AMENAJAREA SI TURISMUL IN Romania

AMENAJAREA SI TURISMUL

1.1. AMENAJAREA TERITORIULUI

Planificarea teritoriului presupune valorificarea optima a potentialuilui economic si natural, organizarea integrala a retelelor de transfer de energie, informatie, bunuri, persoane, construirea unei avansate infrastructuri tehnologice a teritoriului, dezvoltarea sistemului de localitati, distributia echitabila a locatiei industiale si a dotarilor social-culturale.

Amenajarea teritoriului este definita ca o actiune voluntara si programata exercitata de o comunitate asupra unui teritoriu pe care il ocupa in scopul optimizarii, gestionarii sale si eliminarii eventualelor dezechilibre.

Amenajarea teritoriului poate fi conceputa la scari foarte diferite de la nivelul unui cartier sau comune pana la nivelul teritoriului national. Atunci cand se refera la un anumit segment termenul este insotit de atribute ca turistica, urbana, litorala.

Planificarea teritoriului este definita de Merlin Pierre (2002) ca: ,,procesul care fixeaza pentru un individ, o intreprindere, o institutie, o colectivitate teritoriala sau un stat dupa studii, obiectivele dezvoltarii viitoare, mijloacele necesare, etapele si metodele realizarii acestora".In sens larg pentru nespecialisti amenajarea teritoriului este sinonima cu planningul teritorial sau cu planificarea teritoriala, totusi, aprofundand notiunea de planning teritorial se constata faptul ca este mai larga decat notiunea de amenajare.

Planningul sau planificarea cuprinde atat politici teritoriale cat si actiunea de amenajare propriu-zisa. Planificarea reprezinta proiectarea, gandirea, actiunea in viitor fiind asadar o operatiune rationala mentala. Practic, planificarea este alegerea unei variante din mai multe posibile, deci un proces teoretic mental urmat de actiuni practice concrete, adica de amenajare.

Realizarea actiunii de planning presupune si o politica de planning teritorial, institutii si legi care sa asigure exercitarea optima a functiei de control a societatii asupra teritoriului.

Organizarea spatiului geografic a fost prima sintagma prin care a fost tradus in literatura romana termenul francez amenagement du teritoir sau echivalentul din alte limbi.

Principiile si obiectivele de baza ale planningului teritorial sunt:

a)Ridicarea calitatii vietii.

b)Utilizarea optima a spatiului.

c)Pastrarea echilibrului natural.

Organizarea antropica a spatiului reprezinta actiunea constienta a omului de a modifica unele componente ale spatiului geografic printr-un ansamblu de masuri in scopul eficientei economico-sociala si fara a determina dezechilibre in organizarea naturala a acestuia fiind sinonima cu planningul territorial (dupa Benedek J. 2004).

In scopul atngerii obiectivelor planificarii teritoriale este necesara impunerea unor principii de baza:

Principiul dezvoltarii teritoriale (al cresterii)

-notiunea de dezvoltare teritoriala depaseste sfera economicului fiind sinonima

cu cresterea complexa generatoare de ridicare a nivelului de dezvoltare socio-economica care implica segmente ca: nivelul venitului, nivelul scolii absolvite, durata medie a vietii, infrastructura.

- conform acestui principiu planning-ul urmareste dezvoltarea teritoriala adica faptul ca fiecare teritoriu sa-si valorifice pe deplin potentialul de care dispune evitandu-se situatiile de risc natural si social.

2.Principiul echilibrului teritorial sau al stabilitatii

-are mai degraba un sens economic si se refera la faptul ca in cadrul unei tari anumite regiuni s-au dezvoltat mai mult ca altele generand decalaje regionale.

3.Principiul echitatii

-urmareste asigurarea unor conditii de viata mai bune in toate regiunile unui stat, nu in sensul nivelarii decalajelor ce in sensul ridicarii nivelului general de trai prin elaborarea unor standarde minime.

4.Principiul ecologic

-urmareste pastrarea echilibrului ecologic si diminuarea efectelor negative ale activitatii umane asupra spatiului.

5.Principiul dezvoltarii durabile

-conform caruia utilizarea resurselor unui anumit teritoriu si dezvoltarea societatii in general trebuie organizate astfel incat sa nu pericliteze sansele generatiilor urmatoare.

Planningul teritorial exista in orice stat in forme variate cu scopuri si masuri diferite in functie de gradul diferit al dezvoltarii economice si sociale, precum si in functie de sistemul ideologic dominant.Aceasta activitate incearca sa rezolve unele probleme ale societatii care difera de la un tip de societate la alta.

