ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

BILANTUL SI CONCEPTUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI

Sub aspectul juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala, respectiv ansamblul drepturilor si angajamentelor patrimoniale existente la un moment dat.

Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate si cele de creanta. Drept urmare, conturile de imobilizari, clienti si debitori corespunzatoare drepturilor de proprietate si de creanta se vor gasi in activul bilantului.

Angajamentele patrimoniale corespunzatoare obligatiilor pe care intreprinderea trebuie sa le onoreze la o anumita scadenta, sunt inregistrate in pasivul bilantului.

Angajamentele patrimoniale pot fi diferentiatein functie de efectele lor:

Ø      angajamente corespunzatoare datoriiilor;

Ø      angajamente corespunzatoare capitalurilor proprii.

Angajamentele corespunzatoare datoriiilor implica, in general, pentru intreprindere obligatia de plata a dobanzilor si de rambursare a datoriilor.

Angajamentele corespunzatoare capitalurilor propriia apar in legatura cu remunerarea proprietarilor fondurilor puse la dispozitia intreprinderii sub forma de aport initial la constituirea capitalului social, fie pentru aportul nou cu oczia cresterii de capital, fie pentru acceptarea mentinerii profiturilor nedistribuite, care reprezinta rezerve ce vor majora capitalul propriu, prin incorporarea lor in cuantumul acestuia.

Bilantul constituie documentul principal care sta la baza evaluarii patrimoniale a intrepinderii. Indiferent de momentul in care se incheie bilantul mentinerea egalitatii intre sumele totale inscrise in activul si pasivul sau constituie o regula ce trebuie strict respectata la intocmirea bilantului. Deoarece pasivul reflecta sursele fondurilor constituite de intreprindere, iar activul grupeaza utilizarile carora le sunt afectate aceste fonduri, inseamna ca nici o resursa nu poate sa ramana fara alocare, dupa cum nu poate exista nici o nevoie de finantare fara surse de fonduri. In aceste conditii egalitatea intre suma activului si cea a pasivului, reprezinta de apt egalitatea necesara intre valoarea nevoilor de finantare si cea a resurselor de care dispune intreprinderea.

2. ANALIZA PE BAZA BILANTULUI FINANCIAR

Analiza lichiditate exigibilitate, denumita analiza patrimoniala, are ca scop punerea in evidenta a riscului de insolvabilitate al intreprinderii. Acesta consta in incapacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilantul financiar.

Elementele de activ sunt structurate in functie de cresterea gradului de lichiditate incepand din partea de sus a activului bilantier. Lichiditatea inseamna aptitudinea unui activ de a se transforma, fara termen, in moneda, dar si fara pierdere de valoare. Astfel, in activ se vor inscrie intai imobilizarile numite si nevoi sau intrebuintari permanente. Se inscriu apoi activele circulante, nmite nevoi sau intrebuintari temporare.

Elementele de pasiv sunt strucurate dupa gradul crescator de exigibilitate. Se inscriu intai capitalurile proprii, provenite de la asociati, cat si din rezerve sau profit nedistribuit, apoi capitalurile din surse publice (subventii, provizioane reglementate). Acestea sunt resursele permanente. Datoriile pe termen lung inscrise in categoria resurselor permanente sunt imprumuturile pe termen scurt si mediu cu scadenta mai indepartata (mai mare de 1 an). Datoriile pe termen scurt, cu scadenta mai mica de un an sunt numte resurse temporare.

Bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale ale finantarii, respectiv nevoile permanente de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri permanente, indeosebi din capitaluri proprii, in timp ce nevoile temporare vor fi finantate din resurse temporare. Nerespectarea regulii de finantare va determina o siuatie de dezechilibru financiar.

Cele doua parti ale bilantului reflecta echilibrul financiar pe termen lung, partea de sus, iar partea de jos cuprinde echilibrul financiar pe termen scurt.

Cand sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondrilor banesti, intreprinderea dispune de un fond de rulment. Fondul de rulment apare ca o marja de securitate financiara care permite intreprinderii sa faca fata, fara dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marja garanteaza solvabilitatea intreprinderii.

Exista doua tipuri de fond de rulment:

Ø      fondul de rulment permanent, net;

Ø      fondul de rulment propriu.

