Mari iubitoare ale muntelui

Dupa ascensiunea Elenei Ghica pe muntele Monch, in Elvetia (1855), inaintea primului razboi mondial, si alte femei au cutreierat muntii tarii si ai Europei: Sofia Bragadiru, Fanny Seculici, cunoscuta mai ales cu pseudonimul Bucura Dumbrava, si grupul ei format din Elena Romniceanu, Frosy Nenitescu-Boerescu, Natalia Silvici si altele. In amintirile ei, Frosy Nenitescu-Boerescu[1] vorbeste de ascensiuni facute in Bucegi, la lacul Bilea si la Negoiu in Muntii Fagarasului, in Paring, pe Retezat si Iezer, dar si despre ascensiunea Bucurei pe Matter-horn, pina la refugiul Solvay (4 000 metri) cum si despre aceea de pe ghetarul "Le Buee' din masivul Mont Blanc (3 200 metri) efectuata de Bucura Dumbrava si Frosy Nenitescu-Boerescu in 1925. Bucura si grupul ei nu au urcat pe munte numai vara, ci si iarna. Aceste femei, cu multa dragoste si afectiune pentru frumusetile montane, au dus flacara alpinismului si dupa razboi, contribuind la intemeierea Societatii "Hanul Drumetilor', - apoi a Turing-Clubul Romaniei. Dupa primul razboi mondial, in cataratura de vara, dar mai ales in aceea de iarna, a urmat Ivana Popescu, tinara care a facut parte din echipa lui Nicolae Comanescu la premiera de iarna, 31 ianuarie 1932, a Vaii Seci a Caraimanului; Olga Geresch a urcat, tot iarna, la 3 ianuarie 1933, in cap de coarda, fisura din Turnul Seriului, fata dinspre muntele Batrina, cu Constantin Parhon-Nini. Olga Geresch mai are meritul de a ii initiat in tainele abruptului prahovean al Bucegilor o serie de tineri. In perioada activitatii asociatiei Turismul Popular gasim in comitetul filialei Bucuresti pe Elena Calista, iar ca organizatoare si conducatoare de excursii pe Elena Calista, Eugenia Vasile.

La inceputul anului 1950, o data cu aparitia Deciziei de organizare a culturii fizice si sportului in cadrul C.G.M., pe uniuni sindicale, s-au creat cluburi si asociatii sportive avind fiecare si cite o sectie de alpinism, din care faceau parte si fete, muncitoare sau studente. Din Comisia Centrala de Alpinism, constituita in decembrie 1950, a facut parte si Gabriela Reinhorn. Din datele ce am reusit sa le obtinem cum si din amintiri, reiese ca la scolile de cataratura organizate de C.G.M. In perioada 1950-1953 au luat parte (si Elena Bologa, Paula Ionescu, Vilma Valonias, Viorica Stoica, Viorica Zerbe-gian, Maria Ratoi si altele, devenind si instructoare.

In 1953 au inceput campionatele de cataratura. Fetele nu au participat la aceasta prima editie, dar din 1954 au fost prezente la toate manifestarile si au obtinut frumoase rezultate mentionate in prezenta lucrare.