In fond planificarea este o forma practica de rezolvare a problemelor formulate intr-o societate care sunt filtrate de sistemul de valori si norme generale acceptate de catre membrii unei societati.

Este foarte important cuantumul diferit al mijloacelor financiare destinate punerii in aplicare a diferitelor masuri prevazute in planurile de amenajare.

Planningul teritorial este avantajul deciziilor politice si a bugetului de stat.

In privinta explicarii interventiei omului in spatiu. Exista doua teorii:

-teoria economica, care urmareste realizarea unui profit

-teoria socio-economica, a carei baza de plecare o constituie motivetia umana si modul de formare a preferintelor.

In functie de scopul si continutul activitatii de plan planningul teritorial este de doua feluri:

a)planning-ul structurilor teritoriale realizat la nivelul unui anumit teritoriu luand in calcul toate posibilitatile teritoriului respectiv si format dintr-o echipa in care ar trebui sa se regaseasca geografi, geologi, economisti si ingineri.

b)planning-ul obiectelor din teritoriu, realizat de arhitecti si care se refera la planul concret al unui obiect din teritoriul respectiv, bazandu-se pe schite (planul unei parcari, al unei cladiri).

In functie de extinderea teritoriului ce constitie obiectul planificarii se diferentiaza:

1)Panning la nivel territorial superior sau supralocal .

2)Planning la nivel inferior sau local.

In cazul Romaniei teritoriul national al regiunii de dezvoltare si al judetelor se incadreaza in plan la nivel superior, iar teritoriul comunelor sau oraselor se incadreaza in plan la nivel inferior.

In Romania ,,Legea 50 din 1991" prevede urmatoarele tipuri de documentatii de amenajare:

1.plan de amenajare al teritoriului national PATN

2.plan de amenajare a teritoriului regional PATR

3.plan de amenajare a teritoriului interjudetean PATIJ

4.plan de amenajare a teritoriului judetean PATJ

5.plan de amenajare a teritoriului zonal PATZ

6.plan de amenajare a teritoriului interorasenesc PATIO

7.plan de amenajare a teritoriului intercomunal PATIC

8.plan de amenajare a teritoriului municipal PATM

9.plan de amenajare a teritoriului orasenesc PATO

10.plan de amenajare a teritoriului comunal PATC

11.planuri urbanistice generale PUG

a)municipal

b)orasenesc

c)comunal

d)pentru statiuni balneoclimaterice

12.plan urbanistic zonal PUZ

a)zona centrala a municipiilor

b)zona centrala a oraselor

c)zona centrala a comunelor

d)zone protejate

e)asezari de vacanta

13.planuri urbanistice de detaliu, care se refera la organizarea anumite constructii.Toate aceste documentatii se constitiue intr-o structura piramidala realizata in functie de nivelul teritoriului, nivelul superior fiind reprezentat de teritoriul natural, regional si judetean, iar cel inferior de teritoriul local. Fiecare nivel trebuie sa se incadreze nivelelor superioare.

Amenajarea teritoriului a aparut dintr-o necesitate practica de a utiliza rational spatiul, forta de munca, respectiv de a impune un anumit mod de organizare a resurselor naturale pentru diverse activitati.

Amenajarea teritoriului este un ansamblu de activitati complexe cu caracter global si interdisciplinar avand ca obiectiv final organizarea fizica a spatiului.

Amenajarea teritoriala este o activitate de interes general,cu caracter continuu si care se desfasoara dupa caz la nivelul unui teritoriu sub-regional, regional sau national.

De activitatea de amenajare teritoriala sunt responsabile institutii publice la nivel central si local (in Romania:parlament, guvern, consilii judetene, consilii municipale, consilii orasenesti si consilii comunale)

1.2.AMENAJAREA TURISTICA

Activitatile din sfera turismului constituie un sistem integrat alcatuit din urmatoarele elemente:fondul turistic, infrastructura, produsul turistic, cererea turistica si amenajarea turistica.

