Reguli si principii de evaluare a activelor imobilizate

Reguli si principii de evaluare a activelor imobilizate

Convergenta principiilor de organizare a contabilitatii se concretizeaza in realizarea acelei ''imagini fidele'' a realitatii economice reflectate in contabilitatea financiara. Aceasta presupune aplicarea corecta a regulilor si procedurilor contabile, printre care si cele legate de evaluarea patrimoniului.

Evaluarea, ca procedeu al metodei contabilitatii, consta in masurarea in expresie baneasca a marimii imobilizarilor necorporale, corporale si financiare, in sensul cuantificarii si insumarii acestora.

In evaluarea elementelor patrimoniale se disting patru momente prevazute, in mod concret, in legislatia contabila in vigoare si anume:

evaluare la data intrarii in patrimoniu;

evaluare la data inventarierii elementelor patrimoniale;

evaluare la inchiderea exercitiului;

evaluare la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum.

a) Evaluarea la data intrarii in patrimoniu

Bunurile intrate in patrimoniul intreprinderii se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila.

In ceea ce privesc imobilizarile necorporale si corporale, in raport de natura si provenienta lor, se pot evalua in momentul intrarii, conform regulilor generale, astfel:

la valoarea de utilitate, atunci cand fac obiectul aportului la capitalul social sau sunt obtinute cu titlu gratuit, valoare determinata in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

la costul de achizitie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

la costul de productie, pentru bunurile obtinute din productie proprie.

Costul de achizitie este format din pretul de cumparare fara TVA la care se adauga cheltuielile legate direct sau indirect de achizitionarea si punerea in functiune sau darea in folosinta a bunului respectiv.

Costul de productie este determinat de toate costurile directe si indirecte de realizare si pana la darea in functiune a bunului respectiv. El poate sa incluca si cheltuielile financiare reprezentand dobanzile aferente finantarii investitiei respective

In ceea ce privesc imobilizarile financiare, acestea imbraca forma titlurilor de participare a titlurilor imobilizate ale activitatii de portofoliu si aaltor titluri imobilizate, dar care, din punct de vedere fiscal, sunt reunite intr-o singura categorie, si anume titluri de participare.

La data intrarii in patrimoniu, evaluarea titlurilor de participare se face la costul de achizitie, respectiv la pretul de cumparare al acestora sau la valoarea determinata prin contractul de achizitie. De precizat ca cheltuielile legate de achizitionarea acestor titluri constituie cheltuieli curente de exploatare.

b) Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale

Inventarierea periodica a elementelor patrimoniale se face pentru cel putin doua scopuri:

verificarea realitatii stocurilor scriptice de contabilitate, cu care ocazie se compara stocurile scriptice cu cele faptice constatate la inventariere, ambele evaluate la preturile de intrare reflectate in contabilitate;

determinarea valorilor de inventar a diferitelor componente patrimoniale.

Cu ocazia inventarierii se pot constata plusuri sau minusuri de inventar care se inregistreaza in contabilitate pentru a pune de acord stocurile scriptice cu cele faptice.

Valoarea de inventar, ce se stabileste la data inventarierii, este in functie de utilitatea bunului pentru unitate si de pretul pietei.

c) Evaluarea la inchiderea exercitiului

Acest mod de evaluare are loc, de regula, la sfarsitul anului si reprezinta o aplicare practica a principiului prudentei, adica a contabilizarii pierderilor probabile si anecontabilizarii profiturilor preevizibile, ciar daca acestea sunt foarte probabile.

31) Sandu, M. si Trasca, M.- ''Contabilitatea intreprinderii'', Edit. Sitech,Craiova,1996,pag.1.

La inchiderea conturilor se determina valoarea bilantiera tinand seama de valoarea de intrare care se compara cu valoarea actuala astfel:

plusurile de valoare intre valoarea actuala si valoarea de intrare, potrivit principiului prudentei, nu se contabilizeaza;

minusurile de valoare sunt contabilizate: in cazul imobilizarilor amortizabile, prin esalonarea valorii acestora pe durata lor de viata prin intermediul unui plan de amortizare (fie prin constituirea unui amortisment exceptional, daca deprecierea este definitiva, fie a unui provizion, daca deprecierea este judecata provizorie, reversibila);in cazul imobilizarilor neamortizabile (imobilizari financiare, fond comercial) pentru care valoarea actuala este mai mica decat valoarea contabila se procedeaza pentru diferenta constatata, fie la inregistrarea unui provizion, atunci cand deprecierea este judecata reversibila, fie la inregistrarea unuiamortisment exceptional, cand deprecierea este definitiva (exemplu: fondul comercial in caz de demolare).

