IMPACTUL MEDIULUI ASUPRA ACTIVITATII INTREPRINDERILOR IN ECONOMIA CONTEMPORANA

IMPACTUL MEDIULUI ASUPRA ACTIVITATII INTREPRINDERILOR IN ECONOMIA CONTEMPORANA

1. Mediul ambiant al intreprinderii

2. Consideratii generale cu privire la relatia   

intreprindere - mediul extern

Relatia intreprindere - piata

4. Obiective economice ale intreprinderilor in conditiile noii economii

1. Mediul ambiant al intreprinderii

Firma isi desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant

Mediul ambiant = ansamblul constrangerilor, fortelor si a deciziilor externe intreprinderii capabile sa influenteze activitatea sa, in prezent si in viitor.

Mediul ambiant = ansamblul de factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, tehnica, tehnologica, juridica, demografica, geografica etc., ce actioneaza pe diferite planuri (local, regional, national, international, mondial) asupra intreprinderii, influentand relatiile de piata.

In functie de nivelul la care se manifesta influenta diferitilor factori endogeni si exogeni mediul ambiant al firmei poate fi structurat in:

v     micromediu (furnizori, prestatori de servicii, furnizori de forta de munca, clienti, concurenti, organisme publice);

v     mezomediu

v     macromediu (mediul geografic, demografic, economic, tehnologic, cultural, politic, juridic, natural, institutional);

v     mondomediu

2. Consideratii generale cu privire la relatia intreprindere - mediul extern

Fiecare intreprindere activeaza intr-un mediu specific determinat de:

produsele/serviciile pe care le ofera pietei;

zona/localitatea in care opteaza pentru conducerea afacerii.

Elementele principale din mediul sarcina tipic al unei intreprinderi sunt:

consumatorii;

clientii;

concurentii;

furnizorii;

piata fortei de munca;

agentiile guvernamentale.

Consumatorii si clientii = indivizii si organizatiile care cumpara produsele/serviciile firmei;

Concurentii = intreprinderile care ofera sau au un potential sporit de a oferi produse sau servicii rivale. In aceasta categorie se includ si intreprinderile, organizatiile care sunt interesate in puterea de cumparare a consumatorilor sau le afecteaza aceasta capacitate;

Furnizorii = intreprinderile sau acele organizatii care aprovizioneaza firma cu resursele necesare pentru a-si desfasura si conduce activitatile;

Piata fortei de munca = indivizii care sunt potential posibili de a fi angajati de catre intreprindere;

Agentiile guvernamentale = comisii de zonare, agentii fiscale, departamentele publice etc..

Relatiile dintre intreprinderile romanesti si mediul extern, in contextul integrarii Romaniei in UE, prezinta urmatorele trasaturi definitorii:

v     dezvoltarea de catre intreprindere a unei calitati inovatoare (relatia intreprindere-mediu este dependenta de raspunsul intreprinderii la cerintele potentiale - aptitudinea intreprinderii de a satisface necesitatile latente);

v     dezvoltarea calitatii relatiilor din cadrul intreprinderii prin aplicarea metodei "dezvoltarea calitatii prin proiectare" - abordare integrata in care toate compartimentele (marketing, dezvoltare, productie, distributie, services) contribuie la proiectarea calitatii peste asteptarile beneficiarului;

v     dezvoltarea interdependentei intreprindere-piata

v     cresterea rolului activ al intreprinderii in crearea mediului

v     cresterea constrangerilor tehnice, comerciale si financiare

v     utilizarea unui mecanism de reglare care sa poata face fata tuturor sincopelor functionale de integrare in mediu sau conjuncturale. Intreprinderile folosesc reglajul prin anticipare si alerta, pe langa autoreglarea la care orice firma apeleaza in vederea adaptarii la mediu.

Relatia intreprindere - piata

Multiplele relatii intreprindere-piata se refera in special la tranzactii de piata, la acte de vanzare-cumparare si sunt determinate de locul pe care-l il ocupa interprinderea in cadrul pietii.