Fondul de rulment permanent constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar (FRF), si poate fi stabilit prin doua modalitati:

In functie de marimea celor doua mase bilantiere din partea de sus a bilantului financiar, pot fi puse in evidenta urmatoarele trei situatii:

a)     Capitaluri permanente> active imobilizat net → FRF>0

Deoarece FRF este pozitiv, capitasurile permanente finanteza o parte din activele circulante, dupa finantarea integrala a imobilizarilor nete (vezi figura de mai jos). Aceasta situatie pune in evidenta FRF ca expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.

FRF = 60-35=25

FR propriu= 50-35= 15

FR imprumutat= 25-15= 10

b)     Capitaluri permanente<Activ imobilizat net → FRF < 0

Valoarea negativa a FRF reflecta absorbirea unei parti din resursele temporare pentru finantarea unor nevoi permanente, contrar principiului de finantare: nevoilor permanente li se aloca resurse permanente. Aceasta situatie genereaza un dezechilibru financiar.

c)      Capitaluri permanente=activ imobilizat net → FRF=0

Aceasta situatie implica o armonizare totala a structurii resurselor cu necesitatile de alocare a acestora.

Pornind de la a doua modalitate de calcul pe baza elementelor din partea de jos a bilantului pot fi evidentiate trei situatii:

Ø      Activ circulant net>Datorii pe termen scurt

→Capitaluri permanente>Activ imobilizat net→FRF>0

Activele circulante transormabile in lichiditati intr-un termen scurt (sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt dar, in egala masura, si degajarea lichiditatilor excedentare. Aceasta situatie reflecta o perspectiva favorabila intreprinderii, sub aspectul solvabilitatii sale.

Ø      Activ circulant net<Datorii pe termen scurt

→Capitaluri permanente<Activ imobilizat net→FRF<0

Aprecierea precisa a perspectivelor solvabilitatii intreprinderii presupune analiza detaliata a structurii activelor circulante si a datoriilor pe termen scurt, in acest sens fiind utila situatia creantelor si datoriilor intocmita in functie de lichiditatea si exigibilitatea acestora.

Daca scadenta medie a activelor circulante este mai apropiata decat a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat si in cazul unui fond de ulment inanciar negativ. In aceasta situatie, cea mai mare parte a clientilor efectuand platile la zi, apare posibilitateade stingere a obligatiilor fata de furnizorii la termen (datoriile fata de furnizori fiind asimilate resurselor permanente).

Ø      Activ circulant net=Datorii pe termen scurt

→Capitaluri permanente=Activ imobilizat net→FRF=0

In aceasta ipoteza, activele circulante acopera strict datoriile pe termen scurt, fara posibilitatea degajarii unui excedent de lichiditate

FRF poate fi analizat si in functie de structura capitalurilor permanente, analiza care pune in evidenta gradul in care echilibrul financiar se asigura prin capitalurile proprii. Indicatorul care releva acest grad de autonomie financiara este fondul de rulment propriu, determinat conform relatiei:

FR propriu = capitaluri proprii-imobilizari nete

Rezultatul negativ al acestei relatii de calcul, denumit fond de rulment imprumutat, reflecta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

FR imprumutat = FRF-FR propriu

Valoarea informativa deosebita a fondului de rulment, conferita de pozitia strategica a acestuia, de a realiza legatura intre cele doua parti ale bilantului financiar, conduce la aprecierea ca fondul de rulment reprezinta cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate.

Pornind de la un anumit echilibru, bilantul patrimonial pune in evidenta un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment (NFR).

NFR = nevoi temporare (exclusiv disponibilitatile) - resurse temporare (exclusiv credite bancare pe termen scurt).

Daca NFR este pozitiva, ea semnifica un surplus de nevoi temporare, in raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Situatia in care NFR este pozitiva, poate fi considerata normala, numai daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare. In caz contrar, NFR poate evidentia un decalaj nefavorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor, pe de o parte, si exigibilitatea datoriilor de exloatare, pe de alta parte, respectiv incetinirea incasarilor si urgentarea platilor.

