Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie

Navigatie

Caracteristicile transportului in comun

Transporturi



+ Font mai mare | - Font mai mic



Caracteristicile transportului in comun

Definitii.

Prin notiunea de transport, se intelege activitatea de a deplasa bunuri sau persoane, conform necesitatilor (dintr-un loc in altul, la un moment dat si intr-un timp satisfacator), si in conditii acceptabile ( de securitate si cost).



Transportul in comun( transportul public de calaltori), este un mod de transport conceput, gestionat si oferit in interiorul unui teritoriu urban de catre o intreprindere specializata (numita ITC), care are ca mandat sa satisfaca necesitatile de transport, oferind popu-latiei o alternativa fiabila si economica fata de celelate moduri de transport.

Intreprinderea de transport in comun (ITC), este un ansamblu de competente si de resurse structurate, in vederea orga-nizarii si exploatatarii unei retele de TC in scopul asigurarii unui serviciu, conform conditiilor stabilite de institutia publica care o coor-doneaza.

O ITC nu produce decat in sensul transformarii unor calatori potentiali in calatori satisfacuti.

Productia unui ITC (care se masoara prin numarul de cal*Km transportati), difera esential de productia altor intreprinderi, prin faptul ca nu poate fi diversificata si nu poate fi stocata.

Problemele de organizare, planificare si control sunt complexe, dar difera foarte putin de la o intreprindere la alta, deoarece in timp au devenit probleme clasice cu solutii standard.

Serviciu de transport in comun,- ansamblu de activitati in scopul de a satisface maximum posibil din nevoile de deplasare ale populatiei dintr-un teritoriu urban.

Un serviciu de transport in comun, trebuie sa asigure conditii (fiabilitate, cost si timp de deplasare) mai bune decat celelalte moduri de transport.

Deservirea, reprezinta asigurarea acelor servicii care raspund la exigentele de calitate si cantitate ale clientilor.

Indiferent de efortul depus, deservirea este nula daca serviciile ofe-rite nu raspund exigentelor.

Cererea de transport in comun. Numarul total de persoane care utilizeaza transportul in comun, fie prin alegere, fie prin necesitate ( nu dispun de alte moduri de deplasare).

Cererea de transport poate avea o variatie:

variatie sezoniera, pe baza careia se elaboreaza pro-gramarea operatiilor pe perioade in general de 3-4 luni;

variatie lunara, fata de care se realizeaza previziunile de trafic si venituri;

variatie saptamanala, care stabileste diferentele de serviciu oferit in zilele lucratoare sau de sfarsit de saptamana;

variatie zilnica,

Oferta de transport, reprezinta capacitatea de transport asigurata de o retea de transport in comun pentru a face fata cereriii de tran-sport (strategie intensiva) sau pentru a stimula cererea de transport ( strategie extensiva).

- Din punctul de vederea al calatorului (usagerului), oferta de transport este constituita din structura retelei si din nivelul de serviciu.

- Din punctul de vedere al intreprinderii, oferta de transport este constituita din prestatia oferita si capacitatea de transport.

Echilibrul dintre cerere si oferta, este asigurat prin activitatea de planificare tehnica si prin actiuni tip.

Usager (Calator). Reprezinta persoana fizica care utilizeaza un serviciu intr-o perioada de timp (in general in transportul in comun, cel putin o data pe saptamana).

Se utilizeaza si notiunile:

usager ocazional, (sub 6 deplasari/ saptamana);

usager regulat,( intre 7-12 deplasari /saptamana);

usager greu, ( peste 12 deplasari/saptamana).

usager captiv, pentru acea parte din usageri care nu au alta posibilitate de a se deplasa decat cu transportul in comun.

Calatorie- deplasarea unei persoane fizice(calator) intre punctele de plecare si sosire.

Calator (Usager)- persoana fizica care utilizeaza un mijloc de transport pentru a efectua o calatorie sau o parte dintr-o calatorie.

Deplasare- (pentru persoane), - parte dintr-o calatorie care se realizeaza cu un mijloc de transport in comun.

Scop de deplasare-( motiv de deplasare), cauza principala pentru care o persoana se deplaseaza.

Pentru studiul deplasarilor, scopul deplasarii este principalul criteriu de grupare in scopul de a asigura credibilitatea si suficienta informatiilor necesare pentru analize de detaliu sau pentru previziuni de trafic.

