Sistemul de indicatori (agregate) macroeconomici (SAM)

Complexitatea economiei nationale face necesara utilizarea unui sistem de indicatori sau agregate, nefiind posibila caracterizarea sa printr-un singur indicator.

Principalul sistem ar putea fi sintetizat in:

1. Sistemul care caracterizeaza potentialul economic (resurse naturale, tehnico-material si capitalul uman).
2. Sistemul care caracterizeaza rezultatele activitatii economice ca urmare a folosirii potentialului economic.

In categoria indicatorilor de rezultate la nivel macroeconomic intra :PIB, PIN, PNB, PNN, VN, VND ca nivel, dinamica, structura si mod de utilizare.

3. Sistemul care caracterizeaza eficienta utilizarii factorilor de productie se au in vedere atat eficienta fiecarui factor cat si eficienta de ansamblu, folosind indicatori partiali si indicatorii sintetici.
4. Sistem al caracterizarii nivelului de trai si calitatii vietii.
5. Subsistemul care caracterizeaza mediul inconjurator.
6. Subsistemul care caracterizeaza participarea tarii la circuitul mondial.

SAM trebuie sa asigure pe de o parte caracterizarea fiecarui subsistem iar pe de alta parte sa contribuie la caracterizarea proportiilor si corelatiilor care caracterizeaza sistemul macroeconomic.

Sistemul care caracterizeaza potentialul economic

Acest subsistem da posibilitatea stabilirii nivelului (marimii), dinamicii, structurii fiecarui element al potentialului si pe aceasta baza sa asigure caracterizarea modului in care este asigurat cu factorii necesari.

Elementele potentialului economic le regasim in componenta avutiei nationale.

AVUTIA NATIONALA SI PRINCIPALELE SALE COMPONENTE

Avutia nationala - reprezinta totalitatea resurselor materiale si spirituale existente in societate la un moment dat. In esenta A.N. este rezultatul acumularii facute de popor in timp, ea gasindu-se intr-o stransa legatura cu productia.

Avutia acumulata exprimata valoric este formata din urmatoarele elemente:

mijloace fixe (FF - fonduri fixe);

mijloace materiale circulante (MC);

bunuri de folosinta indelungata aflate la populatie.

Masurarea statistica a avutiei intampina dificultati generate de complexitatea acesteia, complexitatea care se reflecta si in faptul ca nu exista o opinie privind definirea avutiei.

Un factor determinant al dezvoltarii economico-sociale a unei tari il constituie potentialul uman de care dispune.

Pentru a putea determina marimea, structura si utilizarea resurselor de munca de care dispune societatea la un moment dat sau pe o perioada, este necesar sa luam in discutie o serie de indicatori care se folosesc in economie.

Populatia activa (PA) din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele de 14 ani si peste care in perioada de referinta au constituit forta de munca disponibila (utilizata sau neutilizata) pentru producerea de bunuri si servicii in economia nationala. Populatia activa cuprinde populatia ocupata si somerii.

Populatia ocupata (PO) in mod curent (de moment) cuprinde toate persoanele de 14 ani si peste care au desfasurat in perioada saptamanii de referinta o activitate economica sau sociala producatoare de bunuri sau servicii de cel putin o ora, in scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficii. Normele internationale prevad criteriul "de cel putin o ora" pentru persoanele ocupate, din mai multe motive:

pentru a putea cuprinde si activitatile cu timp redus, ocazionale sau sezoniere;

pentru a asigura corelatia intre timpul de lucru si volumul productiei;

pentru a defini "somajul " ca o lipsa totala a muncii;

pentru a masura dimensiunile reale ale sub folosirii fortei de munca.

In categoria persoanelor ocupate avem:

Salariat - este considerata persoana care-si exercita activitatea pe baza unui contract de munca intr-o unitate economica sau sociala - indiferent de forma ei de proprietate - in schimbul unei remuneratii sub forma de salariu, platii in bani sau in natura, sub forma de comision etc. Cu acest statut au fost inregistrati si militarii in termen.

