Teoria echilibrului economic general si formele lui de manifestare

Teoria echilibrului economic general si

formele lui de manifestare

"Un ansamblu economic este in stare de echilibru general, cand rezultanta energiilor de schimbare ale agentilor care il compun este in vecinatatea lui zero" (Fr. Perroux)

"O economie este in echilibru cand mesajele nu induc agentii sa-si schimbe propriile teorii sau obiectivele politice pe care le urmaresc"(F.Hahn)

Din punct de vedere teoretic, echilibrul la nivel macroeconomic reflecta acea stare a economiei in care, toate pietele sunt simultan in echilibru, fara existenta excesului de cerere sau de oferta.

In conditiile economiei de piata, echilibrul economic se manifesta sub forma unei stari proprii pietei, generata de actiunea agentilor economici in calitatea lor de producatori-vanzatori si de cumparatori-consumatori. Agentii economici producatori urmaresc maximizarea profiturilor lor, in timp ce agentii economici consumatori satisfacerea trebuintelor lor. De aici si reiese esenta conceptului de echilibru economic general.

Echilibrul economic general exprima acea stare spre care tinde piata nationala in ansamblul sau (piata bunurilor economice, piata muncii, piata monetara si piata capitalului) caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei agregate, decalajele dintre fortele pietei nedepasind anumite limite considerate normale, nesemnificative pentru producerea de dificultati, de dezechilibre.

Echilibrul economic se manifesta sub o multitudine de forme, care se clasifica dupa anumite criterii:

Dupa modul de manifestare in timp se distinge: echilibrul economic static, care se caracterizeaza prin absenta schimbarilor si este considerat doar o ipoteza, neexistand practic in realitate si echilibrul economic dinamic, ce se manifesta prin modificarea permanenta a raporturilor dintre fortele care se confrunta, concordanta lor realizandu-se in timp, ca tendinta dominanta si care poate fi privit ca un echilibru pe termen scurt (se manifesta in conditiile unor schimbari nesemnificative sau al modificarii unor restrictii posibil de ameliorat pe termen scurt) si pe termen lung (admite posibilitatea schimbarilor in Coate variabilele sistemului, progresul tuturor factorilor de productie, ceea ce presupune depasirea unor dezechilibre temporare prin atragerea unor forte de compensare existente in sistem sau in afara lui);

Din punctul de vedere al sferei de cuprindere (al pietelor Ia care se refera), echilibrul economic poate fi partial si general;

In raport cu nivelurile agregarii economiei nationale se distinge: echilibrul microeconomic, care se refera la nivelul verigilor primare, al agentilor economici si al unitatilor administrativ-teritoriale de baza; echilibrul mezoeconomic,
care se refera la structurile de ramura ,si zone teritoriale (judete, landuri etc); echilibrul macroeconomic, care integreaza agregat primele doua forme de echilibru pe ansamblul economiei nationale si al teritoriului national;

In functie de continutul proceselor economice si de modul de exprimare a rezultatelor se distinge: echilibrul economic material, care exprima acea stare de concordanta relativa intre volumul, structura si calitatea productiei (oferta globala), pe de o parte, si nevoile de consum final si de productie (cerere globala), sub aspect cantitativ, structural si calitativ,
pe de alta parte (de ex., pentru a asigura o anumita cantitate de energie electrica e necesara o cantitate determinata de combustibil, intr-o anumita structura si putere calorica); echilibrul economic valoric, care exprima concordanta relativa intre diferite structuri valorice ale rezultatelor economice, intre acestea si eforturile depuse, si in cadrul caruia se disting urmatoarele forme speciale: echilibrul banesc (monetar), care exprima concordanta relativa dintre expresia baneasca a volumului de bunuri economice existente pe piata si cantitatea de bani aflata in circulatie; echilibrul financiar, care reflecta concordanta relativa intre sursele financiare si necesitatile de plata ale agentilor economici; echilibrul bugetar, care reflecta concordanta relativa intre veniturile si cheltuielile bugetare; echilibrul valutar, care evidentiaza concordanta relativa intre incasarile si platile in valuta; echilibrul resurselor de munca, care exprima concordanta relativa dintre cantitatea, structura si calitatea factorului uman activ disponibil si necesitatile de resurse de munca ale utilizatorilor (mai ales ale unitatilor economice).