Principalele grupe sunt:

Munca (populatia activa deplasari profesionale);

Educatie (deplasari la scoala, universitate)

Distractii ( deplasari ptr.recreatie)

Cumparaturi( deplasari ptr.aprovizionare, etc);

diverse (deplasari la administratie, politie, posta, sanatate, etc)

Mod de deplasare- Criteriu prin care deplasarile sunt analizate in functie de mijlocul de deplasare:

individual ( pe jos sau cu un vehicul personal);

utilizand un mod de transport organizat ( in comun sau colectiv);

Retea de TC- Ansamblu de locuri special amenajate, structurate, cunoscute si reglementate pentru a asigura un serviciu de TC.

Prin locuri amenajate se inteleg: liniile, statiile si mijloacele de informare pentru calatori.

Principalele caracteristici ale unei retele de transport sunt:

structura spatiala;

structura temporala;

densitatea;

factorii de suprapunere si lungire (Raportul dintre lungimea tuturor liniilor si lungimea retelei stradale; respectiv, Raportul dintre timpul real de deplasare si timpul minim posibil (daca deplasare saar face pe drumul minim).

Functional, reteaua de TC trebuie sa asigure formarea, deplasarea si distributia fluxurilor de calatori.

Retea maximala- retea teoretica care ar asigura pentru toti calatorii un serviciu "din poarta in poarta", corespunzator unui timp minim de calatorie, dar care ar impune un cost inacceptabil de mare pentru intreprindere;

Retea minimala- formata numai din linii rentabile.

- O astfel de retea ar asigura un profit intreprinderii dar nu poate sa-tisface toate nevoile de deplasare ale populatiei.

- Reteaua minimala este conceputa si evaluata numai pentru a pune in evidenta diferentele fata de variantele acceptabile.

Retea optima.- retea teoretica, determinata pentru o perspectiva larga de 5-7 ani, care ar asigura un compromis intre cele doua extreme teoretice ( maximala si minimala). Exista tehnici speciale de calcul pentru determinarea unei retele optime.

Retea de baza- retea care cuprinde numai linii regulate;

Retea secundara- care cuprinde numai "linii de virf" sau "linii speciale".

In cazul retelelor deservite prin mijloace de transport de capacitati de transport diferite, reteaua de baza este considerata ca fiind cea formata din liniile de mare capacitate ( metroul), restul retelei fiind structurata ca o retea secundara, ale carei linii se rabat spre statiile retelei de baza.

Structura spatiala. Calitate a unei retele de transport, prin care se asigura o acoperire maxima, cat mai uniforma si coerenta a teri-toriului;

Se disting.

Linii principale- care sunt dirijate cat mai direct posibil catre centru teritoriului sau catre principalele zone de destinatie;

Linii secundare pentru restul relatiilor de trafic sau pentru asigurarea corespondentilor.

Structura temporala. Este structura care asigura unei retele de transport, calitatea de a se adapta prin numarul de linii si prin nivelul de serviciu (intervalul de urmarire), la variatia cererii ( de a acoperi in timp necesitatile de deplasare ale populatiei). Prin aceasta calitate, structura temporala maximizeaza eficienta operatiilor.

Se disting:

Linii regulate- care functioneaza 7 zile pe saptamana si formeaza RETEAUA DE BAZA;

Linii de varf- care functioneaza numai la ore de varf din zilele lucratoare;

Linii speciale, care functioneaza pe perioade foarte scurte sau catre destinatii speciale.

Linie. Unitatea de baza care sta la baza organizarii unui serviciu de transport in comun.

Principalele componente ale unei linii sunt:

traseul;

orarul;

statiile;

mijloacele de informare pentru calatori.

Din punct de vedere al organizarii se disting:

Linie scurta;

Linie expres;

Linie speciala.

Din punct de vedere al structurii spatiale se disting:

linie principala;

linie secundara;

Din punct de vedre al structurii temporale se disting:

linie regulata;

linie de virf.