Patron - este persoana care-si exercita ocupatia (meseria) in propria sa unitate (societate comerciala, intreprindere, agentie, atelier, magazin, birou, ferma etc.), pentru a carei activitate are angajati unul sau mai multi salariati. In aceasta categorie sunt inclusi si patronii care sunt, in acelasi timp, salariatii in intreprinderea proprie ca si titularii de contracte de locatie de gestiune sau de concesiune care folosesc salariati.

Lucrator pe cont propriu - este persoana care-si exercita activitatea fie in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu (caruta, tractor, instrument muzical etc.), fie pe baza pregatirii sale profesionale (meditator, contabil etc.) dar nu are angajati nici un salariat, putand fi sau nu ajutat de membrii familiei, neremunerati. Sunt incadrati cu acest statut intreprinzatorii independenti (vanzatori ambulanti, meditatori, femei care ingrijesc copii, carausi, taximetristi particulari etc.), liber profesionistii (muzicanti ambulanti, artisti plastici, avocati), zilieri ocazionali, colaboratori care lucreaza - in unitatile de stat sau private - pe baza unui contract civil (de serviciu, colaborare, conventie) sau a unei intelegeri, titularii de contracte de gestiune, sau de concensiune care nu folosesc salariati, agricultorii individuali sau care lucreaza in asociatii agricole.

Lucrator familial neremunerat - este persoana care-si exercita activitatea intr-o unitate economica familiala condusa de un membru al familiei sau o ruda, pentru care nu primeste remuneratie sub forma de salariu sau plata in natura. Gospodaria taraneasca (agricola) este considerata o astfel de unitate. Daca mai multe persoane dintr-o gospodarie lucreaza in gospodaria agricola proprie, una dintre acestea - in general capul gospodariei - este considerat lucrator pe cont propriu, iar ceilalti lucratori familiali neremunerati.

Populatia inactiva din punct de vedere economic include toate persoanele de 14 ani si peste care au declarat ca nu au desfasurat o activitate economica sau sociala, nefiind ocupate si care nu indeplinesc nici cele trei conditii pentru a putea fi considerate someri.

Marimea resurselor de munca la un moment dat se obtine printr-o egalitate de balanta.

Indicatorii care exprima rezultatele economiei la nivel macroeconomic

Indicatorilor cei mai importanti care exprima rezultatele economiei la nivel macroeconomic sunt:

PIB, PIN, PNB, PNN, VN si VND

Produsul intern (PI) - exprima valoarea bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici care-si desfasoara activitatea in interiorul tarii in decursul unei perioade (1 an).

PI poate fi atat de natura bruta (PIB) cat si de natura neta (PIN)

Produsul intern brut (PIB) - exprima valoarea bruta a bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici care-si desfasoara activitatea in interiorul tarii in decursul unei perioade (1 an)

Pentru evaluarea PIB se folosesc 3 metode, fiecare oferind informatii care stau la baza unui anumit tip de analiza economica.

Metoda de productie(valorii adaugate brute)

Aceasta metoda consta in masurarea si in evidentierea valorii adaugate brute (VAB_i) create de factorii de productie in toate unitatile din interiorul tarii producatoare de bunuri si servicii.

O alta metoda ar fi conform careia PIB se determina ca diferenta dintre PGB si CI

Unde: PGB - exprima valoarea bunurilor si serviciilor produse.

CI = bunurile produse si folosite pentru producerea altor bunuri si servicii.

Calculul de fapt se foloseste pe ramuri ale economiei nationale.

Calculul dupa aceasta metoda este important deoarece da posibilitatea stabilirii contributiei ramurilor la stabilirea PIB. Se foloseste la p.f.

Metoda utilizarii productiei finale (metoda cheltuielilor) - in acest caz PIB se determina pe baza componentelor care exprima utilizarea finala a productiei.

