decembrie 2006).

Pe langa intensificarea activitatii economice (majorarea cererii de bani pentru tranzactii) si, respectiv, relativa reducere a costului de oportunitate al detinerii de bani sub forma de numerar sau depozite la vedere in lei, la sporirea M1 a mai contribuit, cu precadere in ultimii doi ani, si diversificarea ofertei de produse bancare. Astfel, unele institutii de credit au oferit clientilor posibilitatea de a efectua plasamente la vedere, purtatoare ale unor randamente relativ similare celor oferite de depozitele la termen.

In aceste conditii, conturile curente ale populatiei au reprezentat cel mai dinamic element structural al M1.

Ca urmare, pe parcursul perioadei analizate s-a produs si o modificare de structura a M1, concretizata in diminuarea sistematica a ponderii numerarului in circulatie (de la 58,6 la suta in decembrie 1999 la 42,8 la suta in decembrie 2006). Relativa scadere a cererii de numerar a fost in principal rezultanta: (i) refacerii treptate a increderii populatiei in sistemul bancar; (ii) implementarii sistemului electronic de plati (2005); (iii) derularii in contextul denominarii monedei nationale a procesului de retragere din circulatie a bancnotelor si monedelor din vechea emisiune (mai accelerat din trimestrul IV 2006) si (iv) intensificarii folosirii cardurilor.

De-a lungul perioadei 2000-2006, viteza de rotatie a banilor s-a inscris in general pe un trend descendent - reflectie a cresterii cererii de moneda -, valoarea atinsa de aceasta la finele perioadei reprezentand doar trei patrimi din cea consemnata in anul 1999. Evolutia acestui indicator nu a fost insa uniforma pe parcursul intervalului analizat; astfel, traiectoria valorilor anuale ale vitezei M2, respectiv ale pseudoagregatului monetar M2T (include masa monetara in sens larg M2 si titlurile de stat detinute de sectorul nebancar) indica o relativa imbunatatire a cererii de bani in 2002, urmata de o deteriorare temporara a acesteia in 2003; ulterior, cererea de bani s-a revigorat sensibil, in special in 2005, viteza de rotatie a banilor scazand in 2006 pana la cele mai mici valori inregistrate pana in prezent, indiferent de agregatul monetar luat in considerare.

Cererea de bani pentru tranzactii curente, reflectata de viteza de rotatie a banilor calculata pe baza masei monetare in sens restrans (M1), a consemnat o imbunatatire evidentiata mai pregnant in ultimii doi ani, acest indicator reducandu-se in 2006 la aproape jumatate din valoarea anului 1999.

Situatia actuala din Romania aduce aminte de doua sintagme ale celebrului economist american Milton Friedman, care sunt strans legate una de alta.    

Prima:

"Inflatia este intotdeauna si peste tot un fenomen monetar" sau cresterea rapida a masei monetare nu va duce decat la cresterea preturilor. Este adevarat ca agregatele monetare nu sunt un indicator perfect al starii unei economii, dar pe termen lung - peste doi ani -, relatia dintre bani si preturi ramane intacta. Mai mult, aceasta relatie este demonstrata de studii efectuate de Banca Centrala Europeana, care arata ca dinamica masei monetare contine informatii referitoare la inflatie.

A doua:

"Nimic nu este gratis pe lumea aceasta" (There is no such things as a free lunch) exprima in acelasi spirit faptul ca orice exces din prezent va trebui echilibrat pe viitor. Istoria economica este plina de exemple in care cei mandatati cu implementarea politicilor economice si monetare au ignorat semnalele date de masa monetara: Recesiunea din 1930, hiperinflatia din perioda anilor '70, colapsul financiar din Japonia anilor '80 si criza asiatica din 1997. Toate aceste crize au fost precedate de cresteri rapide ale masei monetare. Autoritatile monetare ar trebui sa se intrebe care este cauza cresterii rapide a ofertei de bani. De exemplu, in Romania, intermedierea financiara (credit neguvernamental/PIB) a crescut cu mai bine de o treime  intr-un singur an (37% din PIB in 2007, fata de 27% din PIB in 2006). Aceasta ar putea sa insemne o crestere a inflatiei in perioada urmatoare, o majorare a preturilor altor active (imobiliare) sau sa contribuie la adancirea altor dezechilibre macroeconomice (deficitul de cont curent). Toate sunt efecte negative pentru orice economie si, mai mult, reprezinta argumente solide pentru a lua in serios orice informatie oferita de dinamica masei monetare.