Cursa. Parcursul de catre un vehicul a unui singur sens din traseul unei linii;

Statie.- Punct de oprire prevazut pe traseul unei linii si amenajat special pentru urcarea si coborarea calatorilor. Oprirea vehiculelor in statii poate fi obligatorie, fie optionala ( la cererea unui pasager sau la prezenta unui pasager in statie);

La amplasare statiilor trebuie sa se tina seama de :

punctele la care calatorii au un acces usor;

posibilitatea de amenajare speciala pentru confortul calatorilor in asteptare;

minimizarea conflictelor cu circulatia generala:

Interstatie.- Distanta dintre doua statii succesive.

Distanta medie intre statii trebuie sa faca obiectul unei optimizari la nivelul fiecarei linii, avand ca scop minimizarea timpului total de calatorie al tuturor calatorilor.

Punct de control. Statie pentru care sunt calculati timpii de trecere ( mentionati in orare) pentru a usura respectarea timpului total de parcurs de catre conducatorii mijloacelor de transport.

Punctele de control sunt obligatorii in statiile in care:

se produc rupturi de sarcina;

care delimiteaza tronsoane sau conditii de circulatie diferite.

- Se impune minim un punct de control intre capetele de linie. In general in punctele de control sunt afisate orarele pentru calatori.

Portiunea intre doua puncte de control se numeste "TRONSON" si are, in general aceleasi conditii de circulatie pe toata lungimea lui.

Punct de schimb. Cap de linie sau punct de control in care un sofer, care isi termina timpul de lucru poate fi inlocuit de un altul, vehiculul ramanand insa in serviciu.

Cap de linie.- Punct extrem al traseului unei linii in care:

- se asigura soferilor un timp minim de stationare;

se afiseaza informatiile necesare pentru calatori.

Statie Terminus. Cap de linie organizat/dotat in mod special special in general intr-un terminus:

converg mai multe linii (fiind considerat si dotat cu un punct de corespondenta asigurata;

in afara peroanelor de urcare/coborare a calatorilor sunt amenajate si spatii speciale pentru stationarea vehiculelor in asteptare sau in rezerva;

este organizat un sistem de informare si deservire ( vanzare de titluri de transport, harti, etc) a calatorilor;

In terminusuri se asigura controlul si regularizarea intervalului de urmarire.

Rotatia vehiculelor. (Factorul de . ) Numarul de vehicule ce pot ocupa un spatiu de parcare intr-o unitate de timp ( in general o ora).

Factorul de rotatie este elementul principal in dimensionarea parkingului necesar vehiculelor in asteptare si se calculeaza in functie de timpii de stationare, de timpii de intrare si de iesire.

Timp de parcurs.- Timpul total necesar pentru parcurgerea unui traseu dus-intors (voiaj).

Se calculeaza ca fiind suma intre timpul liber, timpul suplimentar si timpul de stationare.

Tparcurs = Tliber+Tsupl + Tstationare.

Timpul liber: timpul necesar pentru parcurgerea unui traseu (voiaj) fara nici o alta restrictie decit cele impuse de conditiile normale de circulatie;

Timpul suplimentar: Timpul necesr pentru oprirea in statii compus din:

Timpul de urcare si timpul de coborare a calatori-lor;

Timpul de frinare si timpul de accelerare;

- Timpul de stationare: Perioada de timp intre sosirea si ple-carea unui vehicul de la un cap de linie prevazuta pentru a asigura:

- regularizarea orarului in caz de conditii de circulatie dificile;

- timp de odihna sau schimb pentru soferi;

- optimizarea operatiilor ptr. trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta.

Timpul de parcurs determina viteza de exploatare.

Viteza de exploatare(VEXP), tine seama de timpul de deplasare pe traseu si de durata opririlor in punctele terminus ale liniei:

Durata deplasarii. Timpul in care un calator se gaseste intr-un vehicul de tranport.

Durata deplasarii depinde de viteza comerciala.

Viteza comerciala (VCOM), tine seama nu numai de timpul efectiv de parcurs pe traseu, dar si de durata opririi in statii si a opririlor la intersectii dirijate sau in alte puncte.

Viteza comerciala este un indicator care caracterizeaza timpul petrecut (pierdut) de calator in mijlocul de transport respectiv, adica este timpul care priveste direct pe calator

1.2. - Caracteristicile transportului de calatori.

