Valori mobiliare : primare, secundare si derivate

Valori mobiliare : primare, secundare si derivate

Valorile mobiliare se definesc ca "instrumente financiare negociabile transmise prin traditiune sau prin inscriere in cont, care confera drepturi egale pe categorie, dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniului emitentului, si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata"

Valorile mobiliare includ:

a) actiunile;

b) titluri de stat, obligatiuni emise de administratia publica centrala sau locala sau societatile comerciale, precum si alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de un an;

c) drepturi de preferinta la subscrierea de actiuni si drepturi de conversie a unor creante in actiuni;

d) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plata, care dau dreptul de a dobandi valori mobiliare echivalente celor mentionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensatie baneasca;

e) orice alte instrumente financiare calificate de CNVM6 ca valori mobiliare.

La randul lor, valorile mobiliare fac parte din categoria titlurilor comerciale de valoare care prezinta urmatoarele trasaturi:

• inscrisul are caracter constitutiv; dreptul este incorporat in titlu si,

prin urmare, poate fi exercitat numai in temeiul inscrisului;

• inscrisul are caracter formal; el trebuie sa imbrace forma ceruta de

lege si sa cuprinda elementele care ii sunt proprii;

• inscrisul are caracter literal; intinderea si natura dreptului ca si

obligatia corelativa dreptului, sunt determinate exclusiv de mentiunile

cuprinse in inscris.

• inscrisul confera un drept autonom.

Caracterul autonom al dreptului trebuie inteles in dublu sens:

a) dreptul si obligatia corelativa nascute din titlu sunt independente de actul juridic din care decurg;

b) in cazul transmiterii titlului dobanditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar si nu un drept derivat din cel al transmitatorului. Drept urmare, celui care dobandeste titlul nu i se pot opune exceptiile care puteau fi opuse transmitatorului.

Valorile mobiliare pot fi considerate o forma de manifestare a activelor bancare. Daca avem in vedere sensul economic al termenului de active acestea desemneaza un bun privit sub o dubla acceptiune:

• in primul rand, poate fi considerat un bun care poate fi folosit oricand pentru a procura un alt bun echivalent;
• in al doilea rand, activul desemneaza si capacitatea de a se obtine venituri viitoare sub diferite forme in functie de natura investitiei.

Din punct de vedere al continutului, activele pot fi reale sau financiare.

Activele financiare privite din punct de vedere al valorificarii pot fi:

a) active de investitii care apar atunci cand plasamentele se valorifica in viitor prin profit, renta, chirie, etc.

b) active de capital care permit un plasament in valori mobiliare;

valorificarea in viitor realizandu-se prin dobanzi si dividende.

Valorile mobiliare sunt asadar inscrisuri care certifica calitatea de coproprietari si de creditori si care genereaza efecte pentru detinatorul lor in conformitate cu caracteristicile pietei.

Valorile mobiliare au ca si caracteristica un risc al plasamentului mai prezent decat in cazul activelor monetare care desemneaza in principal depuneri la banci.

Acest risc este determinat pe de o parte de situatia emitentului, iar pe de alta parte de situatia generala a pietei.

Din punct de vedere al emitentului, pentru detinatorul de valori mobiliare apare riscul determinat de pierderea posibilitatii de fructificare (atunci cand nu se distribuie dividende) sau pierderea capitalului investit (atunci cand se inregistreaza falimentul emitentului).

Daca avem in vedere situatia existenta pe piata, riscul poate fi generat de fluctuatia cursului sau chiar de incetinirea procesului de transformare a activelor financiare in lichiditati daca cererea este foarte scazuta si nu exista imediat contrapartida pentru oferta de vanzare.

O alta caracteristica a valorilor mobiliare este ca acestea pot fi emise atat in forma materializata cat si dematerializata. Avantajele dematerializarii sunt legate de:

• eliminarea costurilor generate de emisiunea propriu-zisa a inscrisurilor
• in forma materiala;
• transferarea rapida a drepturilor de proprietate prin inregistrarea
• magnetica fara a mai fi necesar un interval de timp pentru emiterea
• propriu-zisa a inscrisului;
• pastrarea pe suport magnetic a informatiilor privind istoricul
• tranzactiilor cu valoarea mobiliara respectiva;
• cunoasterea in orice moment a structurii actionariatului la nivelul unui

emitent dat, inregistrarea rapida a tuturor tranzactiilor cu valori

mobiliare si a noilor posesori ai acestora.

