Concepte si definitii in turism

CAPITOLUL I

CONCEPTE SI DEFINITII

Primele incercari de definire a turismului apar in secolul al XIX-lea, odata cu cristalizarea lui ca un domeniu distinct de activitate. Evolutia turismului pret de un secol a fost relativ lenta. incepand cu anii '60 si ca urmare a profundelor transformari din economia mondiala de dupa cel de-al doilea razboi mondial, turismul cunoaste o expansiune deosebita, antrenand tot mai multe resurse, angrenand in mecanismele sale un numar tot mai mare de tari si organisme.

Turism. Turist - definitii

Din punct de vedere etimologic, cuvantul turism deriva din verbul englezesc to tour (a calatori, a intreprinde un turneu prin). in limba franceza tourisme este considerat un anglicism, desi termenul tour - cu sensul de voiaj, periplu, tur, este mai vechi si provine din latinescul turnus.Conceptul de turism este definit in mai multe moduri de catre diversi teoreticieni.El este considerat in primul rand 'o forma de recreere alaturi de alte activitati si formule de petrecere a timpului liber'; el presupune 'miscarea temporara a oamenilor spre destinatii situate in afara resedintei obisnuite si activitatile desfasurate in timpul petrecut la acele destinatii'; de asemenea, in cele mai multe situatii, el implica efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.

In cadrul Deciziei Comisiei Europene (9 decembrie 1998) pentru implementarea Directivei Consiliului Europei cu privire la colectarea datelor statistice din turism, apare urmatoarea definitie a turismului: activitatea persoanelor de a calatori in afara mediului obisnuit pentru mai putin de un an consecutiv in scop de loisir, afaceri etc.

Conform aceluiasi document,excursionistul este definit ca orice persoana care calatoreste intre doua sau mai multe tari sau intre doua sau mai multe locuri aflate in interiorul tarii de resedintaVizitatorul este reprezentat de orice persoana care calatoreste in alte locuri decat mediul sau obisnuit pentru o perioada mai mica de 12 luni consecutive si al carui scop principal al calatoriei este altul decat cel de a exercita o activitate remunerata.Turistul este reprezentat de vizitatorii care petrec cel putin o noapte intr-o forma de cazare privata sau publica in locul/taravizitat/vizitata.

Managementul in turism este un concept destul de vag, din moment ce consumatorul este considerat ca fiind 'rege', dar managementul resurselor turistice este o sarcina esentiala in activitatea turistica.Turismul reprezinta, asadar, o activitate complexa, cu o multitudine de fatete, cu incarcatura economica semnificativa, pozitionata la intersectia mai multor ramuri si sectoare din economie; toate acestea isi gasesc reflectarea in varietatea punctelor de vedere cu privire la continutul notiunii de turism si a conceptelor adiacente.

2 Scurt istoric

Primele activitati care se aseamana cu actualul sens al turismului s-au manifestat pe la inceputul secolului al XVII-lea in Europa. Cu toate acestea cuvantul turist este utilizat de abia la 1800. Consacrarea turismului ca activitate si evidentierea ca atare sunt localizate spre sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu exploatarea apelor termale in tarile europene.

Primul document oficial care face referiri la activitatea hoteliera a aparut in Elvetia in 1883 - Contributii la o statistica a turismului scrisa de E. Guyer Freuler. Turismul este definit ca un 'fenomen al timpurilor modeme, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fata de frumusetile naturii, rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si perfectionarii mijloacelor de transport'.

Simultan sau ceva mai tarziu, in tari ca Austria, Germania, Belgia, Spania,Franta, Italia, apar lucrari consacrate cercetari turismului ca fenomen, definirii sau evaluarii lui, analizei impactului acestuia asupra economiei.

Dintre acestea se impune lucrarea profesorului belgian Ed. Picard Industria calatorului, in care turismul este inteles ca ansamblul organismelor si functiilor acestora privite deopotriva din punctul de vedere al celui care se deplaseaza, al calatorului propriu-zis, dar si al celor ce profita de pe urma cheltuielilor facute de acesta. 0 lucrare de referinta este cea a profesorului englez F.W. Ogilvie, lucrare ce se constituie intr-o ampla demonstratie a mecanismului formarii cererii, lansand si primele elemente ale unei teorii a consumului turistic, teorie reluata si dezvoltata ulterior de K. Krapf.

