SISTEMUL SOCIETATILOR TRANSNATIONALE

SISTEMUL SOCIETATILOR TRANSNATIONALE

1. Societatea transnationala: determinari, caracteristici.

2. Sistemul societatilor transnatinale

3. Modalitati de expansiune a societatilor transnationale in economia mondiala

1. Societatea transnationala: determinari, caracteristici.

Terminologia utilizata pentru a defini societatile transnationale este foarte variata:

intreprinderi pluri sau muitinationaie;

societati sau companii internationale;

corporatii sau societati transnationale;

Specialistii atrag atentia aupra unor deosebiri esentiale care exista intre conceptul de societate internationala, transnationala si cel de societate multinationala.

Sunt specialisti care sustin ca nu este transnationala orice societate care are un anumit nivel de activitate internationala si care este prezenta ra strainatate doar prin comert, cesiune de procedee tehnice, chiar daca aceasta actiime acopera nevoile tarii si reprezinta un segment important al activitatii sale totale, pentm ca ea, nu intereseaza productia. De asemenea, sunt specialisti care apreciaza ca societatile multinationale sunt acelea care sunt formate si controlate de capitalul mai multor tari.

In practica, o linie de departajare dintre societatile internationale, multinationale si cele transnationale este greu de stabilit.

De obicei, o societate internationala dinamica devine o transnationala in plin avant.

Se apreciaza ca momentul in care o societate internationala trece la stadiul de transnationala sau devine o multinationala s-ar putea determina cu ajutorul unor criterii cantitative cum ar fi: numarul de filiale m strainatate; procentul de proprietate; profiturile; activul; productia, vanzarile in strainatate etc; nu exista un punct de vedere comun acceptat asupra pragului peste care se poate vorbi de o societate transnationala; nu exista o definire unanim impartasita a societatii multinationale, specialistii mentionand diferite elemente de ordin cantitativ, care ar conditiona aceasta calitate.

Dificultatile si controversele existente in legatura cu definirea societatilor transnationale deriva din mai multe caracteristici ale acestora, si anume:

din structura lor: numarul de tari in care opereaza; nationalitatea actionarilor; compozitia multinationala a managementului de la varful conducerii;

din performanta lor: volumul absolut al veniturilor; activelor; angajatilor care provin din/sau implicati in operatiunile la scara internationala ale firmei respective etc.

din comportamentul conducerii de varf a firmei etc.

In general, cu termenul de transnationala este denumita o societate in situatia in care investeste o parte din resursele sale peste granita, sub diferite forme (filiale sub control 100%, societati comune la care, uneori, poate participa chiar guvernul din tara gazda).

Societatea transnationala reprezinta extinderea unei firme in afara granitelor propriei tari. Ea alcatuieste la scara mondoeconomica un vast ansamblu format din:

o societate principala, numita societate-mama;

un numar de filiale implantate in diverse tari.

Sunt entitati economice formate din unitati legate intre ele prin relatii de proprietate sau de alta natura si care opereaza in mai multe tari.¹⁶

O trasatura care distinge cel mai bine o societate transnationala de o societate nationala este faptul ca: in cazul societatilor transnationale, o parte importanta din resursele utilizate (materiale, umane) sunt externe, urmare a unei perfecte actiuni comune dintre componentele acesteia, actiune conceputa, organizata si condusa la scara mondoeconomica.

Aceasta pozitie poate fi explicata prin:

conceperea si extinderea operatiunilor firmei de productie, cercetare, etc, in numeroase alte tari decat tara de origine;

Dictionar REI. Ed. Enciclopedica, 1993. pg. 506

conducerea firmei pe baza unei politici globale care sa ia in considerare conditiile si perspectivele mondiale ale activitatii si nu pe cele ale unei singure tari;

organizarea internationala a firmei care sa faca operativa aceasta politica.¹⁷

Scopurile urmarite de societatile transnationale sunt, de fapt, identice cu cele ale tuturor firmelor private, si anume profitul si expansiunea.

Piata societatii transnationale. Societatile transnationale urmaresc permanent sa-si mareasca sfera de activitate, atat in interiorul tarii de origine, cat si in alte tari. In cazul in care societatile transnationale isi extind sfera de activitate foarte mult se produce o interpenetratie intre cele trei niveluri micro, macro si mondoeconomic.

Ca urmare, o societate transnationala este prezenta permanent in trei spatii economice:

societatea mama - spatiul national autohton;

filialele - spatiul extern;

iar daca este vorba despre schimburile dintre unitatile care o compun sau dintre acestea si restul lumii - spatiul international.

In consecinta, societatile transnationale isi desfasoara activitatea in cadrul unei piete proprii, care este o piata internationala si care are anumite caracteristici specifice. Avand in vedere trasaturile caracteristice ale pietei societatilor transnationale, specialistii afirma ca, in cadrul ei, se reduc incertitudinile legate de fluctuatiile preturilor, concurenta internationala incepand de la granita "pietelor'.¹⁸

Nationalitatea societatilor transnationale. In unele situatii este usor de identificat tara de origine, pentru ca acestea s-au facut cunoscute deja prin "marca' (ex. Coca-Cola, Ford, Nestle).

Dar, pentru ca:

o pondere tot mai mare din activitatile lor se desfasoara in afara tarilor de origine;

pentru ca structura consiliilor lor de administratie este multinationala;

actiunile lor sunt cotate la diferite burse de valori situate in diferite parti ale lumii;

devine tot mai greu sa identifici adevarata nationalitate a proprietatii unei transnationale care, de fapt, este detinuta integral/partial de interese economice straine.

