Aparitia si dezvoltarea agroturismului

Aparitia si dezvoltarea agroturismului

Agroturismul nu reprezinta un fenomen nou, el are o traditie de lunga durata in unele tari europene cum ar fi: Elvetia, Austria, Suedia, Germania sau Franta.

In Elvetia, tara cu traditie si succes incontestabil in domeniul turistic, aceasta activitate reprezinta una dintre cele mai importante surse de venit pentru economia nationala, atat datorita potentialului natural generos (Alpii Elvetieni) cat si datorita efortului pe care locuitorii, constienti de importanta acestei activitati profitabile,    l-au depus in diversificarea si dezvoltarea turismului rural.

In Franta una din premisele care au determinat debutul acestei forme de turism a reprezentat-o aparitia problemelor cu care s-au confruntat agricultura franceza, turismul rural devenind o activitate complementara, producatoare de venituri pentru zonele in care agricultura intampina greutati.

In Germania, legislatia anti-trust, incurajarea permanenta a afacerilor "mici si mijlocii'' cu capital familial si nu in ultimul rand un vechi concept german asupra vietii de familie si in special legat de pozitia femeii in societate (kinder, buche und kirke-copil, bucatarie si biserica) a condus la obtinerea unor rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.

In tarile in care turismul rural este dezvoltat, mai mult de o treime din populatie prefera zonele rurale ca destinatie de vacanta.

In Romania, turismul rural s-a practicat sporadic, intamplator, spontan si mai ales neorganizat, forma sa de manifestare reprezentand (incepand cu anii 1920-1930) cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unor asezari rurale. Spre deosebire de alte tari europene dezvoltate, satul si-a pastrat in Romania mult din autenticitate ramanand un organism bine integrat, intemeiat pe numeroase datini si experiente comune, prin care fiecare individ se simte legat de comunitatea din care face parte.

Structurile organizatorice ale turismului rural sunt special amenajate in scopul realizarii functiilor pentru care au fost concepute, atat din punct de vedere al cadrului cat si al serviciilor. In jurul acestor structuri se desfasoara activitati de turism specializate.

Prin punerea in valoare a ofertei de cazare si servicii a turismului rural, prin programele turistice, se dezvolta circulatia turistica rurala. In ultima vreme aceasta circulatie este din ce in ce mai mare, din cauza noilor extensii pe care le-a capatat turismul rural, ca de exemplu, cele generate de noi forme de manifestare cu un pronuntat caracter cultural si ecologic. Apar si se dezvolta in mediul rural, forme de turism avand un scop in sine prin care se imbina recreerea cu activitati practice. Astfel se poate vorbi de turism rural cultural care valorifica traditiile, mestesugurile si artizanatul romanesc, turismul rural ecologic care duce la cresterea circulatiei turistice in zonele respective si contribuie la ridicarea gradului de cultura, educatie si civilizatie a locuitorilor satelor si implicit a zonelor rurale in ansamblul lor, precum si a vizitatorilor .

Cele mai importante forme de cazare in spatiul rural, conform uneia din asociatiile turismului rural din Franta, numita "Gites de France" sunt:

Ø     Gite rural - reprezinta o casa sau o locuinta la tara, mare sau munte amenajata conform stilului local. Primirea turistilor se face intr-o maniera personalizata, acestia putand ramane aici un week-end, una sau mai multe saptamani in orice sezon dorit.

Ø     Membre d'hotes (camere de hotel sau bed and breakfast-BB) in care turistii sunt primiti la persoane particulare, din cadrul populatiei gazda care-si deschid casele lor pentru una sau mai multe nopti, considerandu-i pe acestia adevarati '' prieteni''.

Ø     Gites d'enfant (cuiburi, culcusuri pentru copii) - in timpul vacantelor copiii sunt primiti de familii si supravegheati de persoane competente. Ei profita aici de bucuriile oferite de viata de la tara, de odihna si aer curat.

Ø     Camping a la ferme ( camping la ferma) - terenurile unde pot fi instalate corturile sau rulotele sunt situate in apropierea unor ferme, locuri ideale pentru a profita de linistea naturii.