Transportul urban si in special componenta sa principala, transportul in comun de calatori (transport public de calatori), constituie una din cele mai importante functii ale orasului, care asigura unitatea si coerenta tuturor activitatilor sale si poate fi considerat "baro-metrul" nivelului de dezvoltare al urbei, fiind o parte intriseca a civi-lizatiei, a omului modern.

Transportul in comun de calatori trebuie privit in contextul dezvoltarii generale a orasului, al importantei sale politice si sociale, determinante in acest caz fiind:

- intinderea teritoriului servit;

- numarul locuitorilor orasului;

- volumul cererii de transport;

- specificul variatiei cererii de transport (schimburi, virfuri, etc).

Caracteristica de baza a transportului in comun, este aceea ca:

- se desfasoara intr-un cadru bine organizat;

- pe trasee fixe;

- cu grafice de mers;

- cu tarife prestabilite.

Transportul de pesoane, este caracterizat prin faptul ca :

trebuie sa se realizeze in momentul cererii;

trebuie sa fie organizat in asa fel incat sa asigure preluarea sarcinii de transport in orice conditii, cu un grad ridicat de confort si siguranta.

Scopul sistemelor de transport public, este acela de a satisface cerintele de deplasare (calatoriile) in teritoriu ale lo-cuitorilor, atat in in zone caracterizate printr-o mare densitatea a populatiei (locuintele), cat si in cele comerciale si de agre-ment.

Calitatea unei calatorii depinde de o multitudine de factori, esentiali fiind:

- siguranta;

- confortul;

- regularitatea;

- si ritmicitatea.

Scopul specific pentru un transport in comun de calatori convenabil, poate include:

- asigurarea unei capacitati de transport suficiente;

- accesibilitate usoara;

- timp minim de deplasare ( de la origine la destinatie);

- siguranta realizarii prestatiei pe orice fel de vreme;

- confort acceptabil;

- minim de efecte negative pentru locuitori si protectia mediului inconjurator;

- toate la un pret posibil de suportat de marele public

Transportul in comun intr-un mare oras, este complex si se desfasoara in conditii caracterizate prin:

- solicitari de scurta durata;

- grad de incarcare variabil in timp si spatiu;

- necesitatea incadrarii in traficul rutier general;

- trecerea prin numeroase puncte de conflict;

- aparitia unor factori perturbatori independenti de organizarea sa.

In aceste conditii este de retinut ca, transportul urban este o rezul-tanta a dezvoltarii economice, sociale si politice a orasului, avand rolul de a raspunde necesitatilor impuse de obiectivele finale ale comunitatii servite.

Reteaua de transport in comun, trebuie sa fie:

- coerenta si judicios distribuita in teritoriu, pentru a mari puterea de atragere a fortei de munca spre activitatile economice si administrative, domiciliul devenind in acest fel indiferent si independent de locul de munca;

- structura programelor de circulatie si modul de repartizare a capacitatii de transport oferite, trebuie sa tina cont in cel mai inalt grad de cererea de transport.

Cererea de transport nu este uniforma, prezentand virfuri produse de transportul profesional, numarul maxim de vehicule fiind dat de virful de dimineata.

In aceste perioade scurte de virf (5:30- 8:30 dimineata; 12:30- 18:00), transportul urban trebuie sa puna la dispozitie vehicule suficiente si personal de bord aferent executiei.

In aceste situatii, deobicei se incearca aplatizarea virfurilor cererii de transport, esalonand orele de incepere si terminare a programului la principalele unitati economice (care au nr. mare de muncitori). Dar si aceasta aplatizare este limitata de factori obiectivi (energie, etc), sau subiectivi ( preferinte, interese, etc).

Transportul de calatori are la baza o serie de factori stimulatori ca:

- dezvoltarea economica;

- cresterea venitului national si intr-o anumita masura si individual;

- structura profesionala;

- cresterea fondului de timp liber al oamenilor;

- existenta numarului de someri;

- distributia in spatiu a populatiei;

- dezvoltarea zonelor urbane;

- dezvoltarea si construirea de noi zone de locuit(cartiere), etc.

Transportul de calatori, are si factori inhibatori, cum sunt:

- cresterea numarului de pensionari ( populatie inactiva);

- scaderea numarului. de locuitori ai orasului;

- activitate scazuta in unele sectoare ( constructii, agricultura, etc.)



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2131
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved