Satisfacerea nevoilor si resursele economice

Satisfacerea nevoilor si resursele economice

Explicarea continutului complex al activitatii economice presupune, in primul rand, cunoasterea si aprofundarea conceptului de nevoi sau trebuinte umane.

Nevoile umane reprezinta preferintele, asteptarile, doleantele, aspira-tiile, respectiv cerintele existentiale ale oamenilor de a fi, de a poseda, de a folosi, de a beneficia sau de a consuma efectiv bunuri si servicii. Ele devin nevoi efective in functie de conditiile de productie existente la un moment dat si de nivelul de cultura si civilizatie al indivizilor si popoarelor. Astfel, oamenii resimt fiecare in felul lor si cu intensitati diferite aceleasi nevoi.

Caracterul subiectiv de natura sociala al trebuintelor este dat de dorintele oamenilor de a poseda si consuma bunuri si servicii.

De fapt, cand o anumita nevoie este recunoscuta ca fiind indispensabila membrilor unui grup sau unei colectivitati, atunci respectiva nevoie devine o nevoie sociala.

Asadar: Nevoia sociala constituie ansamblul nevoilor a caror satisfacere este considerata de membrii unei colectivitati ca fiind indispensabila pentru asigurarea unui nivel si stil de viata, adaptate nivelului de dezvoltare si statutului grupului".

Iata de ce, transformarea nevoilor in cerinte efective de consum este conditionata, cu deosebire, de capacitatea societatii de a produce mai mult si de calitate superioara,    dar cu un efort mai redus, adica cu un volum de resurse mai mic.

Pe acest considerent, nevoile nu sunt identice cu cererea de consum. Ele au o sfera mult mai larga de cuprindere, in sensul ca nevoile includ si o serie de trebuinte care pot fi satisfacute in cadrul economiei casnice, mediului natural si social, fara o prestatie prealabila.

Concluzionand, nevoile reprezinta un atribut al naturii umane exprimate ca dorinte ale omului de a dobandi factori de satisfactie existentiala: obiecte materiale, servicii, imagini, valori spirituale etc.

J. Brmond, A. Gldan, Dictionar economic si social", p. 274, Editura Expert, Bucuresti, 1995

Diversitatea nevoilor umane permite gruparea lor dupa un ansamblu de criterii.

In functie de tripla natura a fiintei umane - biologica, sociala si rationala - nevoile se clasifica in:

nevoi fiziologice sau biologico-materiale, denumite si nevoi primare;

nevoi sociale;

nevoi spiritual-psihologice si moral-civice.

Daca ne raportam la idealurile si valorile societatii democratice, nevoile se grupeaza astfel:

nevoi pentru mentinerea organismului cu mijloace de subzistenta: hrana, imbracaminte, incaltaminte, locuinta etc;

nevoi de pace si securitate a persoanei;

nevoi de factori a unui mediu natural si social nepoluat, optim pentru o viata sanatoasa;

nevoi sociale de colaborare, de viata de familie, de asociere, de comunicare libera, neingradita, de libertate si independenta;

nevoi de stima si respect, concretizate in nevoi de reputatie si de afirmare socio-profesionala;

nevoi de participare sociala libera si democratica a fiecarui individ la viata social-politica si economica;

Prin natura lor, trebuintele umane se definesc prin unele trasaturi, dupa cum urmeaza:

nelimitate ca numar;

limitate in capacitate, deoarece satisfacerea unei nevoi face necesara consumarea unei cantitati date dintr-un bun;

concurente, in sensul ca o nevoie nu    poate sa se dezvolte decat in detrimentul celorlalte nevoi;

complementare. Satisfacerea unei nevoi atrage dupa sine satisfacerea altor nevoi;

nevoile sunt conditionate atat obiectiv de nivelul de dezvoltare a societatii, cat si subiectiv de nivelul de constiinta a fiecarui individ;

cunosc un proces continuu de multiplicaresi diversificare;

nevoile reprezinta motorul dezvoltarii societatii.

Derularea oricarei activitati umane impune cu necesitate utilizarea unor resurse economice.

Defininde-le, resursele economice reprezinta ansamblul elementelor materiale si umane, reale si simbolice, care pot fi atrase si utilizate pentru a produce bunuri si servicii in scopul satisfacerii trebuintelor umane.

In functie de sursa de provenienta, resursele se grupeaza in:

resurse primare sau originare: potentialul natural-geografic si resursele umane;

resurse derivate. Ele sunt formate pe baza resurselor primare, fiind rezultate utile ale activitatii umane si includ masini, agregate, echipamente, instalatii, combustibili, stocuri de materii prime si semifabricate.

In cea mai generala clasificare, resursele pot fi:

resurse natural-materiale;

resurse umane;

resurse informationale.

Resursele natural-materiale cuprind atat resursele naturale primare, cat si pe cele derivate.

Dupa durata folosirii, resursele naturale se clasifica in:

resurse epuizabile sau neregenerabile (zacaminte de combustibil fosil si mineral);

resurse inepuizabile sau regenerabile, denumite si resurse reproductibile (pamant, aer, apa).

Dupa posibilitatile de refolosire, resursele naturale se structureaza astfel:

resurse recuperabile;

resurse partial recuperabile;

resurse nerecuperabile (energetice).

Resursele umane reflecta potentialul de munca. Ele includ oamenii cu potentialul lor fizic, biologic, intelectual si educational.

Mai recent, in literatura de specialitate s-a impus conceptul de capital uman: stocul de cunostinte profesionale, capacitati intelectuale, deprinderi, abilitati.

Resursele informationale sunt produsul primar al cercetarii stiintifice, concretizat in inovatiile capabile sa se transforme in noi produse.

In prezent, resursele informationale, in calitate de factor de productie si sursa decizionala, joaca un rol determinant si decisiv in viata social-economica.

Trasatura definitorie a resurselor este raritatea, adica sunt insuficiente in raport cu trebuintele umane nelimitate.

De fapt, raritatea resurselor se manifesta ca o lege obiectiva a economiei.

Caracterul limitat al resurselor economice necesita utilizarea lor rationala, eficienta in sensul minimizarii consumului acestora, in scopul maximizarii rezultatelor utile.