Raymond V. - "Les entreprises multinationales', Calman-Levy, 1990, pg. 12

Dumitrescu S. - "Economie mondiala', Ed. Microinformatica, Cluj, 1992, pg. 48

Aceasta situatie se va accentua pe masura adancirii proceselor de integrare regionala, de globalizare a economiei mondiale.¹⁹

Politica financiara. Societatile transnationale folosesc, in politica de dezvoltare, doua cai principale:

autofinantarea;

finantarea externa.

Alegerea uneia dintre acestea este determinata de: masurile de politica financiara a statului; marimea impozitelor pe profitul societatii transnationale; evolutia ciclului economic.

in perioadele bune, cand masa profiturilor nete creste insemnat, dezvoltarea se realizeaza prin autofinantare.

in perioadele de recesiune sau de inviorare recurg mai mult la surse externe de finantare.

2.Sistemul societatilor transnationale

Puternica expansiune a societatilor transnationale decurge din amplificarea tara precedent a procesului de concentrare si centralizare a capitalului si productiei.

. In functie de dimensiunea, forta economica si proportiile expansiunii lor, societatile transnationale se reunesc in cadrul unui sistem.

Elementele acestui sistem sunt:

societatile transnationale de mari dimensiuni - 'Clubul Miliardarilor';

societatile mici si mijlocii.

In prezent, sistemul este alcatuit din cativa giganti cu vanzari de miliarde si numeroase societati mici, multe necunoscute, cu vanzari de ordinul milioanelor. intre acestea exista o relatie de interdependenta, ele constituindu-se si destasurandu-si activitatea ca un intreg organizat.

Ultimii ani s-au caracterizat printr-o crestere a numarului de societati transnationale in tarile in curs de dezvoltare. Acestea au devenit si ele parte integranta a sistemului societatilor transnationale.

Munteanu C. Vàlsan C. - "Investitii internationale'. Ed. Oscar-Print. Bucuresti, 1995,pg. 75

In functie de dinamica cresterii si descresterii societatilor transnationale pe perioade de timp determinate, se constata ca acestea inregistreaza ritmuri de crestere si dezvoltare diferite, si ca urmare pot fi:

societati transnationale in crestere accelerata;

in crestere ridicata

in crestere moderata

in stagnare;

societati transnationale in declin.

Se apreciaza ca societatile transnationale care au o crestere mai dinamica sunt acelea care au un grad de transnationalizare mai ridicat, adica acelea care isi extind cel mai mult operatiunile la scara internationala

Cea mai dificila si importanta problema cu care se confrunta societatile transnationale este organizarea si conducerea activitatii lor icat sa fie elastica, eficienta si coerenta.

Dificultatea consta, in principal, din m.ai multe cauze obiective:

dimensiunile mari ale societatilor (uneori siint uriase);

diferentele de statut juridic

vechimea dintre diversele entitati componente ale societatii;

dispersia geografica a entitatilor si stadiile lor de dezvoltare diferite

Problema este de a gasi un echilibru intre doua tendinte opuse, si anume:

centralizarea, prin care se asigura unitatea obiectivelor si orientarii grupului, si care garanteaza o gestiune rationala a resurselor sale;

descentralizarea care permite sa se tina seama cat mai bine de diferentele in functionare ale

Conform sistemului organizatorico-decizional, criteriu frecvent folosit, societatile transnationale pot fiS etoncentrice, policentrice, geocentrice.²⁰

In sistemul etnocentric: societatea-mama controleaza strict sucursalele si filialele din strainatate.

Centralizarea, ca principiu de organizare adoptat de multe societati transnationale, a cunoscut si cunoaste si in prezent o aplicare deosebita din cauza extrateritorialitatii largi a operatiunilor pe care le realizeaza si a marii varietati a mediului in care actioneaza.

Serbanescu I. - "Corporatiile transnationale', Ed Politica, Bucuuesti, 1987, pg. 131

Societatea transnationala functioneaza intr-un cadru international foarte variat, cu multe zone si fenomene de instabilitate deoarece societatea transnationala este creata de o firma nationala dintr-o tara dezvoltata, iar fiUalele sale se afla in tari cu caracteristici economice si social-polifice diferite;

desfasurarea operatiunilor trebuie asigurata prin existenta unui centru de decizie cu mare autoritate, functia unitatilor componente fiind de a participa la realizarea obiectivelor ansamblului transnational;

optiunile cele mai importante care rezulta din confruntarea capacitatilor firmei cu viitorul si echilibrul de ansamblu sunt luate de responsabilii 'sediului social' al firmei si impus filialelor;

societatea-mama impune strategia de urmat, obiectivele care trebuie atinse, recurgand la "tehnica planului imperativ';

filialele beneficiaza de avantaje, prin faptul ca fac parte dintr-o asemenea 'organizatie' care le furnizeaza: capital; personal calificat; informatii detaliate asupra pietelor; procedee tehnice moderne si maniera de a le utiliza;

filialele nu au libertatea utilizarii veniturilor realizate, acestea fiind folosite potrivit strategiei globale a societatii transnationale;

Sistemul etnocentric, desi conduce la crearea unui sistem inchis, cunoaste, in ultimii ani, o larga aplicare, pentru ca permite societatii-mama sa dirijeze activitatile filialelor sale, in functie de interesele societatii, de tendinta de a concentra efortul de cercetare stiintifica la societatea-mama, de realizarea interesului ei major, maximizarea profiturilor;

de cele mai multe ori, relatiile dintre societatea-mama si filialele sale sunt relatii de inegalitate.