Ø     Gites d'etape - este destinat primirii calatorilor (ciclisti, drumeti, etc.) care doresc sa faca un mic popas inainte de a continua drumul. Acest tip de cazare este situat de obicei in preajma traseelor de calatorie.

Ø     Gites de group - adaposturile rurale de mare capacitate prevazute pentru familii sau grupuri (in jur de 20 persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end.

Ø     Chalets - loisires (popasuri de recreere - odihna) situate intr-un spatiu natural ( in inima naturii). Aici sunt propuse activitati diverse: tir cu arcul, ciclism, pescuit, vanatoare, etc.).

In alte tari ca Germania, Italia, Franta, Olanda exista si forme de gazduire specializate ca de exemplu:

Ferme hipice (ecvestre) ;

Ferme specializate in primirea handicapatilor;

Ferme specializate in primirea copiilor;

Ferme specializate in primirea grupurilor;

Ferme specializate de primire a claselor speciale de stiinte naturale (botanica, zoologie, biologie, etc.);

Ferme pentru pescari.

Mediul este mijlocul si modul in care se desfasoara turismul, calitatea acestuia putand favoriza sau defavoriza activitatile turistice.

Ecoturismul isi are inceputurile in America de Nord la mijlocul anilor 1980 ca urmare a dezvoltarii turismului in locuri cu natura salbatica, in locurile cele mai fragile si mai retrase ale planetei. Cuvantul ecoturism se afla in atentia multor agentii de turism care sunt in cautare de noi idei pentru evadari active in mijlocul naturii. Foarte multi turisti sunt atrasi de aventura pe care o asociaza cu zonele naturale izolate. Alti turisti incurajeaza practicile de conservare a zonelor sensibile din punct de vedere ecologic, utilizand profitul pentru a schimba prin educatie atitudinile oamenilor si pentru a contribui la dezvoltarea comunicatiilor locale.

Cele doua grupe de factori esentiali care afecteaza calitatea mediului sunt:

Factori subiectivi - cauzati de activitati umane;

Factori obiectivi - rezultati din manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile.

Spre deosebire de rezultatele nocive pentru mediu generate de unele indeletniciri ca de exemplu cele industriale ale caror efecte pot fi de multe ori limitate, turismul are o contributie semnificativa nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, posibila prin diverse activitati desfasurate, dar si in sensul protejarii mediului prin adoptarea unor reglementari specifice in domeniu. Atractia turistica este dependenta de componentele mediului ambiant (siturile arheologice si istorice, monumente de arhitectura si arta, resurse naturale de factura balneara, relieful, reteaua hidrografica, peisajul, etc.) Cu cat aceste resurse sunt mai variate si mai complexe si ceea ce este mai important, nealterate si neafectate de activitati diversificate, raspund astfel variatelor motivatii turistice.

Conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului o constituie ocrotirea si conservarea mediului ambiant. Ocrotirea si conservarea mediului a constituit tema principala in cadrul unor reuniuni de amploare ca de exemplu: Conferinta Uniunii Internationale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967; simpozioane cu aceeasi tema, Arles (1971), Copenhaga (1973), Conferinta Natiunilor Unite pentru mediul inconjurator de la Stockholm (1972) , Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa de la Helsinki (1977), Conferinta Mondiala a Turismului de la Manila (1986) etc.

Dupa 1980, dupa ce s-a publicat "Strategia mondiala de protectie a mediului'' de catre U.I.C.N., multe tari s-au hotarat sa coopereze in sensul satisfacerii acestor cerinte in domeniu.

Tour-operatorii, liniile aeriene, hotelurile si-au unit fortele in pastrarea echilibrului fragil intre natura si satisfacerea nevoilor turistilor oferind servicii in zonele exotice fara insa a deteriora mediul inconjurator.

Rezultatul acestor eforturi a permis multor tari (de exemplu Indonezia) sa incaseze de pe urma ecoturismului si a turismului de aventura miliarde de dolari anual. Aceasta industrie se adreseaza aventurierilor care doresc sa cunoasca lumea si care sunt dispusi sa plateasca preturi exorbitante pentru satisfacerea placerilor. La ora actuala, pe tot globul, ecoturismul a devenit cea mai populara forma de petrecere a vacantelor. Cele mai populare eco-destinatii au ecosisiteme fragile, astfel foarte importanta este mentinerea echilibrului intre conservare si promovare cu scopul de a asigura sanatatea pe termen lung atat a ecosistemelor cat si a economiei turismului.

