FORME DE TURISM In activitatea turistica

FORME DE TURISM

In activitatea turistica, interna si internationala, se practica o gama larga de forme si aranjamente turistice, determinate de modalitatile de satisfacere a nevoii de turism, de conditiile de realizare a echilibrului cerere-oferta, de particularitatile organizarii calatoriei.

Delimitarea clara a continutului fiecarei forme de turism prezinta importanta

atat pentru identificarea comportamentului vizitatorului in materie de consum si cheltuieli cat si a responsabilitatilor si obligatiilor organizatorilor de vacante (turoperatori si agentii de voiaj) si/sau prestatorilor de servicii (societati de transport,hoteluri, restaurante etc.).

Clasificarea formelor de turism

Notiunea de 'voiaj' sau 'vizita' are o sfera de cuprindere extrem de larga si acopera o varietate de forme de manifestare. Se impune utilizarea unui ansamblu de criterii de clasificare, de delimitare a unor categorii omogene. Exista numeroase criterii de structurare a formelor de turism, dintre care se remarca: motivatia calatoriei, gradul de mobilitate a turistului, originea sa, periodicitatea plecarilor in vacanta, caracterul voiajelor, modalitatea de comercializare etc. In functie de locul de provenienta sau originea turistilor, se distinge turismul intern, practicat de populatia unei tari in interiorul granitelor nationale si turismul international - rezultat al deplasarii persoanelor in afara granitelor nationale de resedinta.

Turismul intern si international reprezinta doua forme de exprimare ale aceluiasi fenomen, raportul dintre ele fiind net in favoarea turismului intern. Turismul international se subdivide la randul lui in turism emitator (outgoing)- plecarile turistilor autohtoni peste granita - si turism receptor (incoming) - cuprinde sosirile de turisti straini pentru petrecerea vacantei in tara primitoare. Turismul emitator mai este cunoscut si sub denumirea de turism de trimitere sau pasiv iar cel receptor ca turism de primire sau activ. Raportul dintre numarul plecarilor si sosirilor de turisti in si din strainatate determina situarea unei tari intr-o categorie sau alta, iar din punct de vedere economic, influenteaza aportul in valuta al activitatii turistice si, implicit, echilibrul balantei de plati.

Un alt criteriu de grupare a formelor de turism este modalitatea de comercializare a vacantelor (de angajare a prestatiei turistice). Din acest punct de vedere turismul poate fi: organizat, pe cont propriu sau mixt (semiorganizat). Fiecare dintre aceste forme reprezinta o suma de trasaturi proprii precum avantaje si dezavantaje, atat pentru turisti cat si pentru organizatorii de voiaje. In cadrul turismului organizat prestatia turistica se angajeaza anticipat, respectiv principalele servicii legate de calatorie si sejur. Aceasta angajare se realizeaza prin intermediul contractelor (voucher, biletul de odihna si tratament, rezervarea unui loc de cazare, orice alta intelegere) care reprezinta adeziuni ale turistilor la conditiile oferite. in aceste contracte se inscriu serviciile oferite, conditii de plata sau orice alte obligatii ale ambelor parti. Turismul pe cont propriu apare in literatura de specialitate si ca turism neorganizat, desi termenul folosit este considerat de multi autori ca fiind impropriu.

Vizitatorul hotareste singur asupra destinatiei,duratei deplasarii, perioadei de realizare a acestora, mijlocul de transport folosit, sejurul si serviciile unitatilor prestatoare din tara sau zona pe care o viziteaza. Costul acestei forme de turism este mai ridicat celei in forma organizata, fiind practicat de persoane cu venituri mari, de turisti cu mai multa experienta sau de automobilisti. In tarile occidentale turismul pe cont propriu detine aproximativ 70% din fluxul turistic, fiind sustinut si de o puternica retea de puncte de informare turistica.

Turismul semiorganizat, sau mixt, reprezinta o forma de turism ce combina trasaturile specifice celorlalte doua; in aceasta situatie o parte a serviciilor este angajata in prealabil, urmand ca o alta parte sa fie obtinuta direct in timpul voiajului (serviciile de

agrement si transport in mod deosebit) Turismul organizat si cel semiorganizat ofera posibilitatea unei planificari prealabile a actiunilor, asigurand utilizarea rationala a capacitatii de cazare si a mijloacelor de transport, o mai buna gospodarire a resurselor umane, o certitudine a incasarilor.

