CAZAREA TURISTULUI MONTAN

In alegerea unui traseu montan trebuie sa tinem cont si de posibilitatile de cazare pe care le avem la dispozitie.

Vara, avand la dispozitie cortul si echipamentul de campare, putem innopta in mijlocul Naturii nefiind astfel obligati sa scurtam traseul, renuntand in acest fel la posibilitatea de a admira pe indelete toate atractiile turistice existente in zona.

Iarna, trebuie sa excludem din start aceasta posibilitate, cazarea urmand sa se faca fie in zonele limitrofe (la poale), in statiunile turistice sau satele existente, fie pe cuprinsul masivului montan vizitat. In primul caz putem opta pentru vile, hoteluri sau pensiuni agro-turistice, in timp ce in al doilea caz avem la dispozitie cabana - "casa noastra de pe munte". Deasemenea, in zonele situate la mare altitudine (peste 2.000 m), specifice traseelor de creasta, putem innopta in refugiile alpine special construite.

Prin extensiune, denumirea se aplica si constructiilor realizate la munte de catre anumite asociatii turistice, pentru gazduirea exclusiva a membrilor lor sau a turistilor in general.

!! In tarile europene din zona alpina, aceasta situatie este foarte des intalnita. In tara noastra, din pacate, datorita mai multor factori obiectivi (dreptul la proprietate, situatia materiala precara s.a.) exista putine astfel de cazuri. Unul dintre acestea este Asociatia Turistica "Romania Pitoreasca" din Pitesti cu cabanele "Mos Mizof" (fosta Cuca) din Masivul Iezer - Papusa si "Garofita Pietrei Craiului" din Masivul Piatra Craiului ( zona sudica - Rucar / Satic).

In prezent, pe teritoriul Carpatilor romanesti se afla cca. 140 cabane turistice (montane), lider fiind Masivul Bucegi cu 14 cabane.

Cabanierul este un bun gospodar, un om care se pricepe la toate, o gazda desavarsita. Asa cum sublinia Ioan Preda in cartea "Muntele - frumusete si educatie", cabanierul trebuie " () sa stie sa schieze, sa dea primul ajutor medical unui accidentat, sa se priceapa cat de cat la alpinism - ca sa poata sa sara in ajutorul unora care sunt la nevoie; iar cabana este casa noastra de la munte, un adapost al inaltimilor superbe ale Carpatilor, un loc unde ducem o viata intreaga."

De cele mai multe ori, de cabanier depinde daca o excursie este o reusita sau un esec. Un cabanier sfatuieste fiecare turist sau grup cu privire la traseul care va fi parcurs, aratand cum pot fi evitate "capcanele" ce pot aparea.

Cabanierul se poate ocupa personal de grupurile gazduite, incercand sa creeze o atmosfera cat mai placuta si reconfortanta prin organizarea unor seri de cabana cu glume, jocuri si cantece de cabana.

In continuare va vom prezenta o serie de reguli de bun simt care ar trebui sa fie respectate de catre toti turistii montani, indiferent de varsta si de pregatirea profesionala:

Cabana este casa de pe munte a turistului, adapost si popas pentru odihna si hrana, pentru reconfortarea fizica si psihica la finele unui traseu obositor sau punctul de plecare spre noi carari si creste. Ea este postul de prim ajutor in caz de accidente.

Cabana face parte integranta din peisajul montan si este locul nostru de visare si recreere. S-o cinstim si s-o ocrotim ca pe propria noastra casa.

Cabana are obligatia sa primeasca, la orice ora pe turistul sau grupurile de turisti, amatori de drumetie, nu si de chefuri.

La sosire trebuie sa ne prezentam cabanierului si sa ne inscriem datele personale si traseul pe care vom drumeti, ca sa fim gasiti usor si ajutati la nevoie.

La munte bauturile obisnuite turistului sunt ceaiul si racoritoarele. Acolo unde sunt permise bauturi alcoolice consumul este limitat.

Legea de baza a convietuirii in cabana este curatenia si linistea. Intre orele 22.00 si 06.00 trebuie sa facem liniste totala. Sa alergam pe varfuri, sa vorbim in soapta sa nu trantim usile.

Sa folosim cat mai putin si la intensitate cat mai scazuta casetofonul, aparatul de radio, televizorul, etc. si numai dupa ce ne asiguram ca nu deranjam pe cei din jur. Sa fim incredintati ca cei care au trudit sa ajunga pana la cabana, prefera sa asculte in tihna doar linistea binefacatoare a piscurilor si murmurul izvoarelor.

