CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
CEREREA SI OFERTA
Obiective:
Abordarea comparata a teoriei economice clasice si neoclasice
Intelegerea notiunilor de cerere si oferta
Fundamentarea notiunilor de elasticitate a cererii si a ofertei
Termeni cheie: elasticitate, venit, cerere, oferta, cerere agregata, bun substituibil
1. Conceptul de cerere
In lucrarea lui 'Principles of Economics' publicata in 1890, Alfred Marshall a acordat o atentie deosebita rolului jucat de cerere in cadrul sistemului economic. El a subliniat mobilitatea crescuta a cererii in raport cu oferta (productia) printr-un exemplu semnificativ: 'cumparatorul se poate decide pe loc daca doreste sa inlocuiasca berea cu vinul, in timp ce trecerea de la productia de bere la cea de vin presupune cativa ani' .
Calea deschisade Marshall in studiul cererii a fost urmata de teoreticienii neoclasici care au dominat scena economica incepand cu deceniul al doilea al secolului nostru panala mijlocul anilor '70.
Dintre acestia se detaseaza John Maynard Keynes,care, pe fondul crizei de supraproductie din anii 1929-1933 a dezvoltat rolul consumului individual si a celui neproductiv in functionarea economiei de piata, introducand in studiul acestuia o serie de elemente specifice cum ar fi inclinatia marginala spre consum, multiplicatorul investitiilor si legatura acestuia cu gradul de ocupare a fortei de munca, relatia dintre venit, consum si investitii. El si-a axat teoria pe ideea conform careia efectele unei crize de supraproductie pot fi diminuate nu prin reducerea ofertei, ci prin stimularea cererii. Aceasta putea fi sporita prin interventia statului in cresterea cheltuielilor publice (chiar prin stimularea cheltuielilor de aparare) si stimularea investitiilor.
Reconsiderarea rolului cererii s-a facut simtita si in planul definirii notiunii de valoare economica. Daca in teoria economica clasica formarea valorii unui bun era legata de oferta (mai exact de contributia fortei de munca si a capitalului la crearea bogatiei), in viziunea neoclasica ea apare ca rezultanta a dimensiunii cererii. In anul 1939 John Hicks demonstrat ca valoarea este o notiune subiectiva care depinde de atitudini psihologice si subiective fata de ceea ce dorim sa cumparam: cererea defineste ceea ce este de valoare pentru un cumparator, iar certificarea valorii se face prin plata unui pret.
Teoria neoclasica moderna bazata pe cerere ii confera acesteia noi functii, izvorate din transformarile care au avut loc in ultimele decenii in structura sistemului economic al economiei de piata. Astfel, pe langa functia de determinare a valorii, cererea a devenit si un mecanism de selectie in cadrul unui proces amplu de repartizare a resurselor limitate de care dispune societatea.
Cererea este definita prin cantitatea dintr-o anumita marfa, bun economic sau serviciu ce se poate cumpara intr-o perioada de timp data, la pretul pietei .Bunuri de productie sau de consum, informatii si tehnologii se vand si se cumpara pe piata in schimbul unei sume de bani, numita pret.
Cererea se poate determina pe mai multe planuri. In plan individual, ea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun economic ce se doreste a fi cumparata in conditii date de loc si de pret de catre un consumator.
Cererea agregat reprezinta intreaga cantitate ceruta dintr-o categorie oarecare de bunuri si se formeaza prin insumarea cererilor individuale pentru bunul respectiv.
Grafic, cererea individuala pentru bunurile obisnuite, la fel ca si cea agregat, se reprezinta printr-o curba cu panta descrescatoare in functie de cresterea pretului. Reprezentarea grafica ilustreaza Legea cererii conform careia orice crestere in nivelul pretului unui bun ordinar (comun) determina, in conditiile in care celelalte elemente sunt mentinute constante, o scadere a cantitatii cerute.
P3
P2
P1
O Q3 Q2 Q1 C1
Marimea cererii este determinata de pret si de venit si influentata de o serie de factori de natura economicasi extraeconomica dintre care amintim:
-dimensiunea pietei; cu cat piata este mai restransa, cu atat cererea pentru produsul sau serviciul respectiv va fi mai mica.