De asemenea, prin facilitatile de pret acordate turistilor, se stimuleaza miscarea turistica si se atenueaza caracterul sezonier al cererii. Din punct de vedere al turistului, optiunea pentru aceste forme de turism prezinta garantia realizarii vacantei, a primirii serviciilor in conditiile de confort convenite, prioritati in obtinerea unor servicii, eliberarea de grija organizarii calatoriei si concentrarea atentiei catre o cat mai placuta petrecere a timpului liber si o gospodarire a bugetului de vacanta. Dezavantajele acestor forme de turism constau in realizarea de catre unitatile prestatoare a unor incasari mai mici pe zi/turist, datorita sistemului de facilitati practicat. Solicitarea unui angajament organizat ii restrange libertatea de miscare a turistului, in sensul acceptarii si participarii la un program ce nu raspunde m totalitate dorintelor sale.

Turismul pe cont propriu prezinta avantajul unor incasari mai mari pe zi/turist, ca urmare a eliminarii sistemului de facilitati dar si a diversitatii serviciilor complementare solicitate de turisti. Aceasta forma asigura totodata, valorificarea mai buna a potentialului turistic prin orientarea turistilor catre toate zonele de atractie, nu numai catre zonele consacrate. Aceasta forma de turism prezinta si niste inconveniente legate in primul rand de sezonalitatea accentuata, atat pentru prestator cat si pentru turist.

Cu toate aceste inconveniente, la care se adauga si pretul mai ridicat, formele de turism pe cont propriu cuceresc noi segmente de consumatori, urmare a dorintei turistilor de independenta, de a calatori individual, de a nu fi obligati sa respecte un program prestabilit.

Turismul organizat ramane insa mijlocul cel mai important pentru cei cu mai putina experienta, pentru segmentele de populatie cu venituri mai mici, reprezentand forma principala a turismului de masa si regasindu-se frecvent in cazul deplasarilor m strainantate.

In functie de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de : turism itinerant (grad de mobilitate ridicat; presupune vizitarea mai multor locuri cu sederi scurte de 1-2 zile); turism de sejur (grad redus de mobilitate; presupune petrecerea vacantei in aceiasi localitate/statiune indiferent de durata acesteia). La randul lui turismul de sejur se poate clasifica in turism de sejur scurt (deplasarile ocazionale), turism de sejur mediu (coincide cu durata standard a calatoriilor de 12-15 zile) si turism de sejur lung sau rezidential (timpul de ramanere intr-o localitate depaseste 30 de zile - specific turismului balneo-climateric)

Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a formelor de turism este motivatia calatoriei. Importanta acestui criteriu este argumentata de faptul ca insasi definitia turistului se fundamenteaza pe tipologia motivelor de calatorie.

Recomandarile recente ale OMT pornesc la identificarea catorva grupe principale:

. loisir, recreere si vacante (odihna)

. vizite la rude si prieteni

. afaceri si motive personale

. tratamente medicale

. religie/pelerinaje

. alte motive

Aceste grupe se subdivid in functie de obiectul specific al calatoriei. in prima categorie sunt incluse si calatoriile avand continut cultural, sportiv, de jocuri de noroc, de cura helio-marina, croaziere. in cadrul turismului de afaceri sunt incluse si intalnirile, reuniunile sau participarea la targuri si expozitii, dar si calatoriile de studii, vizite la obiective industriale, turismul stiintific etc.Exista inca multe posibilitati de clasificare a formelor de turism, fapt ce dovedeste complexitatea activitatii turistice..Cunoasterea acestor relatii (a campurilor de interferenta) ca si a factorilor care conditioneaza evolutia diferitelor forme de turism, prezinta semnificatie deosebita pentru conturarea strategiei de dezvoltare turistica, pentru elaborarea directiilor de actiune in vederea diversificarii formelor si apropierii lor de gusturile si dorintele consumatorilor.

2 Forme moderne de turism

In decursul ultimilor ani se remarca mutatii importante in structura circulatiei turistice, care sunt vizibile si in tara noastra, in sensul diversificarii obiectivelor calatoriilor si al modificarii prioritatilor in topul preferintelor turistilor.Aceste transformari au condus la aparitia unor noi forme de petrecere a vacantei, la imbogatirea continutului celor existente cu noi aspecte, la reierarhizarea lor in structura ofertei. Toate acestea au determinat consacrarea unor forme moderne de calatorie.Dintre acestea, se bucura de o apreciere deosebita din partea clientelei si, corespunzator, de o atentie mai mare din partea organizatorilor: turismul de afaceri,turismul cultural (ca principala componenta a turismului urban) si turismul rural.