Sa lasam curate locul unde am dormit si mancat precum si imprejurimile cabanei sfatuind si pe altii sa faca la fel. Sa ne opunem obiceiurilor unora de a se debarasa de gunoaie in cabana sau imprejurimi, explicandu-le ca ne gasim pe munte si ca nu are cine, cu ce si cum sa le evacueze spre locurile anume destinate din localitati. Este contributia noastra la pastrarea si ocrotirea mediului inconjurator.

In caz de accidentari sa anuntam cabanierul, salvamontul sau politia. Sa participam la actiunea de salvare. Sa ajutam la transportul si evacuarea accidentatului. Sa invatam codul de semnalizare inter-nationala in caz de accident pe munte.

Sa ascultam cuvintele cabanierului. Cuvantul lui este cuvant de ordine. El este gazda dar si raspun-zator in cabana pe care o administreaza cu asigurarea ordinii si respectarea regulilor de functionare ale cabanei. Sa-l ajutam la nevoie, cu vorba, cu fapta si exemplul nostru. Este o datorie civica a fiecarui turist.

Daca am respectat intocmai aceste reguli, ne putem acorda singuri cinstea de a ne numi oameni civilizati si turisti adevarati, dovedind respect si dragoste pentru natura.

Sa nu uitam ca marea frumusete a muntilor nostri si bucuria de a drumeti pe cararile lor, nu poate capata intregul farmec si stralucire decat prin noi, calatorii, prin frumusetea exemplului nostru, ca o dovada graitoare de adevarat patriotism.

Vom acorda atentie in cele ce urmeaza sensului mai larg de organizare a vietii si activitatii turistice intr-o tabara de corturi, pentru una sau mai multe zile.

Calitatile de baza ale cortului sunt:

- greutate redusa;

- impermeabilitate;

- rezistenta la soare, vant, ploaie.

"Cortul este pentru turist o piesa de echipament deosebit de importanta care dupa ce-ti rupe spinarea in timpul transportului, iti macina nervii in timpul montarii si iti naruie moralul in caz de vreme rea, iti asigura, in cele din urma, o noapte alba. "

Cortul trebuie sa fie la indemana pentru a putea fi accesibil fara a goli in ploaie tot continutul rucsacului sau fara a uda celelalte lucruri daca a fost strans la repezeala.

Cautati loc de montat cu cel putin 2-3 ore inainte de lasarea intunericului. Locul pentru montare trebuie recunoscut si cercetat. Operatiunea de montare alcatuieste o succesiune logica de operatii care este specifica fiecarui tip de cort in parte si care este importanta mai ales in conditii grele cand vantul bate puternic sau ploua cu galeata.

Orice cort poate fi desfacut in mai multe baloturi individuale continand separat montantii, cuiele/tarusii, panzele. In cazul majoritar al corturilor clasice cu montanti tip: piramidal canadian inversat, piramidal asimetric, canadian, walzenbach, sarcofag etc. ordinea este urmatoarea:

- se deruleaza la sol si se intinde bine podeaua, ancorand-o cu ajutorul cuielor;

- se ridica apoi montantii;

- ancorarea si intinderea cortului interior;

- se intinde cortul exterior (supratenta).

La corturile izoterme, cele doua panze se ridica si se intind simultan. Un cort ideal are dimensiunile 200 x 140-150 cm, h=100-120 cm, montantii din teava de duraluminiu cu diametrul de 18-20 mm, greutate 3-4 kg.

Tabara va fi amplasata la marginea padurii, nu in interiorul ei, si la cel mult 20 m de o sursa de apa.

In apropierea taberei se va confectiona un adapost provizoriu, pentru a pastra la loc sigur si la indemana toate materialele necesare. Pe langa echipamentul personal al fiecaruia trebuie aduse si unele materiale de interes colectiv. La cca. 25 m de tabara se va sapa o groapa pentru gunoi care la plecare se va astupa. Deseurile nemenajere (sticle, cutii conserve, PET-uri s.a.) vor fi transportate in pungi de plastic pana la primul loc de depozitare intalnit (cabane, asezarile de la poale etc,). Vatra pentru foc va fi la cel putin 20 m de corturi. Rezerva de lemne va fi asezata la departare atat de foc cat si de corturi. Rezerva de apa potabila trebuie pastrata in recipiente astupate si trebuie schimbata la fiecare 8-10 ore.