Tinand cont de caracteristicile valorilor mobiliare, structura acestora ar putea fi:

a) valori mobiliare primare de genul actiunilor si obligatiunilor care

confera posesorului fie dreptul de coproprietate, fie dreptul de creanta si

genereaza acestuia venituri viitoare.

b) valori mobiliare derivate rezultate din combinarea valorilor mobiliare primare care au o existenta de sine statatoare pe piata financiara si a caror emisiune este legata de nevoia de protectie impotriva riscurilor sau de necesitatea gestionarii eficiente a portofoliului. In categoria valorilor mobiliare derivate se cuprind contractele forward, futures sau options.

c) produse sintetice - produse de tip cos avand drept scop dispersarea riscurilor pe un numar cat mai mare de valori mobiliare ce cuprind cosul (ex: contracte pe indici bursieri).

Actiunile

Actiunea (eg. share/ stock) reprezinta un titlu financiar negociabil ce confera detinatorului pozitia de proprietar colectiv asupra proprietatii indivizibile a societatii emitente.

Caracteristicile actiunilor. Natura juridica.

Din definitia de mai sus rezulta urmatoarele caracteristici ale actiunilor:

Actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social care au o anumita

valoare nominala.

In Romania, legea nr. 31/1990 modificata stabileste ca valoarea nominala

a unei actiuni nu poate fi mai mica de 1000 de lei.

Actiunile sunt indivizibile.

Caracterul indivizibil al actiunilor asigura evitarea fractionarii excesive a

capitalului social si, implicit, cresterea numarului de actionari. Daca o actiune a

devenit proprietatea mai multor persoane acestea sunt obligate sa-si desemneze

un reprezentant care va exercita drepturile si obligatiile aferente actiunilor.

Actiunile sunt titluri negociabile.

Doctrina dreptului comercial stabileste natura juridica a actiunilor. Astfel,

desi nu indeplinesc pe deplin conditiile titlurilor de credit si anume conditiile

referitoare la autonomie si literalitate, actiunile fac parte din categoria titlurilor

de credit. Actiunile nu sunt titluri autonome, independente fata de actul juridic

din care decurg; ele isi au izvorul in contractul de societate. Totodata, in cazul

transmisiunii actiunilor, dobanditorul devine titularul unui drept derivat si nu al

unui drept nou, originar.

Actiunile sunt lipsite de literalitate ceea ce inseamna ca intinderea drepturilor conferite este incomplet determinata prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive.

Actiunea confera detinatorului sau, persoana fizica sau juridica, urmatoarele drepturi:

dreptul de a primi titlul de valoare care-i confera detinatorului statutul

de proprietar in societatea emitenta;

dreptul de a solicita emitentului onorarea angajamentelor asumate la

emiterea actiunilor;

dreptul de a dispune dupa cum doreste de actiunile detinute;

dreptul la vot - adica dreptul de a alege si de a fi ales in consiliul de

administratie al societatii.

• dreptul la dividend dar si obligatia de a participa la pierderi;
• dreptul de control asupra documentelor societatii;
• dreptul de informare asupra activitatii societatii;
• dreptul de preemtiune care da actionarilor existenti prima optiune de

cumparare a emisiunilor suplimentare de actiuni proportional cu

numarul de actiuni detinut. Scopul pentru care s-a constituit acest

drept vizeaza pe de o parte protejarea pozitiei de control, iar pe de alta

parte protejarea actionarilor impotriva diluarii valorii detinute din

capitalul societatii.

Exista o mare varietate de actiuni in functie de drepturile pe care confera posesorului si alte caracteristici insa, cele mai importante si care ne intereseaza in mod deosebit sunt actiunile ordinare si cele preferentiale.

Acestea din urma dau dreptul la un dividend fix, prestabilit, indiferent de marimea profitului care va fi realizat de societate, dar nu dau drept de vot posesorului. Actiunile preferentiale se emit pentru perioade limitate de timp si sunt adresate mai ales investitorilor care nu sunt dispusi sa riste prea mult si prefera un venit stabil, chiar daca acesta este mai mic.

Pe pietele dezvoltate exista mai multe tipuri de actiuni preferentiale    :

• actiuni cu o rata fixa si prestabilita a dividendului;
• actiuni ce confera titularului mai multe drepturi de vot;
• actiuni ce dau dreptul posesorilor ca in caz de lichidare sa incaseze partile cuvenite inaintea actionarilor obisnuiti;
• actiuni ce combina drepturile de mai sus.

Indiferent insa daca este vorba de actiuni obisnuite sau preferentiale acestea imbraca una din cele doua forme:

• actiuni la purtator, care nu poarta nici un nume inscris si se pot transmite fara nici o formalitate;
• actiuni nominative, care au inscris numele posesorului si se pot transfera numai prin transcrierea tranzactiilor intr-un registru.