Printre studente, intilnim in perioada 1954-1960 pe Viorica Stoica-Canarache, Olga Badina, Liliana Mihailovici, Viorica Dragus, Marta Mihaileanu, Madeleine Ertl, Nela Saragea, Rodica Dragusanu si altele urcind, in echipe, trasee destul de grele: creasta Costila-Galbenele, Furcile, Marea Surplomba, traseul Grotelor, traseul Nemes, Fisura Rasucita, Fisura Suspendata, Fisura Berbecului - toate in Bucegi; traseul clasic din Piatra Altarului si altele din Cheile Bicazului, iar iarna: Briul Mare al Costilei, Hornul Coamei, Valea Urzicii, Ripa Zapezii, Albisoara Crucii, creasta Pietrii Craiului etc., toate constituind premiere feminine. Dintre muncitoare s-au remarcat in aceeasi perioada: Marga Thomae, Anelise Kolovrath, Ecaterina Rosu, Maria Georgescu, Suzana Roth,. Petruta Pop, Valentina Rusu, Petra Tudor, Mioara Stefanescu, Virginia Eramian, Georgeta Arpadi, Maria Picu, Maria Popescu, Ana lupceanu, Geta Dobre, Linda Herbert, Elena Paseau, Lelia Demetrescu, Renate Stadlmuller, Smaranda Stoica, Rada Slujitoru, Alma Baeder, Erika Schneider, Maria Ratoi etc. Dupa 1900, la sectia de alpinism a clubului Metalul Bucuresti sau la alte sectii de alpinism s-au afirmat fete ca Valeria Tudoroiu Madlena Breahna, Halina Lascar.

VALERIA TUDOROIU a escaladat in iulie 1961 traseul Rosculet din Bucegi (Codrut Brana si Valeria Tudoroiu); august 1961 - Piscul Rece-Piatra Craiului (Valeria Tudoroiu s.a.), Umerii Pietrii Craiului (Madlena Breahna si Valeria Tudoroiu), traseul Central din peretele Padina Lancii (Igor Popovici si Valeria Tudoroiu), peretele Central al Marelui Grohotis (Igor Popovici si Valeria Tudoroiu); iulie 1962 - creasta Costila-Galbenele (Valeria Tudoroiu); iulie 1962 - creasta Costila-Galbenele (Valeria Tudoroiu si Madlena Breahna), traseul Rosculet (Valeria Tudoroiu s.a.), Furcile (Codrut Brana si Valeria Tudoroiu), Surplomba Mare, aceeasi echipa; ianuarie 1963 - traversarea masivului Retezat (Codrut Brana, Valeria Tudoroiu si altii); august 1963 - Coltii Pelegii-Retezat (Codrut Brana si Valeria Tudoroiu), septembrie - traseul Balcoanele-Bucegi (aceeasi echipa); iulie 1964 - traseul Lespezile-Bucegi (Valeria Tudoroiu si Codrut Brana), Fisura din Pintenul Vaii Albe (Codrut si Valeria Brana[2]); august 1965 - Fisurile Centrale din peretele Vaii Albe (Niculae Baticu si Valeria Brana, cap schimbat). In decembrie 1962, Valeria Brana a fost numita instructoare de alpinism.

MADLENA BREAHNA: 1961 - Fisura Veveritei (Alexandru Croitoru si Madlena Breahna), Furcile (Madlena Breahna s.a.), creasta Medardus - Piatra Craiului, (Igor Popovici si Madlena Breahna); 1962 - creasta Costila - Galbenele, (Madlena Breahna si Valeria Tudoroiu), Furcile (Madlena Breahna s.a.), traseul Eftimie Croitoru (Igor Popovici si Madlena Breahna), Cheile Dimbovicioarei (Ladislau Biro si Madlena Breahna), Muchia Rosie - Piatra Craiului (Madlena Breahna s.a.), creasta Hornului Rosu-Suhard (Igor Popovici si Madlena Breahna), muchea estica Pietrei Bardosului (Madlena Breahna si Ana Rojoc); 1963 - Peretele Central din Marele Grohotis-Piatra Craiului (Alexandru si Madlena Breahna), traseul Lespezile-Bucegi (aceeasi echipa). In decembrie 1962, Madlena Breahna a capatat titlul de instructor de alpinism.