Pe masura trecerii anilor si amplificarii calatoriilor, abordarile fenomenului turistic au devenit tot mai numeroase, iar continutul notiunii de turism s-a imbogatit, incercand sa reflecte cat mai fidel complexitatea acestei activitati. Unul dintre specialistii consacrati in cercetarea fenomenului turistic, a carui opinie a fost imbratisata de un numar mare de teoreticieni, este profesorul elvetian W. Hunzike.

El defineste turismul prin 'ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atat timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare'. Pe o pozitie similara se situeaza si K. Krapf, ceea ce ii conduce pe cei doi autori la formularea unui punct de vedere comun si mai elaborat, dar care pastreaza in esenta, aceleasi elemente.

Definitia propusa de K.Krapf si W. Hunzinker se constituie in literatura de specialitate ca un element de referinta, fiind acceptata oficial, pe plan international.

Totusi aceasta definitie a suscitat numeroas e controverse, fiind

considerata de unii specialisti ca fiind prea limitativa sau, de altii, prea generala.

In acelasi spirit sunt formulate si definitiile mai recente ale turismului, definitii elaborate cu aportul unui numar larg de specialisti.

0 reflectare sugestiva a continutului si complexitatii activitatii turistice poate fi redata astfel: 'termenul de turism desemneaza calatoriile de agrement, ansamblul de masuri puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea acestui tip de calatorii, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor', sau turismul reprezinta 'o latura a sectorului tertiar al economiei, unde activitatea prestata are ca scop organizarea si desfasurarea calatoriilor de agrement, recreere sau a deplasarilor de persoane la diferite congrese si reuniuni; include toate activitatile necesare satisfacerii nevoilor de consum si servicii ale turistilor'

Turismul isi largeste continuu sfera de activitate, imprimand definitiilor un caracter limitat. in aceste conditii, notiunea de turism trebuie permanent actualizata,adaptata schimbarilor, confruntata si corelata cu activitatea practica, cu celelalte componente ale economiei.

Si in privinta notiunii de turist, in literatura de specialitate exista o diversitate de opinii. Pot fi citate in acest sens, punctele de vedere exprimate de F.W. Ogilvie,care includea in categoria turistilor toate persoanele care indeplinesc simultan doua conditii: se afla in locuri indepartate de case pentru mai putin de un an si cheltuiesc bani in locurile respective fara sa-i castige acolo sau de A. J. Norval, dupa care turistul este acea persoana care intra intr-o tara straina pentru orice alt scop decat a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care cheltuie in tara in care se afla temporar banii castigati in alta parte.

Prima incercare de apropiere a parerilor expertilor dateaza din anul 1937, cand Consiliul Societatii Natiunilor a recomandat definirea turistului international ca 'acea persoana care calatoreste pentru cel putin 24 de ore intr-o alta tara decat cea in care care se afla resedinta sa permanenta. in anul 1950, Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (actualmente OMT) accepta aceasta definitie cu o usoara modificare, in sensul includerii in randul turistilor a elevilor si studentilor care locuiesc temporar in strainatate. De asemenea, in 1953, este definit si conceptul de vizitator international.

Conferinta Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor internationale de la Roma (1963) a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna 'orice persoana care viziteaza o tara, alta decat cea m care se afla resedinta sa obisnuita, pentru orice alt motiv decat desfasurarea unei activitati remunerate in tara pe care o viziteaza'.

Aceasta definitie acopera doua categorii de vizitatori:

a) turistii - vizitatori temporari care stau cel putin 24 de ore in tara vizitata si

ale caror motive de calatorie pot fi grupate in: loisir, afaceri, familie,

misiuni si reuniuni;

b) excursionistii - vizitatori temporari ce calatoresc pentru propia placere si

stau mai putin de 24 de ore in tara vizitata.

De asemenea a fost definit si conceptul de calator (turist) aflat in tranzit: orice persoana care traverseaza o tara, chiar daca ramane mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata si/sau sa aiba alte scopuri decat cele turistice.