Relatiile pe care intreprinderile le genereaza in contextul noii economii, in functie de interesele lor, se pot grupa in urmatoarele categorii:

relatii de schimb (orice relatie de cumparare este pentru partenerul de schimb o relatie de vanzare);

relatii de concurenta

directa;

indirecta;

pe alte piete;

relatii de complementaritate;

relatii de interferenta.

Tipologia relatiilor de piata in functie  de urmatoarele criterii:

obiectul relatiilor de piata relatii de vanzare-cumparare relatii de transmitere  (receptie) de mesaje si informatii ;

natura pietelor: relatii cu piata interna; relatii cu piata externa

frecventa relatiilor: relatii permanente; relatii periodice; relatii ocazionale;

gradul de concentrare: relatii concentrate; relatii disperate

profilul agentilor de piata: relatii cu furnizorii si prestatorii de servicii; relatii cu beneficiarii; relatii cu institutii si organisme de stat;

pozitia partenerilor: relatii pe orizontala; relatii pe verticala.

In general, intreprinderile concureaza unele cu altele pentru:

sursele de aprovizionare (concurenta pe piata fortei de munca, a capitalurilor, a bunurilor si serviciilor, monetara);

pietele de desfacere

segmentele de consumatori

    Modalitatile prin care se duce lupta de concurenta sunt extrem de diverse

Cai de reducere a concurentei:

diferentierea produsului/serviciului in raport cu cele ale concurentilor;

reducerea costurilor unitare;

intelegerile cu concurentii.

Pentru desfasurarea normala a activitatii concurentiale, statul asigura:

v     autonomia intreprinderilor;

v     libertatea de infiintare a oricarui tip de intreprindere;

v     reglementari economico-financiare nediscriminatorii;

v     favorizarea participarii pe pietele externe;

v     promovarea celor mai rentabile produse;

v     formarea libera a preturilor etc

Relatiile de complementaritate prezinta doua forme:

v     complementaritatea firmelor pe linia aprovizionarii (ex. relatiile clientului cu furnizorii sunt relatii de complementaritate care exprima o anumita comunitate de interese ce se completeaza reciproc);

v     cooperarea intre intreprinderi in domeniul productiei (de bunuri si servicii) si distributiei, care poate fi:

orizontala (intre intreprinderi de acelasi fel, cu acelasi obiect de activitate sau firme din aceeasi ramura de activitate);

verticala (intre intreprinderi aflate in pozitii succesive ale fluxului bunurilor si/sau serviciilor);

anorganica (intre intreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mari gradul de acoperire a pietelor si de a reduce cota de risc).

Cooperarea intreprinderilor se poate realiza intr-una din urmatoarele forme:

intelegere verbala sau scrisa (asocieri, carteluri, sindicate);

legarea intreprinderilor (concerne);

uniunea intreprinderilor (fuziune sau absorbtie).

Exemple de cooperari:

centrale de aprovizionare;

cooperative de aprovizionare/desfacere;

lanturile voluntare;

franciza;

subcontractare.

In conditiile economiei informationale, relatiile de cooperare sunt foarte importante deoarece intreprinderile de comert si turism reusesc astfel sa-si atinga obiective din urmatoarele domenii de activitate:

aprovizionarii (controlul asupra surselor de aprovizionare, pozitii importante in raport cu puterea furnizorilor etc.);

productiei (standardizarea produselor/serviciilor, realizarea unor programe de cercetare, exploatarea unei licente etc.);

finantarii (sporirea credibilitatii in fata finantatorilor externi, acoperirea mai buna a riscurilor pietei etc.);

desfacerii (crearea unei structuri proprii de distributie, impunerea unor preturi/tarife pe pietele de desfacere);

impozitarii (valorificarea unor zone si facilitati fiscale).

4. Obiective economice ale intreprinderilor in conditiile noii economii

Intreprindere competitiva =

a identifica cat se cere;

a stabili cum si unde se cere;

a anticipa la ce pret se cere.

3 fundamente =

Costul;

Calitatea;

Respectarea obligatiilor

Obiective fundamentale economice:

v     satisfacerea intocmai a cererii;

v     reducerea costurilor (cresterea profitului) prin cresterea calitatii;

reducerea timpului de livrare.