2.1 Turismul de afaceri

Turismul de afaceri priveste, in sens larg, calatoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact deplasarile in interes oficial, comercial sau de alta natura, participarile la diverse manifestari organizate de intreprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentantii lor.

Desi aceste calatorii presupun desfasurarea unei activitati remunerate, ele sunt asimilate turismului deoarece organizarea si realizarea lor implica utilizarea dotarilor turistice de cazare, alimentatie publica, agrement, cat si consumul unor servicii specifice furnizate de organizatorii de vacante.

Turismul de afaceri detine in lume circa 20% din totalul calatoriilor internationale si aproape ⅓ din totalul incasarilor turistice, avand cote de piata diferite de la o tara la alta, in functie de dotarea turistica si nivelul de dezvoltare economica Turismul de afaceri este, de asemenea, una din componentele cele mai dinamice ale activitatii turistice. Intensificarea relatiilor internationale si a celor economice se reflecta in cresterea cererilor pentru calatorii de afaceri; totodata are loc o diversificare a formelor in care acesta se materializeaza. In functie de beneficiarul nemijlocit al calatoriilor de afaceri acestea au un caracter intern sau extern. Formele turismului de afaceri avand caracter intern se adreseaza salariatilor unei intreprinderi si au ca obiectiv motivarea personalului in scopul cresterii productivitatii muncii si imbunatatirea performantelor.

Ele se concrectizeaza in :

. seminarii sau inlalniri ale conducerii firmei cu salariatii

. actiuni de formare a personalului si actualizare a pregatirii

. calatorii recompensa sau stimulent

Actiunile ce au caracter extern au ca obiectiv buna desfasurare a activitatii si prosperitatea firmelor in ansamblul lor si constau in:

. deplasari cu caracter profesional (lucru pe santiere, prospectarea pietei

acordarea de asistenta, administrarea/supravegherea unor lucrari)

. participarea la targuri, expozitii, congrese, colocvii

Din punct de vedere al continutului, unul dintre cele mai importante criterii de clasificare, turismul de afaceri se grupeaza in:

► turism general de afaceri

► reuniuni-intalniri

► targuri si expozitii

► calatorii stimulent

Turismul general de afaceri se refera la activitatea persoanelor ce lucreaza,pentru o scurta perioada de timp, in afara locului de munca obisnuit (ex.reprezentantii de vanzari, ziaristii etc.) Turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul intalnirilor, conferintelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor si este considerat una din cele mai obtinute forme ale calatoriilor de afaceri. De asemenea, turismul de reuniuni este in plina expansiune, ca urmare a acutizarii necesitatii schimbului de informatii in toate domeniile. intre formele turismului de reuniuni se particularizeaza cel de congrese, care atrage anual milioane de vizitatori (cca. 60 mil. in 1996 in turismul international). Potrivit statisticilor internationale, cele mai multe manifestari de acest gen se concretizeaza in Europa - cu circa 5200 de actiuni organizate, reprezentand 61% din nivelul mondial; in ierarhia pe tari, pe primul loc se situeaza SUA, urmata de Franta, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Elvetia, Belgia, Spania etc.

In privinta oraselor, Parisul ocupa de 15 ani primul loc in lume - cu aproximativ 380 de manifestari annual si peste 4% din piata mondiala specifica - situandu-se la distanta de celelalte orase. Acest lucru se datoreaza in principal existentei unei baze materiale excelent de bine pusa la punct, o infrastructura deosebita (in Paris exista 2 aeoroporturi internationale - Roissy/Charles de Gaulles si Orly) si peste 100.000 de locuri de cazare. Targurile si expozitiile se definesc prin prezentari de produse si servicii destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vanzare sau a informa vizitatorul.

Structura targurilor si expozitiilor dupa numarul de evenimente

Fig. 1.1 (sursa: Exhibition Industry Federation Research - 2002)

Particularitatile manifestarilor de tipul targuri si expozitii in materie de clientela,tematica si obiective se reflecta in valoarea economica a targurilor expozitiilor si saloanelor internationale organizate in Europa,in anul 1995,se cifra la 20 mld.ECU,inregistrand o participare de aproape 3.500 de expozanti si peste 500.000 angajati.

