Piata politica

Piata politica

In cadrul societatii democratice si al sistemului economic capitalist un rol deosebit, cu o ascendenta semnificativa, il are piata politica, relativ autonoma si functionala, ca spatiu economic al confruntarii unei cereri si oferte specifice.

Oferta pe piata politica ii are drept exponenti subiectivi pe oamenii politici in calitate de "intreprinzatori", ce urmaresc sa-si promoveze produsele proprii si chiar sa le tranzactioneze.

Produsul ofertat este format din noi strategii, programe, initiative,

promisiuni pe care politicianul le "produce" din timp ca utilitati politice, pe care le promoveaza public si le sustine in modalitati specifice, de regula in campania electorala.

Promovarea si plasarea pe piata a produselor politice au ca scop maximizarea profitului politic concretizat intr-un numar de voturi cat mai mare, care sa-i permita politicianului obtinerea unui loc eligibil in structurile democratice ale puterii centrale sau locale.

Cererea pe piata politica are ca purtatori subiectivi cetatenii cu drept de vot in calitate de electori a unei colectivitati umane la nivel national si local.

Cererea se concretizeaza sub forma cantitatii de bunuri materiale sau servicii publice de care au nevoie electorii, colectivitatile urbane sau rurale, institutiile publice sau private, organismele societatii civile si oamenii de afaceri.

De asemenea, in componenta cererii pe piata politica se regasesc bunuri pe care le ofera institutiile statului, cum sunt: educatia, asistenta medicala si ocrotirea sanatatii, apararea ordinii publice si a tarii, protectia mediului, protectia consumatorului, crearea de noi locuri de munca, protectia sociala a categoriilor defavorizate etc.

Comparativ cu alte forme, segmente de piata traditionale, piata politi-ca isi evidentiaza specificul sau printr-o serie de particularitati cum sunt:

bunurile publice solicitate de electori apar initial sub forma de promisiuni inscrise in programe si platforme politice, in declaratii si dezbateri electorale;

intreprinzatorul politician se deosebeste de alte categorii de intreprinzatori, deoarece isi orienteza beneficiile deciziilor sale asupra unor categorii tinta de electori sau colectivitati umane, iar costurile acestora se difuzeaza in intreaga societate;

spre deosebire de intreprinzatorul privat, "antreprenorul" politic nu-si poate insusi profitul si atunci el adopta acel comportament care sa-i permita sa-si satisfaca dorintele sale prin sporirea influentei puterii si prestigiului;

comportamentul purtatorului cererii de bunuri publice nu este acelasi ca al purtatorului cererii de bunuri private. El stie ca votul sau nu are practic nici un efect asupra alegerilor sau asupra deciziilor politice;

electorii nu sunt constienti de costurile ridicate ale bunurilor publice, iar din aceasta cauza are loc o subevaluare semnificativa a bunurilor publice, ceea ce face posibil ca pretul platit pentru ele sa fie cu mult sub pretul real;

atat din partea purtatorilor cererii de bunuri publice, cat si din partea purtatorilor ofertei, actioneaza forte care duc in directia cresterii birocratiei statal-administrative si a cheltuielilor sale, precum si in directia dezechilibrelor dintre cerere si oferta pe piata politica;

piata politica este o piata cu concurenta imperfecta si functioneaza cu costuri mari, dar si cu esecuri.

In societatea moderna, esecurile pietei politice au drept cauza criza sistemului democratic contemporan, ceea ce ii indeparteaza pe electori de alesii lor. Un singur exemplu este concludent: participarea cetatenilor americani la alegeri este cea mai scazuta dintre toate democratiile occidentale, absenteismul la alegeri fiind de 50%.

Explicand intr-o forma extrem de concisa dialectica politica moderna si natura pietei politice in sistemele democratice, John K.Galbraith in lucrarea "Societatea perfecta" argumenteaza aceasta idee, astfel: "E vorba de o competitie inegala: cei bogati si prosperi au bani si influenta. Si voteaza. Cei cu grija zilei de maine si cei saraci sunt in numar mare, dar multi dintre ei, din pacate nu voteaza. Exista democratie, dar nu in mica masura este o democratie a celor bogati."

In concluzie, nonparticiparea la vot a oamenilor saraci sau cu venituri mici si fixe, indiferentismul politic al unor segmente, mai mult sau mai putin reprezentative, constituie factori de estompare a manifestarii deschise si transparente a sistemului democratiei politice si a libertatii umane.