Amenajarea turistica reprezinta actiunea de punere in valoare, estetica si economica, a unui obiectiv, complex atractiv sau zona turistica. Ea asigura prin edificarea unei anumite parti a infrastructurii, formarea produsului turistic, respectiv conturarea integrala a ofertei turistice, adica a elementului-cheie in exploatarea resurselor atractive ale unui teritoriu. Se observa ca notinea de amenajare nu vizeaza procesul de edificare a intregii infrastructuri necesare actului recreativ, ci numai lucrarile impuse de integrarea fondului turistic in circuitele existente (amenajarea interioara a unei pesteri, deschiderea unui acces facil si confortabil printr-un sector de chei, realizarea unor dotari indispensabile circulatiei in interiorul zonelor turistice).

Amenajarea unei zone turistice trebuie conceputa ca o actiune de sistematizare a teritoriului, avand ca motivtie principala exploatarea resurselor sale atractive. Din aceasta cauza ea trebuie sa fie precedata de o estimare riguroasa a patrimoniului turistic natural (relief, hidrografie, climat, vegetatie, fauna) sau antropic(arhitectura populara, monumente, traditii si obiceiuri, port popular) paralel cu reliefarea celorlalte atribute economice ale regiunii in cauza, unele dintre acestea aflate adeseori intr-o faza mai avansata de valorificare. Fara aceasta evaluare si fara a tine seama de tipul de economie afirmat deja in regiunea data pot aparea fenomene de "respingere" sau de afectare reciproca intre ramurile economice. Este indicat sa se porneasca de la analiza detaliata a proceselor de industrializare si urbanizare specifice etapei actuale de afirmare a civilizatiei umane, care au drept consecinta ridicarea nivelului de trai si cresterea timpului necesar refacerii si odihnei. Regiunea turistica a viitorului trebuie sa-si adapteze, sa-si modeleze activitatile in functie de evolutia factorilor economico-sociali si spirituali.Organizarea rationala a spatiului turistic este o actiune de amploare si durata, fixand inca o data locul omului in mediul geogragic prin definirea unui model in care cele doua elemente conlucreaza activ.

O data cu cresterea dimensiunilor habitatelor urbane are loc un proces de "deruralizare" totala a orasului si de disparitie treptata a contactului dintre om si natura. Derivand din sanul ei, acesta simte nevoia acuta de reantoarcere intr-un mediu familiar sub forma unei frustrari permanente. Satisfacerea acestei nevoi presupune masuri deosebite de amenajare a teritoriului pentru a stabili intr-un interval de timp minim "un contact cat mai concret posibil intre citadinul care traieste intr-o carcasa de beton si asfalt, si o imagine a naturii" (Pierre George,1971). Amenajarii turistice ii revine, asadar, sarcina nu numai de a introduce obiectivele existente in circuitul turistic, ci de-a crea noi obiective, noi atractii.

Problemele propriu-zise ale amenajarii turistice au fost ridicate relativ recent, abia din deceniul sapte al secolului XX. Ele au fost abordate, in general, in contextul organizarii complexe a unui teritoriu, actiune unde aspectelor turistice li s-a acordat o importanta crescanda.

Astfel, dupa F.Prikril (1967) amenajarea turistica reprezinta " un proces al dezvoltarii planificate (dupa un plan sin u strategie economica)in vederea realizarii unor solutii optime de integrare a unei zone intr-un ansamblu complex". G.Schankland (citat de Berbecaru si Botez,1997) considera planificarea turistica "o forma particulara a planificarii fizice economice si turistice". Intr-un astfel de context amenajarea turistica se constitue intr-un proces dinamic si complex de organizare stiintifica a spatiului, luandu-se in considerare relatiile dintre mediu si colectivitatile umane, respectiv intregul ansamblu de factori care pot influenta aceste relatii.

Deciziile privind produsul turistic si, in special, amenajarea unui obiectiv, statiune sau zona turistica, sunt de o importanta capitala deoarece utilizarea celorlalte instrumente de marketing este conditionata de fundamentarea siintifica a acestora.

Teoria amenajarii turistice a cunoscut o evolutie sinuoasa, contributii notabile aducandu-si reprezentantii scolilor franceza, engleza si germana. Amenajarea turistica inglobeaza majoritatea elementelor implicate in activitatea industriei

turistice, definindu-se in functie de componentele naturale, istorice si culturale ale unei zone.

In studiile de profil se acorda o mare importanta factorului distanta, ce defineste departarea dintre zonele de receptie si cele de origine a fluxurilor turistice. Din analiza acestora se poate observa evolutia conceptului de la o etapa la alta a dezvoltariii turismului in sine. Astfel, intr-o prima etapa, amenajarea turistica a fost conceputa ca un process lipsit de un suport spatial, aplicabil in orice circumstanta. In faza imediat urmatoare este descoperita utilitatea raportarii spatiale, dar se prefera unitatile omogene, greu de identificat in realitate. In fine, in etapa a treia, se accepta ideea unui spatiu geografic variat si nuantat in individualitatea sa.