Sistemul policentric acorda o autonomie relativa filialelor si sucursalelor din strainatate, gestiunea descentralizata a societatii urmarind sa raspunda exigentelor adaptarii la conditiile de pe pietele locale.

Conform acestui principiu de conducere si organizare -descentralizarea - societatea-mama acorda un anumit grad de independenta filialelor;

sunt situatii cand o societate transnationala adopta, inca de la inceput, o structura "bicefala' de organizare, adica are doua societati-mama, de nationalitati diferite;

cartierul general al societatilor transnationale ia putine decizii pentru managerii filialelor;

personalul filialelor este local, dar sunt situatii cand acestea au si personal din tara de origine a societatii-mama.

Sistemul geocentric este varianta cea mai evoluata a tipului policentric de organizare si conducere in care:

descentralizarea este maxima;

firmele isi oiienteaza activitatea spre intreaga piata mondiala, au o structura integrata mondial;

orientarea spre acest tip de structura este motivata de: know-how-ul tehnologic si managerial de care dispun tarile gazda; tendinta de utilizare la maximum a resurselor materiale si umane locale; necesitatea unui sistem informational mondial; selectarea celui mai capabil personal.

Exista si dificultati in promovarea acestui principiu de conducere si organizare care decurg din:

"nationalismul" din economia si politica tarilor gazda si a tarii mama;

deosebirile esentiale intre tarile bogate si cele sarace;

existenta "secretelor" in tara de origine, indiferent de natura lor, tehnice, economice, militare, etc.;

lipsa de incredere reciproca;

probleme de limba, cultura, traditii.

Sunt pareri care sustin ca aplicarea acestui principiu al descentralizarii permite aparitia unor efecte negative cum. sunt:

proliferarea serviciilor generale: - constituirea diviziilor operationale in unitati autonome determina necesitatea intaririi mijloacelor de control si indrumare al carei efect este extinderea serviciilor generale si in consecinta cresterea cheltuielilor general;

dublarea ftinctiilor: - descentralizarea maxima are ca unui lant de specialisti la fiecare nivel de decizie si acest lucru produce paralelisme intre sei-viciile generale si responsabilii diviziilor operationale.

La baza organizarii si stabilirii unei anumite structuri pentru o societate transnationala se au in vedere mai muhe elemente:

tipul de intreprindere si de legaturi specifice;

sectorul/sectoarele in care-si desfasoara activitatea;

dimensiunile sale;

gradul de multinationalitate, etc.

In practica, se intalnesc patru modele de organizare a societatilor transnationale, a caror structura are la baza diviziunea interna si internationala, diviziunea geografica, diviziunea pe produs si diviziuni mixte:

diviziunea interna si internationala - presupune functionarea unui serviciu insarcinat cu activitatea externa a societatii, alaturi de serviciile necesare functionarii oricarei firme, cu posibilitatea suplimentarii activitatii acestor servicii o data cu aparitia unor noi conditii de piata;

diviziunea geografica presupune - ca fiecare entitate raspunde de toate produsele pe o anumita zona geografica, unitatile de productie fiind grupate pe mari zone geografice;

se intalneste in cazul in care se produce de catre societate o gama de produse relativ omogene, care trebuie sa fie adaptate conditiilor specifice ale pietei locale;

acorda responsabilitate directorilor regionali, care trebuie sa raporteze mai departe unui functionar executiv principal.

Societatile intampina o serie de dificultati legate de coordonarea in timp si spatiu a gamei de produse si acoperirea intregii cereri potentiale. In scopul reducerii efectelor negative ale acestui tip de structura, unele societati numesc responsabili functionali pentru un produs sau gama de produse, pe intreaga societatea.

diviziunea pe produs - este caracteristica societatilor transnationale care produc si comercializeaza in exterior o gama larga de produse (ex. industria electronica).

Aceasta organizare, pe langa avantajele care decurg din coordonarea unitara a produselor, are si unele dezavantaje: lipsa de personal specializat, care sa se implice pe intreaga piata a produsului sau sa coordoneze diferitele diviziuni intr-o zona geografica; concurenta dintre produsele diviziunilor diferitelor societati transnationale; concurenta dintre diviziunile aceleiasi societati transnationale, cu domiciliul in tara gazda;

in scopul diminuarii efectelor negative, societatea transnationala numeste responsabili functionali pe o anumita zona geografica, care au sarcina de a coordona diferitele diviziuni dintr-o zona.

structuri mixte: societatile transnationale recurg adesea la combinarea acestor trei tipuri de structuri, pentru ca in alegerea tipului de structura se are in vedere in primul rand adaptarea permanenta la conditiile mediului economic si, deci, obtinerea unui profit maxim.

Desi acest model este mai complex si implica un personal mai numeros, asigura o eficienta mai mare a activitatii.

3. Modalitati de expansiune a societatilor transnationale - strategii specifice

Daca, initial, investitiile in strainatate au fi3st facute in vederea exploatarii unor resurse de materii prime, care sa fie apoi livrate in tara de origine a investitiilor, ulterior, investirea de capital in strainatate s-a deplasat tot mai mult spre sectoarele de vaif ale industriei, avand drept obiectiv producerea de marfijri care sa fie desfacute in primul rand chiar pe pietele respective, dar si pe alte piete din zona.