Nu aprindeti lumina in cort inainte de a-l inchide.

Pentru o buna odihna locul de sub cort trebuie sa fie neted si uscat, iar in interiorul cortului asezati pe jos salteua de izopren. Deasemenea, nu dormiti in imbracamintea pe care ati purtat-o ziua. Ea trebuie pusa la uscat si la aerisit. Somnul trebuie sa dureze cel putin 8 ore. Cu cel putin 3 ore inainte de culcare nu beti cafea, cacao si nu mancati ciocolata. Veti evita astfel insomnia sau somnul agitat. Lasati un loc pentru ca aerul proaspat sa patrunda in cort.

In cazul in care ne-a prins noaptea pe drum, departe de orice locatie de cazare si fara a avea cortul la noi, nu trebuie sa disperam.

Astfel, se pot confectiona adaposturi din crengi, trestie sau chiar din zapada.

In continuare va vom prezenta cateva exemple de bivuacare, la indemana oricarui turist cu spirit de initiativa si stapanire de sine.

Infigem in pamant doi stalpi de un metru, bifurcati in capatul de sus. Intre furci asezam o prajina de aproximativ 2 metri lungime, iar patura pe care o avem cu noi o trecem peste prajina in jumatati egale. Prindem cu tarusi de lemn in pamant marginile de jos ale paturii si adapostul este gata.

Infigem in pamant doi stalpi de un metru si jumatate, bifurcati la capatul de sus. In furci asezam o prajina de aproximativ doi metri si jumatate lungime apoi amenajam, in panta, cu spatele la vant, alte cateva prajini. Acoperim totul cu crengi, asternem pe jos un pat de fan, crengi de brad, stuf, paie si coliba cu panta este gata sa ne adaposteasca.

Iata si un adapost in forma conica. Scheletul acestuia este construit din 4 barne, sau bete groase, legate la varf intre ele si infipte in pamant la echidistanta pe o circumferinta. Alte bete, mai subtiri, se leaga de asemenea de varf. Totul se acopera cu stuf, paie, crengi. In jurul adapostului se poate face un sant de scurgere a apei.

Ne putem adaposti de viscolul care ne-a surprins pe drum, sapand in zapada o gaura, cu o deschizatura de un metru, largind-o necontenit pe masura ce sapam; batatorim peretii interiori si punem la intrare cateva crengi de brad. Putem lasa si o deschidere in partea de sus pentru ca sa iasa fumul, daca avem posibilitatea sa aprindem un foc intr-o cutie de conserve.

In cel mult o ora, doi tineri pot sa-si construiasca un adapost din blocuri de zapada (iglou). Se taie cu lopata si se ajusteaza cu un cutit blocuri de zapada de 50x30x30 cm cu care se cladeste un zid, pe un loc circular, batatorit, cu un diametru de 7-8 m. Diametrul igloului la baza este de 2 m. Blocurile se ingusteaza in panta spre varf, pana ce la inaltimea de 1,50 m deschiderea este formata de un singur bloc.. Se face apoi, la baza, o deschidere prin care un om poate intra pe branci. In peretii laterali, sub nivelul constructiei, se scobesc 1-2 nise penru pastrarea lucrurilor personale. Deschiderea din bolta se inchide cu un bloc de zapada.

Fie iarna, fie vara, ati aflat ca un adapost ne putem improviza destul de repede. Dar un culcus care sa ne sigure odihna dupa care jinduim? Raspunsul: la fel de usor. Izolarea de sol se poate realiza prin intinderea pe jos a unei foi de cort impermeabilizate. Frunzele, paiele sau fanul pot servi si ele pentru amenajarea unui culcus. Se infig, de pilda, crengi de brad de cca. 50 cm. inaltime, cu ramurile in sus. Se formeaza astfel un strat gros, tocmai bun pentru dormit. Daca dispunem de timp, in jurul saltelei putem face un cadru din nuiele impletite, fixate in pamant cu tarusi. In adapostul improvizat suntem mai multi? Sa nu uitam: culcusurile le asezam astfel incat picioarele tuturor sa fie la mijloc.