Teoria amenajarii turistice a fost influentata de cercetarile efectuate in celelalte ramuri ale economiei (industrie,agricultura,transporturi,schimburi),desi preceptele si motivatiile sale sunt in general diferite de cele ale altor activitati economice.

Conform conceptiei lui Pierre Defert (1966) principalii factori care trebuie avuti in vedere in amenajarea turistica sunt:

>particularitatile naturale ale regiunii;

>departarea dintre zona de origine si cea de receptie a turistilor, element cu o influenta nemijlocita asupra costului transportului, durata drumului, oboseala si plictiseala provocate de calatorie;

>potentialul zonei receptoare in ceea ce priveste primirea si satisfacerea nevoilor recreative ale turistilor. In acest context se vor avea in vedere mobilitatea turistilor, varsta, preferintele pentru anumite forme de turism;

>resursele umane si pregatirea lor profesionala, ca element indispensabil servirii de inalta calitate;

>deciziile factorilor implicati in dezvoltarea turismului. Supradimensionarea unei statiuni conduce la aparitia aglomeratiilor, adica a factorilor de degradare a calitatii ofertei turistice.

In functie de particularitatile structurale ale elementelor ce intra sub incidenta amenajarii, se diferentiaza de asemenea o serie de aspecte particulare. Astfel, amenajarea turistica poate viza un obiectiv de sine statator (o pestera, un sector de chei,o manastire etc.), fapt cunoscut in literatura de specialitate sub numele de amenajare univoca.

Atunci cand prin aceasta actiune se intentioneaza introducerea in sfera turismului a unui ansamblu teritorial caracterizat prin existenta unei atractii turistice de aceleasi tip (o zona de izvoare termale, spre exemplu)amenajarea se numeste plurivoca.

In cazul unui spatiu turistic relativ omogen, dar cu o suprafata extinsa, fara o particularitate aparte, amenajarea se poate efectua in corelatie cu cerintele zonei emitatoare. Este situatia ariilor de turism preorasenesti amenajate in functie de caracteristicile centrului urban respectiv.

Amenajarea turistica are urmatoarele caracteristici si se sprijina pe urmatoarele principii:

1.Principiul unicitatii prestatiei, in care fiecare amenajare turistica reprezinta un caz singular, chiar daca este integrata unei regiuni de mare extensiune. Desigur, combinatii de servicii oferite turistului poate varia la infinit, marind eficienta economica prin extensiunea campului de distribuire a produsului turistic. Dar fiecare produs, fiecare atractie turistica trebuie sa reprezinte o unicitate de servicii valabila pentru un anumit moment al sejurului, dupa care ea poate fi substituita cu alta.

2.Amenajarea turistica se realizeaza la sursa, pe locul materiei prime(plaja, pestera, izvor termal, monument istoric). Aceasta latura a produsului turistic nu este transportabila, iar consumul sau implica deplasarea vizitatorului.

3.Localizarea indepartata a obiectivului amenajat in raport cu aria de provenienta a turistilor, necesita o amenajare complexa, cu o infrastructura dezvoltata si o diversitate de servicii turistice. Dimpotriva, daca amenajarea vizeaza obiective situate in proximitatea ariilor de provenienta a vizitatorilor,amenajarile pot fi limitate. Aceasta particularitate a impus principalul "gradului de finisare" a amenajarii turistice in functie de indepartarea sau apropierea pietei de origine a turistilor. Cu cat obiectivul amenajat este mai indepartat, cu atat evantaiul de servicii va fi mai corespunzator.

4.Polivalenta unei statiuni sau regiuni turistice, respectiv gradul ei de diversitate si complexitate a serviciilor oferite turistilor, determina amploarea pietelor pe care se va desface produsul. Astfel, daca o statiune prezinta o gama mai larga de prestatii turistice, numarul vizitatorilor sai va fi mai mare.

5.Amenajarile turistice sunt favorizate in regiunile cu un nivel ridicat al dezvoltarii economice, cu o infrastructura bine edificata, in urbanism accentuat, cu industrie diversa si agricultura mecanizata. Cu cat "expansiunea tertialului", a sectorului de servicii este mai mare, cu atat auspiciile amenajarii sunt mai favorabile.