- puterea de cumparare a celor ce formeaza cererea pentru un anumit produs;
- preferinta consumatorilor, moda, standardul de viata.;
- anticiparile consumatorilor privind evolutia preturilor, a veniturilor, a conjuncturii economice de ansamblu sau a situatiei politico-economice. O crestere preconizatasau anuntataa nivelului preturilor va genera o crestere a cererii deoarece consumatorii vor incerca sa se puna la adapost de efectele acesteia cumparand bunuri in cantitati mai mari decat de obicei, in scopul stocarii, sau vor cumpara bunuri pe care in mod normal nu le cumparau.
- existenta sau inexistenta bunurilor substituibile ;
- modificarile in nivelul preturilor bunurilor substituibile.
- factorii de mediu: o perioada ploioasa va determina cresterea cererii pentru umbrele, o zona poluata va determina scaderea cererii din partea turistilor pentru locuri de odihna in zona respectiva etc.
Relatia pret-cantitate ceruta este una de determinare indirecta, in sensul ca modificarea pretului genereaza modificarea cantitatii cerute in sens invers modificarii pretului.
In exemplul de mai sus, la nivelul P1 al pretului, cantitatea ceruta va fi Q1. Cresterea pretului de la nivelul P1 la nivelul P2 va genera o scadere a cantitatii cerute de la Q1 la Q2.
Exceptia de la situatia enuntata anterior o constituie bunurile de tip Giffen (a caror denumire provine de la Robert Giffen, cel care in urma cu aproximativ un secol a observat ca exista un tip special de bunuri a caror cerere se modifica direct proportional cu modificarea preturilor). In aceasta categorie se inscriu de regula bunurile inferioare (atentie, nu toate bunurile inferioare sunt bunuri Giffen si nici toate bunurile Giffen nu sunt bunuri inferioare) a caror cerere creste in conditiile cresterii generale a nivelului preturilor. Exemplul dat de Giffen este cel al cresterii cererii pentru cartofi pe fondul cresterii generale a nivelului preturilor. In aceasta situatie oamenii vor renunta la o anumita cantitate de carne (considerata in acest exemplu drept bun superior in cadrul combinatiei cartofi-carne) si vor consuma mai multi cartofi (considerati in cadrul acestei combinatii drept bun inferior). Afirmatia de mai sus este adevarata atunci cand cresterea preturilor este acompaniata de mentinerea constanta a nivelului veniturilor, sau de scadere a acestora.
Grafic, modificarea bunurilor cererii pentru bunurile de tip Giffen, se reprezinta in felul urmator:
P3
P2
P1
Q1 Q2 Q3
Fig.2. Curba cererii pentru bunurile de tip Giffen
Tot ca o exceptie notam si relatia care se stabileste intre pretul bunurilor si cantitatea ceruta in cazul bunurilor de lux, in sensul ca poate sa apara situatia in care cresterea pretului unui bun genereazao reactie de crestere a cererii pentru bunul respectiv ca urmare a unor influente de natura comportamentala (oamenii vor dori sa arate ca isi pot permite cumpararea bunului respectiv, sau vor cauta sa-i imite pe cei din jur care si-au cumparat si ei bunul respectiv). La fel ca in cazul bunurilor de tip Giffen, si in aceasta situatie reprezentarea grafica a cererii se face printr-o curba cu panta crescatoare (asemanatoare cu cea a ofertei)
Daca relatia pret-cantitate ceruta este una de determinare inversa, relatia venit-cantitate ceruta este una de directa proportionalitate in sensul ca orice crestere a venitului genereazao crestere a cantitatii cerute .Ca si in cazul relatiei pret- cantitate ceruta, exista exceptiile de rigoare: bunurile inferioare pentru care cantitatea ceruta scade odata cu cresterea veniturilor. Astfel, la o crestere a venitului consumatorii nu-si vor creste proportional consumul de bunuri inferioare, ci vor opta pentru produse de o calitate superioara care sa le poata acoperi mai bine trebuintele sau care sa raspunda unor cerinte de natura subiectiv sociala mai ridicate.
1.2. Elasticitatea cererii in functie de pret si in functie de venit
Pentru a calcula modul in care reactioneaza cantitatea ceruta la modificarile factorilor enumerati mai sus si pentru a urmari evolutia acesteia in functie de aceste influente se utilizeaza coeficientii de elasticitate ai cererii.
Cu toate ca se pot calcula pentru fiecare din influentele enumerate mai sus, ne vom opri doar asupra elasticitatii cererii in functie de pret, respectiv a elasticitatii cererii in functie de venit .
a) Elasticitatea cererii in functie de pret.