Unii specialistii definesc ecoturismul ca pe "o calatorie de a bucura si aprecia natura" sau, conform Societatii de Ecoturism, acesta este privit ca un turism natural. Tinand cont de motivatiile turistilor pentru diverse destinatii ale lumii, un procent de 40-60% din turistii internationali sunt "turisti naturali" si 20-40% sunt turisti interesati de viata salbatica. Dupa cum reiese din tabelul nr.1, acestia din urma viziteaza o destinatie pentru a observa si analiza aceasta viata; iar turistii naturali sunt cei care viziteaza o destinatie anume pentru a se bucura de natura.

Tabelul 1.

Sursa : Societatea de Ecoturism 1998

Impactul economic direct (banii cheltuiti de turistii care merg in strainatate) este prezentat in tabelul nr.2:

Tabelul 2

Sursa : Societatea de Ecoturism 1998

Conform Societatii de ecoturism profilul pietei ecoturistice are urmatoarele caracteristici: varsta ecoturistilor (barbati si femei in aceeasi proportie, 50 % - 50%) este cuprinsa intre 35 si 54 de ani, iar nivelul de educatie este ridicat ( 82% au studii medii). Majoritatea (60%) declara ca prefera sa calatoreasca in cuplu, 15% cu intreaga familie si 13% singuri.

Legat de durata calatoriei, cei mai multi (50%) prefera calatoriile cu o durata cuprinsa intre 8 si 14 zile. In privinta cheltuielilor, 26% din ecoturisti declara ca sunt pregatiti sa cheltuiasca intre 100 si 1500 dolari pe calatorie.

Cele mai importante elemente ale unei calatorii le constituie: cunoasterea vietii si a decorului salbatic, drumetiile (cu piciorul), etc.

Motivatia principala pentru alegerea acestui tip de turism este participarea la excursiile ce urmeaza a fi efectuate, bucuria de a vedea locuri noi si de a trai noi experiente si posibilitatea de a te afla in mijlocul naturii.

Circulatia turistica necontrolata, spre obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca in cele mai multe cazuri distrugerea ireversibila a unor elemente care le-au consacrat candva ca atractii turistice foarte cautate, unele chiar unicat, aducandu-se in acest fel prejudicii potentialului turistic si bunurilor culturale nationale. Lipsa unor locuri amenajate destinate popasului sau instalarii de corturi de-a lungul traseelor turistice sau in apropierea unor obiective turistice provoaca inevitabila degradare a peisajului si a celorlalte componente ale mediului inconjurator datorita urmelor reziduale lasate la intamplare de turisti in locurile pe unde au poposit. Asemenea situatii se intalnesc in majoritatea locurilor destinate turismului de recreere si odihna in special in apropierea centrelor urbane, munti, pe malurile raurilor sau ale lacurilor, in apropierea cabanelor.

Prin patrunderea turismului automobilistic in locuri pana nu de mult inaccesibile, fenomenul poluarii naturii a imbracat forme mai complexe, turistii abatandu-se din drumul lor principal de acces pe vai laturalnice, poposind in locuri pitoresti si distrugand in calea lor pajisti, flora, arbustii prin strivire sau sub influenta gazelor de esapament.

La fel de nefavorabila este si intensificarea circulatiei turistice automobilistice si lipsa parcarilor in statiunile balneoclimaterice, situatie ce duce la alterarea calitatii aerului, a factorilor de cura, fiind influentate tratamentele balneare specifice statiunilor. Degradarea mediului si potentialului pot fi determinate si de proiectarea necorespunzatoare obiectivelor de investitii cu caracter turistic, dezvoltarea nesistematizata a localitatilor, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica, realizarea unor constructii inestetice, neadaptate la specificul etnografic sau cultural al zonei, etc.