Activitatile turistice, spre deosebire de alte indeletniciri umane strict indispensabile vietii (procurarea hranei, imbracamintei, adapostul, culturalizarea), debuteaza in contextul unor premise favorabile, pe care optiunea individului le cauta si le selecteaza. Neavand un statut obligatoriu pentru existenta acestuia ele nu pot fi impuse. Ca urmare, persoanele decise sa practice o forma de turism, pe care o declanseaza cheltuind energie, timp si fonduri banesti, vor apela la acele insusiri ale mediului geografic unde nevoile recreative sau curative pot fi optim satisfacute.

1.3TURISMUL RURAL DIN ROMANIA

Turismul in Romania

In decembrie 1989, Romania a redevenit o natiune libera. Tara noastra este gata sa primeasca acum turisti din intreaga lume care sa se bucure de minunata si diversificata ei traditie culturala, de pitorescul peisajelor si de posibilitatile de petrecere a timpului liber.

Un nou val de entuziasm si daruire au redat stralucire obiectivelor turistice pentru a transforma Romania intr-o destinatie de vacanta unica. Se poate alege dintr-o gama extrem de variata de activitati si de locuri de vizitat: schiatul in statiuni montane traditionale sau construite in acest scop si trandavitul la soare pe plajele Marii Negre care sunt asemanatoare cu cele mediteraneene.

Potentialul turistic remarcabil al Romaniei este dat atat de resursele naturale (varietatea reliefului, clima, flora, fauna, hidrografia) cat si de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice si arhitectonice, muzee, case memoriale).O parte importanta a ofertei turistice o constituie resursele turistice antropice.Vestigiile arheologice sunt legate de formarea si continuitatea poporului roman, vechile cetati de pe litoralul Portului Euxin, ruinele de la Orastie.

Monumentele istorice si arhitectonice au valori deosebite pe plan mondial: manastirile si bisericile din Bucovina (MOLDOVITA, VORONET, PUTNA) cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramures (BARSANA, SAPANTA), cetatile si castelele din Transilvania.

Drumetiile in locurile inca neumblate, unde raurile au apa cristalina sunt un alt punct de atractie pentru turisti. La toate acestea se adauga elementele de folclor , satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural istoric, peisajistic), muzeele si casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei.

Varietatea si bogatia atractiilor turistice, naturale ,dar si culturale si istorice aduce Romania pe unul din primele locuri din Europa.

Localizarea Romaniei la intretaierea mai multor drumuri europene faciliteaza accesul aici pe toate caile: cu avionul, masina, trenul sau vaporul.

Turismul Rural

Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifesta in spatiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice si demografice ale acestuia.

Relansarea zonelor rurale, care se confrunta in prezent cu probleme cum sunt: depopulare, feminizare, imbatranire, generate preponderant de dificultatile economice si inscrierea lor intr-un cadru socio-economic echilibrat este, fara indoiala, posibila, iar una dintre modalitatile cu reale perspective in acest sens o constituie inscrierea acestora in circuitul activitatilor turistice.

Teoretic, nu exista asezare rurala care sa nu poata oferi cel putin un produs de "marca", de natura sa suscite interesul turistului. Conditia prealabila este ca marca sa fie autentica, originala, iar eforturile depuse pentru impunerea ei sa faca posibile cunoasterea, recunoastere si cautarea ei.

Activitatea turistica in spatiul rural romanesc a evoluat intr-o perioada relativ scurta de timp, din faza de promisiune vocationala cu perspective de dezvoltare, la stadiul unei activitati socio-economice clar conturate, care beneficiaza de parghiile legislative si institutionale corespunzatoare.

Privit la inceput cu explicabile reticente sau, dimpotriva, cu un entuziasm excesiv, turismul rural tinde sa devina, mai ales in unele regiuni ale tarii, o veritabila activitate economica.

Turismul rural nu este un fenomen recent. Interesul pentru petrecerea timpului liber la tara s-a dezvoltat inca din secolul al XIX-lea, in tari precum Elvetia, Marea Britanie, Franta, Germania, ca o reactie fata de stresul si conditiilor sordide ale oraselor aflate in plina expansiune in contextul dezvoltarii impetuoase a industriei.

Un factor care a marcat decisiv promovarea turismului rural in tarile Europei Occidentale a survenit in deceniul al V-lea al secolui nostru cand, in majoritatea legislatiilor europene, s-a adoptat sistemul concediilor de odihna platite de catre angajatori, acest fapt a generat o cerere turistica fara precedent care a stimulat, la randul ei, afirmarea unor forme inedite de prestatie turistica in mediul rural, sensibil diferentiate de la o tara la alta.

