DETERMINAREA DEVIATIILOR PRIN COMPARAREA RELEVMENTELOR CU OBSERVATII LA SOARE

Determinarea deviatiilor prin compararea relevmentelor Cu observatii la Soare

Operatia se executa cand inaltimea Soarelui este mica (<30 ), astfel ca masurarea relevmentelor sa se poata face cu usurinta si precizie.

Giratia navei se initiaza cand Soarele este vazut in apropierea traversului, cu sensul spre astru. Masurarea relevmentelor se incepe cand Soarele este vazut in Rp=0 , dupa ce nava a intrat intr-o giratie uniforma; se masoara relevmentele prova la Soare, din10 in10 , si simultan se citeste drumul compas (la toate compasurile magnetice de la bord). In momentul primei si ultimei observatii, se citeste si ora cronometrului. Pentru inscrierea observatiilor si calculul deviatiilor se recomanda folosirea urmatoarei foi de observatii:

Foaia de observatii pentru giratia la tribord (babord)

Dupa efectuarea celor 36 de observatii (din Rp=0 pana in Rp=350 ) si completarea foilor de observatii,deviatiile se determina astfel :

- se calculeaza azimutul Soarelui pentru momentul primei observatii Az₀ si al ultimei observatii Az₃₅, din orele citite la cronometru si coordonatele pozitiei navei;

- se calculeaza azimutul magnetic Az_m pentru momentul primei observatii functie de declinatia magnetica, din relatia:

Azm =Az₀-d;

- se intocmeste graficul variatiei azimutului Soarelui (fig. 7.1) pentru intervalul de timp al observatiilor. Intocmirea acestui grafic are la baza acceptiunea ca pentru durata relativ redusa a giratiei, variatia azimutului este proportionala cu timpul si ca momentele observatiilor sunt separate de un interval de timp constant.

Pe axa absciselor se trec momentele celor 36 de observatii, indicate prin numarul lor de ordine, de la 0 la 35, separate de o marime grafica constanta. Din punctul 35, corespunzator ultimei observatii (in Rp=350 ), se ridica ordonata egala cu variatia azimutului DAz in intervalul de timp dintre prima si ultima observatie: DAz=Az₃₅-Az₀. Se uneste apoi originea (punctul corespunzator primei observatii) cu varful ordonatei DAz, ridicata prin punctul corespunzator ultimei observatii si se obtine curba variatiei azimutului;

- se calculeaza deviatiile din foaia de observatii pentru fiecare observatie in parte, din relatia:

d=Az_m-Rc

Azimutul magnetic Az_m pentru momentul unei observatii oarecare se obtine facand suma azimutului magnetic pentru momentul primei observatii cu cresterea azimutului, reprezentata in grafic prin ordonata momentului observatiei respective; de exemplu, azimutul magnetic Az_m,18, pentru observatia a 18-a,cand Soarele a fost relevat in Rp=180 , se obtine relatia:

Az_m =Az_m,0+DAz₁₈,

unde DAz₁₈  = cresterea azimutului pentru observatia considerata, scoasa din grafic.

Dupa calcularea completa a deviatiilor pe foaia de observatii, se traseaza curba deviatiilor si se intocmeste tabela de deviatii, in modul aratat mai sus.

Este un procedeu care da rezultate bune in practica navigatiei, fiind precis si comod de executat. Data fiind distanta enorma la Soare, marimea curbei de giratie nu este conditionata; se recomanda deci ca giratia sa se mentina uniforma, din motivele aratate mai sus si sa se execute cu un unghi de carma cat mai mic, pentru ca erorile de antrenare a rozei si histerezis magnetic sa se mentina in limite neglijabile. In aceste conditii, determinarea deviatiilor se executa printr-o singura giratie, realizindu-se astfel o economie de timp.

Pentru precizia operatiei, de foarte mare importanta este felul in care se executa masurarea relevmentelor prova la Soare. Vizarea directa prin geamurile colorate ale alidadei sau folosirea oglinzii pentru relevare prezinta dificultati si multiple surse de erori. Practica a dovedit urmatorul procedeu ca foarte precis si comod:

- se monteaza pe cercul azimutal o aliada simpla, cu fir reticular, care se orienteaza succesiv pe gradatiile multiplu de 10 , pe masura ce nava gireaza;

- momentul masurarii relevmentului prova la Soare (multiplu de 10 ), pentru care alidada este dinainte orientata, este indicata prin trecerea umbrei firului reticular pe centrul pivotului de rotire a alidadei.

In navigatia la larg, daca nava nu este dotata cu girocompas, acesta este unicul procedeu care poate fi aplicat pentru determinarea completa a deviatiilor compasurilor magnetice de la bord.