In unitatea lor, aceste forme concrete de manifestare a echilibrului economic asigura desfasurarea procesului cresterii economice, concretizat in sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice.

Starea de echilibru economic este o expresie a compatibilitatii, a concordantei relative a deciziilor luate de agentii economici producatori si, respectiv, consumatori, aceasta mentinandu-se intr-o anumita perioada de timp, pana in momentul in care intervin factori perturbatori, cu actiune contrarie. Pentru ca economia unei tari sa se afle in stare de echilibru este necesara respectarea anumitor conditii, in cazul diferitelor piete:

a)in cazul pietei bunurilor economice oferta agregata de marfuri si servicii trebuie sa fie egala cu cererea agregata de marfuri si servicii;

b)in cazul pietei monetare oferta monetara agregata trebuie sa fie egala cu cererea monetara agregata;

c)in cazul pietei muncii oferta de locuri de munca trebuie sa fie egala cu cererea de locuri de munca la nivel macroeconomic.

Echilibrul economic general sau echilibrul macroeconomic caracterizeaza, asadar, acea situatie generala a economiei unei tari in care proportiile si corelatiile dintre marimile sau variabilele macroeconomice permit desfasurarea normala a fluxurilor reale si monetare in economie, o functionare performanta a sistemului care da satisfactie subiectilor economici. In raport de aceasta stare a economiei, a pietei nationale in ansamblu, sunt formulate si obiectivele politicii macroeconomice spre care tind toate tarile: o crestere economica pozitiva si durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, stabilitatea nivelului general al preturilor, balante comerciale si de plati externe echilibrate pe termen mediu si lung.

Economia in orice tara este dominata de dezechilibrare Dezechilibrele economice sunt expresia modificarilor limitelor resurselor si tehnologiilor, a restrictiilor consumatorilor privind cumpararea de bunuri si servicii, inclusiv a unor greseli de politica economica generala pe termen lung, reflectand neconcordanta dintre cererea si oferta agregata. Dinamica fortelor care se interactioneaza confera dezechilibrelor economice un caracter permanent, normale sau anormale din punctul de vedere al intereselor agentilor economici, in calitatea lor de vanzatori, sau de cumparatori. Dezechilibru! economic se manifesta in forma de crize economice, de deficit bugetar, somaj si inflatie.

1. Evolutia inflatiei in perioada 1995-2000

a)   rata anuala a inflatiei.

In sens general, starea de dezechilibru in economie inseamna inegalitate intre cerere si oferta, care se manifesta diferit, in functie de natura obiectului pietei. Astfel, pe piata bunurilor econiomice, daca cererea depaseste oferta existenta, ajungandu-se la cresteri generale de pret, starea de dezechilibru are caracter inflationist. In cea de-a doua jumatate a secoluluila XX-lea, inflatia a devenit un fenomen aproape permanent, cu deosebiri de intensitate si ampluare, in timp si spatiu.

In plan istoric, inflatia s-a manifestat cu mult timp in urma , si anume: in epoca in care se foloseau numai bani din metale pretioase; in perioada cand se foloseau bani de hartie convertibili in aur si in conditiile contemporane, cand se folosesc bani de hartie neconvertibili in metale pretioase.

Definitie: Inflatia reprezinta acea stare de dezechilibru economic in care masa monetara existenta in economie depaseste necesarul real de moneda, ducand la cresterea generalizata a preturilor si la scaderea puterii de cumparare a banilor.

Nu orice sporire a preturilor inseamna inflatie. Inflatia este, inainte de toate, un fenomen monetar, fiind legata de excedentul de masa monetara peste nevoile reale ale economiei, determinate de oferta de bunuri si servicii scazuta.

b) forme ale inflatiei in Romania.

inflatie taratoare (sau linistita), care presupune un ritm mediu anual de crestere a preturilor de pana la 3%

inflatie moderata, careia ii corespunde o crestere a preturilor de pana 6%

inflate rapida, atunci cand ritmul de crestere anuala a preturilor se apropie de 10%

inflatie galopanta (denumita si cu doua cifre), cand cresterea preturilor este mai mare de 10% anual.