Dezvoltarea societatilor transnationale nu este o caracteristica exclusiva a industriei. Asemenea societati s-au extins si in alte sectoare-banci, asigurari, turism, etc.

Cresterea taliei unei societati transnationale se produce pe urmatoarele cai;

integrarea internationala pe orizontala;

integrarea internationala pe verticala;

conglomerarea internationala.²¹

In generai, strategia de crestere este determinata de societatea-mama.

Integrarea internationaia pe orizontala - semnifica cresterea intreprinderii prin fiizionarea sau absorbtia pe plan national sau international a unor firme sau crearea pe ioc goi de firme, si, ca urmare, cresterea numarului de filiale in aceeasi ramura de activitate cu societatea-mama;

Aceasta strategie nu antreneaza parasirea ramurii de baza.

Integrarea internationala pe verticala ~ inseamna cresterea taliei firmei, prin achizitionarea sau constmirea de intreprinderi in alte tari situate in "aval' sau in "amonte', in raport cu activitatea societatii-mama,

este caracteristica, de obicei, societatilor transnationale care opereaza in domeniul produselor primare;

in acest fel:

societatile achizitioneaza surse de aprovizionare cu materii prime;

creeaza societati de exploatare;

dezvolta retele de distributie/comercializare pe intreg globul.

Ibidem - pg. 117

Ambele forme de integrare sunt considerate forme "clasice' de centralizare si urmaresc diversificarea productiei (intersectoriala, dar si intrasectoriala). Sunt vizate, in special, firme cu forta de concurenta relativ mica, aflate deseori in declin. ²²

Conglomerarea - este o forma mai noua de centralizare a capitalului, aparuta ca urmare a influentei revolutiei tehnico-stiintifice si accentuarii fara precedent a luptei pentru concurenta, caracteristic fiind faptul ca firmele absorbite fac parte din ramurile cele mai diverse;

inseamna "uniunea' unor firme din diferite tari, ale caror activitati, de cele mai multe ori, nu au nici o complementaritate, nici chiar pe linie tehnologica, aspect determinat de insusi scopul operatiunii de absorbtie, si anume marirea profitului si nu sporirea capacitatii de productie.

Asadar, absorbtiile sunt determinate de motive pur financiare, din motive de rentabilitate.

Prin conglomerare sunt absorbite, in numeroase cazuri, firme in plina expansiune, de talie mare, care detin o pozitie puternica pe o anumita piata, deobicei, candidatii la absorbtie fiind alesi printre cei care au un raport profit/valoare bursiera inferior celui realizat de conglomerat. Aceasta diferenta constituie punctul de plecare in declansarea operatiunii,

In situatiile in care conducatorii firmelor vizate pentru a fi absorbite nu accepta tranzactia propusa, conglomeratul poate:

recurge la surse externe pentru finantarea operatiunii;

face apel la actionari printr-o "oferta publica de cumparare', adica emit un numar suplimentar de actiuni in scopul procurarii capitalului necesar achizitionarii fortate a unei anumite societati.

Avantajele implantarii de filiale peste granita sunt diverse. Intre acestea pot fi amintite:

in conditiile unor politici comerciale care au devenit tot mai protectioniste, este dificil sa se pastreze o anumita piata numai pe calea exporturilor clasice, de aceea a devenit tot mai necesar sa se produca direct in strainatate si, astfel, apare posibilitatea ocolirii barierelor vamale,

Ibidem - pg. 117

o societatea transnationala poate profita cel mai bine de pe urma diferentelor dintre ratele nationale ale dobanzii. Folosind reteaua de comunicatii externe, aceasta va imprumuta acolo unde conditiile sunt cele mai favorabile si va acorda fondurile obtinute altei filiale, care ar fi fost obligata, ca si ñraiele concurente, sa suporte efectele "banilor scumpi';

societatile transnationale au posibilitatea sa profite din plin de pe urma fluctuatiilor monetare, operand concomitent in mai multe tari. Astfel, ele pot cumpara masiv moneda tarii unde se asteapta o revalorizare, pe care sa o schimbe apoi pe monedele ale caror cursuri au ramas constante realizand castiguri apreciabile;

conglomeratele asigura o mai mare stabilitate ratei profitului pe ansamblul firmei, deoarece, daca un sector inregistreaza un declin al afacerilor, el, poate fi compensat prin rezultatele altor filiale care opereaza in ramuri diiia.mice;

conglomeratul permite ocolirea efectelor legii antitrust, prin care s-a urmarit limitarea monopolizarii productiei prin integrarea pe orizontala, si pe verticala;

in conformitate cu dispozitiile fiscale din multe tari dezvoltate, in cazul in care o absorbtie este platita prin actiuni ale societatii absorbante, tranzactia nu este impozabila.

Cel mai mare dezavantaj al conglomeratelor este acela ca, prin politica lor financiar, sunt obligate sa apeleze excesiv la surse externe de finantare, ajungand astfel sa aiba datorii extrem de mari.