Ca exceptie de la regulile prezentate, unitatea poate proceda la ajustari de valoare in cadrul unei reevaluari a tuturor imobilizarilor corporale si financiare, ca urmare a unor reglementari legale.

Impactul fiscal al imobilizarilor este dat de regimul amortizarii acestora si care genereaza o cheltuiala ce afecteaza rezultatul financiar si impozitul pe profit.

Spre deosebire de imobilizarile corporale care pot inregistra o amortizare variabila, amortizarea imobilizarilor necorporale este constanta pe intreaga durata normala de utilizare, dat fiind faptul ca nu este admisa reevaluarea acestora. Aceasta prevedere legislativa pentru practica economica din tara noastra prezinta o aliniere la legislatia Europei continentale

In cazul titlurilor de participare, la inchiderea exercitiului, are loc compararea valorii de intrare ( de achizitie ) cu valoarea de inventar conform principiului prudentei. Daca valoarea de inventar este mai mare decat valoarea de intrare, in bilant se va mentine valoarea initiala de inregistrare. Daca valoarea de inventar este inferioara valorii de intrare se constituie

32) Barbucioru, V. si Iacob, C.- ''Contabilitate aprofundata'', Edit. Sitech, Craiova, 1996, 1996, pag. 21.

provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare si care nu sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit.

a)      Evaluarea la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum

La iesirea din patrimoniu prin vanzare, consum, distrugere etc, activele imobilizate se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Titlurile de participare se evalueaza, la data iesirii din patrimoniu, in cadrul aceleiasi categorii contabile ca si stocurile adica, folosind metoda costului mediu ponderal (CMP), metoda ''primei intrari - primei iesiri'' (FIFO), sau metoda ''ultimei intrari - primei iesiri'' (LIFO).

Costul mediu ponderat se calculeaza, fie dupa fiecare intrare, fie lunar sau la anumite perioade, ca raport intre valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate.

Potrivit metodei ''primei intrari - primei iesiri'' (FIFO), iesirile din stoc se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului urmator, in ordine cronologica.

Bunurile iesite din gestiune, in cazul aplicarii metodei ''ultimei intrari - primei iesiri'' (LIFO), se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, i ordine cronologica

Metodele devaluare adoptate de unitatea patrimoniala trebuie sa fie aceleasi in tot cursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul. In cazuri justificate, unitatea patrimoniala poate schimba metodele de evaluare, facand, in acest sens, mentiuni in anexala bilant, precizandu-se si influenta asupra situatiei patrimoniale si financiare, precum si asupra rezultatului exercitiului.

Noul sistem de contabilitate accepta si reevaluarea patrimoniului. Ea intervine in baza unei dispozitii legale prevazuta in acest scop. In aceste cazuri, valoarea contabila este modificata si substituita cu valoarea curenta (actuala). De regula, constituie obiect al reevaluarii imobilizarile corporale si financiare. Plus valoarea care rezulta din reevaluare este delimitata ca o

33) Pantea, I.,P.- ''Contabilitatea financiara a agentilor economici din Romania'', Edit. IntelCredo, Deva, 1995, pag.139.

structura distincta a capitalurilor proprii, fiind denumita ''diferente din reevaluare'' care se transfera la rezerve sau capital social, potrivit legii, pe care masura amortizarii sau realizarii activelor reevaluate

Valoarea actuala a mijloacelor fixe se stabileste avndu-se in vedere valoarea de intrare din contabilitatea unitatii patrimoniale, utilitatea si pretul pietei, precum si gradul de uzura estimat al mijloacelor fixe la data reevaluarii.

34) Ristea, M.-''Noul sistem contabil al agentilor economici din Romania'', Edit. CECCAR, 1994, pag.14.