Unde:

a)      consumul privat al populatiei Cpv - exprima valoarea bun. si serv. achizitionate de populatiei pentru consum. Cuprinde pe langa bunurile cumparate pe pata si bunurile care formeaza autoconsumul, pe considerentul ca daca bunurile nu ar fi consumate din bunurile proprii, atunci ar trebui sa fie cumparate de pe piata. In cazul Cpv ca element al PIB nu cuprinde toate b. si s. care intra in consumul populatiei, unele din acestea fiind greu de identificat (serviciile casnice).

b)      consumul public - Cpb - cuprinde bunurile produse si achizitionate de institutiile sectorului public pentru ca acestea sa-si desfasoare activitatea. Pentru aceste activitati institutiile publice achizitioneaza bunurile produse.

c)      investitii brute sau formarea bruta a capitalului -Ib - exprima bunurile de capital respectiv bunurile de capital fix pentru inlocuirea celor consumate si largirea capitalului fix si bunuri de capital circulant care mareste stocul.

Ib Am - amortizare - pentru inlocuirea capitalului fix consumat

IN - investitii nete sau formarea neta pentru cresterea capitalului

D capitalului circulant

D capitalului fix

IB = IN +A

Acest indicator evidentiaza in mod distinct utilizarea bunurilor si serviciilor finale pentru largirea capitalului.

Ex. 50 cf (avut) - 5 (difecte), 20 (cumparat), din 20(cumparate) 5 sunt (pt inlocuire) si 15 (nete - pentru largire)

d)      exportul net EXN= Ex - Imp deoarece primele 3 elemente ofera produsele total achizitionate care pot proveni din productie interna sau din import. In acelasi timp sunt bunuri produse in afara care sunt exportate si care nu sunt cuprinse in cei 3 indicatori, iar pentru ca urmarim ce sa produs doar la noi in tara, este necesar sa calculam

EXN=EX-Imp

Acest element corecteaza fiecare din cele 3 elemente

Calculul pentru aceasta metoda da posibilitatea stabilirii:

PIB din punct de vedere a utilizarii b. si s. care il compun de posibilitatea utilizarii consumului populatiei.

procesului investitional

impartirii PIB-ului din punct de vedere material in bunuri de consum sau bunuri de productie si corelatie.

Metoda veniturilor (repartitiei) - aceasta metoda da posibilitatea evaluarii PIB pornind de la fluxurile de venituri si cheltuieli. Importanta metodei este data in principal de faptul ca arata modalitatea in care se distribuie veniturile dintre posesorii factorilor de productie. Elementele care sunt luate in considerare sunt:

PIB_pp =RFM+Dv+Db+R + Vn +Am

Unde:

a)      RFM - compensarea factorului munca (salarii, impozite pe salarii, contributia la fondul social, contributii la fondul de somaj, prime., etc.)

b)      R - rente - proprietarul factorului funciar

c)      D- dobanzi - pentru factorul banesc.

d)      V- venitul proprietarului (al unitarilor care nu sunt incorporate) venitul micului proprietar)

e)      Pr. - profitul corporatiilor (a societarilor mari)

impozit pe profit

profitul nedistribuit (retinut pentru dezvoltare)

dividende - pentru actionari

f)        A- amortizarea alocatia pentru capitalul fix

g)      IIN - impozite indirecte nete - (drepturi si taxe de import taxe vamale + taxe nete atribuite bunurilor si serviciilor)

Indicatorii de rezultate pot fi exprimati la pretul pietei (p.p) sau la pretul factorilor de productie (p.f.). Pentru analiza structurii pe ramuri, deci in stabilirea contributiei, fiecarei ramuri, pentru stabilirea PIB este indicat sa se foloseasca indicatorii exprimati la p.f. altfel sistemul de IIN pot mari artificial productia intr-o ramura, astfel structura pe ramuri fiind deteriorata.

Trecerea de la pf la pp se face prin IIN

(Nota: X - PIB, PIN, PNB , PNN)

Unde IIN = II - Subventii de exploatare

Cele 3 metode de calcul trebuie sa conduca in principiu la acelasi rezultate, utilizarea lor conduce insa la rezultate diferite.

Aceste diferente se datoreaza surselor diferite de formulare imperfecte a unor date primare. Egalizarea prin cele 3 metode se face printr-un element cu denumirea discripanta statistica. Care estimeaza toate erorile de masurare generate de o anumita metoda.