Implantarea externa a societatilor transnationale se produce in diverse modalitati concrete, care merg de la o participare minoritara pana la detinerea integrala a capitalului unei filiale, astfel:

de cele mai multe ori se prefera o participare minoritara la o firma straina existenta. Acest tip de asociere:

permite societatii-mama sa patrunda pe mai multe piete cu un capital initial mai mic;

poate fi evitat riscul pierderii exclusivitatii unui procedeu tehnic, a unui brevet, prin analiza atenta a partenerilor,;

in contractul de asociere se pot include prevederi prohibitive.

cumpararea unor societati deja in functiune:

cumpararea este decisa in ultima instanta de raportul pret/profit previzibil;

permite economie de timp si bani;

asigura firma cu salariati care-si cunosc bine munca si avantajele unei conduceri care cunoaste caracteristicile pietei locale etc;

este strategia cea mai convenabila de implantare pentru firmele americane si japoneze.

societati cu participare de capital strain si autohton - consta intr-o asociere intre una sau mai multe societati cu capital de stat sau privat indiferent daca partenerii provin din aceeasi tara sau din tari diferite,

crearea unor filiale pe loc gol este cazul cel mai putin intalnit.

Practici specifice ale expansiunii societatilor transnationale

Activitatile desfasurate pe plan international de catre firmele transnationale au consacrat o serie de practici specifice, explicate de concurenta dintre:

'noii veniti', fiHalele firmelor straine care incearca sa ocupe o pozitie pe piata respectiva;

marile firme autohtone, care vor sa-si apere pozitia pe care o au deja.

Aceste practici deriva din:

structurile economico-organizatorice ale acestor companii;

din faptul ca activitatea lor se desfasoara in cadrul unei retele integrate de unitati situate pe pietele mai multor tari.

In baza unei strategii globale, profitul este urmarit pe ansamblul retelei, rolul fiecareia dintre unitatile componente fiind de a contribui, pe o cale sau alta, la maximizarea acestuia. Scopului respectiv ii sunt subsumate toate functiile fiecareia din unitatile componente si organizarea legaturilor dintre ele.

Transferul international de productie, repartizarea intre unitatile componente a sarcinilor de productie si transplantul de activitati.

Modalitatile prin care reteaua internationala de implantari este obligata, din punct de vedere al sarcinilor de productie, sa ftinctioneze integral sunt diverse. in ramurile de varf, ca principiu general, nici uneia dintre unitatile create nu ii este repartizata producerea integrala a unui produs complex, fiecare dintre unitatile respective depinzand de celelalte si toate la un loc de centrul coordonatelor.²³

Ibidem - pg. 151

Distribuirea intre unitati a subansamblelor in fonctie de corelatia dintre complexitatea lor si calificarea fortei de munca, de pe o piata sau alta, constituie garantia unui profit inalt, pentru ca in acest mod se imbina asigurarea calitatii pentru subansamblele de complexitate ridicata (realizate cu o forta de munca mai scumpa, dar mai calificata), cu folosirea unei forte de munca mai ieftine, la producerea unor subansamble de o complexitate mai redusa.

In ramurile cu un grad mai redus de tehnicitate, unde se impune fabricarea produsului finit in aceeasi unitate, modalitatea utilizata pentru a determina unitatile componente sa urmeze o strategie globala este aceea a repartizarii sarcinilor de productie pe calea subcontractarii:

comenzile pot merge pana la acoperirea integrala a capacitatii de productie a sucursalelor si filialelor, limitandu-se in acest fel spatiul lor de manevra;

pe anumite piete (in special ale unor tari in curs de dezvoltare) este mult mai intensa si mai direct remarcata;

de multe ori, societatea-mama, care distribuie sarcinile de productie si sub a carei marca sunt fabricate produsele, joaca un rol exclusiv comercial, neparticipand nemijlocit la productie, ci dirijand doar operatiunile de import-export intre subcontractanti si beneficiari,

Manevrarea parghiilor comercial-fiscale. In randul practicilor specifice folosite de companiile transnationale in vederea maximizarii profiturilor lor, un rol si o pondere mare le au cele din domeniile comercial si financiar-valutar, care pot fi folosite cu mai multa usurinta si cu mai mare rapiditate.

Astfel, societatile transnationale recurg la un intreg arsenal de mijloace si metode de sporire a profiturilor pe teritoriul tarii in care opereaza.

O metoda larg utilizata este infiintarea unor filiale in tari unde presiunea fiscala este redusa si organizarea unor relatii artificiale, de multe ori doar scriptice, intre acestea si unitatile efectiv producatoare situate in alte tari unde presiunea fiscala este mai mare. Pe diferite cai, partea cea mai importanta a beneficiilor apare realizata scriptic in cadrul filialelor din tarile cu un nivel redus al impozitelor. Pe ansamblul societatii, aceasta conduce la diminuarea sarcinii fiscale. Principalul instrument consacrat in practica financiara a societatilor transnationale il reprezinta crearea de holdinguri in diverse "oaze fiscale' existente: Liechtenstein, Elvetia, Bermude etc.²⁴

Pentru sustinerea cresterii internationale a investitiilor in strainatate, societatile transnationale folosesc ca sursa de imprumuturi piata de eurovaluta. Activele financiare pe care firmele transnationale le controleaza sau pe care le pot influenta au o asemenea marime incat se poate spune ca a aparut o "lichiditate particulara internationala'. Ea este caracterizata prin: o mare mobilitate, este administrata in concordanta cu nevoile specifice ale firmelor transnationale si, in acelasi timp, serveste ca sursa pentru finantarea operatiunilor, cand alte surse se dovedesc insuficiente.

- Preturile de transfer. O practica larg utilizata de societatile transnationale in vederea transferului de fonduri intre unitatile componente productive, comerciale sau financiare o constituie manevrarea preturilor la produsele si serviciile care fac obiectul schimburilor dintre aceste unitati. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de practica "preturilor de transfer' si a devenit o componenta esentiala a strategiei de maximizare a profitului pe o scara globala. Preturile de transfer nu sunt preturi determinate de fortele pietei, ele sunt stabilite pe baza unor principii interne de decontare, practica care tine de managementul transnational.

