Piata valutara

Piata valutara

Procesul de adancire a pietei valutare interbancare, intrerupt in anul precedent, a fost reluat in 2004 cu o deosebita vigoare, rulajul acesteia devansand pentru prima data valoarea produsului intern brut (108,9 la suta fata de 71,6 la suta in anul 2003). Cresterea spectaculoasa a lichiditatii pietei valutare[1] interbancare a fost determinata in principal de: (i) majorarea volumului schimburilor comerciale cu strainatatea; (ii) cresterea investitiilor directe si a sumelor primite din fondurile europene; (iii) sporirea substantiala a remiterilor lucratorilor romani in strainatate; (iv) majorarea apelului sectorului bancar si a celui corporatist la finantare externa; (v) amplificarea intrarilor de capital atrase de nivelul ridicat al randamentelor oferite de piata monetara. Tactica interventiilor bancii centrale - agresiva in intervalul ianuarie-octombrie si favorabila flexibilizarii cursului in lunile noiembrie si decembrie - a detinut, de asemenea, un rol decisiv in stimularea tranzactiilor pietei valutare interbancare.

Expansiunea rulajului pietei valutare s‑a realizat progresiv, pe masura modificarii si/sau a consolidarii actiunii factorilor de influenta. Astfel, daca la inceputul anului volumul operatiunilor in devize a urmat cu relativa fidelitate traiectoria fluxurilor comerciale cu strainatatea, treptat, pe masura cresterii apetitului operatorilor valutari pentru arbitrajarea randamentelor pietei monetare, a sporirii sumelor tranzactionate prin casele de schimb, precum si a majorarii fluxurilor financiare pe termen scurt si pe termen mediu si lung, sumele de devize tranzactionate au devenit mult mai consistente. Ulterior, accelerarea dinamicii operatiunilor financiare - partial sustinuta si de intrarile de capital cu potential volatil -, careia i s‑a asociat sporirea volumului transferurilor curente, a plasat valoarea medie a tranzactiilor zilnice la un nou nivel record (263 milioane euro in intervalul iulie-octombrie). Varful valoric al rulajului zilnic a fost atins, insa, in ultimele doua luni ale anului, modificarea politicii de curs de schimb a BNR avand drept efect o crestere fara precedent a lichiditatii pietei valutare interbancare.

Efervescenta segmentului interbancar al pietei valutare s‑a datorat cu precadere comportamentului sectorului bancar, care, astfel, si‑a sporit contributia la realizarea rulajului pietei valutare interbancare[3]. Tranzactiile valutare interbanci au fost stimulate in principal de: (i) extinderea pasivelor externe ale institutiilor de credit; (ii) cresterea inclinatiei bancilor spre arbitrajarea randamentelor inalte ale instrumentelor pietei monetare; (iii) sporirea incertitudinilor privind evolutia raportului euro/dolar; (iv) amplificarea interventiilor bancii centrale. Majorarea rulajului interbanci a fost insotita si de o foarte usoara diminuare a gradului de concentrare a pietei valutare interbancare.

Si segmentul clientilor bancilor al pietei valutare interbancare a fost foarte activ in acest an, operatiunile acestora inregistrand cea mai inalta dinamica din 1997. Evolutia a fost insotita si de comprimarea substantiala a deficitului valutar rezultat din tranzactiile acestora (cu 1 372 milioane euro). Asocierea dimensiunii relativ reduse a deficitului operatiunilor clientilor (343 milioane euro) cu excedentul masiv de valuta acumulat de casele de schimb bancare a facut ca pe segmentul interbanci sa se inregistreze in acest an un surplus de oferta de devize record (2 291 milioane euro). Chiar si pe piata valutara interbancara, in mod mai putin obisnuit, s‑au inregistrat excedente lunare de oferta, care au atins in iulie un maxim istoric (291 milioane euro), ca efect cumulat al amplificarii intrarilor de devize pe mai multe canale (investitii directe, imprumuturi pe termen scurt si pe termen mediu si lung, transferuri curente private rezidenti - nerezidenti, intrari de capital cu potential volatil). Diminuarea intrarilor de capital pe termen scurt si deteriorarea deficitului contului curent din ultimele doua luni ale anului au dus la inversarea spre sfarsitul anului a raportului cerere/oferta de valuta ale clientilor, deficitele valutare consemnate atingand valori ridicate.