Ceilalti indicatori macroeconomici pot fi determinati in principiu dupa aceeasi metoda. In practica obtinem ceilalti indicatori pornind de la PIB si facand corelatiile necesare pentru a trece la: PIN, PNB , PNN si VN.

In analiza economica nu se calculeaza doar PIB

PIN = PIB - A (alocatia pentru consumul capitalului fix)

Preturile sunt formate din cost (are ca element si A) + profit.

Alti indicatori de rezultate macroeconomice se obtin in practica pornind de la PIB calculat dupa metoda veniturilor.

(Obs. Pentru tarile care calculeaza PNB calculul se face la baza lui)

PIN - exprima valoarea neta pe piata a bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economic interni in decursul unei perioade de timp.

Daca vom considera structura materiala privind utilizarea finala a acestui indicator aceasta cuprinde:

PNB - exprima valoarea bruta pe piata a bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economic nationali in decursul unei perioade. Se poate calcula dupa una din cele trei metode adoptate la PIB.

Daca pornim de la PIB

Unde: SVABS (soldul VAB in raport cu strainatatea )= Valoarea bunurilor si serviciilor finale produse de agentii nationali in strainatate - valoarea bunurilor si serviciilor produse de agentii straini din interiorul tarii.

PNN - exprima valoarea neta pe piata a bunurilor si serviciilor produse de agentii economic nationali in decursul unei perioade de un an.

SVANS (veniturile dintre agentii economici si Patrimoniul ale agentilor economi din strainatate - veniturile din activitatea economica si patrimoniul agentilor straini din interiorul tarii)

Atat PIN cat si alti indicatori pot fi evaluati la pf

PINpf = PIN pp -IIN

PNNpf = PNNpp -IIN

Venitul national (VN) ~ PNNpf - exprima veniturile care revin factorilor de productie (posesorilor factorilor de productie) pentru participarea la activitatea economica. Evidentiaza repartitia primara a veniturilor (prin intermediul impozitelor si taxelor ) si in general a transferurilor efectuate de stat, are loc redistribuirea veniturilor.

Alaturi de acesti indicatori se calculeaza Venitul national Disponibil si Venitul Personal, indicatori care pe langa rezultatele activitatii economice sunt influentati si de procesele redistribuirii veniturilor.

VND - reprezinta totalitatea veniturilor care raman la dispozitia populatiei dupa ce sunt realizate transferurile cu restul lumii.

S.T.S. - Soldul transferurilor cu restul lumii

Venitul disponibil (VD) - venitul de care dispune populatia pentru consum sau economisire

VD = VP - impozite si taxe de populatie

CONSUM

VD

ECONOMISITA -- INVESTITIE

Venitul Personal -VP - exprima totalitatea veniturilor care revin populatiei, ca agent economic cuprinde veniturile pentru participarea la activitatea economica in calitate de posesori al activitatii

Se calculeaza pornind de la VN

Unde: Imp.pop- impozite, contributii catre stat

Vp - transferurile sau dobanzile platite de catre guvern (pensii, burse, ajutoare) (neevidentiate in VN)

Sistemul de indicatori ce masoara si analizeaza eficienta economica

Elaborarea sistemului de indicatori ai eficientei porneste de a complexitatea conceptului, de la necesitatea caracterizarii cat mai complete a acestui concept. Pentru aceasta se impune sa se calculeze atat indicatori statistici care sa exprime eficienta fiecarei categorii de resurse
(fonduri fixe, stocuri de materiale, forta de munca) folosite in activitatea de productie, numiti indicatori partiali de eficienta, cat si indicatorii globali de eficienta, care sa exprime sintetic eficienta tuturor resurselor folosite (eficienta cheltuielilor facute cu toate categoriile de resurse).