Utilizarea preturilor de transfer are o logica din punctul de vedere al societatii transnationale, atata timp cat o parte insemnata a operatiunilor acesteia se desfasoara intre entitatile sale situate in spatii nationale diferite si care sunt supuse unor regimuri fiscale, vamale, de curs de schimb, diferite.

Concret, preturile de transfer sunt utilizate pentru localizarea in spatii profitabile, daca se poate optime, a fondurilor in cadrul unei firme transnationale. Spre exemplu, scoaterea fondurilor generate de o filiala in afara spatiului national in care aceasta este implantata, se poate face prin stabilirea unor preturi ridicate Ia care firma-mama va vinde unei filiale bunuri sau servicii, in timp ce preturile la care firma-mama achizitioneaza marfuri de la acea filiala sunt subevaluate. Prin mecanisme inverse, se poate asigura miscarea fondurilor catre o anumita filiala atunci cand, din anumite considerente, cum ar fi cele care tin de regimul mai lejer al impozitelor sau de nivelul mai favorabil al cursului de schimb, se dovedeste oportuna o concentrare de fonduri.

Palloix C. - "Les firmes multinationales et le proces dtinternationalisation", Ed. Francois Maspera, Paris, 1993, pg. 82

Exista posibilitatea ca, prin ajustarea preturilor, prin 'manipularea' preturilor de transfer, sa se influenteze pozitiv performanta financiara de ansamblu a firmei. Astfel, ajustarea preturilor poate evita si consecintele negative ale restrictiilor impuse de catre tara-gazda repatrierii dividendelor sau poate diminua in mod artificial veniturile filialei pentru a nu da prilej autoritatilor locale sa solicite reduceri de preturi sau sindicatelor sa exercite presiuni pentru cresterea salariilor.

Asa cum se vede, problema preturilor de transfer este sensibila, practicarea lor de catre transnationale putand da nastere la obiectii din partea tarilor de implantare.

Analistii apreciaza ca, desi nu exista dovezi incontestabile in ceea ce priveste utilizarea si masura utilizarii preturilor de transfer, se poate afirma ca majoritatea complexelor transnationale le practica pentru miscarea sau distributia fondurilor in cadrul lor, in functie de situatiile concrete existente.

In concluzie, problema preturilor de transfer priveste societatea din doua puncte de vedere:

marimea preturilor la intrari, deoarece reda puterea ei de a cumpara la preturi mici;

marimea preturilor la iesiri, ce reflecta puterea ei de a vinde la preturi mari.

Un determinant important al preturilor de transfer este impozitul pe profit care trebuie platit in diferitele tari. Astfel,

daca tara gazda introduce impozite mari pe profituri, intreprinderile transnationale, pentru a reduce profiturile inregistrate, vor tinde sa aplice preturi scazute de transfer pentru bunurile exportate din acea tara si preturi ridicate pentru serviciile, componentele si tehnologia importate din tara de origine;

daca tara gazda aplica impozite scazute sau actioneaza ca un refugiu vamal va domina tendinta opusa.

Ideea practica pe care se bazeaza micsorarea impozitelor pe profit prin practica preturilor de transfer este interpunerea in tranzactii a filialei/filialelor din tari cu un nivel de impozitare scazut.

Un alt determinant al preturilor de transfer este nivelul dobanzii variabil de la o tara la alta. Mecanismul este acelasi. Implicatiile si consecintele unor asemenea practici se contureaza prin:

privarea autoritatilor de stat de importante incasari bugetare;

afectarea si compromiterea controlului guvernamental asupra schimburilor si miscarilor externe de capital;

afectarea unor obiective ale politicii economice a tarii gazda, cum ar fi:

combaterea inflatiei sau promovarea investitiilor;

restrangerea sau largirea masei monetare etc.

Speculatii monetare. Se apreciaza ca marile perturbatii din sistemul valutar occidental nu pot fi explicate fara a avea in vedere practicile financiare ale intreprinderilor transnationale. Aceste practici se refera la:

transferarea dintr-o moneda in alta a lichiditatilor obtinute in fianctie de: evolutia cursurilor valutare; perspectiva acestei evolutii; masurile luate ori previzibil de a fi luate de catre autoritatile monetare din diverse state;

contractarea imprumuturilor, in tarile unde nivelul dobanzilor este redus si folosirea acestor fonduri in tarile unde dobanzile sunt ridicate;

efectuarea pe scara larga a operatiunilor de tipul "leads and lags' (amanarea platii in valute cu cursuri in scadere si devansarea platii in valute cu cursuri in crestere);

contractarea de imprumuturi in monede slabe pentru cresterea pozitiei debitoare in astfel de monede si rambursarea urgenta in monede forte;

plasarea de capitaluri pe pietele tarilor ale caror monede prezinta perspective pentru a spori pozitia creditoare a companiei in astfel de monede etc.

In conditiile actuale ale fluctuatiei cvasigeneralizate a principalelor monede internationale, autoritatile monetare nu mai intervin pe piata pentru sustinerea monedelor si de aceea posibilitatile de castig din asemenea transferuri speculative s-au redus, iar transferul de fonduri dintr-o moneda in alta nu mai reprezinta mare importanta practica. Trebuie mentionat faptul ca practicile monetare mentionate nu ar putea fi promovate daca gestiunea financiara nu ar fi centralizata la nivelul intregii retele internationale.