Modificarile cantitatilor cumparate de consumatori generate de modificarile pretului de vanzare poarta numele de elasticitatea cererii in functie de pret.
Legea descresterii cererii in functie de cresterea pretului ne ofera o imagine asupra sensului de miscare a celor doi parametrii. Cat de mult se modifica insa cererea in conditiile modificarii pretului se poate calcula cu ajutorul coeficientului de elasticitate, definit ca un raport intre modificarea procentuala a cantitatii cerute si modificarea procentuala a pretului.
Notand cu Ep coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret, obtinem:
Ecp= X/ Px = X / Px
X/ P x X Px
Unde: X = bunul pentru care se calculeaza coeficientul de elasticitate a
cererii in functie de pret
Px = pretul bunului respectiv
X = modificarea cantitatii cerute din bunul X
Px = modificarea pretului bunului X
Bunurile raspund in mod diferit modificarii pretului. Din acest punct de vedere distingem :
1.Bunuri cu cerere elastica-sunt acele bunuri a caror cerere creste cu mai mult de o unitate in conditiile scaderii pretului de vanzare cu o unitate; volumul valoric al vanzarilor totale (calculat ca produs intre pretul unitar si cantitate) creste.
Pentru acest tip de bunuri, coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret este subunitar si negativ (avand o valoare cuprinsaintre minus infinit si minus unu)
Situatia extrema in cadrul acestei categorii o constituie bunurile cu cerere perfect elastica, caz in care modificarea pretului (in sensul cresterii lui) cu o valoare infinitezimala genereaza o reactie a cererii care tinde spre minus infinit.
Pret
P1 Cerere perfect elastica
P2
Cerere elastica
Q1 Q2 Cantitate
Fig. nr. 3 Bunuri cu cerere elastica sau perfect elastica
2. Bunuri cu cerere inelastica (sau rigida) - sunt acele bunuri a caror cerere creste cu mai putin de o unitate in conditiile scaderii pretului cu o unitate; volumul valoric al vanzarilor totale scade. In situatia acestui tip de bunuri coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret este mai mare decat minus unu si mai mic decat zero.
Situatia extrema in cadrul acestei categorii de bunuri o constituie bunurile cu cerere perfect inelastica (sau perfect rigida), caz in care modificarea pretului nu provoaca absolut nici o reactie a cantitatii cerute, aceasta ramanand neschimbata la orice nivel al pretului
Pret
P1 Cerere perfect rigida
P2
P3 Cerere rigida
P4
Q1 Q2 Q3 Cantitate
Figura nr. 4. Bunuri cu cerere rigida sau perfect rigida
3. Bunuri cu elasticitate unitara- sunt acele bunuri a caror cerere creste cu o unitate in conditiile in care pretul scade cu o unitate, volumul valoric la vanzarilor ramanand in linii mari neschimbat.In aceasta situatie, valoarea coeficientului de elasticitate este de minus unu.
De remarcat ca, in mod normal, coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret este negativ, datorita faptului ca se formeaza prin raportul dintre o marime pozitiva (cresterea cantitatii cerute) si una negativa (cresterea pretului), sau invers, dar in mod conventional el se considera pozitiv.
Pret Cerere unitara
P3
P2
P1
Q1 Q2 Q3 cantitate
Figura nr. Bunuri cu elasticitate unitara
Elasticitatea cererii in functie de pret este influentata de urmatorii factori:
- ponderea consumului in totalul veniturilor unei familii. Cu cat partea destinata consumului din venitul unei familii este mai mare cu atat elasticitatea cantitatii cerute fata de pret este mai mare ;
- gradul de substituibilitate (rata marginalade substitutie).Cu cat acest grad este mai ridicat, cu atat elasticitatea cererii in functie de pret este mai mare.
Asa cum am aratat mai sus, intre bunurile economice pot exista urmatoarele relatii: de substituibilitate, de complementaritate, de dependenta sau de indiferenta.
Intre doua bunuri exista o relatie de substituibilitate atunci cand cantitatea ceruta din unul din bunuri se modifica direct proportional cu schimbarile de pret intervenite in pretul celuilalt bun, si o relatie de complementaritate atunci cand cantitatea ceruta dintr-un bun se modifica in sens contrar modificarii pretului unui alt bun.