Structura targurilor si expozitiilor dupa numarul de vizitatori

Fig. 1.2 (sursa: Exhibition Industry Federation Research - 2002)

Datorita semnificatiei lor economice si turistice, participarile la targuri si expozitii se numara printre cele mai dinamice forme de calatorie, organizarea lor fiind incurajata deopotriva de producatorii de bunuri si servicii, de intreprinderile turistice si de publicul vizitator.Calatoriile stimulent imbraca forma unei vacante scurte, dar de un nivel de confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajati si, frecvent, familiilor acestora, cu accent pe distractie, relaxare etc., ca o recompensa pentru performantele deosebite obtinute in activitatea profesionala. Mai recent, asemenea calatorii se adreseaza si clientilor celor mai buni, respectiv fideli. Calatoriile stimulent sunt percepute, deopotriva, ca o tehnica a managementului modern, folosite in proportie destul de mare pentru motivarea angajatilor, si ca o forma a turismului - prin modalitatile de realizare si serviciile consumate.

In cazul calatoriilor-stimulent, cea mai bogata experienta si, corespunzator, cea mai mare cota de piata, revine continentului american; cu toate acestea, piata europeana, caracterizata printr-un inalt dinamism, se afla in plina ascensiune.

Intre tarile europene cu cel mai mare numar de calatorii se numara Germania (290.000 de calatorii), Marea Britanie (277.000), Spania (178.000), Suedia (164.000), Belgia (154.000),Franta(115.000)54.Turismul de afaceri, indiferent de forma sub care se manifesta, s-a impus in ultimii ani ca una dintre cele mai dinamice si profitabile componente ale industriei turismului.Avantajele sale - exprimate prin profiturile mari ale organizatorilor si prestatorilor de servicii, independenta fata de conditiile naturale si contributia la atenuarea sezonalitatii, utilizarea mai buna a dotarilor materiale, impactul mai redus asupra mediului etc. - se convertesc in efecte benefice pentru economiile zonelor de primire, ceea ce stimuleaza, in ultima analiza, dezvoltarea lui in ritmuri dintre cele mai inalte.

In tara noastra, turismul de afaceri, intern si international, ocupa un loc modest in structura circulatiei turistice, desi din punct de vedere organizatoric si al dotarilor, situatia este comparabila sau chiar mai buna decat in multe tari est-europene. in acest sens, pot fi mentionate cateva dintre componentele ofertei: Centrul international de conferinte din Palatul Parlamentului, World Trade Center, Romexpo, Centrul de Conferinte Snagov, Complexul Palace - Sinaia, Centrul Roman de Afaceri - Marea Neagra (Mangalia), precum si faptul ca Romania a organizat, in ultimii ani, cu succes, cateva manifestari internationale de anvergura.

2.2 Turismul urban

Turismul urban se refera la petrecerea timpului liber, a vacantelor in orase, pentru vizitarea acestora si pentru desfasurarea unor activitati de natura foarte diversa, cum sunt: vizite la rude, intalniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expozitii, efectuarea de cumparaturi etc.

Potrivit acestei acceptiuni, el are o sfera de cuprindere extrem de larga si, ca urmare, este greu de particularizat in raport cu alte forme de turism. Imprecizia notiunii si a ariei de referinta explica, in buna masura,saracia informatiilor cu privire la turismul urban, desi el are o veche traditie si justifica, intr-un fel, interesul mai scazut acordat de organizatori acestui mod de calatorie (vizitele in orase se inscriu, in marea lor majoritate, in categoria turismului pe cont propriu). Cele mai recente studii cu privire la aceasta forma de turism se opresc mai intai asupra problematicii definirii continutului acestuia. Cele doua aspecte definitorii (turismul si elementul urban) sunt punctele de plecare in aceasta analiza.