Totusi, in acest sens trebuie evidentiata forta economico-financiara a societatilor transnationale datorata cuantumului lichiditatilor (resurse lichide si resurse mobilizate pe termen scurt, cu alte cuvinte, fonduri ce pot fi puse oricand in miscare pe pietele internationale), care, uneori, pot fi atat de mari incat pot echivala cu valoarea maselor monetare ale mai multor tari, chiar dezvoltate. Deplasarea a numai 1% din aceste fonduri, ca reactie la slabirea sau intarirea unei valute, ar fi suficienta pentru a provoca o criza proflmda.

Implicatiile societatilor transnationale in economia mondiala

Prin raspandirea geografica a mijloacelor de care dispun, societatile transnationale au roi privilegiat in transferuJ factorilor de productie. Acest transfer nu are loc intr-o singura directie si nu produce intotdeauna rezultate previzibile.

De altfel, mobilitatea diversilor factori este mai mica sau mai mare in interionil societatii - care transfera de preferinta ceea ce are din abundenta sau asupra caiui,a are o infi.uenta directa - ca, de exemplu, tehnologie si, pana la un anumit nivel, capital. Actiunea de transfer a factorului munca este in schimb mai limitata.

Transferul capitahdui - are importanta pentm societatile transnationale deoarece;

influenteaza eficienta activitatii firmei. In practica, miscarea capitalului parcurge doua faze distincte; faza. aportului si faza rambursarii. Aceste doua miscari se interfereaza, trecerea de la o faza la alta realizandu-se mai lent sau mai rapid, in functie de interesul tarilor participante la investitie. (in legatura cu miscarea capitalului s-a definit notiunea de "perioada de rambursare' ca fiind durata medie de recuperare a investitiei imfiale, perioada care variaza pentru opera.tiumle internationale intre .3 si 12 ani);

influenteaza pietele financiare. Daca societatea transnationala doreste sa reduca transferurile din strainatate in tara gazda, atunci ea trebuie sa recurga ia capitaluri de impmmut. Avand renume international, societatile transnationale se pot apropia mai usor de unele piete financiare internationale, pentm a-si asigura o finantare multipla, mai sigura, cu avantaje colaterale import:aRte. Recurgerea la imprumuturi internationale de pe mai multe piete arata preocuparea pentru a aloca resursele in cele mai bune conditii.

Dar cresterea cererii de capitaluri va antrena majorarea dobanzilor si implicit si finantarea ofertelor de investitii cu o eficienta tot mai ridicata.

In aceasta situatie, apare un risc dublu de dezechilibru;

riscul de a provoca o crestere prea mare a cererii de pietele locale, care va crea o tensiune asupra dobanzilor;

riscul de a consuma capacitatea de oferta a pietelor financiare locale in detrimentul firmelor autohtone.

Transferid international de tehnologie. In conditiile amplei revolutii tehnico-stiintifice mondiale, stiinta si tehnologia ofera posibilitati imense. De rezultatele acestora au beneficiat in primul rand tarile dezvoltate, ceea ce a facut ca in acest domeniu al stiintei si tehnologiei sa se produca cel mai adanc decalaj dintre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare (cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt concentrate in proportie de 98% in tarile dezvoltate).²⁵

Modul in care s-a produs transferul de tehnologie la nivel international evidentiaza cateva aspecte semnificative;

disproportia existenta in repartitia activitatilor stiintifice si tehnice pe plan mondial care se reflecta in transferurile internationale de tehnologie este un prim aspect al problemei. Aceste inegalitati sunt agravate de lipsa unei piete internationale transparente si de faptul ca monopolul cunostintelor stiintifice si tehnice este detinut de cativa vanzatori, in timp ce un numar de cumparatori dispun de informatii putine in domeniu si nu au putere de negociere. Vanzatorii sunt cel mai adesea societati transnationale care domina piata, dicteaza preturile si formele de transfer.

alt aspect al problemei este nepotrivirea tehnologiilor transferate de societatile transnationale cu conditiile din tarile in curs de dezvoltare care pare sa fi crescut in ultimii ani, sub influenta unor factori cum sunt; cresterea cererii pentru produsele de lux in tarile dezvoltate, accentuarea standardizarii al carui efect este faptul ca tehnologiile devin tot mai specifice produsului etc. Astfel, firmele moderne au tendinta de a se concura mai mult prin tehnica sofisticata a produselor lor decat prin pret sau prin tehnici speciale de comercializare.

In.plus, marile firme din tarile industrializate tind sa foloseasca transferul tehnologie spre tarile in curs de dezvoltare pentru atenuarea efectelor ce decurg din lipsa unor produse energetice si de materii prime, in acest fel oferind tarilor in curs de dezvokare tehnologiile energointensive, poluante. Aceasta situatie este determinata si de cheltuielile mari in tarile de origine pentru protejarea mediului ambiant, care depasesc cu mult cheltuielile similare din tarile in curs de dezvoltare.

Bertin G. - "Les societes multinationales", Ed. Presses Universitaires des Frances, Paris, 1985, pg. 63-66

exodul fortei de munca competente din tarile in curs de den^oltare principaleie beneficiare aie acestei migratii internationale a fortei de munca calificate fiind tarile dezvoltate. Acest fenomen de proportii, cunoscut sub . numele de "transfer invers de tehnologie', are profimde consecinte negative pentru tarile in curs de dezvoltare, si anume;

imposibilitatea realizarii unei dezvoltari economico-sociale bazate pe efortul lor propriu;

consolidarea decalajului stiintific si tehnic dintre tarile in curs de dezvoltare si cele dezvoltate, in favoarea ultimelor.