Obligatiunile

Obligatiunile sunt titluri financiare reprezentand creanta detinatorului acesteia asupra emitentului ei, rezultata in urma unui imprumut pentru care acesta din urma - o companie, agentie publica sau statul - plateste periodic o dobanda, de regula fixa, urmand sa rascumpere obligatiunea peste un anumit termen.

Pentru a prezenta caracteristicile obligatiunii putem face o comparatie cu

actiunile. Astfel, daca avem in vedere pozitia investitorului obligatiunea apare ca

un titlu de creanta in timp ce actiunea este un titlu de proprietate. De asemenea,

obligatiunea este valabila numai pana la scadenta in timp ce actiunea nu are

durata de viata.

Din punct de vedere al fructificarii investitiei, obligatiunea genereaza

certitudinea fructificarii prin faptul ca emitentul isi asuma obligatia de a plati

dobanzile indiferent de rezultatul obtinut in timp ce dividendul nu poate fi

incasat daca rezultatele obtinute sunt necorespunzatoare sau daca se decide de

catre Adunarea Generala a Actionarilor sa nu se distribuie dividende.

Daca avem in vedere riscul plasamentului, atunci putem spune ca riscul asumat de investitorul in obligatiuni este mai mic decat riscul pe care il implica investitia in actiuni. In sfarsit, detinatorii de obligatiuni sunt creditori si, ca urmare, trebuie achitati inaintea actionarilor preferentiali sau comuni daca apare situatia de intrare in faliment.

Obligatiunile au cateva elemente caracteristice care unele sunt precizate inca de la emisiune:   

valoarea nominala, reprezinta suma pe care emitentul trebuie sa o ramburseze posesorului obligatiunii;

• volumul total al emisiunii;
• dobanda (cuponul);
• scadenta;
• durata de viata a obligatiunii, adica perioada dintre emitere si scadenta;
• pretul de emisiune, adica valoarea la care se pune in circulatie efectiv obligatiunea; acesta poate fi mai mare decat valoarea nominala (supra pari), egal cu aceasta (ad pari) sau mai mic (sub pari) lucru stabilit in functie de conditiile pietei si de urgenta obtinerii fondurilor;
• modalitatile de rambursare;
• randamentul obligatiunii, indicator calculat in functie de pretul de emisiune si dobanda anuntata.

Exista o mare varietate de tipuri de obligatiuni in functie de necesitatile societatilor emitente, dar mai ales din dorinta de a fi cat mai atractive pentru investitori. In acest sens au fost create multime de tipuri de obligatiuni care tin cont de diverse caracteristici ale investitorilor: profilul de risc al acestora, randamentul pe care il asteapta, durata pe care sunt dispusi sa investeasca, scopul urmarit de acestia etc. Din aceasta mutitudine de tipuri de obligatiuni le prezentam succint pe cele mai intalnite:

a)    Obligatiuni clasice (obisnuite)care au o scadenta determinata, iar dobanda (fixa) se plateste periodic.

b)    Obligatiunile indexate sunt acelea la care emitentul se obliga de a le actualiza dobanda (valoarea) in functie de un anumit indice (spre exemplu functie de indicele inflatiei).

c)     Obligatiuni cu durata de viata variabila si care permit emitentului sau posesorului sa modifice scadenata acestora, adica durata imprumutului. Aceasta poate sa insemne prelungirea duratei imprumutului sau sau rambursarea inainte de scadenta. Oricare din aceste operatiuni, in functie de cine este solicitata si de sensul ei (prelungire sau scurtare) implica plata unor bonusuri sau penalizari la suma de rambursat.

d)    Obligatiuni participative, care asa cum le arata si numele dau posibilitatea investitorului de a participa la rezultatele favorabile ale societatii in care a investit. Astfel, pe langa dobanda stabilita initial posesorul de obligatiuni participative mai primeste sume suplimentare alocate din profitul net sau din rezerve special constituite in acest sens.

e)    Obligatiuni cu cupon unic sunt acelea la care dobanda nu se plateste periodic ci se capitalizeaza si se plateste o singura data la scadenta.

f)       Obligatiuni cu cupon zero sunt acelea pentru care nu se plateste distinct dobanda (deci nu au cupon) castigul investitorului rezultand din aceea ca sunt emise la un pret subparitate iar la scadenta se ramburseaza la valoarea nominala (cu alte cuvinte dobanda cuvenita imbraca forma unei prime de emisiune).

g)    Obligatiuni convertibile sunt acelea care ofera posibilitatea investitorului de a le preschimba in actiuni ale societatii emitente. Raportul de conversie, perioada de conversie, precum si alte conditii de conversie trebuie sa fie prevazute in prospectul de emisiune.