Prezentat succint, sistemul de indicatori ai eficientei economice cuprinde urmatoarele grupe de indicatori:

A. Indicatorii generali ai eficientei productiei sociale:

• Produsul intern brut sau net care revine la 1000 lei resurse alocate si consumate (Rc)

• Economia relativa de resurse: (Economia Fond fixe; EcM consumului de materiale; EcT fortei de munca)

EcF=F₁ - F₀*I_q

EcM=M₁ - M₀*I_q

EcT=T₁ - T₀*I_q   

• Rentabilitatea resurselor folosite (B- beneficiul, profitul)

- rentabilitatea fondurilor fixe

- rentabilitatea mijloacelor circulante materiale

- rentabilitatea productiei

• Cheltuieli de productie la 1000 lei PIB

2. Indicatorii sintetici ai eficientii utilizarii (folosirii) mijloacelor fixe (FF).

Eficienta se determina conform relatiei:

efect/efort - si exprima eficienta utilizarii mijloacelor fixe si arata rezultatul obtinut la 1 lei sau 1000 lei m.f.

sau efort/ efect - si exprima necesarul de m.f si arata m.f. necesare pentru a obtine 1leu sau

1000 lei productiei

Efectul (rezultatul ) il v-om nota la:

nivel de ramura - VABi (valoarea adaugata bruta)

nivelul economiei nationale - åVAB_i = PIB

Efortul (resurse de productie in cazul dat fiind mijloacele fixe ) le v-om nota la:

nivel de ramura - F_i

nivelul economiei nationale - åF_i

Eficientei utilizarii mijloacelor fixe relatia - efect/efort

a)      la nivel de ramura

b)      la nivelul economiei nationale

Prin urmare a nivelul economiei nationale, eficienta fondurilor fixe se poate obtine si ca o medie aritmetica ponderata a eficientei ramurilor.

Necesarul de fonduri fixe relatia - efort/ efect

Daca exprimam eficienta prin necesarul de m.f. atunci vom avea (efort/ efect) (NF)la :

a)      la nivel de ramura

b)      la nivelul economiei nationale

unde: YVAB =VAB/SVAB_i - reprezinta structura pe ramuri a PIB

Prin urmare la nivel national - se poate calcula necesarul de fonduri fixe si ca o medie aritmetica ponderata a necesarul a nivelul ramurilor.

Pentru fundamentarea necesarului de fonduri fixe se utilizeaza preturile curente (efective).

Indicatorii analitici ai folosirii fondurilor fixe

La ce folosesc (modul in care se foloseste utilajul energetic si cel de productie)

a)      sistemul de indicatori

ind. Folosirii extensive T- timp

ind. Fol intensive P- putere

ind fol integrale

Dinamica eficientei

In dinamica trebuie asigurata comparabilitatea din punct de vedere a preturilor folositi pentru indicatorii de rezultate si indicatorii care exprima mijloacele fixe, astfel pentru caracterizarea dinamicii eficientei, utilizarii fondurilor fixe se folosesc preturile comparate (sau constante).

Dinamica eficientei fondurilor fixe este pusa in evidenta cu ajutorul indicilor

sau

Ne arata daca: I^PIB>I^F o crestere a eficientei >1 sau 100%, astfel EF₁ > EF₀

Indicatori ai eficientei folosirii fortei de munca

Indicatorii productivitatii muncii

Nivelul productivitatii muncii se masoara direct prin raportul dintre productia obtinuta si cantitate de timp de munca consumata pentru producerea ei. In mod indirect se poate masura pornind de la consumul de timp de munca pe unitatea de produs fata de care productivitatea muncii se gaseste intr-o relatie de inversa proportionalitate.

unde; Q- volumul productiei;

T- timpul de munca cheltuit pentru intreaga productie;

w - nivelul productivitatii muncii;

t - cheltuielile specifice de timp de munca pe unitate de produs. Prin urmare, cresterea productivitatii muncii se poate asigura fie prin sporirea productiei cu aceeasi cheltuiala de timp de munca, fie prin reducerea timpului de munca consumat pe unitate de produs.

Pentru cunoasterea productivitatii muncii in agricultura se impune examinarea celor doua elemente care participa la calcul: productia si timpul de munca consumat.

Legatura dintre cele doua formule se realizeaza prin relatia T=t*Q

Se poate demonstra cu usurinta ca daca w₁ > w₀, respectiv t₁ > t₀.