In tara noastra, turismul rural, desi capatase contur in perioada interbelica, s-a dezvoltat in forme binecunoscute impuse de originea rurala directa si de "dependenta" economica

(in raport cu acest mediu) a unei bune parti din populatia stabilita in mediul urban in conditiile procesului accelerat de industrializare si urbanizare din perioada comunista.

Spatiul rural este inca adeseori considerat un spatiu turistic de calitate indoielnica deoarece este putin valorificat in acest sens. Apreciat ca un spatiu saracacios, destinat vacantelor modeste sub aspect financiar, el este inca perceput negative in raport cu alternative vacantelor la munte sau la mare.

Forme de turism rural (dupa Rodica Petrea sunt):

Turismul cultural implica cele mai diverse categorii sociale si de varsta si consta in vizitarea saturilor rurale a caror distinctie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase, practice legate de calendarul agricol).

Turismul de agrement se practica sub forma neorganizata si consta in petrecerea partiala sau integrala a concediului individual sau cu familia intr-un spatiu de cazare (casa, camera mobilata) existent in mediul rural.

Turismul curativ. Dezvoltarea sa este favorizata de existenta unor conditii climatice favorabile (absenta poluarii, predominarea calmului atmospheric, aeroionizarea negativa), prezenta izvoarelor de ape minerale cu proprietati terapeutice, a apelor termale, a salinelor asociate eventual cu posibilitatile de aplicare a remediilor consacrate in medicina populara (fitoterapie, apiterapie, hidroterapie). Existenta disponibilitatilor de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care poate rivaliza cu cele din statiunile balneare si climaterice consacrate.

Turismul sportiv. Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, sporturi de iarna, orientare turistica, speleoturism. Practicarea unora dintre aceste sporturi necesita o anumita politica manageriala a produsului turistic si poate atrage

turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii.

Turismul religios poate avea de asemenea un impact deosebit in dezvoltarea turismului rural prin conturarea unor destinatii certe. Sunt binecunoscute efectele benefice, in acest sens, exercitate de pelerinajele religioase de amploare. Este cunoscuta atractia exercitata de unele manastiri precum cele de: Barsana (Maramures), Izbuc (Bihor), Posaga (Alba), Sambata de Jos (Brasov). Asezamintele religioase, depozitarele unor valori artistice si spirituale remarcabile, au intrat de mult timp in sfera atractiei turistice: MOLDOVITA, PUTNA, NEAMT, VORONET.

Avantajele turismului rural

In pofida faptului ca deocamdata turismul rural detine o pondere redusa pe piata turistica, tendintele sale de crestere sunt evidente si deci poate genera efecte pozitive asupra vietii socio-economice rurale. Turismul rural poate atrage dupa sine mutatii in utilizarea fortei de munca, prin incurajarea si finantarea unor noi tipuri de activitati, care pot sa confere un plus de vitalitate unor stari economice deficitare.

Principalele implicatii ale promovarii turismului rural sunt:

-stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca, consecinta extreme de importanta pentru majoritatea zonelor rurale care se confrunta cu fenomenul de depopulare, survenit in special ca urmare a absentei unei perspective materiale certe a locuitorilor.

-crearea de noi locuri de munca este posibila in conditiile in care implementarea locala a turismului rural este realizata cu success.

-diversificarea modului de utilizare a fortei de munca

-pluriactivitatea, desemneaza situatia in care, la nivel individual sau familial, asigurarea existentei se realizeaza prin prestarea unor activitati suplimentare, in completarea activitatii de baza si permite realizarea unor venituri suplimentare.

-promovarea si dezvoltarea serviciilor este un aspect esential, cu atat mai mult cu cat mai multe colectivitati rurale sunt grevate inca frecvent de absenta unor facilitate de servicii corespunzatoare.

-sustinerea economica a agricultorilor

-promovarea si sustinerea artei popularesi a industriei locale de artizanat

-reabilitarea patrimoniului edilitar se realizeaza in conditiile existentei unui flux turistic, prin practicarea unor taxe de acces si cazare a turistilor

-atragerea de noi investitii. Implicarea directa a satului, prin intermediul organismeler guvernamentale, pentru sustinerea agriculturii si a serviciilor din fondurile bugetare.