Construirea unor retele incarcate de poteci si drumuri sau mijloace de urcat in zonele de munte, prin lucrarile ce le necesita, pot afecta peisajul distrugand farmecul acestuia. Acelasi lucru se intampla si in cazul pesterilor, obiective turistice de mare valoare, pentru a caror amenajare in scopul vizitarii se executa uneori lucrari care nu respecta tehnica specifica acestui gen de constructii.

Protejarea si conservarea mediului si a potentialului turistic implica urmatoarele obiective:

Analiza starii de fapt a poluarii atmosferei, apei, solului, si subsolului si a peisajului de catre activitatile economice si luarea de masuri corespunzatoare;

Amenajarea, exploatarea rationala si conservarea mediului inconjurator in arealele turistice valorificate incomplet, in concordanta cu perspectivele de dezvoltare turistica ;

Controlul efectelor activitatii turistice in vederea preintampinarii degradarii mediului inconjurator si resurselor turistice;

Conservarea, protejarea si ameliorarea mediului inconjurator in zonele, statiunile, centrele, localitatile si obiectivele turistice integrate in circuitul turistic.

Protectia patrimoniului turistic si a mediului inconjurator este influentata intr-o foarte mare masura si de constiinta ecologica a populatiei si a sentimentului de respect si dragoste pentru natura, pentru monumentele de arta si arhitectura, a locurilor istorice create de-a lungul timpului.

In ultimii ani, turismul inregistreaza numeroase aspecte negative datorita unor fenomene care-i scapa de sub control:

Cresterea traficului rutier si aerian;

Degradarea coastelor litorale si a deltelor;

Cresterea nemultumirilor populatiei locale fata de dezvoltarea ampla a activitatilor turistice, prin exproprierile de teren ilegale si prelucrarea resurselor naturale;

Multe unitati turistice nu detin dotari de limitare a poluarii (statii pentru epurarea apei, incinerarea gunoiului menajer)

numarul mare de turisti pe plan european si mondial.

In general turistii, in excursiile pe care le efectueaza, sunt interesati in mod deosebit de costuri si nu de aspectele ecologice sau de responsabilitatea lor sociala si ecologica.

Pentru practicarea unui turism "verde" cu valente ecologice este nevoie sa se implice mai multi factori decizionali. Unul dintre acesti factori este statul, prin politica sa de dezvoltare economica, prin elaborarea unor planuri de dezvoltare durabila, cu asigurarea unor servicii de calitate pentru a se reduce exploatarea inadecvata si excesiva a patrimoniului natural si cultural.

Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune in practicarea si dezvoltarea unui turism ecologic este nevoie ca intre diferite departamente (agricultura, silvicultura, gospodarirea apelor, amenajarea teritoriului, etc.) sa existe o mai stransa colaborare. Un rol deosebit in acest sens il are si exprimarea opiniei populatiilor locale fata de dezvoltarea zonelor turistice si participarea acestora la aceste programe de dezvoltare economica.

Ministerul Turismului detine un program concret de dezvoltare a turismului ecologic, de protectie si conservare a resurselor turistice naturale si antropice care vizeaza integrarea in structurile Comunitatii Europene.

Dezvoltarea turismului pe baze ecologice in armonie cu mediul, in scopul refacerii, protectiei si conservarii potentialului turistic, este cuprinsa in strategia de dezvoltare a turismului. Reglementarile elaborate de Uniunea Europeana cu privire la politica mediului au stat la baza protocolului incheiat intre Ministerul Mediului si Ministerul Turismului.

Romania, prin Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Turism a elaborat si predat sub comanda Programului Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (PNUE) un " Studiu - pilot privind mediul natural si uman si valoarea sa pentru turism in zonele Curtea de Arges si Neamt'', studii care vor continua si cu alte zone.

Intrarea Romaniei in Europa mai presupune printre altele:

Elaborarea unui cod al comportamentului turistilor;

Elaborarea unui ghid practic pentru agenti economici din turism, continand recomandari care vor face mai usoara evaluarea factorilor naturali.

De asemenea, se mai prevad actiuni pilot in vederea realizarii si promovarii de noi produse turistice in mediul rural, facilitand relatiile dintre tour-operatori locali, regionali si europeni.