De regula, intreprinderea transnationala transmite progresul tehnic prin trei canale principale;

exportul produselor sale, in special a bunuriÌor-ecliipam.ent;

cedarea de brevete si licente de fabricatie, cedarea de knov^-how;

instalarea directa (insotita de unul din canalele celelalte),

Importanta relativa a diferitelor canale este dificil de precizat, cesiunea tehnica care insoteste investitiile directe fiind totusi metoda principala. Influenta altor ca.nale va fi diferita in ilinctie de natura produsului sau a tehnicii, de tara, de perioada de timp.

Pentru tarile in curs de dezvoltare apare tot mai evidenta necesita.tea unor tehnologii adecvate, in stransa legatura cu nevoile economice ale ior. Criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca o tehnologie pentm a fi adecvata tarilor in curs de dezvoltare sunt urmatoarele: sa fie simpla; sa solicite investitii limitate in functie de veniturile locale; sa foloseasca mai multa forta de munca; sa valorifice materiile prime indigene; sa fie compatibila cu traditiile locale; sa nu solicite o infrastructura complicata; sa presupuna utilaje usor de realizat si intretinui; sa imbunatateasca tehnicile existente pentm a contribui la cresterea productivitatii muncii; sa conduca la cresterea gradului de calificare a fortei de munca locale.

Tarile in curs de dezvoltare au creat organisme nationale de negociere in relatiile cu complexele transnationale privind investitiile straine, in ideea de a aplica politica guvernelor si reglementarile legislative proprii.

Pentru a intari capacitatea de negociere a tarilor in curs de dezvoltare,este importanta realizarea unui potential stiintific si tehnic propriu, proces care se izbeste insa de numeroase obstacole:

rezolvarea unor necesitati economice de prima urgenta;

lipsa unei infrastmcturi adecvate;

lipsa resurselor financiare.

De asemenea, la nivelul ONU au fost create structuri, precum Comisia si Centml ONU pentm corporatiile transnationale, care sprijina tarile in curs de dezvoltare acordand asistenta guvernelor acestor tari pe diverse probleme cum sunt: formularea de politici ce au in vedere aportul de capital al societatilor transnationale; probleme de ordin fiscal; probleme de ordin financiar pe care le ridica achizitionarea de tehnologie etc.

. Transferul fortei de munca. Fata de ceilalti doi factori, capital si tehnologie, factorul munca are o mobilitate mai redusa si, in consecinta, transnationalele vor acorda o atentie mai mica acestuia.

Situatia se prezinta diferentiat pe piata muncii din tara-gazda si pe piata muncii din tara de origine.

- Piata muncii a tarii-gazda. Este important daca societatea transnationala creeaza o activitate noua sau daca este vorba de o extindere succesiva a unei activitatii: - la inceput, participarea la o intreprindere existenta nu presupune o creare de locuri de munca; - reorganizarea, apoi, in sensul cresterii productivitatii muncii, determina imediat o reducere a locurilor de munca in intreprindere, - la paritate de investitii, numaml de locuri de munca creat de o filiala a unei societati transnationale este cu atat mai mic fata de cel creat de o intreprindere locala, cu cat intensitatea de capital pe lucrator este mai mare in filiala.

In absenta societatilor transnationale, insa, crearea de noi locuri de munca ar putea fi realizata de intreprinderile locale. Substituirea unui producator cu altul, lasa, in cel mai bun caz, nivelul de ocupare nemodificat.

- Piata muncii a tarii de origine. Expansiunea in strainatate a societatii nu are o influenta negativa asupra nivelului de ocupare din tara de origine, deoarece activitatea din aceasta tara este afectata numai atunci cand crearea unei activitati productive in strainatate duce la inchiderea unei unitati corespunzatoare din tara de origine.

Chiar in ipoteza transferului integral al unui tip de productie in strainatate, ca urmare a reducerii costurilor de productie, nivelul global de ocupare in tara de origine poate fi mentinut, daca societatea-mama dezvolta in substituire activitati noi, mai avansate. in acest caz, se produce o sinipla deviere a ocupatiei, pe sector, de natura calitativa.

In marea majoritate a situatiilor efectul pentru tara de origine este favorabil.

Mobilitatea transnationala a fortei de munca priveste direct numai un numar limitat de persoane; conducatori, tehnicieni, agenti comerciali si intereseaza doar 2% din efectivele totale de personal avand o oarecare influenta la nivelul categoriilor de angajati superior pregatite.

In afara activitatilor prezentate, expansiunea transnationala se produce catre tarile unde exista o mana de lucru disponibila, nu neaparat abundenta. in tarile in curs de dezvoltare, rezerva de mana de lucru deriva din cresterea demografica (America Latina, Asia), in timp ce in tarile dezvoltate ea provine din imigrare.

In cadrul filialelor societatilor transnationale, calificarea fortei de munca este superioara celei existente in societatile locale si ramane totusi inferioara celei a societatii-mama. Aceasta pozitie intermediara exprima avantajul tehnic al filialelor fata de societatile locale si dependenta lor fata de grup. Cresterea calificarii medii pe ansamblu nu inseamna, insa, o afirmare a tuturor categoriilor profesionale.