Obiectivele si orientarile politicii monetare

Obiectivele si orientarile politicii monetare

Obiectivele si orientarile politicii monetare au fost configurate si in 2004 in concordanta cu prevederile Strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu si cu angajamentele asumate de autoritatile romane prin documentele programatice elaborate in contextul procesului de negociere a aderarii Romaniei la UE (Programul Economic de Preaderare, Documentul de pozitie, Planul National de Dezvoltare). Totodata, stabilirea coordonatelor anuale ale politicii monetare a avut drept cadru de referinta programul economic continut de Memorandumul de politici economice si financiare pentru anii 2004‑2005, care a stat la baza incheierii aranjamentului de supraveghere preventiva intre Guvernul Romaniei si FMI.

Ca parte integranta a orientarilor pe termen mediu, programul economic al anului 2004 a fost construit din perspectiva imperativului strategic al accelerarii procesului de convergenta nominala si reala a economiei romanesti si, implicit, al celui de asigurare a unei cresteri economice robuste pe termen mediu si lung. In acord cu directiile sale majore de actiune - continuarea si consolidarea stabilizarii macroeconomice, accelerarea cresterii economice si adancirea reformelor structurale -, programul si‑a propus sa atinga simultan urmatoarele tinte: coborarea ratei inflatiei la nivelul cu o singura cifra (9 la suta), cresterea cu 5,5 la suta a produsului intern brut si mentinerea sustenabilitatii balantei de plati.

Asumarea de catre BNR a tintei de inflatie intr‑un context atat de ambitios si, in acelasi timp, dificil nu a fost lipsita de riscuri, date fiind: (i) conflictul traditional existent intre obiectivele macroeconomice stabilite; (ii) magnitudinea dezinflatiei vizate; (iii) necesitatea derularii in anul 2004 a unor ample ajustari de preturi administrate; (iv) incertitudinile privind evolutiile economice nominale si reale externe, pe de o parte, si cele legate de potentialele implicatii electorale asupra rigorii implementarii programului economic, pe de alta parte. O relativa atenuare, din perspectiva bancii centrale, a riscurilor asumarii tintei de inflatie de 9 la suta s‑a realizat prin includerea in programul economic a unui mix de politici economice armonizate si prin sporirea rolului atribuit in cadrul acestuia politicilor structurale.

Aceasta abordare a constituit o premisa esentiala a configurarii programului monetar pe anul 2004, care a mizat pe cresterea austeritatii politicii fiscale si intarirea politicii veniturilor ca factori de sprijinire a conduitei prudente a politicii monetare menite sa mentina cererea agregata in parametri adecvati si sa calmeze progresiv asteptarile inflationiste. In acelasi timp, s‑a presupus ca prin efectul de extindere a sectorului privat si de imbunatatire a disciplinei financiare si a guvernantei societatilor cu capital de stat, reformele structurale vor ameliora comportamentele macroeconomice si vor spori astfel senzitivitatea acestora fata de impulsurile monetare si, implicit, eficacitatea politicii BNR.

Relativele abateri de la prevederile initiale aparute in cursul implementarii programului economic, precum si evolutiile neasteptate ale anumitor factori exogeni si‑au pus amprenta asupra cursului si configuratiei finale a indicatorilor care reprezentau tintele majore ale acestui an. Caracterul relativ mai lax al politicii veniturilor, dar si volumul in crestere al finantarii externe au propulsat, in anul 2004, cererea interna pe o traiectorie puternic ascendenta, care a devenit riscanta din perspectiva principalelor balante macroeconomice. Impactul negativ al acesteia a fost resimtit si de aceasta data, mai cu seama de echilibrul extern, impulsul dat importurilor provocand adancirea la niveluri fara precedent a deficitului balantei comerciale, cu toate ca segmentul extern al cererii totale s‑a revigorat (ritmul de majorare a exporturilor a fost superior celui din anul anterior).

Efectul pozitiv al expansiunii cererii agregate l‑a constituit amplificarea la 8,3 la suta a ritmului cresterii economice, care a atins astfel un varf al ultimilor 15 ani; devansarea dinamicii programate a PIB s‑a datorat, insa, cu precadere, realizarii unei productii agricole record, in special in sectorul cerealier. Potentialul inflationist al acestei expansiuni economice a fost atenuat intr‑o oarecare masura de orientarea catre importuri la preturi avantajoase; in aceeasi directie au actionat si imbunatatirea balantei economisire‑investitii a sectorului public, amplificarea dimensiunii componentei autoconsumului detinute de consumul populatiei, precum si relativa ameliorare a raspunsului ofertei la stimulii cererii agregate. Totusi, pentru a contracara orice tentativa de declansare a acestui potential inflationist, BNR a fost nevoita sa imprime un grad ridicat de prudenta atitudinii politicii monetare si sa recurga de‑a lungul anului la unele masuri de accentuare temporara a restrictivitatii monetare. Acestea au vizat si restrangerea efectelor propagate asupra preturilor si anticipatiilor inflationiste ale multiplelor socuri ale ofertei (ajustari de preturi administrate, majorarea pretului petrolului etc.) din acest interval. Apeland la utilizarea tuturor parghiilor sale, BNR a reusit, inclusiv prin recalibrarea mix‑lui politicii ratei dobanzii si a celei a cursului de schimb spre sfarsitul anului, sa reduca decalajul pozitiv dintre rata efectiva si cea vizata a inflatiei, care se amplificase in cursul verii; astfel, in decembrie, marja de depasire a tintei de inflatie a fost restransa la doar 0,3 puncte procentuale, rata anuala de crestere a preturilor de consum coborand la 9,3 la suta.