Bunele practici si performanta

Bunele practici si performanta

In economia de piata functionala, datorita concurentei tot mai intense, furnizorii de servicii turistice sunt tot mai mult constransi sa tina cont, in ceea ce priveste calitatea si tariful serviciilor practicate, de nevoile, cerintele si asteptarile consumatorilor. Acest lucru se impune cu necesitate deoarece consumatorii sunt tot mai bine informati, devenind astfel mai instruiti, deci mai exigenti si, ca atare, prefera tot mai frecvent sa achizitioneze servicii de calitate maxima la tarif minim. In consecinta managerii si angajatii firmelor din industria ospitalitatii (agentii de turism, hoteluri, restaurante etc.) ar trebui sa aiba interesul de a oferi pe piata doar servicii de calitate la tarife cat mai reduse, astfel incat sa-si poata pastra clientii si chiar sa castige noi clienti, in scopul cresterii continue a cifrei de afaceri, a profitului si a segmentului de piata. Problema calitatii serviciilor prestate de unitatile turistice si imaginea lor este o problema de supravietuire pentru acestea. [1]

Ca orice activitate economica, turismul, prin prestarea unor servicii de calitate, are drept scop satisfacerea consumatorilor si obtinerea de profit. Realizarea insa a unor servicii turistice de calitate nu mai este posibila fara cunostinte solide de management, mai ales cunostinte privind calitatea si managementul calitatii precum si de operare coerenta si sustinuta cu acestea.

Ca urmare, este nevoie ca problema calitatii serviciilor turistice sa devina o problema de management modern, adica o problema de viziune, valori, obiective si strategii, o problema de coduri de buna practica, de standarde si modele de excelenta (figura nr. 1).[2]