Teoria ofertei - Oferta si formele sale

Teoria ofertei

1. Oferta si formele sale

Analiza tematicii ofertei este o continuare a analizei factorilor de productie si prezinta multe caracteristici simetrice celei a cererii.

Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care diferiti agenti economici vanzatori sunt dispusi sa o cedeze pe piata contra plata, la un anumit nivel al pretului si intr‑o anumita perioada de timp.

Oferta, ca si cererea, poate fi privita ca oferta a unui bun sau serviciu si ca oferta a unei firme:

oferta pentru un produs sau serviciu anume - reprezinta cantitatea dintr‑un produs sau serviciu pe care producatorii pot sa o vanda pe piata la un anumit pret, din toate produsele, respectiv serviciile, ale caror caracteristici sunt suficient de apropiate, pentru ca ele sa poata fi considerate substituibile;

oferta pentru o unitate economica - exprima cantitatea pe care un producator poate sa o vanda, la diferite niveluri ale pretului.

Intrucat formarea preturilor depinde de confruntarea ofertei totale cu cererea totala, oferta pentru un bun sau serviciu anume reprezinta suma tuturor cantitatilor oferite de toti producatorii individuali (n) ai acestuia. Deci:

(5.53)

unde:

O - oferta totala a unui bun sau serviciu la un anumit pret dat;

n - numarul de producatori;

o - oferta unui producator al acelui bun sau serviciu la un pret dat.

La fel ca si cererea, curba ofertei totale pentru un anumit bun sau serviciu se obtine prin insumarea orizontala a curbelor ofertelor individuale ale acelui bun sau serviciu.

In fig. 5.16 s-au presupus doua unitati producatoare ale caror curbe ale ofertei sunt liniare (a si b). Curba ofertei totale are traseul indicat prin c.

2. Factorii determinanti ai ofertei

Decizia de oferta trebuie sa ia in considerare un element obiectiv, respectiv costul de productie. Acest aspect confera ofertei un caracter mai rational decat al cererii si face ca decizia de oferta sa fie mai putin sensibila la modificarea mediului socio-economic.

In principiu, oferta este o functie care depinde de o multitudine de factori, in primul rand de pret. Curba ofertei descrie legea generala a ofertei: oferta unui bun este functie crescatoare de pretul sau. Deci, intre oferta si pret este o relatie directa, in sensul ca oferta creste pe masura ce sporeste si pretul. Aceasta se explica prin faptul ca pretul situandu-se la un nivel mai ridicat, producatorii urmaresc sa ofere cat mai multe produse pentru a‑si spori profiturile lor. Prin cresterea pretului, sporeste diferenta dintre pret si costul de productie si prin aceasta se mareste profitul, fapt ce incita producatorii la sporirea productiei, care la randul sau, antreneaza noi venituri pe piata fig.5.17).

In grafic exista si doua zone de inelasticitate totala, care pot corespunde fie unui pret ridicat, la care acesta nu mai antreneaza sporirea ofertei, fie unui pret scazut, cand sub un anumit nivel al sau nu mai exista oferta, agentii economici respectivi nefiind cointeresati sa produca la acel pret. Nivelul critic in acest sens este reprezentat de nivelul costului de productie.

Intrucat oferta este in esenta productia destinata vanzarii, factorii care determina oferta tin mai ales de productie; ei sunt, in principal: disponibilitatea (raritatea) factorilor de productie, fluiditatea si mobilitatea acestora, ca si randamentul lor. Tocmai de aceea se poate distinge o oferta fixa si o oferta flexibila:

oferta fixa - apare in cazul raritatii absolute a factorilor de productie, cand cantitatea de bunuri oferita pe piata este data si ea nu poate fi majorata prin decizii economice;

oferta flexibila - apare in cazul raritatii relative a factorilor de productie, cand bunul respectiv poate fi reprodus in proportii variabile cu ajutorul resurselor disponibile.

Modificarea ofertei, restrangerea sau extinderea ei, depinde si de posibilitatile de productie din diferite perioade de timp, posibilitati determinate de constrangerea de capacitate de productie. In functie de acest criteriu, oferta poate fi: oferta instantanee, oferta pe termen scurt si oferta pe termen lung .

Oferta instantanee sau oferta pe termen foarte scurt - cand perioada de timp este prea scurta (asa numita perioada a pietii) pentru ca productia sa se poata modifica. Producatorul ia decizii in functie de anticipatiile lui asupra pretului de piata, oferta neputandu-se modifica decat in limitele stocurilor existente;

Oferta pe termen scurt - cand perioada de timp este scurta, decizia de sporire a ofertei fiind in functie de gradul de folosire a capacitatilor de productie existente, volumul acestora fiind considerat constant;

Oferta pe termen lung - cand perioada de referinta permite sa se aiba in vedere sporirea capacitatilor de productie existente sau ridicarea nivelului lor tehnic.