In perioada 1990-2000, Romania a avut o inflatie de forma galopanta.

c) cauzele si consecintele inflatiei.

• Cauzele inflatiei

Emisiunea excesiva de moneda peste oferta reala de bunuri si servicii. Aceasta atrage dup sine un "surplus de cerere" si, ca urmare, cresterea ansamblului preturilor. Marirea preturilor are loc nu prin simpla sporire a cantitatii de bani, ci prin cresterea cereerii pe care acesta o face posibila.

Excedentul de cerere agregata (inflatie prin cerere). Ea apare datorita cresterii cererii agregate, in conditiile in care oferta agregata ramane in urma cererii sau se micsoreaza. Cererea agregata poate sa creasca si in conditiile in care masa monetara nu se modifica, si anume atunci cand:

sporesc veniturile banesti ale populatiei, ducand la marirea puterii de cumparare a acesteia;

se diminueaza inclinatia spre economisire;

se extinde creditul de consum;

are loc cresterea salariilor neinsotita de sporirea rezultatelor muncii etc.

pret

Q

P3

P2

P1

Q

0 Q1 Q2 Q3 cantitate

Se observa, tendinta de crestere a pretului, in conditiile maririi cererii agregate si ale mentinerii constante a ofertei.

Inflatia prin cerere presupune situatia in care nu este posibila marirea corespunzatoare a ofertei datorita capacitatilor de productie limitate; in consecinta, ajustarile au loc prin cresterea preturilor si nu prin sporirea cantitatii de marfuri in proportiile necesare.

Cresterea costurilor de productie( inflatie prin costuri). Marirea costurilor nu stimuleaza productia si, ca urmare oferta de marfuri scade, iar preturile cresc. Costurile de productie se maresc atunci cand remunerarea factorilor de productie creste mai mult decat productivitatea lor; un loc important, in acest sens, il ocupa sporirea cheltuielilor pentru salarii neinsotita de o crestere superioara a productivitatii muncii. In acelasi sens, al cresterii costurilor, actioneaza si marirea preturilor la materii prime, materiale.

pret Q2

P2 Q1

P1 C

0 Q2 Q1 Q

Inflatia prin costuri.

Dup cum se observa, scaderea ofertei agregate (de la Q1 la Q2) atrage dup sine cresterea preturilor

Pe linia relatiei dintre inflatie si somaj, se constata ca inflatia prin cerere, stimuland extinderea productiei, este insotita intr-o anumita proportie, si de cresterea gradului de ocupare a fortei de munca; dimpotriva; inflatia prin costuri duce la scaderea gradului de ocupare.

• Consecintele inflatiei:

Pe termen scurt, inflatia poate sa aiba unele efecte pozitive,ca, spre exemplu, incurajarea investitiilor, a cresterii activitatii economice, o anumita atenuare a somajului etc.

Inflatia ca stare de dezechilibru economic este preponderent negativa, avand numeroase consecinte asupra populatei, agentilor economici si asupra mersului de ansamblu al economiei.

Inflatia atrage dup sine scaderea puterii de cumparare a populatei. La un volum dat al veniturilor banesti ale acesteia, sau in conditiile majorarii lor sub nivelul ratei de crestere a preturilor, se micsoreaza cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi cumparate, se reduce nivelul consumului pentru cea mai mare parte a populatei. In mod deosebit, sunt afectate persoanele cu venituri mici si fixe. Cresterea generala a preturilor este potrivita drept cauza unor reduceri nedorite ale salariului real, ale venitului real, in general.