Aprinderea focului in orice conditii naturale cere o pricepere deosebita. Aceasta incepe prin a lua unele masuri de precautie, cum ar fi:

- este interzisa aprinderea focului in padure;

- el poate fi amplasat la cel putin 50 m departare de marginea padurii si la 2 m de corturi;

- in jurul vetrei focului, terenul va trebui sa fie atent curatat de orice material combustibil, inclusiv iarba uscata;

- nu se aprinde focul direct pe pamant, ci intr-o groapa sapata sau naturala;

- daca vantul este puternic (nu furtuna) focul va fi aprins neaparat intr-o groapa de cel putin 30 cm adancime;

- daca totusi vantul se inteteste tinzand spre furtuna, stingeti neaparat focul si acoperiti vatra sa;

- oricand si pe orice vreme, nu parasiti focul de innoptare decat dupa ce ati stins complet focul cu apa si l-ati acoperit cu pamant sau pietre;

- este interzis si se pedepseste prin lege taiatul lemnului din padure pentru foc;

- focul poate fi folosit preventiv impotriva animalelor salbatice, dar si pentru incalzit, prepararea mancarii, uscatul hainelor;

- se poate folosi drept paravan sau platforma un strat de pietre.

Pentru a aprinde focul folositi hartii, crengi subtiri si uscate, coji de copac cu rasina, iarba uscata.Nu se folosesc ramuri de conifere deoarece scot mult fum si scantei. Ramurile mai groase se aseaza in forma de piramida. Odata intetit, peste foc se pot pune si lemne mai groase. Lemnele nu se procura rupand crengi din copaci, ci strangand doar uscaturile din imprejurimi. Pe timp umed se foloseste materialul pregatit din vreme: mucuri de lumanare invelite in hartie, fiole cu benzina etc.

Focul de tabara - de forma conica sau piramidala la care lemnele principale lungi de cel putin 1,5 m se aseaza vertical, formand la baza un cerc sau un patrulater, iar la varfuri se reazema unele de altele. Da flacara si lumina puternica, incalzind bine aerul din jur.

Focul in spite se foloseste mai ales pentru gatit sau ca foc lent pentru veghea de noapte. Lemnele de baza care asigura durata focului se aseaza ca spitele unei roti si sunt aprinse la capetele din centru, catre care sunt impinse treptat pe masura ce ard. Focul acesta arde cu flacara mica si face putin fum.

Focul adapostit se aprinde intr-o groapa adanca de cca 30 cm care are la baza un cerc cu diametrul de 40 cm, iar la suprafata unul de 50-60 cm. Este indicat mai ales in timp ce bate vantul. pastreaza jaratecul vreme indelungata si da mare caldura. Lemnele asezate in picioare ard complet si sunt usor inlocuite fara a deranja vasele asezate deasupra focului pe trepied sau suspendate de un carlig.

Esente lemnoase

Jneapanul - arbust din familia pinaceelor- raspandit in zona alpina si etajul subalpin, se aprinde usor, dar face fum mult, gros si intepator.

* Este interzis a se rupe jnepeni, acestia fiind ocrotiti prin lege.

Bradul - se aprinde usor si arde repede, cu mult fum dand caldura mai redusa;

Teiul - arde repede si da caldura redusa;

Aninul - arde repede dar da caldura mai multa;

Fagul - arde cu flacara durabila si fierbinte. Indicat pentru gatit sau focuri de durata lunga (de veghe, pentru incalzit aerul din jur);

Stejarul - da carbuni foarte indicati pentru pregatit fripturi la gratar sau frigarui.

* Arde greu ca si frasinul.

Carpenul - desi greu la taiat, arde foarte bine chiar daca este ud, da carbuni excelenti care se pastreaza vreme indelungata;

Salcamul - arde foarte bine chiar cand este verde ca si bradul;

Plopul si salcia plangatoare - nu ard bine, in schimb raspandesc scantei periculoase.

Acest material a fost realizat de un colectiv format din 3 ghizi specializati in turismul montan, atestati de Ministerul Turismului, cu o experienta de cel putin 20 ani in turismul montan pentru tineret si zece serii de cursuri derulate anterior: Constantinescu Ion, Trasca Doru si Popa Gabriel.

Bibliografie

"Micul indrumar al tanarului drumet montan" - editia 2001, autori Constantinescu I. si Trasca D;

"Muntele - Frumusete si educatie ", editura "Sport-Turism" - autor Ion Preda;

"Dictionar turistic international", editura "Sport- Turism" - autor Silviu Negut;

"Pe joc repaus", editura "Militara" - autori F. Silva si N. Mateescu