In anumite cazuri se pot constata curbe ale ofertei 'anormale', oferta fiind functie descrescanda fata de pret, sau pliate - cand oferta este la inceput functie crescatoare apoi descrescatoare fata de pret.

Acest fenomen poate sa apara in cazul unor unitati agricole ce sunt constranse sa obtina un anumit nivel al veniturilor pentru a putea face fata scadentelor (impozite, rambursarea de credit etc.). Scaderea pretului poate antrena cresterea cantitatilor oferite pentru a se obtine mentinerea incasarilor la un nivel necesar. Acelasi fenomen s‑a putut constata si in perioadele de criza economica, mai ales, in cele de scadere a preturilor materiilor prime sau energiei, cand unele tari, indeosebi slab dezvoltate, foarte indatorate, au fost constranse sa sporeasca productia si oferta acelor resurse pentru a mentine nivelul veniturilor valutare relativ stabil.

Cantitatea oferita depinde in afara de pret si de alti factori precum: costul de productie (C_p), pretul altor bunuri (P_B), pretul factorilor de productie (P_FB), tehnologia existenta (T), numarul ofertantilor (E). Toti acesti factori poarta denumnirea de conditiile ofertei.

(5.54.)

1. Costul de productie. Intre cantitatea oferita si nivelul costului de productie exista o relatie inversa. Daca costul de productie al unui bun scade, va creste oferta acestuia, iar curba ofertei se va deplasa spre dreapta, si invers, atunci cand costul creste, oferta scade iar curba ofertei se va deplasa spre stanga.

2. Pretul altor bunuri. Existand o cantate anume de resurse, acestea vor fi atrase spre acele activitati de productie unde ele sunt remunerate mai bine. Daca pretul bunului A creste, iar al bunului B scade sau ramane constant, atunci oferta primului bun va spori intrucat, cum este si firesc, se va inregistra o atragere a factorilor de productie spre acesta. Curba ofertei bunului A se va deplasa spre dreapta si invers, cea a bunului B spre stanga.

3. Pretul factorilor de productie. Daca pretul factorilor de productie scade, ofertantii vor putea produce mai multe bunuri, iar curba ofertei pentru bunul respectiv se va deplasa spre dreapta. Invers, daca pretul factorilor de productie creste, va spori si costul de productie, oferta acelui bun se reduce, iar curba ofertei se va deplasa spre stanga.

4. Tehnologia. Folosirea unor tehnologii moderne va avea ca efect cresterea productivitatii factorilor de productie si, implicit, diminuarea costului de productie. Drept rezultat, curba ofertei se va deplasa spre dreapta.

5. Numarul de ofertanti. Curba ofertei totale a unui bun are in vedere toti ofertantii acestuia pe piata, iar aceasta se va deplasa spre dreapta daca in ramura vor intra noi firme si invers.

6. Perspectivele pietei. Daca in perspectiva se asteapta o diminuare a productie, ofertantii vor cauta sa produca mai mult in prezent pentru a contracara efectele actiunilor viitoare. Curba ofertei se va deplasa spre dreapta. Asteptarea unui pret mai mare in viitor are ca efect reducerea ofertei prezente. Curba ofertei se va deplasa spre stanga. Previziunea unei scaderi de pret in viitor, dimpotriva, va duce la cresterea oferteiu prezente, iar curba ofertei se va deplasa spre dreapta.

Evenimentele social-politice pot influenta hotarator productia si oferta de bunuri. Daca acestea sunt favorabile, oferta de bunuri si servicii va creste, iar curba se va deplasa spre dreapta. In caz contar, ea se va diminua, iar curba ofertei se va deplasa spre stanga.

Prin insumarea influentelor individuale ale factorilor prezentati, va rezulta modificarea ofertei totale a unui anumit bun, la un nivel dat al pretului. Aceasta va duce la schimbarea pozitiei curbei ofertei spre stanga sau spre dreapta. Aceste deplasari ale curbei ofertei vor influenta conditiile de echilibru, respectiv pretul si cantitatea ceruta si oferita. Daca are loc o deplasare spre dreapta a curbei ofertei, pretul de echilibru se va reduce de la P₀ la P₁ iar cantitatea ceruta si oferita va creste de la Q₀ la Q₁ (fig. 5.19).

In conditiile cand are loc o deplasare numai a curbei cererii sau a curbei ofertei, efectele asupra preturilor si cantitatilor de echilibru pot fi prevazute. Daca cererea creste, curba sa se va deplasa spre dreapta, iar pretul si cantitatea de echilibru vor creste. Daca oferta creste, curba ofertei se va deplasa spre dreapta, pretul de echilibru va scadea iar cantitatea de echilibru va creste.