O alta consecinta a inflatiei o reprezinta redistribuirea de venituri si de avutie; prin intermediul preturilor ridicate, o parte a veniturilor cumparatorilor de marfuri este preluata de catre vanzatorii de marfuri sau prestatorii de servicii. Este stimulata inclinatia spre consum si este descurajata inclinatia spre economisire, mai ales cea pe termen lung; subiectii economici sunt mai mult incitati sa cheltuiasca resursele banesti disponibile, a caror putere de cumparare scade pe masura trecerii timpului. Se considera ca persoanele in varsta sunt mai vulnerabile la inflatie decat tinerii si in sensul ca prin marirea preturilor le este afectata puterea de cumparare a economiilor de o viata, economii destinate finantarii consumului lor, dupa pensionare. Deprecierea banilor genereaza "fuga" de lichiditati si preferinta pentru plasarea disponibilitatilor banesti in bunuri durabile neproductive.

d) tinte privind rata inflatiei in anii 2002-2004

Combaterea inflatiei necesita o politica antiinflationista la nivel macroeconomic, indreptata simultan atat impotriva consecintelor, cat si impotriva cauzelor inflatiei.

Masuri antiinflationiste.

Politica antiinflationista se concretizeaza in anumite masuri prin care, practic, se lupta impotriva cresterii preturilor.

a)Masuri de reducere a excesului de cerere agregata, care se manifesta prin:

politica monetara riguroasa, de natura sa evite excedentul de moneda in economie;

politica dobanzilor la creditele acordate, prin care sa nu se ajunga la o micsorare artificiala a ratei dobanzii si, deci, la ieftinirea creditului;

politica bugetara a statului, orientata sapre reducerea deficitului bugetar, spre mentinerea la un anumit nivel a cheltuielilor publice, in perioada respectiva, si spre ridicarea, in anumite limite, a nivelului impozitelor si taxelor, care sa franeze cresterea cererii si, implicit, preturilor.

Masurile mentionate pana acum fac parte din ceea ce poarta denumirea de politica deflationista.

Franarea excedentului de cerere se poate realiza si prin alte masuri, cum sunt: moderarea revendicarilor de crestere a salariilor, "inghetarea" salariilor, restrangerea creditului de consum, lansarea unor imprumuturi de stat etc.

c)Masuri de stimulare a cresterii ofertei, de lichidare a ramanerii ei in urma fata de cerere, cum sunt:

cresterea capacitatii de adaptare a aparatului de productie la cerintele pietii;

stimularea extinderii potentialului de productie, prin investitii de capital in mijloace de productie performante, prin forta de munca intr-o structura de calificare noua, inovatii, prin cresterea productivitatii factorilor de productie;

o politica de salarizare corelata cu rezultatele economice obtinute prin munca, prin care sa se evita marirea costurilor medii.

Unele elemente ale politicii de credit si bugetara, ca, spre exemplu, rata dobanzii, a impozitelor si taxelor, pot fi folosite prin scaderea lor pentru stimularea activitatii economice si sporirea ofertelor, in dependenta de conditiile concrete existente. Aceasta, deoarece combaterea inflatiei - ca dezechilibru nu numai monetar, ci si material - necesita si eliminarea penuriei de marfuri.

2.Evolutia somajului in perioada 1995-2000

Somajul este o stare de dezechilibru pe piata muncii, in cdrul careia exista un excedent de oferta de munca fata de cererea de munca, adica un surplus de populatie activa care nu-si gaseste loc de munca.

a) rata somajului,

Rata somajului este un indicator prin intermediul caruia se masoara intensitatea somajului, calculandu-se sub forma unui raport intre numarul de someri si populatia de referinta (de obicei populatia activa).

In practica mondiala, pentru colectarea informatiilor privind somajul, sunt utilizate trei surse de date:

Recensamantul populatei, ca inregistrare totala, la care criteriul prin care o persoana este considerata in stare de somaj este acela ca, in perioada de referinta (de obicei un an), numarul saptamanilor in care persoana respectiva a fost neocupata sa fie predominant in raport cu numarul saptamanilor in care aceasi persoana a avut o slujba. Pe baza acestei surse de date se obtine numarul somerilor ca medie a anului de referinta.