Existenta unor substituenti pentru o anumita categorie de bunuri va determina un comportament diferit al cererii pentru aceste bunuri in comparatie cu bunurile pentru care nu exista substituenti. Cu cat substituentii sunt mai apropiati de caracteristicile bunului in cauza, cu atat elasicitatea cererii bunului respectiv fata de pret va fi mai redusa. Mai mult, apare asa numita elasticitate incrucisata, determinata de comportamentul unui bun oarecare in conditiile modificarii pretului substituentilor sai. Astfel, o scadere a pretului substituentilor va determina o scadere a cererii pentru bunul initial (a caror substituenti au inregistrat o reducere de pret), in timp ce o crestere a pretului substituentilor va determina o crestere a cererii pentru produsul substituit.
Coeficientul de elasticitate incrucisata are urmatoarea forma:
Ec = X/ Py = X / Py
X/ Py X Py
unde: X = bunul de baza (substituibil)
Y = bunul substituent
Py = pretul bunului Y
X = modificarea cantitatii cerute din bunul X
Y = modificarea pretului bunului Y
Valoarea coeficientului de elasticitate incrucisata a cererii poate fi una pozitiva atunci cand bunurile sunt substituibile (substituenti) sau negativa atunci cand bunurile sunt complementare.
- Durata care se ia in calcul. Pe termen lung, elasticitatea cererii fata de pret este mai scazuta decat pe termen lung.
b) elasticitatea cererii in functie de venit
Elasticitatea cererii se poate calcula si in functie de venit. In acest caz, coeficientul de elasticitate exprima raportul intre inclinatia marginala spre consumul unui bun si inclinatia medie spre consumul bunului respectiv (data de raportul dintre cantitatea ceruta si venit).
Eci = X / I = X / I
X / M X I
unde : Eci = coeficientul de elasticitate a cererii
X = bunul sau serviciul pentru care se calculeaza coeficientul de elasticitate
I = venitul disponibil pentru procurarea bunului X
X = modificarea cererii pentru bunul X
I = modificarea venitului
Inclinatia marginala spre consum a bunului X masoara schimbarea intervenita in raportul dintre modificarea cererii si modificarea venitului generata de modificarea venitului cu o marime infinitezimala, in timp ce inclinatia medie spre consumul bunului X masoara raportul dintre intre cantitatea din bunul respectiv ceruta la oricare nivel al venitului raportata la nivelul respectiv al venitului, sau, la un nivel dat al pretului, ca si raport intre acesta si totalul venitului
Un bun inferior, pentru care inclinatia marginala pentru consum va fi negativa, va avea si o valoare negativa a coeficientului de elasticitate a cererii in functie de venit, in timp ce pentru un bun care inregistreaza o inclinatie marginala spre consum mai mica decat inclinatia medie spre consum, coeficientul va fi pozitiv dar subunitar.
Elasticitatea cererii in functie de venit poate fi pusa in evidenta prin intermediul Curbei lui Engel (curba a carei nume provine de la economistul german Ernst Engel, cel care a pus pentru prima oara in evidenta relatia dintre modificarea venitului si cea cererii pentru un anumit bun sau serviciu).
In cazul bunurilor obisnuite, curba lui Engel se prezinta ca o curba cu panta crescatoare orientata dinspre sud-vest spre nord-est care reflecta faptul cacererea pentru acest tip de bunuri creste, dar cu o marime descrescatoare, odatacu cresterea veniturilor, in timp ce pentru bunurile de lux cantitatea sporeste in marime crescatoare odata cu cresterea veniturilor.
In cazul bunurilor inferioare, curba lui Engel imbraca forma prezentata in figura nr. 6,b deoarece cresterea venitului determina o scadere a cererii pentru acest tip de bunuri.
Venit
V3
V2
V1 V2
V1
Q1 Q2 Q3 Q2 Q1
(a) (b)
Fig. nr. 6 Curba lui Engel pentru bunuri de lux (fig. a) si bunuri inferioare (fig.b)
2. Oferta
Dezvoltarea sociala, economica si culturala a societatii n-ar fi fost posibila fara capacitatea omului de a folosi resursele rare pe care i le ofera natura. Prelucarea resurselor (materiale si umane) in scopul satisfacerii trebuintelor individuale sau societale constituie obiectul de activitate al oricarui proces productiv si are drept rezultat formarea unei anumite cantitati de bunuri, servicii sau informatii, care constituie oferta.
In sens general, oferta este definita prin cantitatea dintr-un bun economic, serviciu sau factor de productie pe care un producator o produce si doreste sa o vanda pe piata (in fapt sa o preschimbe pe piata cu alte bunuri si servicii, prin intermediul banilor) intr-o perioada de timp datala un anumit nivel al pretului.