HALINA LASCAR a constituit in alpinismul romanesc o exceptie. La virsta cind nici un barbat nu a indraznit sa se apuce de cataratura, in jur de patruzeci de ani, Halina a facut-o, desi in prealabil nu practicase nici un sport. A aparut printre alpinistii sectiei Metalul Bucuresti in toamna anului 1963, facind citeva "plimbari'. In 1964, in aprilie, a urcat Valea Galbenelelor, apoi Creasta Costila-Galbenele (Ion Chiciorea, Halina Lascar si Nicolae Moldoveanu), traseul Rosculet (Nicolae Moldoveanu, Halina Lascar s.a.), Furcile (Ladislau Biro si Halina Lascar), creasta Picaturii; intre 30 august si 6 septembrie, cu Nicolae Moldoveanu a suit in Coltii lui Barbes mai multe trasee, efectuind si o premiera. In acelasi an a inceput sa si schieze. In 1965 a schiat toata iarna si a mers pe mai multe vai cu zapada. Dupa ce a trecut iarna, a repetat de mai multe ori traseele deja cunoscute, a participat la tabara de cataratura de la Padina, si, ca o consecinta, la 15 august, a facut ascensiunea Fisurii Artei din Cheile Bicazului, grad VI B (Halina Lascar s.a.), iar la 21 august a escaladat in cap de coarda Fisura Mult Dorita, grad VI A, fiind prima femeie cap de coarda pe acest traseu, secund fiind Nicolae Moldoveanu. In urma unei fracturi capatate la schi in martie 1966 a trebuit sa renunte la cataratura.

Acestor fete li s-a alaturat o serie de studente din Bucuresti, Brasov, Timisoara etc. Campioane republicane pe 1971 au fost studentele de la I.P.G.G. (Georgeta Bordea si Sonia Hermann), iar in 1973-1974, tot cele de la I.P.G.G. (echipa formata din Crina Nitescu, Liliana Becea, Sonia Hermann, Julieta Kacarumbas, Eugenia Chirieri si Maria Branescu).

Nici brasovencele nu au ramas mai prejos. Din brosura editata de sectia alpina a clubului universitar Brasov desprindem o serie de nume: VIORICA MATEESCU, maestru al sportului la alpinism din mai 1983 (campioana a R.S.R. la alpinism, individual in 1974; campioana la catarare, individual in 1979; campioana la catarare echipe in anii 1980 si 1981; campioana la escalade individual in 1980 si escalade pe echipe in 1981; numeroase ascensiuni efectuate in Bulgaria sau Cehoslovacia, intre 1974 si 1980); TEODORA TRUTA (sase campionate cistigate- doua in 1980 si patru in 1981); IOANA UNGUREANU (doua campionate cistigate in 1981). La Brasov s-a remarcat si VIORICA GHEOARGA. Ea a urcat, intre altele, Fisura Albastra. Dintre bucurestence mentionam de asemenea, pe IOSEFINA PETROV (o alpinista mai veche) si FLORICA ILIESCU (maestra a sportului la alpinism).

VIORICA STOICA-CANARACHE. Dintre studentele care au practicat alpinismul si cataratura dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a detasat Viorica Stoica. Nascuta la Pitesti, pe la sase ani, ea s-a stabilit in Bucuresti impreuna cu familia, inca din scoala, firea ei sportiva si-a spus cuvintul. A practicat atletismul (saritura in lungime, 100 metri plat) si voleiul, obtinind rezultate frumoase. Terminind liceul, a intrat ca studenta la Facultatea de Agronomie. O colega a luat-o, intr-o duminica, pe munte, urcind amindoua Valea Galbenelelor din Bucegi. Au impresionat-o saritorile, cu acel farmec al cataratului, peretele vertical ce strajuieste aceasta vale, frumusetea peisajului, florile carora si-a dedicat apoi intreaga viata. Ajungind in Strunga Galbenelelor, ochii ei au intilnit impresionanta desfasurare a vailor Scorusi si Malin. Muntele a cucerit-o, iar Viorica i-a ramas credincioasa. In septembrie 1951 a urmat cursurile scolii de cataratura organizate de Sectia de turism a C.G.M., la Pestera Ialomitei. Conducatorul acestui curs a fost George Petrescu (Bebe), om serios si competent. Instructor l-a avut pe Simon Culica. Timp de 32 de zile, alaturi de colege si colegi de cataratura, a invatat "secretele'' sportului fara spectatori. In 1955 s-a casatorit cu alpinistul Andrei Canarache, devenind astfel Viorica Canarache. In cadrul asociatiei Stiinta, in timpul facultatii si pe urma in cadrul asociatiei Recolta, Viorica a desfasurat o frumoasa activitate, realizind numeroase premiere feminine, de vara si de iarna, ele aducindu-i in 1957 meritatul titlu de maestru al sportului la alpinism, fiind, astfel, prima femeie ce a obtinut acest titlu la aceasta disciplina.