Ancheta asupra ocuparii fortei de munca efectuata in gospodariile populatei este considerata cea mai adecvata sursa de date si metoda de investigare pentru masurarea, sub diferite aspecte si cu ajutorul a diversilor indicatori, ai somajului.

Sursele administrative de colectare a informatiilor, desi sunt cel mai accesibile, au limite in caracterizarea complexa a somajului, oferind numai informatii partiale privind proportiile acestui fenomen.

La sfarsitul fiecarei luni, oficiile de forta de munca ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale furnizeaza date privind numarul persoanelor care solicita un loc de munca (prin inscrierea la oficiile de forta de munca).

b)   structura populatei ocupate pe sectoare ale economiei

c) forme ale somajului

Somajul involuntar se manifesta in diferite forme, dup cuzele care il genereaza.

-Somajul ciclic este generat de evolutia ciclului economic. In faza de criza, somajul sporeste ca urmare a contractiei, scaderii productiei, a activitatilor economice si cresterii numarului de falimente, cu deosebire a intreprinderilor mici si mijlocii.

In ultimele decenii , somajul, in multe tari dezvoltate s-a mentinut la cote ridicate chiar si in perioade de boom (peste 10%).Deci, s-a redus capacitatea de absortie a pietei muncii chiar si in faze ale ciclului ce se particularizau prin sincronizarea cresterii economice si reducerii numarului de someri.

-Somajul conjunctural este efectul restrangerii activitatii economice in unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni, si internationali. Primul si al doilea "soc petrolier" (din prima jumatate a anilor 70) si embargourile practicate fata de anumite state s-au rasfrant si se rasfrang negativ asupra economiei statelor aflate sub embargou, dar si asupra partenerilor cu care acestea aveau relatii comerciale.

-Somaj structural deriva din reconversiunea unor activitati economice, din restructurarile de ramura si subramura impuse de progresul tehnic. Somajul structural apare si ca efect al unei structuri inguste de ramuri si subramuri, caracteristica pentru tarile in curs de dezvoltare. Diversificarea ramurilor ar oferi sanse mai mari de absortie a fortei de munca.

-Somajul tehnologic este efectul introducerii noilor tehnologii , care impun un nou mod de organizare a productiei si a muncii si, in consecinta, o reducere a locurilor de munca.

-Somajul sezonier este legat de restrangerea actvitatii economice in anumite anotimpuri ale anului, datorita conditiilor naturale, in agricultura, constructii de locuinte, lucrari publice si turism etc.; el are caracter ciclic.

-Somajul total presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii.

-Somajul partial consta in reducerea duratei de munca sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzatoare a salariului ( saptamana incompleta sau ziua de munca la o durata mai mica).

-Somajul deghizat cuprinde persoanele declarate si inregistrate la Oficiul fortei de munca in categoria someri, dar care, in realitate, sunt pe piata gri a muncii. Ele lucreaza fara contract de munca, dar beneficiaza de toate drepturile prevazute in legi privind somerii.

Persoanele care traiesc in mediu rural si care au un grad de ocupare redus, cu un venit de subzistenta, si care se apropie de conditia economico - sociala a somerului nu sunt inregistrate la Oficiile fortei de munca, dar, in realitate, se afla intr-un somaj latent.

Somajul deghizat este de mare amploare in tarile in curs de dezvoltare, unde milioane de persoane au o ocupare precara, cu o productivitate foarte scazuta, ceea ce le situeaza in starea de nonocupare.

d) cauze si consecinte ale somajului

Cauzele:

Aparitia si accentuarea somajului au o multime de cauze obiective, dar si subiective.

-Ritmul de crestere economica, in conditiile unei productivitati a muncii ridicate, nu mai este capabil sa creeze noi locuri de munca, astfel incat sa asigure o ocupare deplina. Pe piata muncii, decalajul intre cererea de munca si oferta de munca este in defavoarea ultimei. Dezechilibre de amploare se manifesta pe segmentul de piata al fortei de munca tinere, care au drept cauza lipsa nu numai de locuri de munca, ci si a unei pregatiri profesionale, in discordanta cu structura cererii pietei muncii. Exista si cauze de ordin subiectiv, ce tin de comportamentul retinut al agentilor economici de a angaja tineri fie din cauza lipsei lor de experienta, fie ca acestia nu se incadreaza in disciplina muncii.