Daca se deplaseaza ambele curbe, efectele nu mai pot fi in intregime prevazute. In conditiile in care atat oferta cat si cererea cresc, curbele lor se vor deplasa spre dreapta, cantitatea de echilibru va creste, insa, evolutia pretului de echilibru va depinde de intensitatea deplasarii relative a celor doua curbe (fig. 5.20).

3. Elasticitatea ofertei

Elasticitatea ofertei exprima gradul de sensibilitate a acesteia la variatiile survenite in factorii care o influenteaza

Oferta unui bun sufera influenta a numerosi factori, dar mai usor cuantificabila este cea manifestata de propriul pret. Elasticitatea pret a ofertei pentru un anumit bun reprezinta gradul de sensibilitate a ofertei sau reactia ei la variatiile intervenite in nivelul pretului bunului respectiv. In functie de natura bunului respectiv cat si de informatiile legate de curba ofertei (daca este sau nu cunoscuta functia matematica) ea poate fi determinata ca elasticitate arc si elasticitate punct.

Elasticitatea arc se determina ca raport procentual dintre variatia relativa a cantitatii oferite si variatia relativa a pretului :

(5.55)

Elasticitatea punct se determina daca se cunoaste ecuatia ofertei care descrie legatura functionala dintre cantitatile oferite si pret. In acest caz, a determina elasticitatea pret a ofertei intr‑un punct inseamna a calcula variatia relativa a ofertei lui X la o variatie tot mai mica a pretului (care tinde spre zero, incat, practic, ramanem in acelasi punct de pe curba ofertei. Pentru aceasta se calculeaza derivata lui X in raport cu P_x.

(5.56)

Coeficientii elasticitatii ofertei fata de pret au semnul pozitiv, cele doua marimi raportate modificandu-se in acelasi sens.

In functie de valoarea calculata pentru acesti coeficienti pot exista urmatoarele situatii:

a)       oferta de elasticitate supraunitara (oferta elastica), cand E_op > 1, respectiv, la o modificare a pretului, variatia ofertei va fi in acelasi sens, dar intr‑o proportie mai mare.

b)      oferta de elasticitate unitara, cand E_op = 1, respectiv, oferta se modifica in aceeasi masura si in acelasi sens cu variatia pretului.

c)       oferta de elasticitate subunitara (oferta inelastica)), cand E_op < 1, respectiv oferta acelui bun se modifica in acelasi sens, dar intr-o masura mai mica decat variatia pretului.

Pot fi imaginate si doua cazuri extreme:

d)      oferta perfect elastica, cand , respectiv volumul ofertei acelui bun sporeste foarte mult, la o variatie infinit de mica a pretului, tinzand spre zero.

e)       oferta perfect inelastica, cand , adica oricat s‑ar modifica pretul, cantitatea oferita ramane neschimbata sau variatia ofertei este nula.

Grafic, aceste forme ale ofertei sunt reprezentate in fig. 5.21.

Cunoasterea elasticitatii ofertei prezinta importanta pentru agentii economici. Coeficientii sai ne permit sa comparam reactiile acesteia pe diferite piete, la schimbarea nivelului preturilor. Ei reflecta posibilitatea adaptarii ofertei la cerere.

Factorii cei mai importanti care determina elasticitatea ofertei sunt:

1. Costul de productie - cand acesta creste, elasticitatea ofertei scade si invers.

2. Factorul timp - care joaca un rol foarte important in realizarea extinderii ofertei. In asa numita perioada a pietei caracterizata printr‑o durata foarte scurta de timp, modificarea pretului are loc ca urmare a variatiei cererii, oferta ramane inelastica. Intr‑o perioada scurta de timp, se poate modifica numai factorul variabil, in special munca, ceea ce imprima ofertei un caracter inelastic. Pe perioada lunga, toti factorii devin variabili, producatorii putand spori oferta printr‑un proces investitional sustinut, oferta devenind elastica.

3. Gradul de mobilitate a factorilor de productie. Cu cat gradul de mobilitate a factorilor de productie de la productia unui bun la productia altui bun este mai mare, cu atat va fi mai mare elasticitatea ofertei bunului respectiv.

4. Posibilitatile de stocare a bunurilor si costurile aferente acesteia. Daca bunurile pot fi depozitate si pastrate o perioada de timp, elasticitatea ofertei acestora creste si invers, cand posibilitatile de stocare sunt reduse sau lipsesc, oferta devine inelastica. Costurile aferente stocarii se adauga la costul produsului, influentand prin aceasta si elasticitatea ofertei.

Concepte de baza