Daca NFR este negativa, ea semnifica un surplus de resurse temporare, in raport cu nevoile corespunzatoare de capitaluri circulante, sau necesitati temporare mai mici decat sursele temporare posibile de mobilizat. Asemenea situatie poate fi apreciata favorabil, daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai mari, adica s-au urgentat incasarile si s-au relaxat platile. In caz contrar, NFR negativa, evidentiaza o situatie nefavorabila, datorata unor intreruperi temporare in aprovizionarea si reinnoirea stocurilor sau in activitatea de productie.

NFR determinata potrivit metodologiei prezentate are un caracter static.

In cadrul analizei patrimoniale, diferenta dintre FRF si NFR reprezinta trezoreria neta (TN).

TN pozitiva este rezultatul intregului echilibru financiar al intreprinderii. Daca TN este pozitiva (FRF>NFR), atunci excedentul de finantare, expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente, se va regasi sub forma disponibilitatilor banesti in conturi bancare si in casa. Aceasta situatie favorabila se concretizeaza intr-o imbogatire a trezoreriei, care ii permite intreprinderii sa dispuna de lichiditati pentru rambursarea datoriilor pe termen scurt si pentru efectuarea de plasamente pe piata monetara. Se poate vorbi astfel de autonomie financiara pe termen scurt.

TN negativa semnifica un dezechilibru financiar, la incheierea exercitiului contabil, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Aceasta situatie evidentiaza dependenta intreprinderii de resursele financiare externe. In acest caz, se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare a noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capitaluri. Situatia de dependenta, in care lichiditatile sun insuficiente pentru rambursarea creditelor pe termen scurt, limiteaza autonomia financiara pe termen scurt.

Echivalenta intre FRF si NFR corespunde unei situatii in care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat, fara excedent sau deficit. Aceasta inseamna ca FRF permite finantarea integrala a NFR si atunci intreprinderea poate evita dependenta de resursele de trezorerie.

Din analiza evolutiei trezoreriei de la un exercitiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteza, numit cash-flow.

Cresterea trezoreriei nete, pe perioada exercitiului contabil, reprezinta cash-flow-ul (CF) perioadei, determinat conform relatiei:

CF= TN₁ - TN₀

Daca CF-ul perioadei este pozitiv, semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiilor, o imbogatire a activului net real. O valoare negativa a CF-ului sugereaza o situatie inversa.

Analiza lichiditate-exigibilitate, pune in evidenta atat regulile vizand mentinerea echilibului structurilor financiare ale unei intreprinderi, cat si riscul de insolvabilitate.

Echilibrul financiar patrimonial se fundamenteaza pe trei reguli:

regula echilibrului financiar minim;

regula indatorarii maxime;

regula finantarii maxime.

Ø      regula echilibrului financiar minim presupune ca resursele utilizate pentru finantarea activelor sa ramana la dispozitia intreprinderii pe durata unei perioade care trebuie sa corespunda, la minim, aceleia de imobilizare. Avand in vedere decalajale care se pot produce in categoria elementelor mai mici de un an, din bilant, intreprinderea trebuie sa prevada o marja de securitate, sub forma fondului de rulment - lichiditate pozitiv:

Fond de rulment lichiditate > 0

Ø      regula indatorarii maxime priveste indatorarea pe termen lung si mediu. In fapt, indatorarea la termen variaza intre doua limite:

Prima limita : suma datoriilor la termen nu trebuie sa depasesca suma capitalurilor proprii.

Datorii pe termen lung si mediu ≤ Capitaluri proprii

Datoriile pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca 50% din capitalurile permanente.

Datorii pe permen lung si mediu

Capitaluri pemanente 100

Datorii pe termen lung si mediu

Capitaluri proprii

A doua limita: suma datoriilorpe termen lung si mediu nu trebuie a depaseasca autofinantarea medie aferenta unei perioade de trei ani.

Datorii pe permen lung si mediu ≤ Autofinantare medie anuala x 3

Ø      regula finantarii maxime Pentru fiecare operatie de investitie angajata de intreprindere, recurgerea la inadtorare pe termen nu trebuie sa depasesca un anumit procent din valoarea investitiei prevazute. Acest procent poate fi cuprins intre 50 si 75% din valoarea investitiei fara TVA.