Rezulta ca cele doua variabile w _i , t _i pot fi analizate independent, fiecare

Indicatori ai eficientei folosirii resurselor materiale (mijloacelor) circulante

Relatia effort/efect - volumul valori al mijloacelor materiale circulante consumate pentru obtinerea a 1000 lei PIB

Energointensivitatea / consumul de energie primara )echivalent huila) ce revine la 1000 lei PIB sau VN.

Electrointensivitatea - consumul de energie electrica in kWh pentru obtinerea unei unitati PIB sau VN

matalointensivitatea - consumul integral de metale pe o unitate monetara PIB sau VN

Indicatori ai eficientei folosirii fondurilor fixe si a investitiilor.

Nivelul si dinamica eficientei fondurilor se afla sub incidenta urmatorilor factori de influenta:

structura de ramura;

proportia fondurilor fixe active;

durata de serviciu si sistemul de amortizare practicat;

costul inzestrarii tehnice a muncii;

starea fizica si gradul de reinnoire a fondurilor fixe. La nivel de agent economic cresterea eficientei folosirii fondurilor fixe tine de toate posibilitatile utilizarii intensive si extensive a acestora.

4. Indicatorii nivelului de trai si calitatea vietii al populatiei

Sistemul de indicatori ai nivelului de trai se poate structura in 3 grupe:

Indicatorii generali ai nivelului de trai in care se include:

- indicatorii care exprima nivelul si dinamica PIB si a AN.

Indicatorii care caracterizeaza direct nivelul de trai al populatiei

a)    indicatorii consumului de bunuri si servicii de catre populatiei

b)    indicatorii veniturilor si ai puterii de cumparare

c)    indicatorii nivelului cultural al populatiei

d)    ai gradului de urbanizare

e)    ai gradului de ocupare a populatiei si folosirii timpului liber

f)     indicatorii calitatii mediului inconjurator.

Indicatorii efectelor nivelului de trai al populatiei.

indicatorii demografic (rata moralitatii si durata medie a vietii).

indicatorii veniturilor si ai puterii de cumparare

Principala sursa de venit al populatie il constituie salariul. In practica acesta este de doua tipuri brut si net. In statistica insa ne intalnim cu doua denumiri:

a) Salariul nominal brut - care reprezint totalitatea sumelor si avantajelor primite de angajati in contrapartida muncii depuse:

Sal. Net - reprezinta sal brut diminuat cu totalul retinerilor

b) Salariul real din perioada curenta exprima puterea de cumparare a salariului nominal intr-o perioada de referinta (0)

Pentru a observa modificarile puterii de cumparare al salariului nominal aplicam IPC (indicele preturilor de consum). El reprezinta unul din principalii indici de masurare a inflatiei.

Dinamica:

sau

IPC - exprima modificarea medie a preturilor si tarifelor la bunurile si serviciile care intra in consumul populatiei.

Calculul IPC se bazeaza pe datele obtinute din doua cercetari speciale: inregistrarea preturilor si tarifelor marfurilor si serviciilor de consum si ancheta integrata in gospodarii din care se obtin date privind: cheltuielile medii pe o gospodarie pe cele trei grupe de marfuri si servicii mentionate anterior.

Esantionul este format din circa 3600 de gospodarii.

Nomenclatoare utilizate in calcularea IPG

Masurarea evolutiei preturilor de consum prin IPC, presupune construirea unor nomenclatoare prin care se definesc produsele si serviciile pentru care se urmareste evolutia preturilor, localitatile si punctele de vanzare a marfurilor si serviciilor. Nomenclatoarele produselor si serviciilor, localitatilor si al punctelor de vanzare nu sunt 'liste' exhaustive ci reprezinta esantioane reprezentative pentru colectivitatile generale respective.

l. Nomenclatorul de marfuri si servicii reprezentative este de cea mai mare importanta pentru construirea IPC. La construirea nomenclatorului de marfuri si servicii se porneste de la cateva cerinte de baza, din care mentionam:

grupele de marfuri sa fie cat mai omogene din punct de vedere al utilizarii, destinatiei, variatiei de preturi;

sortimentele unui produs sa aiba preturi relativ apropiate astfel incat sa poata fi sub substituite;

sortimentele cuprinse sa se gaseasca in mod curent pe piata.