Aceste definitii au fost aprobate si aplicate incepand cu anul 1968. Inconvenienta acestor definitii consta m ignorarea circulatiei turistilor interni, explicabila intr-o oarecare masura prin dificultatile de separare si evaluare a acesteia.Totusi, prin similitudine cu turistul international, turistul intern este considerat 'acea persoana care viziteaza un loc, altul decat acela unde isi are domiciliul obisnuit, in interiorul tarii sale de resedinta, pentru orice alt motiv decat acela de a exercita o activitate remunerata, efectuand un sejur de cel putin 24 de ore'. Conferinta de la Roma si sesiunea a XV-a a comisiei de Statistica a ONU au fost momente de referinta in definirea conceptelor de turist sau turism. Totusi, in prezent se intalnesc diferente de abordare a acestor concepte de la tara,diferente ce apar datorita adaptarii continutului general la conditiile specifice fiecarei tari.

3.Abordari contemporane

Potrivit noilor precizari ale organismelor internationale,turismul se refera la activitatile desfasurate de persoane,pe durata calatoriilor si sejururilor,in locuri situate in afara resedintei obisnuite,pentru o perioada consecutiva care nu depaseste un an cu scop de loisir,pentru afaceri sau alte motive.

Corespunzator acceptiunii prezentate pot fi identificate formele principale ale turismului si anume :

a)      turism intern(domestic tourism) :rezidentii unei tari date care calatoresc numai in interiorul acesteia.

b)      turism receptor(inbound tourism) :nonrezidentii care calatoresc in tara data.

c) turism emitator(outbound tourism) :rezidentii tarii date care calatoresc in alte tari

Aceste trei forme de baza pot fi asociate in modalitati diferite,dand nastere altor categorii ale turismului si anume :

. turism interior (turismul intern si cel receptor)

. turism national (turism intern si emitator)

. turism international (turismul receptor si cel emitator)

Turistul este reprezentat de orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei sale obisnuite,pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat.

Sunt mentionate in acest context,trei criterii esentiale pentru a distinge vizitatorii(in sensul de turisti)de alte categorii de calatori si pentru a elimina ambiguitatile generate de unii termeni

. voiajul trebuie efectuat intr-un loc situat in afara resedintei obisnuite,ceea ce exclude calatoriile mai mult sau mai putin regulate intre domiciliu si locul de munca sau de studii;

. sejurul nu poate depasi 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul avand, din punct de vedere statistic, statutul de rezident;

. motivul principal al calatoriei trebuie sa fie altul decat exercitarea unei

activitati remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migratia legata de locul de munca.

Vizitatorii sunt grupati, dupa rezidenta in vizitatori internationali si vizitatori interni, iar fiecare categorie este, la randul ei, subdivizata m turisti (cei care petrec cel putin o noapte in locul vizitat) si excursionisti (vizitatori de o zi). Exista de asemenea o diferentiere intre turismul de week-end (1-3 zile) si turismul de vacanta. In calatoriile lor, turistii consuma o serie de bunuri si servicii; acestea sunt produse de regula, de industrii/ramuri distincte ale economiei, legate mai mult sau mai putin de turism.

Corespunzator acestei realitati, in structurile (clasificarile) consacrate ale ramurilor economiei sau ale produselor si serviciilor nu se regaseste o industrie a turismului. Si totusi conceptul este frecvent utilizat si chiar definit. Industria turistica este acea parte a economiei, alcatuita dintr-o suma de activitati sau mai multe ramuri a caror functie comuna este satisfacerea nevoilor turistilor.

Din industria turistica fac parte urmatoarele sectoare:

=> locuinta si alimentatie (hoteluri, moteluri, case de oaspeti, ferme, vase de

croaziera, vile castele, camping-uri, propietati time-share, resedinte

secundare, restaurante - clasice, fast-food - baruri, cafenele;

=> transport (sectorul comercial: linii aeriene, curse navale, cai ferate,

autocare, firme de Rent-A-Car, operatori de taximetrie si sectorul

necomercial: automobile propietate personala, aeronave proprii, iahturi)

=> organizatori de calatorii (tur-operatori si agentii de voiaj)

=> atractii-agrement (elemente naturale, catedrale, castele, monumente,

muzee, galerii de arta, parcuri de distractie, facilitati sportive, cazinouri,

festivaluri si evenimente cultural-artistice si sportive)