Analiza patrimoniala presupune anumite limite privind sfera de cuprindere a problemelor evudentiate. Analiza lichiditate-exigibilitate evidentiaza in principal riscul de insolvabilitate, in detrimentul riscului de exploatare

3. PREGATIREA INFORMATIILOR CONTABILE PENTRU ANALIZA FINANCIAR-PATRIMONIALA

In acest sens, sunt utile detalierele care sefac in anexa la bilant privind termenul de lichiditate a activului(sub un an, peste un an), in special a creantelor    din active imobilizate si din active circulante si termenul de exigibilitate a pasivului. Inurma regruparii elementelor de avtiv si pasiv dupa criteriile de exgilibilitate si lichiditate, se ajunge la constructia bilantului financiar.

Constructia bilantului lichiditate-exigibilitate, necesita urmatoarele operatii:

Ø      Regruparea posturilor de activ si de pasiv in functie de lichiditatea sau exigibilitatea lor, mai mare sau mica de un an;

Ø      Prelucrarea posturilor de activ consderate non-valori (din "imobilizari corporale" si "primele privind rambursarea obligatiunilor");

Ø      Prelucrarea posturilor din structura "capitalurilor proprii", in special "subventiile pentru investitii" si "provizioanele reglementate", precum si a "provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli", care includ datorii mai mici sau mai mari de un an, indeosebi datorii fiscale. Din grupa "provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli" se include in capitalurile proprii doar valoarea reprezentand provizioanele fara obiect real, aceasta putand fi asimilata unei rezerve. Cealalta parte reprezentand provizioane pentru riscuri reale, va fi asimilata datoriilor cu scadenta mai mare sau mai mica de un an, dupa cum provizioanele fac obiectul unor utilizari in interval mai mare sau mai mic de un an.

Pentru a respecta cat mai fidel criteriile de lichiditate si exigibilitate sunt necesare anumite corectii privind cele patru mari grupe ale bilantului financiar.

a)     Corectii referitoare la activul bilantului

1. Activ imobilizat net

Diminuari ale activului imobilizat cu:

activele imobilizate fictive (cheltuieli de constituire);

imobilizarile financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an, acestea fiind transferate in grupa "Activ circulant net"

Majorari ale activului imobilizat cu:

partea activelor circulante nete cu termen de lichiditate mai mare de un an. Astfel, daca exista creante-clienti cu scadente mai mari de un an, acestea vor fi eliminate de la rubrica respectiva si transferate in grupa "activ imobilizat";

partea cheltuielilor inregistrate in avans avand termen de lichiditate mai mare de un an.

2. Activ circulant net

Diminuari ale activului circulant cu valoarea activelor circulante nete avand termenul de lichiditate ami mare de un an.

Majorari ale activului circulant net cu:

imobilizarile financiare cu termen de lichiditate sub un an;

o parte din cheltuielile constatate in avans, din grupa "conturi de regularizare si asimilate -activ", avand termenul de lichiditate ami mic de un an.

b)     Corectii referitoare la pasivul bilantului

1. Capitaluri permanente

Diminuari ale capitalurilor permanente cu:

valoarea activelor fictive (cheltuieli de constituire, prime privind rambursarea obligatiunilor);

partea din profitul net care urmeaza a fi repartizata (daca se utilizeaza un bilant inainte de distribuira profitului).

Majorari ale capitalurilor permanente cu:

veniturile inregistrate in avans (apartinand grupei "conturi de regularizare si asimlate - pasiv") avand termenul de exigibilitate mai mare de un an;

soldul diferentelor de conversie stabilit ca diferenta intre soldul contului " diferenta de conversie - pasiv" si al contului "diferenta de conversie - activ". Daca acest sold este negativ, atunci el va diminua cu valoarea corespunzatoare capitalurile permanente.

2. Datoriile cu scadenta sub un an:

datoriile de orice natura cu exibilitate ami mica de un an. Aceasta impune delimitarea creditelor bancare curente din totalul datoriilor financiare;

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli reale mai mici de un an;

partea din rezultatul net distribuit sub forma de dividende;

venituri constatate in avans (din grupa "conturi de regularizare si asimilate - pasiv") avand termenul de exigibilitate ami mic de un an.

In analiza fianciara patrimoniala se recomanda utilizarea unui bilant dupa repartizarea profitului, dar daca aceasta nu este cunoscuta, la momentul analizei trebuie facuta o ipoteza de repartizare in functie de informatiile disponibile referitoare la politica de dividend a intreprinderii (politica de repartizare a profitului net).