Iata performantele acestei sportive, care s-a impus inca de la inceput si a condus apoi, in cap de coarda, numeroase echipe feminine si mixte, vara sau iarna, fie in ture de antrenament, fie in concursuri si alpiniade, pe vaile din abruptul prahovean al Bucegilor, ca si pe traseele de vara din Bucegi, Piatra Craiului, Bicaz etc. BUCEGI: 1952 - traseul Coman din Umarul Galbenelelor (Viorica Stoica, Liliana Mihailovici si Marta Miha-ileanu), Fisura din Scorusi (Viorica Stoica si Nela Saragea), Hornul din Costila (Viorica Stoica si Rodica Dragusanu), creasta Costila-Galbenele (Viorica Stoica si Liliana Mihailovici), Hornul Comanescu (Central) din Coltul Malinului (Viorica Stoica si Andrei Canarache), traseul Furcile din peretele Galbenelelor (Viorica Stoica si Madeleine Ertl); 1953 - traseul Surplomba Mare din peretele Galbenelelor (Viorica Stoica si Andrei Canarache), traseu repetat si in echipa feminina (Viorica Stoica, Liliana Mihailovici, Olga Badina si Madeleine Ertl), Fisura Rasucita (Viorica Canarache, Rodica Dragusanu si Livia Rusu); 1954 - Fisura din Coltul Malinului (Viorica Stoica si Rodica Dragusanu), creasta Picaturii (Viorica Stoica si Rodica Dragusanu), traseul Grotelor (Viorica Stoica si Rodica Dragusanu), traseul Central din Turnul Seciului (Viorica Stoica, Nela Saragea s.a.), Fisura Suspendata (Viorica Stoica, Olga Badina si Nela Saragea); 1955 - traseul Frontal din Turnul Seciului (Viorica Stoica-Canarache, Nela Saragea, Olga Badina s.a.), traseul Nemes (Viorica Canarache, Olga Badina si George Petrescu), Fisura Suspendata (Viorica Canarache, Nela Saragea si Olga Badina), Fisura Berbecului (Viorica Canarache si Rodica Dragusanu); CHEILE BICAZULUI: 1955 - Fisura directa din Suhard (Viorica Canarache, Olga Badina si Nela Saragea), Creasta Frumoasa din Suhard (Viorica Canarache si Rodica Dragusanu), traseul mic-Bicaz (Viorica Canarache, Olga Badina, Rodica Dragusanu si Nela Saragea), traseul clasic din Piatra Altarului (Viorica Canarache si Rodica Dragusanu), traseul nord-estic din Piatra Altarului (Viorica Canarache si Rodica Dragusanu); CHEILE TURZII: 1955 - Coltul Sansil, Coltul Rotunjit (Viorica Canarache si alte fete).

Ascensiuni de iarna: 1954 - Briul Mare al Costilei (Viorica Stoica si Olga Badina), Valea Urzicii (Viorica Stoica, Olga Badina si Rodica Dragusanu), Valea Ripa Zapezii si Albisoara Crucii (Viorica Stoica s.a.). La campionate a cucerit locul I, urcind: 1954 - traseul Surplomba Mare (Viorica Stoica si Liliana Mihailovici), traseul Furcile (Viorica Stoica si Viorica Dragus); 1955 - Creasta Pietrei Craiului, iarna (Viorica Stoica si Madeleine Ertl). Viorica Stoica-Canarache a facut parte din Comisia Centrala de Alpinism in perioada 1954-1957.