Din punct de vedere turistic, se impune respectarea conditiilor cu privire la durata si motivul calatoriei; cu toate acestea in sfera turismului urban, in sens larg, sunt acceptate si deplasarile de o zi, in acest caz luandu-se in discutie distanta de deplasare care ar trebui sa fie de cel putin 100 de km. Aspectul urban se refera, in principal, la marimea localitatilor, considerandu-se ca aglomeratii de cel putin 20.000 de locuitori ofera garantia unor elemente cu valoare turistica (arhitectura asezarii, evenimente, institutii cultural-artistice etc.). In privinta motivelor de calatorie pe primul loc se situeaza agrementul si programele avand continut cultural (35-40%) urmate de intalniri cu familia (20%),intalniri cu prietenii (15%), afaceri si motive profesionale (10-15%), la care se mai pot adauga vizitele cu continut gastronomic, cumparaturile, participarea la evenimente cultural-artistice.Turismul urban, prin motivatia sa foarte diversa, detine o pondere insemnata in structura circulatiei turistice. Astfel deplasarile in orase concentreaza circa 35% din totalul calatoriilor, cu ponderi variate de la o tara la alta, dar si diferentieri intre turismul intern si international al fiecaruia. in privinta distributiei pe tari, turismul urban detine cote mai mari de piata in Franta, Germania, Marea Britanie, Suedia si tarile central-europene si mai mica in Spania, Portugalia si Grecia, datorita concurentei celorlalte destinatii turistice, m special litoralul. La toate acestea trebuie precizat ca 80% din vizitele in orase reprezinta turism urban pur, restul de 20% reprezinta un turism complementar, fiind asociat altor forme de petrecere a vacantei. Trebuie avut in vedere faptul ca turismul urban reprezinta una dintre cele mai dinamice forme de turism. in tarile vest-europene, turismul urban inregistra in anul 1995 o crestere de 35-40% fata de anul 1985.

Ritmurile medii de crestere anuale sunt de aproximativ 4%, superioare cresterii pe ansamblu a circulatiei turistice. Evolutii apropiate inregistreaza si celelalte tari ale Europei precum si SUA si Japonia. Dinamica turismului urban este, in primul rand, rezultatul sporirii mobilitatii de scurta durata a populatiei.

Progresul rapid al turismului de scurta durata este, la randul sau, determinat de reducerea sejururilor si fractionarea concediilor si de perfectionarea in domeniul transportului. in al doilea rand, turismul urban beneficiaza de actiunea unor factori favorizanti, intre care: cresterea interesului pentru - obiective culturale, amplificarea contactelor sociale interne si internationale, dezvoltarea turismului de afaceri .

Urmare a acestor factori se poate vorbi de o sporire a importantei turismului urban, in structura optiunilor turistilor, concomitent cu o diversificare a formelor sale. In cadrul turismului urban, o pondere mare (aproximativ 40% din totalul calatoriilor urbane) revine turismului cultural. Pentru ca o calatorie sa fie inclusa in sfera turismului cultural, ea trebuie sa indeplineasca trei conditii:

. sa fie determinata de dorinta de cunoastere, cultivare

. sa aiba loc consumul unui produs turistic cu semnificatie culturala

(vizitarea unui monument, muzeu, vizionarea unui spectacol etc.)

. sa presupuna interventia unui mediator - persoana, document scris,

material audio-vizual - care sa puna in valoare, sa realizeze produsul

cultural.

Afirmarea si dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curioziatea oamenilor, de cresterea nivelului de instruire si de civilizatie. Tot ca factor favorizant actioneaza transformarea insasi a ideii de cultura. Diversitatea aspectelor ce dau continutul vietii culturale isi gaseste reflectarea in multitudinea formelor turismului cultural. in concordanta cu specificul valorilor componente ale patrimoniului cultural, formele de turism cultural se cocretizeaza in:

. vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, istorice,

monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane si rurale,

parcuri si gradini)

. vizitarea muzeelor (pinacoteci, de arheologie, istorie, stiinte naturale,

specializate sau tematice, nationale sau regionale, gradini botanice, parcuri

zoo)

. participarea la evenimente culturale (spectacole de opera, balet, teatru,

concerte, festivaluri de muzica, dans, film, folclorice, sarbatori

traditionale, expozitii, targuri)

. turism industrial si tehnic - situat intre cel cultural si cel de afaceri -

(vizitarea unor obiective economice, constructii specifice, baraje, viaducte,

poduri, tunele, canale, ansambluri arhitectonice urbane modeme sau

traditionale)

Turismul cultural, prin continutul si caracteristicile sale, prezinta o suma de avantaje, cum sunt: independenta fata de un anumit sezon; posibilitatea dezvoltarii in zone diferite pe teritoriul tarii, asigurand astfel o mai buna valorificare a resurselor; larga accesibilitate - intereseaza toate categoriile de clientela.

