Situatii critice

Situatii critice

1. Tipuri de situatii critice. Precautii

Analizand o serie de situatii critice nefericite intalnite pana in prezent, se poate spune ca ele au fost determinate de regula de urmatoarele evenimente:

coliziuni

esuari

reactii ale marfurilor periculoase transportate

transferul marfurilor la bord

incendiu sau explozie in compartimentul masini

In vederea evitarii evenimentelor de tipul celor enumerate mai sus, vor fi luate urmatoarele masuri:

coliziuni - respectarea prevederilor RIPAM, cunoasterea calitatilor manevriere ale navei proprii si o veghe continua ;

esuarile - studiul temeinic al documentatiei privind zona de navigatie si verificari ale adancimii cu sonda;

reactii ale marfurilor periculoase transportate - studierea fisei marfi din Codul IMDG si o incarcarea corespunzatoare;

transferul marfurilor la bord - numai cu consultarea Comandantului, Capitanului secund, Sefului mecanic avand in vedere sa nu fie afectata stabilitatea navei;

incendiu sau explozie in compartimentul masini - respectarea regulilor de prevenire a incendiilor.

In caz de incendiu, abordaj sau avarii grave suferite de nava proprie, comandantul si echipajul trebuie sa ia toate masurile pentru salvarea ei, pentru limitarea avariilor si pentru diminuarea pagubelor. Ei trebuie sa foloseasca in mod rapid si precis materialele de vitalitate si sa aplice procedeele corespunzatoare de manevra cu nava avariata, in functie de situatie.

In urma unui abordaj cu o nava, daca starea sa tehnica o permite, nava proprie este obligata sa acorde asistenta si salvare celeilalte nave; parasirea navei abandonate si aflate in pericol este interzisa.

Navei abandonate trebuie sa i se comunice numele si nationalitatea navei proprii, portul de inmatriculare si primul port de escala. Aceleasi date trebuiesc solicitate si de la nava cu care a avut loc abordajul.

Atunci cand devine evident faptul ca numai prin actiunile echipajului navei proprii aceasta nu poate fi salvata sau pusa in afara pericolului in timp util, comandantul dispune transmiterea semnalelor de primejdie si poate incheia contractul de salvare.

In cazul in care, cu toate masurile luate, nava se afla in pericol de a se scufunda comandantul ordona abandonarea navei si conduce operatiunile de abandonare. Nici una din persoanele imbarcate la bordul navei nu are dreptul sa inceteze activitatea sa la bord sau sa paraseasca nava inainte de a se da ordinul de abandonare a navei de catre comandant.

Abandonarea navei se face in urmatoarea ordine:

- pasagerii:

femeile si copiii

batrinii

barbatii

- echipajul

personalul nebrevetat

ofiterii

comandantul

Comandantul va parasi nava ultimul, dupa ce s-a convins ca la bord nu au mai ramas alte persoane.

Experienta echipajului

Situatiile de urgenta care au fost depasite cu succes, demonstreaza ca acest lucru se datoreaza in mare parte promptitudinii cu care a actionat echipajul si manierei corecte de aplicare a masurilor specifice. Se poate spune deci ca experienta echipajului, dobandita prin tratarea cu seriozitatea cuvenita a instructajelor si antrenamentelor periodice obligatorii, joaca un rol important in finalizarea cu succes a unor operatiuni de salvare si supravietuire.

Antrenamentele au ca obiectiv pregatirea unei reactii organizate pentru remedierea unor situatii de mare dificultate care pot aparea neasteptat, putand duce la pierderea vietii pe mare. Este important ca exercitiul sa se desfasoare in conditii cat mai apropiate posibil de conditiile situatiei de urgenta simulata.

Pentru insusirea atributiilor prevazute in roluri si pentru formarea deprinderilor de a actiona rapid, corespunzator situatiei, sub conducerea comandantului navei, la bord se organizeaza periodic exercitii de roluri, atat in timpul in care nava se afla in mars, cat si in stationare, astfel:

fiecare membru de echipaj va participa la cel putin un exercitiu de rol de abandon si un exercitiu de rol de incendiu, in fiecare luna;

exercitiile de rol trebuiesc tinute in 24 de ore de la plecarea din port , daca mai mult de 25 % din numarul membrilor de echipaj nu au participat la exercitiul de rol pe acea nava in luna precedenta;

pe o nava angajata intr-un voiaj international de lunga durata, apelul pasagerilor trebuie sa se faca in decurs de 24 de ore de la imbarcarea lor; pasagerii vor fi instruiti in vederea folosirii vestelor de salvare si a actiunilor ce trebuiesc intreprinse in caz de sinistru maritim;

la aceste navele de pasageri exercitiile trebuie sa fie tinute saptamanal, un rol de abandon si unul de incendiu;

pe o nava angajata intr-un voiaj international de scurta, pasagerilor trebuie sa li se atraga atentia asupra instructiunilor de urmat in caz de sinistru maritim .

In timpul exercitiilor de roluri personalul imbarcat trebuie sa actioneze rapid, ordonat si calm. Se interzic discutiile particulare si fumatul.

Fiecare exercitiu de rol de abandon va include:

chemarea pasagerilor si a echipajului la posturile de apel prin semnalul de larma stabilit si asigurarea asupra faptului ca ei au luat cunostinta de ordinul de abandonare a navei;

prezentarea personalului la posturile de actiune si pregatirea pentru executarea atributiilor stabilite in rolul de echipaj;

verificarea faptului daca pasagerii si echipajul sunt echipati corespunzator;

lansarea la apa a cel putin unei barci de salvare, dupa efectuarea tuturor pregatirilor necesare pentru lansare;

pornirea si functionarea motorului barcii de salvare;

punerea in functiune a gruielor care se folosesc la lansarea barcilor de salvare.