TAINA DUTESCU-COLIBAN. Prima plimbare pe munte a facut-o pe cind era copil, cu parintii, pe Timpa. Tot cu parintii, la care s-au adaugat prietenul familiei Mihai Izbasescu si fiica acestuia, de o virsta cu Taina, a mers, ceva mai tirziu, in Paring si Retezat. Dupa ce a intrat in facultate, cam pe la 18 ani, prin 1961-1962, a inceput sa faca excursii pe munti insotita de colege, colegi sau singura. In toamna anului 1962, s-a inscris in sectia de alpinism a asociatiei I.T.B., sectie antrenata de Mircea Gheorghiu. A participat la alpiniada de iarna din 1963 si a urcat, pe zapada, Valea Galbenelelor si Hornul Coamei. La alpiniada de vara din Piatra Craiului (1963) a escaladat Degetul lui Calinet. Cornul Caprei l-a suit Taina cu Alexandru Breahna, iar apoi traseul Surplomba Mare din peretele Galbenelelor (Bucegi) si Fisurile Centrale din peretele Vaii Albe. Taina Dutescu a indragit dansul prizelor, desprinderea de pamint si zborul pe verticala spre inaltimi. Dupa aceste succese a urmat o serie intreaga de ascensiuni. Mentionam pe cele principale: 1965 - traseul Fisura mare din peretele Vaii Costila (Taina Dutescu, Emil Coliban, Mircea Sandulescu); 1965 - Fisura Albastra (Taina Dutescu, Emil Coliban); 1969 - traseul Fisura Artei din Cheile Bicazului (Taina Dutescu, Emil Coliban); ianuarie 1970 - premiera de iarna a traseului Sperantei din peretele Vaii Albe (Emil Coliban, Taina Dutescu, cu trei nopti petrecute in perete); 1977 - traseul Fisura Albastra (Taina Dutescu-Coliban, Sanda Dumitrescu-Isaila), traseul Santinela de Ia Gitul Iadului din Cheile Bicazului (aceeasi echipa), ambele trasee constituind premiere feminine. In 1974 Taina Dutescu s-a casatorit cu Emil Coliban, inca inainte de casatorie, a facut doua ascensiuni in muntii din Alaska: muntele Lucania, (5 227 metri) si muntele Steel, (4 883 metri), cu grupul Joseph LalBell, in premiera pe fata de sud. Tot peste hotare a mers in 1973, in Caucaz, pe Usba de nord (4 694 metri), (Emil Coliban, Taina Dutescu si Ion Zincenco). In 1980, Organizatia Internationala de Alpinism Feminin "Rendez-vous Hautes Montagnes', fondata in 1968 in Elvetia si avind sediul central in localitatea Engelberg din Engadin, a facut o invitatie si fetelor noastre. Au participat Taina Dutescu-Coliban, Sanda Dumitrescu-Isaila si Liliana Becea. Au escaladat: Pilierul estic din Piz Palu (3 900 metri) din masivul Bernina (Taina Dutescu-Coliban si Virginia Cohlman, echipa mixta), creasta Kuffner-Arete de la Tour Ronde, in Mont Blanc (Taina Coliban si Sanda Isaila), traseul Monacci-Eperon des Cosmiques in Mont Maudit (Dominique Marchal, Denise Escande si Taina Dutescu-Coliban), traseu cotat "tres difficile'. Taina Dutescu-Coliban a activat in asociatia I.T.B. pina in anul 1968 cind aceasta s-a desfiintat, sportivii ei trecind la asociatia Progresul. Dupa desfiintarea sectiei alpine a acestei asociatii (1973), Taina a trecut la Sanatatea, apoi la clubul sportiv universitar Bucuresti. Din anul 1976, Taina Coliban este detinatoarea categoriei intiia de clasificare sportiva la alpinism.