El are insa si dezavantaje, intre care faptul ca este mai scump comparativ cu turismul de agrement si ca unele din formele sale se adreseaza unui public avizat, cu un inalt nivel de instructie si cultura; aceste dezavantaje ingusteaza sensibil dimensiunile pietei si reclama eforturi mai mari in domeniul promovarii.Cu toate acestea, turismul cultural reprezinta astazi o forma moderna de vacanta, o forma in plina expansiune.

3 Turismul rural

In tarile Uniunii Europene, turismul rural nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului cazarea turistilor la sate s-a practicat de-o maniera mai mult sau mai putin spontana ori organizata. in schimb ceea ce este nou reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomennului turistic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica pe de o parte prin relansarea dezvoltarii regiunilor rurale si pe de alta parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului in masa. Alte explicatii ale acestui fenomen pot fi: influenta ideilor ecologiste, dorinta de a se sustrage structurilor turistice clasice, cautarea unui cat mai bun raport calitate pret.

Turismul, care prin specificul sau exploateaza conditii naturale si valori ale patrimoniului cultural, are importante consecinte negative asupra mediului, iar intensificarea calatoriilor accentueaza aceste efecte. in aceste conditii sunt pe deplin justificate eforturile de promovare a unor forme de vacanta al caror impact asupra mediului sa fie cat mai redus, forme cunoscute sub diferite denumiri: ecoturism, turism verde, turism durabil etc.

Turismul rural reprezinta una dintre cele mai eficiente solutii de armonizare a cerintelor turismului cu exigentele protejarii mediului si dezvoltarii durabile.

3.1 Definitii si concepte

Turismul rural se defineste in sens larg prin petrecerea vacantei in spatiul rural.

Imprecizia acestei abordari a generat opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile turismului rural. Anumiti autori folosesc notiunile de turism rural si agroturism.Cele doua concepte se suprapun intr-o anumita masura, au un numitor comun, dar si elemente particulare. in general se accepta ca sfera de cuprindere a turismului rural este mai larga, iar continutul activitatilor este definit in termeni mai vagi. Astfel, turismul rural se refera la toate activitatile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate in mediul rural, mijlocul de gazduire putand fi atat gospodaria taraneasca - pensiune, ferma agroturistica - cat si echipamente turistice de factura mai generala: hanuri, hoteluri rustice, popasuri. Agroturismul este mai strict din punctul de vedere al conditiilor vacantei; in plus ia in calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodariilor taranesti si localitatilor rurale in ansamblul lor.

Agroturismul presupune sederea in gospodaria taraneasca, consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva si participarea la activitatile agricole specifice, intr-o masura mai mare sau mai mica.Turismul rural are drept coordonate trei elemente esentiale: spatiul rural, oamenii si produsele. Motivatia acestor elemente este urmatoarea: Spatiul fara existenta oamenilor nu poate fi suport al convietuirii, de asemenea, un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism.

Oamenii, in lipsa spatiului sau a produselor, dispun numai de o capacitate de primire redusa. Produsele care nu au ca baza spatiul si oamenii nu au decat o existenta efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local. insa in functie de regiune sau tara, spatiul rural, oamenii, produsele, descriu realitati diferite.Notiunea de 'spatiu rural' se refera la aspecte legate de asezare din punct de vedere al marimii, densitatii populatiei, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar si la mijloacele de gazduire (tip, confort, pozitie).

Notiunea de 'locuitori'reprezinta populatia ca pastratoare a unor traditii, obiceiuri, dar si ca detinatoare a terenurilor, a echipamentelor de gazduire si chiar ca ofertant de servicii (spatiul si populatia dau continut conceptului de ruralitate). insisi cei care locuiesc in mediul rural trebuie sa fie principalii actori in activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari.

Este necesara insa o pregatire specifica activitatii de cazare turistica, initiativa privata trebuie sa se integreze intr-un plan colectiv de dezvoltare globala, iar aportul fiecaruia trebuie sa contribuie la montajul produselor turistice.

'Produsele' se refera pe de o parte la produsele agro-alimentare consumate de turisti cu prilejul sederii in gospodaria taraneasca si, pe de alta parte, produsele turistice, atractiile ce motiveaza deplasarea turistilor.