Caracterul abundent al valutei, dar si contextul marcat de un grad inalt de risc si incertitudine privind raportul EUR/USD si evolutia cursului de schimb al leului - in special spre sfarsitul anului - au stimulat incheierea de contracte la termen, ponderea valorii acestora in rulajul pietei sporind la 8 la suta (2,7 la suta in anul precedent); clientii bancilor au apelat cu mai mare frecventa la derularea de operatiuni forward. Desi si in acest an au fost preferate scadentele pe termene mai scurte (o saptamana si o luna), sporadic s‑au incheiat contracte la termen si cu scadente mai mari (intre 3 si 12 luni).

O dimensiune record a atins in 2004 si piata valutara a caselor de schimb (cumparari de 7 847 milioane euro si vanzari de 4 673 milioane euro). Dinamica accelerata a acestor tranzactii - cea mai ridicata din ultimii trei ani - a fost sustinuta de randamentele ridicate oferite de instrumentele de economisire in moneda nationala si de majorarea transferurilor curente private in valuta. Un maxim valoric au inregistrat si sumele nete achizitionate de casele de schimb (3 175 milioane euro).

Corespunzator modificarii politicii de curs de schimb a BNR, interventiile bancii centrale pe piata valutara interbancara si‑au schimbat de‑a lungul anului obiectivele; pana in luna octombrie, banca centrala a urmarit cu precadere sa mentina in limite rezonabile aprecierea in termeni reali a leului, pentru ca, ulterior, BNR sa vizeze descurajarea intrarilor de capital speculativ prin sporirea impredictibilitatii ratei de schimb a leului, dar si sprijinirea mai consistenta a dezinflatiei. Caracterul cvasipermanent al presiunilor in directia aprecierii monedei nationale, precum si intensitatea acestora au necesitat interventii de mare amploare ale bancii centrale, volumul cumpararilor nete de valuta ale BNR cumuland pe ansamblul anului 3 184,7 milioane euro. Aplicarea de catre banca centrala incepand cu luna noiembrie a unei politici favorabile flexibilizarii cursului de schimb si accentuarii impredictibilitatii acestuia a determinat restrangerea drastica a interventiilor valutare ale acesteia[4].

Ca o consecinta a tacticii de interventie a BNR, in intervalul ianuarie-octombrie volatilitatea monedei nationale fata de euro s‑a mentinut la valori inferioare celor din anul anterior, pentru ca in ultimele doua luni aceasta sa cunoasca o accentuare fara precedent. O evolutie similara a consemnat si spread‑ul relativ dintre cotatiile medii bid si ask ale bancilor, valoarea acestuia urcand abrupt in ultimele doua luni ale anului. Similar, cursurile practicate de casele de schimb particulare si‑au amplificat si intensificat in ultimele doua luni ale anului fluctuatiile fata de rata de schimb calculata de BNR, in acelasi interval crescand si marja dintre cursurile de vanzare si cele de cumparare practicate de acestea.

Modificarea conditiilor de pe piata valutara a imprimat monedei nationale o evolutie diferita fata de cea din anul precedent. Astfel, cu exceptia a doua luni (ianuarie si aprilie), leul s‑a apreciat in termeni reali fata de moneda de referinta pe parcursul intregului an. Intarirea puternica a monedei nationale din lunile noiembrie si decembrie (apreciere nominala de 5,8 la suta) a facut ca leul sa inregistreze in acest an cea mai consistenta apreciere in termeni reali fata de euro de pana in prezent, respectiv de 14,4 la suta (decembrie/decembrie). Aceasta evolutie, coroborata cu slabirea dolarului pe pietele financiare externe, a imprimat o tendinta si mai abrupta de apreciere monedei nationale in raport cu moneda americana (apreciere in termeni reali de 24,8 la suta). Drept consecinta, fata de cosul valutar implicit[5], aprecierea in termeni reali a leului a fost de 16,5 la suta (3,3 la suta in anul 2003). Calculata ca valoare medie a anului, aprecierea in termeni reali a monedei nationale fata de cosul implicit a fost mult mai redusa, respectiv de 3,9 la suta (2,9 la suta in anul precedent).