In 1981, Taina Coliban a fost din nou invitata in Franta de catre organizatia ,,Rendez-vous Hautes Montagnes', iar Emil Coliban de Federatia Franceza de Alpinism, impreuna au realizat trei escalade de mare rasunet, semnalate de revistele de specialitate, inscriind o frumoasa pagina de istorie a alpinismului romanesc in Alpi[3].

SANDA DUMITRESCU-ISAlLA. S-a nascut in Galati. A venit in Bucuresti in 1959. Aici, la Casa pionierilor, a practicat atletismul (saritura in lungime si saritura in inaltime). Prin 1961 a inceput sa mearga in Bucegi, cu mama, in excursiile organizate de sectia de alpinism a asociatiei I.T.B. Asemenea drumuri a mai facut si cu grupurile de la Palatul pionierilor. In 1971 a urmat o scoala de ghizi B.T.T. In 1972 a participat la excursiile organizate de asociatia. Sanatatea-Bucuresti pentru popularizarea alpinismului, urcind traseele: Valea Costilei (25 iunie), Hornul Ascuns din Coltul Malinului (30 iulie), Valea Bucsoiului (13 august), Valea Seaca a Caraimanului (27 august), Valea Coltilor (24 septembrie). In urma acestei activitati de initiere in alpinism, a fost legitimata pentru cataratura competitionala si trimisa la scoala de alpinism organizata de F.R.T.A. la cabana Padina din Bucegi in luna octombrie. Cu ea au mai mers, de asemenea, Doina Enculescu, Paul Alboteanu Dan Radesiu, Mihai Ciulei si Radu Bita. In aprilie 1973, cu Laura Cordas, la Podragu, in Muntii Fagarasului a urmat scoala de iarna, avindu-l ca instructor pe Dumitru Chivu. Tot in 1973 a inceput cataratura, mai intii pe traseul de scoala numit "Fisura Intrerupta', apoi pe traseele Flamura Rosie, Creasta Costila-Galbenele (cu Alexandru Patrascu), Rosculet (cu Laura Cordas), Creasta Vulturilor, toate in Bucegi, si pe Creasta Caprioarei din Piatra Craiului (cu Laura Cordas si Anca Lupascu). In 1974 a repetat scoala de la Podragu. In martie a escaladat Creasta Vulturilor - Retezat (cu Rita Duta), traseul Fisura Rasucita (cu Laura Cordas), traseul al IV-lea din Peretele cu Flori, Jepii Mici (cu Laura Cordas), traseele Surplomba Mare si Furcile (cu Andrei Virlan), Fisura insorita toate in Bucegi, si traseul frontal din Turnul Galben al Dianei din Piatra Craiului (cu Laura Cordas si Anca Lupascu). In 1975, februarie-martie, a participat la campionatul republican parcurgind Creasta Vintului, in Retezat, cu echipa (Sanda Dumitrescu, Rita Duta si Laura Cordas); apoi a escaladat traseul Balcoanele-Bucegi (cu Florin Haiduc). La campionatul din martie 1976, in Retezat, a parcurs Creasta Vulturilor (Laura Cordas si Sanda Dumitrescu) si traseul 25 octombrie (Taina Dutescu, Laura Cordas si Sanda Dumitrescu), la 4 martie. La campionatul din 1977 din Retezat a parcurs traseul Finala '67 (Taina Coliban, Sanda Isaila[4] si Laura Cordas). A mai escaladat in Cheile Bicazului, traseele: Finala '64 (Laura Cordas, Sanda Isaila si Taina Coliban), la 15 iunie - Santinela de la Gitul Iadului (Taina Coliban si Sanda Isaila); in Bucegi: Fisura Pintenului Vaii Albe (Taina Coliban, Sanda Isaila si Laura Cordas), traseul Andrei Ghitescu (Taina Coliban si Sanda Isaila), Fisura Albastra (Taina Coliban si Sanda Isaila). In 1978 - traseul Fisura Neagra din Cheile Bicazului (Florica Iliescu, Sanda Isaila si Laura Cordas). In 1979 - Fisura Suspendata din Bucegi (Laura Cordas, Sanda Isaila si Florica Iliescu). 1981 - Fisura Artei din Cheile Bicazului (Florica Iliescu si Sanda Isaila). 1982 - traseele: Fisura Neagra si Pintenul lui Catalin din Cheile Bicazului (Florica Iliescu, Sanda Isaila si Mariana Spindler). In 1980 Sanda Isaila a mers in Elvetia si in Franta cu Taina Coliban, ca invitate ale organizatiei feminine "Rendez-vous Hautes Montagnes'. Cu aceasta ocazie romancele au escaladat: Arete Kuffner (Taina Coliban si Sanda Isaila); Pyramide du Tacul, incepind cu 1973, Sanda Dumitrescu Isaila a participat la toate campionatele republicane feminine, cistigind campionatul republican din 1975 cu echipa Sanda Dumitrescu Isaila, Laura Cordas si Florica Pirtea.