Nomenclatorul de marfuri si servicii care sta la baza culegerii preturilor si tarifelor este structurat pe grupe, subgrupe, produse, sortimente.

2. Nomenclatorul localitatilor se stabileste pornind in principal de la volumul vanzarilor de marfuri si servicii, numarul populatiei din aceste localitati, respectarea raportului urban/rural si reprezentativitatea zonelor geografice.

Nomenclatorul localitatilor unde se inregistreaza preturile si tarifele in vederea calcularii IPC s-a stabilit astfel incat sa cuprinda un numar reprezentativ de orase si municipii care acopera teritoriul tarii din punct de vedere al structurii cheltuielilor populatiei.

Nomenclatorul punctelor de vanzare are la baza cateva criterii fundamentale si anume:

daca acelasi produs se gaseste si se vinde la preturi diferite la magazine de stat si particulare, de acelasi tip, inregistrarea se va face la unitatea unde se vand cantitatile mai mari din sortimentele reprezentative;

daca volumul vanzarilor la un anumit sortiment intr-o unitate privata este aproximativ acelasi cu cel al unei unitati de stat, se va include in esantion unitatea particulara;

punctele de vanzare unde se culeg date privind preturile respectiv tarifele sunt fixe, pentru a putea asigura continuitatea si comparabilitatea datelor.

Asa cum s-a mentionat, in practica statistica curenta s-au impus indicele de tip Paasche si indicele de tip Laspeyres. IPC se construieste, in statistica internationala cel mai adesea ca un indice de grup cu ponderi din perioada de baza (de tip Laspeyres) si m putine cazuri cu ponderi din perioada curenta (de tip Paasche).

In Romania dupa 1990, IPC se calculeaza ca un indice de tip Laspeyres:

unde:

p_i0q_i0 - cheltuielile de consum ale populatiei cu cantitatile cumparate in perioada de

baza;

p_i1q_i0 - cheltuielile de consum ale populatiei cu cantitatile cumparate in perioada de

baza, dar la preturile perioadei curente.

Indicatorii din numaratorul si numitorul IPC mai pot fi interpretati astfel:

S p_i0q_i0 - cheltuielile din perioada de baza cu esantionul de bunuri cuprinse in cos;

S p_i1q_i0 - cheltuielile din perioada curenta cu cosul de bunuri din perioada de baza.

Optiunea pentru un indice de tip Laspeyres, in vederea masurarii evolutiei preturilor de consum se fundamenteaza in principal pe cateva avantaje ale acestui tip de indice comparativ cu indicele de tip Paasche:

fiind construit cu ponderi constante permite construirea unui sir de indici, fiecare indice fiind comparabil cu oricare alt indice de preturi cuprins in serie;

este simplu si usor de calculat si permite trecerea cu usurinta de la indici cu b; fixa la indici cu baza in lant;

necesita doar culegerea datelor privind preturile din perioada curenta sortimentele cuprinse in esantion ( p_i1 ).

In practica, IPC nu se calculeaza ca un indici de grup agregat, ci ca un indice mediu aritmetic, de forma:

unde:

- ponderea cheltuielilor cu sortimentul i in cheltuielilor sau coeficientul de ponderare a indicilor individuali

p_io, p_i1 pretul sortimentului i in perioada de baza respectiv in perioada curenta.