3.2 Satul turistic. Activitatile de turism rural

Exista trei motivatii importante pentru orasean care influenteaza alegerea practicarii acestei forme de turism: ferma, satul si spatiul. Ferma este un simbol pentru locuitorul de la oras, ea este casa taranului, cel care cunoaste secrete ale naturii, este locul unde traiesc animale domestice cu care oraseanul a pierdut contactul, este locul unde se pot manca fructe proaspete. Satul ocupa de asemenea un loc important in imaginatia oraseanului. Semnifica dimensiunea umana, intimitatea sociala, animatia locala.Satul turistic este o asezare rurala, pitoreasca, bine constituita, situata intr-un cadru natural nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat continut istoric, care in afara functiilor politico administrative, economice si culturale indeplineste temporar functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedeterminata.Spatiul reprezinta intregirea activitatii de cazare la ferma si a vietii satului in slujba turismului rural. Turistii vor sa parcurga spatiul sau sa actioneze in cadrul acestuia. Spatiul reprezinta simbolul libertatii, respiratiei, apei pure, verdetii, florilor, culorilor, parfumurilor, canturilor.

El invita la contemplatia peisajelor dar si la activitati fizice de-a lungul potecilor, pe malul raurilor, traversand dealurile, muntii etc. In functie de caracteristicile geografice ale zonelor in care sunt amplasate, de categoria valorilor turistice existente si specificul activitatii economice, satele turistice se grupeaza in:

etnofolclorice

de creatie artistica si artizanala

peisagistice si climatice

viti-pomicole

pescaresti si de interes vanatoresc

pastorale

pentru practicarea sporturilor de iarna.

In concordanta cu tipul satului se dezvolta dotarile turistice si activitatile avand caracter distractiv-recreativ. insa cu toata fuga de lumea civilizata, cu toata dorinta de izolare si de reintoarcere in natura, sunt un numar de activitati pe care turistul doreste sa le practice si in vacantele sale din spatiul rural.Aceste activitati sunt intr-o continua dezvoltare in turismul rural din Europa, numarul practicantilor fiind in continua crestere, si anume:

Golful (Numarul practicantilor din Franta a crescut in perioada 1980-1992

40.000 la 190.000)

Echitatia turistica

Calatoriile pedestre (drumetiile)

Drumetiile pe bicicleta (forma de turism practicata si in Romania)

Drumetiile fluviale

Pescuitul

Vanatoarea

3.3 Organizarea turismului rural

Turismul rural tinde sa devina una din optiunile de vacanta ale unor segmente tot mai numeroase de consumatori. Daca in anul 1995 acesta reprezenta, potrivit aprecierilor OMT, numai 3% din totalul cererilor de vacanta, in prezent, el detine circa 15%, cu ponderi mai ridicate in tarile cu traditie in domeniu: Franta, Germania, Elvetia, Austria, Belgia si chiar Polonia si Bulgaria.Turismul rural este din acest motiv una dintre cele mai institutionalizate forme de turism, mai ales la nivel european, ceea ce se reflecta pozitiv in dezvoltarea acestuia.

Pot fi mentionate in acest sens, organisme internationale sau interregionale, precum ECOVAST, EUROTER, EUROGITES, Anglo-American Countryside Stewardship-Consortium, organisme nationale si chiar tur-operatori si agentii de voiaj specializate.

Ca organisme cu rol stimulator, nu pot fi omise FAO, OECD, UE, in activitatea carora se regasesc programe de promovare a turismului rural (OECD's Rural Development Programe, FAO - Rural Tourism Training Network).Turismul rural este bine conturat si in tara noastra. Exista, in Romania, nu numai un potential turistic de exceptie, ci si o bogata traditie si o experienta in domeniu, primele sate turistice fiind organizate in anii 1967-68.

Dupa un inceput sustinut, incurajat de facilitatile oferite, activitatea s-a restrans in anii '80. Turismul rural a fost relansat dupa 1989 si incurajat prin reglementari interne si asistenta internationala. In prezent exista un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel national de asociatii profesionale ca ANTREC, FRDM, Agentia Romana pentru Agroturism, Operatiunea Satelor Romanesti ete. precum si de o legislatie stimulativa.

Cu toate acestea turismul rural, in formele sale organizate, are in tara noastra dimensiune modesta, in privinta atat a vizitatorilor straini, cat si a celor romani (sub 1% din totalul circulatiei turistice). Avand in vedere atuurile acestei forme de petrecere a vacantei si eforturile de stimulare, se poate anticipa o evolutie pozitiva si dinamica a turismului rural romanesc.