In randul tinerilor, somajul apare si ca urmare a tendintei de a cauta locuri de munca platite cu un salariu mai mare, fapt ce intarzie integrarea lor activa.

-Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de somaj, intr-o proportie mai mare sau mai mica, in functie de capacitatea financiara a tarilor de a asimila noutatile cercetarii stiintifice. In perioada postbelica, revolutia stiintifica si tehnica in domeniul productiei si serviciilor a accentuat tendinta de suprimare a unui important numar de locuri de munca.

Pe termen lung, procesul tehnic genereaza noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din acrtivitati noi generatoare de locuri de munca. Exemplul tarilor dezvoltate confirma teza ca introducerea progresului tehnic nu numai suprima, dar si creaza locuri de munca chiar daca rata somajului a crescut si ea.

-Criza economica, caracterizata prin scaderi sau stagnari ale activitatii economice, sporeste numarul de someri, iar integrarea lor, in perioada de boom, poate fi la un nivel scazut. Absorbirea unui numar cat mai mare de someri depinde de posibilitatile reale ale fiecarei tari de a stimula agentii economici in cresterea investitiilor de capital, de capacitatea de utilizare eficienta a parghiilor economice in conditii de criza.

In Romania, criza economica de lunga durata a generat un somaj de mari proportii cu perspective reduse de reintegrare.

-Modificarile de structura a ramurilor si sectoarelor economice, sub impactul diversificarii cererii de bunuri, al crizei economice, conduc inevitabil pentru o perioada indelungata la reducerea cererilor de munca.

In Romania, somajul are la originea sa, partial, si transformarile de structura a economiei nationale, dupa criteriul de eficienta, in vederea adaptarii la mediul concurential.

-Imigrarea - emigrarea influenteaza asupra starii pietei muncii. Imigrarea unei parti a populatei active in vederea angajarii in diferite tari va spori oferta de forta munca in cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scadere a fortei de munca in zona de origine.

-Conjunctura economica si politica internationala nefavorabila, datorita oscilatiilor ritmului cresterii economice, conflictelor armate, promovarii unor politici de embargou influenteaza negativ asupra relatiilor economice vizand importul - exportul, deteriorand activitatile economice in tarile din zona si contribuind la somaj. Embargoul impus Romaniei fata de Irac si Iugoslavia a avut efecte negative asupra exportului, ceea ce a condus la retragerea activitatilor multor unitati economice. Pierderile se cifreaza la zeci de miliarde de dolari.

Consecintele:

Pe plan economic, se disting consecintele negative ale somajului la nivel national si la nivel de individ - familie.

Pe plan national, excluderea unei parti a fortei de munca influenteaza dinamica marimii PIB, in sensul ca instruirea, calificarea celor aflati in somaj au presupus cheltuieli din parte individului si societatii, care nu vor fi recuperate in situatia somajuli de lunga durata; aceasta forta de munca, iesita din populatia activa ocupata, nu contribuie la cresterea BIP; societatea suporta costurile somajului pe seama contributiei la fondul de somaj, din partea agentilor economici, salariatilor; existanta unui somaj de lunga durata mai ales in randul tinerilor, poate genera acte de violenta, infractiuni, poate accentua criminalitatea, cu impact asupra intregii societati.

La nivel de individ - familie, somajul se repercuteaza negativ asupra venitului.

Indemnizatia de somaj este mai mica decat salariul. Prelungirea duratei somajului erodeaza si economiile, daca exista. Se deterioreaza calitatea fortei de munca si este mai greu de gasit un loc de munca.

Un rol aparte revine starii morale si psihice, care afecteaza individul devenit somer mai mult decat latura economica. Apar complexe de neutilitate pentru societate si familie. Starea de somaj poate afecta coeziunea si armonia unei familii. Totodata, somajul cronic si de lunga durata, care genereaza saracia unui grup important din populatia activa, poate antrena conflicte sociale profunde. Este de intele ca "bulversarea vietii sociale si a celei de familie poate provoca o adevarata criza de identitate".