Stiinta economica s-a ocupat, timp de aproximativ doua secole de studiul ofertei, considerand ca acesta joaca rolul decisiv in crearea avutiei, respectiv in dezvoltarea economica a societatii. De la Adam Smith si Karl Marx pana la Alfred Marshall toti economistii s-au concentrat asupra ofertei, considerand ca 'valoarea fiintei umane este bazata in primul rand pe caracteristicile ei de producator atat pentru el insusi cat si pentru scopuri economice si sociale mai generale' Alegerea primara a ceea ce urmeaza sa se produca se face de catre producator, cu alte cuvinte revine ofertei, consumatorul fiind acela care selectioneaza dintre alternativele puse la dispozitie prin intermediul ofertei, pe cele care le considera cel mai aproape de satisfacerea trebuintelor sale.
Economia ofertei s-a dezvoltat diferit in functie de diferitele etape pe care le-a parcurs economia. In acceptiunea fiziocratilor, elementul esential al ofertei il constituia pamantul, respectiv modul in care se poate obtine avutie prin exploatarea lui. Pentru Adam Smith, a carui activitate in domeniul studiului economiei a surprins etapa de tranzitie de la revolutia agrara la cea industriala studiul ofertei a insemnat studiul modului in care forta de munca produce avutie.
J.B. Say a exprimat, prin intermediul legii debuseelor acelasi punct de vedere : ca elemenul determinant al activitatii economice este oferta si ca orice produs aparut pe piata isi va crea propria cerere, generand in acelasi timp surplus de cerere si pentru produsele care intra in componenta lui.
Promotorilor teoriei conform careia oferta este determinanta eficientei oricarei activitati economice i s-au opus, la sfarsitul secolului al XIX-lea reprezentantii Scolii psihologice austriece care au demonstrat, pornind de la elementele de natura subiectiva care determina alegerea consumatorului, ca rolul ofertei este unul secundar, de raspuns si adaptare la conditiile impuse pe piata de cerere. Ca atare, in opinia lor (opinie imbratisata de numerosi cercetatori ai stiintei economice) cererea devine elementul determinant in stimularea activitatii economice.
La inceputul anilor '80 ai secolului nostru a aparut, in cadrul curentului neoliberal orientarea numita economia ofertei (supply- side economics) care recunostea rolul ofertei in dinamizarea productiei, a productivitatii si a reducerii costurilor. Adeptii acestei orientari au identificat legatura care trebuie sa existe intre oferta de factori de productie, costul serviciilor si profitul realizat .
2.1.Factorii care influenteaza marimea ofertei
Din multitudinea definirilor date de-a lungul timpului ofertei, se desprinde concluzia ca ea reprezinta o cantitate dintr-un bun sau serviciu a carei marime este determinata de o serie de factori obiectivi si subiectivi, dintre care enumeram:
1) din perspectiva producatorului, oferta de bunuri economice este influentata de:
a/ pretul factorilor de productie. O crestere a pretului factorilor de productie, care determina cresterea costului unitar poate genera urmatorul comportament al ofertei:
- cresterea pretului de vanzare al bunului respectiv, care atrage diminuarea cererii, deci scaderea profitului total; firma isi va orienta productia spre alte produse mai profitabile, care ii vor permite obtinerea unui castig mai ridicat si va diminua oferta din bunul initial;
- mentinerea constanta a pretului de vanzare al produsului care va avea ca efect scaderea profitului pe unitate de produs si implicit a profitului total. Si in aceasta situatie firma isi va restrange oferta, orientandu-se spre produse mai profitabile ;
b/ pretul bunului oferit pe piata respectivasi pe alte piete;
c/ tipul de piata si forma de concurenta care se manifesta pe piata respectiva;
d/ rata profitului pe economie, comparatia pe care o face producatorul intre rata profitului calculata pentru produsul care face obiectul ofertei respective si rata profitului obtinuta in cazul altor bunuri.In situatia in care rata profitului pentru bunul care face obiectul ofertei este mai mica decat media pe economie, si deci mai mica decat cea obtinuta in alte ramuri, intreprinzatorul isi va restrange oferta din bunul respectiv si se va orienta spre productia altor bunuri care pot sa-i aduca un profit mai ridicat;
e/ marimea profitului total si a celui unitar, determinatain primul caz ca diferenta intre incasarile totale si costul total si in cel de-al doilea ca diferentaintre pretul de vinzare si costul unitar.