LILIANA BECEA. S-a nascut in Bucuresti. Studenta la Institutul de educatie fizica din Bucuresti, isi dedica activitatea sportiva alpinismului, legitimindu-se la C.S.U.-I.P.G.G. Participa la activitatea acestui club si in 1973 o gasim prezenta la concursuri avind categoria a III-a de clasificare si fiind componenta a echipei care a cistigat locul 1 la campionatul republican - fete - pe 1973-1974. Avind calitati deosebite, o mare dragoste pentru munte si cataratura si o vointa tenace, a escaladat numeroase trasee dificile: 1973 - Fisura insorita, in cap de coarda, traseul Balcoanele (Octav Bratila si Liliana Becea); 1974 - Fisura Rasucita (Liliana Becea si Crina Nitescu), traseul Lespezile (Ion Zincenco si Liliana Becea), traseul Comorilor din Cheile Nerei; 1975 - traseul Hermann Buhl, grad V A (Liliana Becea, Sonia Hermann si Crina Nitescu), Fisura Pintenului Vaii Albe, grad V A (Liliana Becea s.a.), Pintenul lui Catalin, grad V B, Cheile Bicazului, Fisura Artei, grad VI B si Fisura Surducului, grad IV A, toate trei (Mihai Pupeza si Liliana Beoea); 1976, - a escaladat in echipe feminine, cap de coarda sau alternativ, traseele: Eftimie Croitoru, grad V B, Fisura Suspendata, grad V A, Lespezile VA, Fisura Artei, grad VI B, Fisura Neagra, grad V B, Finala '65, grad IV B, si Pintenul lui Catalin, grad V B; 1981 - traseul Ghitescu-Poseidon, grad V B (Cirstea si Liliana Becea), Fisura Rosie, grad V B (Paul Alboteanu si Liliana Becea), Fluturele de Piatra, grad V B (Cirstea si Liliana Becea). Ascensiuni de iarna: 1974 - Muchea Mare-Retezat, traseul 25 octombrie, cap de coarda In echipa feminina; 1975 - traseul Hermann Buhl si .traseul Fisura Rasucita, in echipa feminina. Ascensiuni peste hotare: 1974 - Cehoslovacia, in Ceski Rai, regiune de gresie, cap si secund, aproximativ 20 de trasee de gradul V B; Tatra - traseul Studena Bolina, secund, si inca vreo 10 trasee de gradul IV-V; 1975 - Bulgaria, Maliovita, traseul clasic, grad V A (Liliana Becea si Laura Cordas; 1980 - Franta, Pyramide du Tacul, grad IV (Liliana Becea s.a.); 1982, Cehoslovacia, opt trasee de gradul III-V, cu alpinisti cehoslovaci.