Barca de salvare va fi lansata la apa avand la bord echipajul stabilit pentru conducerea ei si va fi manevrata pe apa. Fiecare barca de salvare va fi lasata la apa cel putin o data la 3 luni , in timpul exercitiilor de rol de abandon. Daca exercitiile de lansare la apa a bercilor de salvare se executa atunci cand nava este in mars, aceste exercitii, datorita pericolului implicat, vor fi executate numai in zone cu ape linistite si sub supravegherea unui ofiter experimentat in astfel de exercitii.

Datele la care au loc apelurile, precum si detalii privind exercitiile de abandon si incendiu, si pregatirea echipajului la bord trebuie sa fie inscrise in jurnalul de bord

Orice deficienta descoperita pe durata exercitiilor de rol si cu ocazia inspectiilor care le insotesc, trebuie sa fie corectata in cel mai scurt timp posibil.

3. Rolul de apel si semnalele de avarii

Rolul de apel (Muster List)  este constituit dintr-un set de indatoriri pe care le are fiecare membru de echipaj intr-o situatie de urgenta.

Conventia SOLAS stabileste ca rolul de apel trebuie:

sa specifice detalii privind semnalul de alarma generala in caz de urgenta si de asemenea masurile ce trebuie luate de echipaj si pasageri cand aceasta alarma este declansata;

sa specifice cum va fi dat ordinul de abandon al navei;

sa cuprinda obligatiile atribuite anumitor membri de echipaj, dupa cum urmeaza:

inchiderea usilor etanse la apa, a usilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor, hublourilor, luminatoarelor, sabordurilor si altor inchideri similare de pe nava;

echipamentul ambarcatiunilor de salvare si a altor mijloace de salvare;

pregatirea si lansarea la apa a ambarcatiunilor de salvare;

pregatirea generala si a altor mijloace de salvare;

apelul pasagerilor;

folosirea echipamentului de comunicatii;

efectivul echipelor de incendiu insarcinate cu lupta contra incendiului;

sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea echipamentului si instalatiilor de lupta contra incendiului;

sa specifice care ofiteri au responsabilitatea sa asigure ca mijloacele de salvare si de stins incendiul sunt mentinute in stare buna si sunt gata pentru a fi imediat folosite;

sa specifice inlocuitorii diferitelor persoane importante care pot deveni inapte, avand in vedere ca anumite situatii pot impune diferite actiuni.

Rolul de apel trebuie intocmit inainte de plecarea navei in voiaj. Daca au loc schimbari in componenta echipajului, care necesita modificari in rolul de apel, comandantul navei trebuie sa revizuiasca sau sa intocmeasca un rol nou.

Formatul rolului de apel folosit la navele de pasageri trebuie sa fie aprobat.

Semnalele de avarie - au rolul de a alarma imediat si in mod sigur echipajul navei in cazul aparitiei unei astfel de situatii. In acest scop, la bordul navei exista instalatii ce emit sunete inconfundabile, care sunt folosite la un volum mare, si printr-un anume semnal avertizeaza asupra tipului de situatie de urgenta, urmand ca echipajul sa ia imediat masurile potrivite conform rolului.

Conventia SOLAS precizeaza ca instalatia de alarma generala in caz de urgenta trebuie sa dea semnalul de alarma generala, care va consta din sapte sau mai multe sunete scurte urmate de un sunet lung pentru rolul de abandon sau 12 semnale scurte pentru rolul de incendiu, date de fluierul sau sirena navei. In plus, va exista un clopot sau clacson actionat electric sau alta instalatie de avertizare echivalenta, care trebuie sa fie alimentata de la sursa principala de energie electrica a navei si de la sursa de energie electrica de avarie. Instalatia trebuie sa poata fi pusa in functiune de pe puntea de navigatie, cu exceptia fluierului navei, si de asemenea din alte puncte strategice. Instalatia trebuie sa fie auzita din toate spatiile de locuit si de lucru ale echipajului.

Schimbarile de functii sau personal la nava trebuie sa se reflecte corespunzator si in pregatirea rolului de apel. Echipa care efetueaza exercitii de rol de apel poate varia astfel incat sa nu existe persoane care nu au participat la nici un rol de la sosirea pe nava.

Influenta factorului uman in producerea de accidente maritime

Este unanim recunoscut ca in producerea accidentelor navale un rol important il joaca echipajul, si in special echipa de cart aflata la conducerea navei. Ca urmare, foarte multe sinistre maritime sunt datorate erorii umane sau unei combinatii de factori externi obiectivi cu lipsa de profesionalism a echipajului.

Conform informatiilor acumulate in baza de date a US Coast Guard, pe baza raporturilor efectuate in cadrul serviciului Marine Safety Information System (MSIS) pentru perioada 1996-1999, numarul total de incidente petrecute in apele teritoariale marititme ale USA a fost de 3936.

Aceste evenimente au fost de umatoarele tipuri:

esuari - 35%

pierderea controlului navei - 41%

coliziuni - 11%

inundari - 3%

cedarea structurii navei - 5%

poluare - 1%

incendiu - 3%

scufundari - 1%

Dupa cum se poate observa, ponderea cea mai mare o detin cazurile de pirdere a controlului navei, esuari si coliziuni. Aceste au fost determinate in principal de trei factori:

conditii hidro-meteorologice

defectiuni la MP

factor uman.

Datele analizate releva faptul ca in cazul esuarilor si coliziunilor, principala cauza a constituit-o eroarea umana, ceea ce inseamna ca in aceste cazuri, factorii obiectivi au jucat un rol secundar, evenimentul putand fi evitat daca echipa de cart ar fi actionat corect si eficient.