f/ rata dobanzii privita atat ca si un cost, atunci cand se are in vedere suma pe care trebuie sa o plateasca intreprinzatorul pentru creditele contractate in vederea desfasurarii activitatii sale, dar si din perspectiva venitului pe care l-ar aduce depunerea la banca a capitalului banesc corespunzator desfasurarii activitatii de producere a bunului care face obiectul ofertei;
g/ climatul social si politic existent;
2) Din perspectiva consumatorului
a/ pretul produsului oferit; un pret mare poate determina o scadere a cererii, ceea ce il va determina pe producator sa reduca nivelul cantitatii oferite;
b/ marimea venitului nominal de care dispun consumatorii si puterea de cumparare a banilor;
c/existenta unui raport favorabil intre pret, utilitate si calitate
d/existenta bunurilor substituibile, pretul acestora si modificarile care intervin in nivelul preturilor acestor bunuri. O crestere a pretului bunurilor substituibile ii determina pe consumatori sa-si indrepte atentia spre bunurile care fac obiectul ofertei, si ii determina pe producatori sa isi modifice oferta in raport cu noua situatie a cererii;
e/ Oferta de bunuri complementare si evolutia pretului acestora.; daca pretul bunurilor complementare inregistreaza o modificare care genereaza schimbari in volumul cererii si al ofertei, atunci si cererea respectiv oferta pentru bunurile de baza se modifica corespunzator;
3).din perspectiva producatorului si a consumatorului marimea ofertei este influentatade:
a/ modificarea numarului consumatorilor si al producatorilor si a preferintelor acestora;
b/ concurenta intre producatori si tipul de piata pe care actioneaza in scopul desfacerii produsului respectiv;
c/ concurenta intre consumatori ;
4). politica statului privind importurile, incurajarea investitiilor, dezvoltarea economica.
Actiunea factorilor enumerati mai sus este valabilain conditiile in care admitem ca 'orice decizie sau actiune de natura sa conduca la orice gen de productie este luata sau initiata in mod inevitabil in circumstante de incertitudine si risc'[5]
Privita prin prisma numarului vanzatorilor, respectiv al producatorilor, oferta poate fi individuala, atunci cand se refera la cantitatea produsa, respectiv vanduta de catre un singur agent economic, sau agregata, atunci cand se are in vedere totalitatea cantitatilor dintr-un bun, serviciu sau factor de productie ce se produce sau se comercializeaza la un moment dat intr-o ramura, sector de activitate,economie nationala sau mondiala.
Dupa obiectul de activitate al producatorilor, oferta poate fi :
a/ pentru marfuri care imbraca forma bunurilor economice;
b/pentru marfuri care imbraca forma serviciilor;
c/pentru factorii de productie
2.2. Oferta pentru bunuri economice
Literatura de specialitate defineste marfa ca fiind orice bun economic apt sa satisfaca o nevoie si care face obiectul vanzarii cumpararii pe piata, iar bunurile economice drept bunuri rezultate din activitatea umana apte sa satisfaca o trebuinta.
Bunurile economice constituie, alaturi de bunurile libere, obiectul proprietatii. Diferentierea bunurilor economice de cele libere se face din perspectiva accesului, liber sau limitat, la acestea, precum si a modului in care sunt sau nu supuse transformarilor prin munca omului.
Bunurile libere reprezinta acele bunuri la care au acces liber toti indivizii, in mod gratuit, si care nu sunt supuse unor activitati de prelucrare din partea omului (aerul, lumina soarelui sau a lunii, etc), in timp ce bunurile economice sunt definite ca acele bunuri, apte sa satisfaca o trebuinta umana si care sunt rezultatul unei activitati umane.
Exista mai multe criterii de clasificare a bunurilor economice, dintre care le amintim pe urmatoarele:
1) Dupa modul in care sunt utilizate, bunurile pot fi bunuri pentru consum si bunuri pentru productie. Bunurile pentru consum pot fi folosite satisfacerii imediate a trebuintelor umane, si de aceea ele mai poarta numele de satisfactori. Bunurile pentru productie (numite si bunuri productive sau prodfactori) sunt destinate folosirii in cadrul procesului de productie pentru obtinerea (fabricarea) de noi bunuri sau servicii. Acelasi bun poate fi utilizat, in unele cazuri, in ambele sensuri. Astfel, laptele consumat ca atare este un satisfactor, in timp ce folosit la fabricarea cascavalului el devine prodfactor.