Structura cheltuielilor totale de consum pe categorii de produse %

Construirea indicelui preturilor de consum ale populatiei presupune parcurgerea mai multor etape:

Stabilirea pretului si tarifului mediu la fiecare punct de vanzare pentru fiecare sortiment. Pe baza datelor privind nivelul preturilor nominale inregistrate saptamanal (s), pentru sortimentul (j) din nomenclator, vandute la fiecare punct de vanzare se calculeaza pretul mediu (), respectiv tariful mediu (), pentru fiecare sortiment la punctul de vanzare (k).

a)      Pentru produse alimentare:

b)      Pentru produse nealimentare:

c) pentru servicii

. Stabilirea indicelui pretului si tarifului mediu pe tara pentru fiecare sortiment. Pe baza preturilor medii, respectiv tarifelor medii pe tara, stabilite pentru fiecare sortiment, se calculeaza indicele individual (elementar) al preturilor si tarifelor:

si

Utilizari ale IPC

IPC este, asa cum s-a mentionat, unul din cei mai cunoscuti indici de preturi. Aceasta se datoreaza, pe de o parte, faptului ca multi indicatori se judeca si se coreleaza cu IPC, se calculeaza si se publica lunar, fiind indicatorul cel mai prezent in mass media, pe de alta parte. Principalele utilizari ale indicelui preturilor de consum ale populatiei sunt prezentate in continuare.

l. Masurarea ratei lunare a inflatiei (RI). Stiind ca rate inflatiei reprezinta ritmul de crestere al nivelului general al preturilor, inseamna:

RI = (IPC -1) ^.100

Masurarea ratei inflatiei pe baza IPC este uzuala in statistica internationala. De retinut ca IPC implica numai produsele si serviciile de consum cumparate de populatie, deci elimina celelalte bunuri finale ce compun PIB ( bunuri capitale, bunuri exportate, bunuri produse de sectorul public). Ca atare, poate estima corect evolutia inflatiei numai daca miscarea preturilor bunurilor de consum nu se abate semnificativ de la evolutia preturilor bunurilor ce nu intra in consumul populatiei.

In practica se recurge la masurarea inflatiei pornind de la IPC si nu de la indicele preturilor si serviciilor ce compun PIB, datorita faptului ca PIB se calculeaza pe un interval mai mare, anual si eventual trimestrial.

O masura mai corecta a inflatiei se apreciaza ca fiind modificarea deflaturului PIB. Deflatorul este de fapt indicele preturilor bunurilor si serviciilor ce compun PIB. Este un indice implicit de preturi de tip Paasche, deoarece se obtine dintr-un calcul direct.

Asa cum s-a mentionat, in practica statistica se calculeaza, in general, indici de tip Laspeyres. In cazul PIB se dispune de informatii privind PIB nominal. Tot pe baza sondajului statistic se determina produsul intern brut real (PIB*)

Deflatorul este raportul dintre PIB nominal si PIB real:

Diferentele dintre cei trei indici mentionati pot diferi semnificativ si ca atare si nivelul inflatiei. Astfel, de exemplu, rata inflatiei anuale, masurata pe baza celor trei indici de preturi (IPC, IPP, D) a fost in Romania:

Modificarea anuala (%)[2] 1990 1991 1992 1993 . . . 1997 2005

Deflatorul PIB 13,5 194,3 214,9 211,7 244,2 10,2

IPC 5,1 174,5 210,9 256,1 254,8 9

IPP 26,5 255,8 191,5 165,0 252,7 10,5

Determinarea indicatorilor reali, respectiv exprimarea in preturi constante sau comparabile (deflationare).

Indicatorul care se deflationeaza prin intermediul IPC este consumul privat (CP).

De asemenea, IPC sta la baza calcularii veniturilor reale ale intregii populatii, a salariului real, pensiei reale etc.

Daca in cazul veniturilor reale, acestea se determina ca raport intre veniturile finale sau nete ale populatiei si IPC, in cazul salariului real, este un raport intre salariul mediu net si IPC. Salariul mediu net este raportul dintre fondul de salarii din care s-au eliminat toate componentele ce nu sunt disponibile pentru consum (impozite pe salarii, contributii la asigurari sociale, contributii la fondul de somaj etc.) si numarul mediu de salariati.

Indexarea salariilor, pensiilor, burselor etc. Cresterea preturilor produselor si serviciilor de consum cumparate de populatie afecteaza puterea de cumparare a veniturilor. Prin indexarea veniturilor se urmareste atenuarea influentei cresterii preturilor asupra puterii de cumparare. Cuantumul cu care se indexeaza diferitele categorii de venituri este rezultatul negocierilor dintre sindicate, patronat si guvern.