h)     Obligatiuni rambursabile in actiuni sunt acelea care se amortizeaza prin actiuni ale societttii emitente.

i)        Obligatiuni rambursabile prin anuitati constante sunt acele obligatiuni la care emitentul va plati investitorului anual o suma constanta (anuitate) care include dobanda aferenta creditului cat si o parte din valoarea imprumutului.

j)       Obligatiuni rambursabile prin tragere la sorti sunt acela rambursate cu anticipatie de emitent; stabilirea celor care vor face obiectul rambursarii anticipate se realizeaza prin tragere la sorti.

k)     Obligatiuni 'murdare' (junk bonds)- sunt acelea care au atasat un grad de risc foarte mare, deoarece banii mobilizati sunt folositi pentru afaceri a caror reusita este incerta dar cu un profit potential imens. Desigur si nivelul dobanzilor este proportional cu riscul pe care il implica aceste afaceri.

l)       Obligatiuni ale statului (bilete sau bonuri de tezaur) sunt emise de catre stat si prin acestea se mobilizeaza fonduri la dispozitia statului. Sunt considerate ca fiind cele mai sigure plasamente, deoarece au garantia statului si astfel riscul atasat lor ar fi nul.

m)  Obligatiuni straine sunt acele titluri emise de catre societati din alte tari decat cea din care se realizeaza imprumutul.

n)     Euroobligatiunile (eurobonds) sunt acele obligatiuni exprimate in eurovalute, plasate si tranzactionate simultan pe pietele de capital a mai multor tari, de catre un consortiu bancar international.

Titlurile sau produsele derivate sunt reprezentate de contractele futures si contractele pe optiuni (options).     Toate aceste produse derivate au fost create pentru a diviza riscul si a spori sansele de castig la operatiunile bursiere.

Contractele la termen (futures) sunt angajamente ferme intre doua parti de a vinde sau de a cumpara anumite valori la un pret prestabilit, la o data viitoare. Pentru a deschide o pozitie pe piata acestor produse derivate este necesara constituirea unui depozit minim de garantie.

Contractul in care sunt consemnate obligatiile partilor, contractul futures, este negociabil si tranzactionabil pe pietele bursiere unde se fac astfel de operatiuni, astfel incat fiecare din parti poate alege intre a astepta pana la scadenta sau sa vanda contractul unui tert (respectiv sa cumpere de pe piata un acelasi tip de contract).

Contractele pe optiuni (options) dau dreptul, dar nu si obligatia, cumparatorului de a vinde sau cumpara anumite valori (pana) la o anumita data viitoare la un pret convenit initial, drept obtinut in schimbul platii unei prime. Optiunile pot fi de vanzare (put options) cand cel care le-a cumparat are dreptul de a vinde in sensul aratat mai sus, respectiv de cumparare (call options).

Principalele piete pentru produsele derivate sunt: Chicago Board of Trade (CBOT), European Options Exchange (EOE), London International Financiar Futures Exchange (LIFE). Acestea se caracterizeaza prin existenta unei case de compensatii (clearing house) pentru tranzactii. In Romania, cea mai cunoscuta astfel de piata pentru aceste produse este Bursa Monetara, Financiara si de Marfuri Sibiu.

Ratiunea principala a existentei acestor produse este aceea de acoperire a riscurilor (hedging), insa nu este de neglijat nici atractia data de caracterul speculativ al acestor produse.

Produsele sintetice (hibrid) rezulta din diverse combinatii ale caracteristicilor a diferite titluri financiare.

Pot fi diferite combinatii intre actiuni si obligatiuni (drepturi de subscriere), dar si combinatii de optiuni put si call, sau de contacte futures cu contracte pe optiuni. Tot intre aceste produse sintetice regasim contractele pe indici bursieri sau pe diferite valute.

Totusi, noua legislatie a pietei de capital stabileste cadrul legal pentru implementarea unor noi instrumente si operatiuni in tara noastsra, precum: conturile in marja, vanzarile in absenta, contractele de report, tranzactionarea drepturilor si a optiunilor pe actiuni, etc. Ramane de vazut in ce termen si in ce conditii aceste noi instrumente vor fi adoptate in tara noastra.

Bibliografie :

Popa Ioan - 'Bursa', vol. I si II, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993     2.Anghelache, Gabriela; Obreja, Carmen - 'Piete de capital si tranzactii bursiere', Ed. ASE, Bucuresti, 2000

3.Carpenaru D. Stanciu, Drept comercial roman, Ed. All, 1996    4.Gheorghe Cretoiu , Viorel Bucur , Ioan Bucur  Economie  Ed. All Beck 2003

Piete de capital - Asist. drd. Florin Duma;