Multitudinea de efecte negative ale somajului pentru societate si individ justifica pe deplin ingrijorarea guvernelor statelor lumii in fata acestui flagel si preocuparea pentru a gasi solutii de ocupare a fortei de munca la un grad cat mai inalt.

Existenta in Romania a unui somaj cronic de lunga durata, ce a generat criza ocuparii fortei de munca, impune cu necesitate o politica activa de ocupare, care sa vizeze obiective la nivel micro si macroeconomic.

e) politici de combatere a somajului

Politicile active consta in masuri care sa contribuie la (re) integararea somerilor in diferite activitati si prevenirea somajului in randul celor ocupati.

Principalele actiuni, masuri de promovare a politicilor active sunt:

-organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piata muncii fara o calificare corespunzatoare si recalificarea somerilor in concordanta cu structura profesionala a locurilor de munca;

-stimularea agentilor economici, prin parghii economico-financiare, in extinderea activitatii economice.

-incurajarea investitiilor, prin acordarea de facilitati in vederea relansarii si cresterii economice, a crearii de noi locuri de munca;

-acordarea de facilitati intreprinderilor care angajeaza someri de lunga durata, precum si tineri

-incurajarea efectuarii unor lucrari de utilitate publica, pe plan local si national;

-dezvoltarea serviciilor publice in limite rationale, a serviciilor industriale etc.;

-extinderea ocuparii atipice: ocuparea pe timp de munca partial, ocuparea temporara, munca la domiciliu, munca independenta si alte forme de ocupare.

In vederea atenuarii somajului si a consecintelor lui sunt importante si alte masuri, actiuni, ca: acordarea de facilitati care sa stimuleze mobilitatea fortei de munca de la o zona la alta, de la un sector de activitate la altul; incurajarea somerilor de a se lansa in activitati pe cont propriu; dezvoltarea cercetarii stiintifice, a sectoarelor de conceptie; racordarea invatamantului la tendintele ce se contureaza in diviziunea muncii interne si internationale, formarea si specializarea tineretului in domenii de perspectiva indelungata, care sa le ofere o mobilitate profesionala ridicata; dezvoltarea sau crearea de unitati in sectoare ce tin de: producerea de instalatii, utilaje de depoluare, reciclarea materialelor si materialelor utile, protectia resurselor, gestionarea padurilor, a deseurilor, depoluarea raurilor; introducerea de restrictii privind imigrarea si trimiterea fortata a imigrantilor in tara de orgine; unele guverne acorda acestor persoane facilitati banesti pentru a le stimula sa plece fara interventie brutala din partea organelor administrative.

Politici pasive. Acestea se concretizeaza in masuri si actiuni care sa asigure somerilor involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistenta.

Venitul asigurat somerului se numeste indemnizatie de somaj sau in cazul tarii noastre, ajutor de somaj. El se acorda pe o perioada determinata de timp; nivelul indemnizatiei reprezinta un procent din salariul primit in ultima perioada de munca, de regula in ultimele sase luni de activitate.

In Romania costul somajului pentru patronat reprezinta 5%, raportat la fondul de salarii, iar pentru salariati, 1%, raportat la salariul brut. In unele tari, costul somajului este suportat si de bugetul de stat in scopul sigurarii celor aflati in somaj, a unui venit suficient pentru un trai decent.

In Romania, perioada de acordare a ajutorului de somaj este de 9 luni, iar a alocatiei de sprijin, 18 luni.

In Romania, somajul poate fi redus prin cresterea investitiilor, care sa reechilibreze piata bunurilor si serviciilor. Sfera serviciilor, care detine inca o pondere redusa in PIB, in conditiile tarii noastre, spre deosebire de tarile dezvoltate, poate constitui o supapa importanta de absortie a unui numar important de someri. Dar pentru aceasta, sunt necesare cateva conditii , si anume: sporirea investitiilor si crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife rationale si cresterea veniturilor reale ale agentilor economici, ale populatei.