2) Dupa tipul de nevoi pe care il satisfac, bunurile se clasifica in bunuri care satisfac nevoi fiziologice sau nevoi de baza (de hrana, imbracaminte, etc), bunuri care satisfac nevoi sociale, culturale, religioase etc.
3) Dupa durata de folosinta, bunurile se clasifica in bunuri care pot fi consumate (utilizate) imediat, respectiv bunuri de folosinta indelungata;
4) Dupa forma lor materiala, bunurile se clasifica in: bunuri materiale, servicii si informatii.
5) Dupa gradul lor de prelucrare, bunurile pot fi: primare, semifabricate sau finale. Bunurile primare sunt in general factorii de productie, cele semifabricate contin bunuri aflate in faze intermediare ale procesului productiv, iar cele finale sunt bunurile care nu necesita prelucrari ulterioare, putand fi utilizate imediat pentru productie sau pentru consum
6) Dupa tipul de trebuinta pe care o satisfac bunurile pot fi bunuri normale (obisnuite) sau bunuri de lux.
7) dupa influenta pe care o exercita unele fata de altele bunurile pot fi : substituibile (sucul si apa minerala), complementare ( casetofonul si casetele), determinante (painea si faina)si indiferente (aspiratorul si jucaria unui copil)
Oferta de bunuri economice reprezinta, asa cum am mentionat, cantitatea pe care producatorii doresc sa o produca si sa o puna in vanzare la un anumit nivel al pretului. Intre cantitatea oferita si nivelul pretului unui bun economic exista o relatie de determinare directa,in cadrul careia factorul independent si determinant al relatiei il reprezinta pretul unitar al bunului respectiv, iar factorul determinant este reprezentat de cantitatea oferita. Ca atare, modificarea pretului unitar reprezinta cauza modificarii cantitatii cerute, care constituie efectul actiunii cauzei[6]
Reprezentarea grafica a relatiei dintre pretul unui bun si cantitatea oferita din bunul respectiv se face cu ajutorul curbei ofertei. in forma sa tipica, ea este o curba ascendenta, crescatoare, orientata pe directia SV - NE, care face legatura dintre cantitatea oferita (reprezentata pe abscisa) si pretul oferit (reprezentat pe ordonata) si ilustreaza relatia de proportionalitate intre pret si cantitatea oferita asa cum este enuntata in legea ofertei .
In forma atipica, curba ofertei se aseamana mai degrabacu o curba tipica a cererii. In acest caz, cantitatea oferita creste pe masura scaderii pretului. In aceasta situatie se afla producatorii de bunuri perisabile a caror stocare este de scurta durata sau cea a ofertantului pentru care vanzarea bunului de care dispune reprezinta unica sa sursa de venit.
2.3.Elasticitatea ofertei de bunuri economice
Elasticitatea ofertei reprezinta modificarea cantitatii oferite dintr-un bun sau serviciu in functie de modificarea factorilor care determina nivelul acesteia.
Desi factorii care determina modificari in nivelul ofertei sunt numerosi, se considera ca elementul determinant il constituie pretul bunului sau al servciului respectiv si ca atare se utilizeaza frecvent calculul elasticitatii ofertei in functie de pret. Aceasta reprezinta schimbarea (calculata in marime procentuala) a cantitatii oferite in functie de modificarea procentuala a pretului bunului respectiv.
Nivelul elasticitatii ofertei in functie de pret se exprima cu ajutorul coeficientului de elasticitate, calculat dupa formula:
Eop = Q / Q : P /P
unde
Eop = Coeficientul de elasticitate al unui bun in functie de pret
Q = cantitatea oferita pe piata din bunul respectiv
Q = modificarea procentuala a cantitatii oferite
P = pretul unitar al marfii
P = modificarea procentuala a pretului unitar
In functie de valoarea coeficientului de elasticitate, care este intotdeauna pozitiva, oferta poate imbraca una din urmatoarele forme:
a/ oferta perfect inelastica (rigida) - situatie in care modificarea pretului nu determina modificarea cantitatii oferite- se intalneste in cazul ofertei de bunuri perisabile.In aceasta situatie coeficientul de elasticitate va avea valoarea zero, iar graficul ofertei va fi o dreapta verticala;
Pret Oferta de elasticitate
Oferta inelastica unitara
50 $
40 $
30 $
Oferta perfect elastica
20 $
10 $
1 2 3 4 5 6 Cantitate
Fig. 8. Elasticitatea ofertei
b/ oferta perfect elastica - situatie in care o modificare de mica anvergura a pretului determina modificarea semnificativa a cantitatii oferite. In aceasta situatie graficul ofertei va fi o dreapta orizontala, iar coeficientul de elasticitate va tinde spre infinit;
c/oferta cu elasticitate unitara- situatie in care modificarea cu un anumit procent a pretului va atrage dupa sine modificarea cu acelasi procent a cantitatii oferite. in acest caz, graficul ofertei va fi o dreapta bisectoare, iar valoarea coeficientului de elasticitate va fi egala cu 1.
