Turismul rural

Turismul rural

Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinta de expansiune si petrecere a timpului liber si a vacantelor la "tara" constituind preocupari vechi mai ales ale impatimitilor de natura. Nou este modul in care a evoluat aceasta forma de turism atat cantitativ cat si calitativ in ultimele decenii, el tinzand sa devina un fenomen de masa.

Aceasta forma de turism s-a dezvoltat, valorificand caracteristicile deosebit de favorabile celor trei elemente principale ce concura la infaptuirea actului turistic:

Ø     Spatiul rural (vatra si mosia satului) ca suport al procesului de vietuire si derulare a activitatilor specifice;

Ø     Populatia rurala ca element al perenitatii de veacuri a obiceiurilor si traditiilor populare ale satelor, factor al transformarii mediului natural, a resurselor locale;

Ø     Produse naturale (bogatii naturale) care satisfac cerintele personale si pe cele ale ofertei turistice, destinate persoanelor care vin in ospetie.

Turismul rural cuprinde activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derulare de programe, prestare de servicii de baza si suplimentare)- activitati economice (predominant agricole dar si practicarea unor ocupatii traditionale) precum si modul de petrecere a timpului liber, pentru cei ce solicita acest tip de turism. Turismul se dezvolta in mediul rural in stransa corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua laturi.

Dezvoltarea turismului rural a produs mutatii importante in viata satelor, cu deosebire a celor care dispun de o oferta turistica importanta, aducand elemente noi privind:

valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole, cinegetice, gastronomice, artizanale, etnografice si folclorice);

transformari in plan edilitar si al dotarilor prin aparitia unor constructii specifice (ferme agroturistice, pensiuni), puncte de informare, brutarii, unitati de deservire (magazine, posta), amenajari pentru sport si echitatie, echipamente igienico-sanitare;

modificari ale structurii culturilor agricole si ale septelului, in concordanta cu satisfacerea cerintelor turistice in plan gastronomic;

evitarea procesului de depopulare rurala prin aparitia unor solutii noi de ocupare a fortei de munca, mai ales in localitatile rurale, in care turismul se poate practica tot timpul anului;

dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primara a produselor agricole si revitalizarea mestesugurilor specifice zonei rurale;

valorificarea resurselor de apa locale in scopuri energetice si, mai ales pentru piscicultura;

abordarea unor solutii echilibrate privind dezvoltarea viitoare a sectorului agricol, zootehnic, silvic si agroturistic;

combaterea poluarii mediului prin eliminarea surselor si conservarea pe aceasta cale, a unor conditii de viata optime in zonele agroturistice;

creearea unor noi surse de venit in bugetele familiale, inclusiv prin dobandirea unor facilitati financiare privind investitii noi pentru turism sau extinderea celor existente.

Turismul rural se bazeaza, in majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietatea privata a locuitorilor din spatiul rural, participanti (in calitate de prestatori) la activitatile turistice.

Reteaua turismului rural prezinta cea mai buna organizare in cadrul statelor Uniunii Europene. Aceasta datorita:

conditiilor de organizare create;

a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;

sprijinul primit din partea statului (credite pe termen lung, cu dobanda de 3-5% - Franta, Germania, Austria- scutite de impozit pe activitatea turistica, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare), a UE, prin intermediul programelor PHARE;

experientei castigate si dorintei de perfectionare manifestate permanent (Nistoreanu, 1999).

In general, in domeniul turismului practicat in mediul rural, se utilizeaza in mod frecvent o terminologie diversa, dominata, in principal, de cele trei notiuni: agroturism, turism rural, ecoturism.