PIATA FORTEI DE MUNCA

PIATA FORTEI DE MUNCA

Cuvinte cheie: ocupare,    somaj

Piata fortei de munca se defineste ca ansamblul relatiilor economice cu privire la angajarea si utilizarea fortei de munca in scopul realizarii echilibrului dintre necesitatile de resurse de munca ( la angajator) si posibilitatile pentru acoperirea    lor ( ale indivizilor).

Prin intermediul ei se realizeaza totodata orientarea corecta a utilizarii resurselor de munca ale unei tari. Pentru aceasta, pe piata fortei de munca vor trebui sa aiba loc adoptarea si aplicarea unor masuri de protectie a posesorilor acestei marfi speciale care este forta de munca. Rolul pietei fortei de munca este dat de functiile pe care aceasta le indeplineste:

Asigura echilibrul dintre oferta si cererea de forta de munca;

Asigura utilizarea eficienta a fortei de munca;

Stabileste si pune in practica un sistem de masuri de protectie sociala.

Ca principale trasaturi ale pietei fortei de munca se remarca:

- este o piata care genereaza influente slabe asupra celorlalte piete, dar care care este puternic influentata din partea lor;

- raportul cerere / oferta se manifesta specific acestei piete, in sensul ca tot timpul oferta este mai mare decat cererea de forta de munca;

- interventia statului pe aceasta piata este continua si din ce in ce mai mare, comparativ cu restul pietelor.

Cererea de forta de munca include acele relatii prin care se stabileste volumul fortei de munca precum si structurarea ei pe profesii si niveluri de calificare, corespunzator ramurilor economiei nationale. Cererea de forta de munca este in principal influentata de volumul productiei stabilit a se obtine (cu influenta direct proportionala asupra volumului fortei de munca necesar) si de productivitatea muncii (cu influenta invers proportionala), intre acestia existand o relatie de tipul T a Q/ W unde T reprezinta volumul fortei de munca necesare; Q reprezinta volumul productiei si W productivitatea muncii.

Oferta de forta de munca este constitutita din populatia apta de munca la care se adauga / scade soldul migrator aferent perioadei respective. Aceasta difera pe ramuri, in functie de structurile profesionale formate in cadrul procesului de invatamant.

In cadrul unei economii nationale se urmareste echilibrarea permanenta a raportului cerere / oferta de munca, drept pentru care se actioneaza in urmatoarele directii:

- determinarea riguroasa a necesarului de forta de munca de catre unitatile economice;

- stimularea crearii de noi locuri de munca;

- modelarea directa / remodelarea structurii profesionale a populatiei prin intermediul invatamantului;

- crearea unui sistem modern si eficient de reorientare / recalificare a fortei de munca din sectoarele neproductive;

- folosirea relatiilor internationale pentru valorificarea in alte tari a surplusului de forta de munca.

In momentul in care nu exista concordanta intre nivelul cererii de forta de munca si nivelul ofertei societatea se confrunta cu fenomenul numit somaj. Acesta este un fenomen determinat de cauze obiective precum:

manifestarea progresului stiintifico-tehnic, reflectata prin cresterea productivitatii muncii;

concurenta din cadrul ramurilor economice care duce la falimentarea agentilor economici care nu fac fata acesteia;

dezvoltarea ciclica a economiei de piata.

In functie de factorul care a influentat aparitia somajului se deosebesc urmatoarele tipuri de somaj:

somaj tehnologic (cauzat de progresul stiintifico-tehnic);

somaj ciclic (cauzat de dezvoltarea ciclica a economiei de piata);

somaj structural (urmarea schmbarilor din cadrul structurii activitatilor economice);

somaj frictional (inregistrat in cazul persoanelor care isi schimba locul de munca sau se angajeaza pentru prima data).

Potrivit legii, in categoria somerilor sunt incluse persoanele care si-au pierdut locul de munca, cu respectarea urmatoarelor conditii;

- sa fie inscrise la Oficiul Fortelor de Munca;

- sa nu fi pierdut locul de munca pentru abateri disciplinare;

- sa fie apte de munca (in varsta de munca);

- sa nu aiba un venit verificabil.

Pentru cunoasterea nivelului somajului dintr-o tara se folosesc 2 indicatori:

- numarul somerilor inregistrati la Oficiul Fortelor de Munca (nivelul absolut);

- rata somajului calculata ca raport intre numarul de someri si populatia activa a tarii respective (nivelul relativ).

Chiar daca somajul este un fenomen generat de factori cu influenta pozitiva asupra dezvoltarii si functionarii economiei acesta are numeroase consecinte economico-sociale nefavorabile, de aceea se urmareste reducerea dimensiunii lui pana la valoarea ratei naturale a acestuia (4% din totalul populatiei active).

Principalele cai de reducere a somajului:

- racordarea profilului invatamantului la cerintele economiei nationale;

- demararea unor lucrari publice, dezvoltarea serviciilor si atragerea de capital strain pentru crearea de noi locuri de munca;

- acordarea de facilitati agentilor economici care angajeaza someri;

- desfasurarea de cursuri de pregatire si recalificarea a fortei de munca.

Teste de evaluare a cunostintelor

1) Referitor la cererea de munca precizati ce reprezinta si cum se exprima;

2) Explicati sensul in care salariul este considerat atat un cost cat si un venit;

3) Mentionati care este tendinta generala inregistrata de salariu pe termen lung;

4) Precizati caracteristicile ofertei pe piata muncii.