Oferta perfect elastica, respectiv cea perfect inelastica sunt cazuri extreme, rar intilnite in practica. Caracteristic pietei reale sunt urmatoarele tipuri de elasticitate :
a/ oferta relativ inelastica, atunci cand o modificare a pretului de o anumita amplitudine va determina o modificare a cantitatii oferite intr-o proportie mai mica decat cea a pretului In acest caz coeficientul de elasticitate va fi cuprins in intervalul (0; 1)
b) oferta relativ elastica atunci cand modificarea pretului genereaza o modificare de mai mare anvergura a cantitatii oferite. In aceasta situatie coeficientul de elasticitate se afla cuprins in intervalul (1; + infinit)
Pret unitar Pret unitar
O'
O'
O
O
Cantitate Cantitate
- graficul a - - graficul b-
Figura nr. 9. Oferta relativ elastica (graficul a) si oferta relativ inelastica (graficul b)
Factorii care determina elasticitatea ofertei sunt:
- modul in care oferta poate sa reactioneze la modificarea pretului. Daca producatorul bunului respectiv are la dispozitie factori de productie care sa-i permita largirea productiei, in situatia in care pretul de vanzare al bunului respectiv creste, el va reactiona ca atare. In situatia in care capacitatile de productie sunt limitate, modificarea pretului nu va avea ca efect modificarea ofertei.
- perioada de timp; pe termen scurt, oferta poate reactiona intr-o masura mai mica la modificarile de pret deoarece producatorul poate modifica doar elementele capitalul circulant si cele ale fortei de munca, nu si pe cele legate de capitalul tehic. Pe termen lung, modificarile in volumul si structura ofertei pot fi substantiale ca urmare a faptului ca producatorul poate inlocui si elementele capitalului tehnic cu altele mai performante.
2.4 Dimensionarea ofertei de bunuri
Orice firma care desfasoara o activitate economica urmareste ca prin vanzarea produselor care fac obiectul activitatii sa-si acopere cheltuielile realizate si sa obtina un profit. Pentru aceasta ea va acorda o atentie deosebita modului in care isi dimensioneazaoferta in functie de factorii de care dispune si de tipul de piata pe care-si desfasoaraactivitatea.
Pe o piata perfect concurentiala (reamintim aici ca o astfel de piata are o existenta ipotetica) orice firma producatoare a unui bun economic omogen este un primitor de pret (adica nu are suficienta putere incat sa poata influenta nivelul pretului si ca atare este obligata sa-si vanda intreaga productie la pretul pietei). In aceasta situatie, firma va putea sa-si maximizeze profitul crescand cantitatea oferita spre vanzare.
Profitul realizat de catre o astfel de firma se va determina ca diferenta intre incasarea totala din vanzarea productiei si costul total aferent cantitatii respective. Pentru maximizarea lui, firma va urmari sa desfaca acel nivel al productiei pentru care profitul unitar inmultit cu numarul de bucati vindute sa-i aduca cel mai mare castig. Acest lucru se realizeaza la acel nivel al productiei pentru care incasarea marginala (are in cazul firmei aflate pe piata cu concurenta perfecta este identica pretului de vanzare) este egala cu costul marginal, iar acesta este egal cu costul mediu.
Fiecare unitate vanduta in plus va determina o crestere a incasarii totale cu marimea pretului de vanzare practicat pe piata respectiva.
Teme de casa:
Definiti termenii de cerere si oferta?
Prezentati elasticitatea cererii in functie de pret si venit?
Care sunt factorii care influientiaza marimea ofertei?
Prezentati elasticittea ofertei de bunuri?
Alfred Marshall, citat in Orio Giarini, W. R. Stahel, Limitele certitudinii, ed. Edimpres-Camro Bucuresti, 1996 pag. 271
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 4150
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved