Noi forme de organizare a turismului si alpinismului

La 12 aprilie 1949 a avut loc conferinta pe tara a Sectiei de Turism a G.G.M. La ordinea de zi era prevazut "planul de munca al sectiei pentru intregul sezon de vara si sarcinile ce reveneau birourilor locale de turism in noile conditii create dezvoltarii turismului prin trecerea lui la C.G.M.'[1]. Prin noua organizare, Sectia de turism a C.G.M. dispunea de o masiva baza materiala: toate cabanele de la fostele asociatii de turism-alpinism si toate vilele din statiunile balneoclimaterice care fusesera nationalizate. In plus, asa cum se spunea in articolul lui A. Moisescu, responsabilul sectiilor Educatie Fizica - Sport si Turism, intitulat Turismul popular organ al celor ce muncesc si iubesc frumusetile patriei noastre: "Apreciind importanta turismului pentru sanatatea celor ce muncesc si pentru ridicarea nivelului lor cultural, guvernul a pus la dispozitia C.G.M. fonduri speciale pentru subventionarea organizarii de excursii muncitoresti' .

Sectia de turism a C.G.M. a coordonat activitatea Asociatiei Turismul Popular si a birourilor locale de turism. A avut ca organ de presa revista Turismul popular, seria a II-a. Acest nou organism a efectuat inca de la inceput: marcaje in munti, numeroase excursii cu muncitorii, ascensiuni cu alpinistii, a organizat conferinte de indrumare turistica-alpina.

La 26 iunie 1949 s-a intimplat un eveniment major in viata sportiva si alpina a R.P.R.: Hotarirea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. asupra problemei stimularii si dezvoltarii continue a culturii fizice si sportului dispunea infiintarea Comitetului pentru Cultura Fizica si Sport (C.C.F.S.) de pe linga Consiliul de Ministri[3] comitet care s-a constituit la 6 august 1949 prin decretul nr. 329.

Actul normativ mai sus citat prevedea ca gruparile de cultura fizica si sport sa formeze sectii pentru fiecare ramura sportiva. Una dintre aceste sectii era cea de alpinism. La aceste grupari (cluburi si asociatii) de cultura fizica si sport, care se organizau pe linga uniunile sindicale, ce reprezentau forul central de conducere al tuturor gruparilor din sindicatele de ramura, decretul prevedea infiintarea unei comisii de alpinism pe linga fiecare uniune. Sectiile de alpinism trebuiau sa fie raspindite pina la nivelul intreprinderilor.

Presedinte al Comitetului pentru Cultura Fizica si Sport a fost numit Gheorghe Vidrascu.

Consiliul de conducere avea mai multe comisii. Comisia a IV-a, de turism si alpinism, avea sarcina de a intocmi programul excursiilor pe tot anul, de a propune tinerii pentru scolile de alpinism, de a organiza tabere de alpinism si de a forma conducatori de excursii.

Intr-un articol intitulat Anul 1949, cotitura in dezvoltarea culturii fizice si sportului in tara noastra, presedintele C.C.F.S. arata ca anterior adoptarii hotaririi de partid si a decretului 329/1949 exista o contradictie serioasa intre forma organizatorica depasita si noile conditii care cereau crearea unei miscari de mase in acest domeniu, contradictie rezolvata prin adoptarea unui nou cadru de organizare.

Infiintarea sectiei ele turism a C.G.M. a adus turismului si alpinismului o mare dezvoltare. Astfel, in perioada 1 iunie - 25 septembrie 1949 au fost folosite 600 de trenuri speciale[4] ce au dus in excursii 600 000 de, muncitori, fata de 25 000 in 1948 .

In aceasta perioada de inceput, sectia de turism a C.G.M. a efectuat o serie de marcaje in munti prin birourile locale de turism; a organizat, cu concursul sectiei alpine a A.T.P., o serie de ascensiuni in Bucegi, Piatra Craiului, Ciucas etc.; a organizat ascensiuni in Bucegi cu pionierii si intilniri cu "Cutezatorii'. Pentru a feri Asociatia Turismul Popular de patrunderea in conducerea ei a unor elemente straine de clasa muncitoare, s-au luat unele masuri. Asa, Ticu Simion, in articolul Noi perspective de dezvoltare pentru turismul de mase[6], scria: "Desigur ca trebuie vegheat ca in conducerea filialelor A.T.P. sa fie elemente cinstite, provenite din rindul clasei muncitoare'.

Comitetul pentru Cultura Fizica si Sport, preocupat de sarcina ce-i revenea, a dat o decizie la inceputul anului 1950 privind formele de organizare ale culturii fizice si sportului in R.P.R. La articolul l, punctul a, se preciza: "In cadrul Confederatiei Generale a Muncii, pe linga Uniunile Sindicale, pe ramuri de productie, cum si in cadrul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului Afacerilor Interne, va lua fiinta cite o asociatie sportiva' [7].

In urma acestei decizii, Comitetul executiv al C.G.M. a luat, la rindul lui, o hotarire pentru infiintarea asociatiilor sportive pe linga uniunile sindicale, constituindu-se astfel zece asociatii pe linga zece uniuni '[8]. Asa au luat fiinta asociatiile: Spartac, Locomotiva, Progresul, Constructorul, Flamura Rosie, Metalul, Avintul si Stiinta , ultima fiind la vremea aceea finantata tot de C.G.M. Separat, s-au fondat: asociatia Vointa (a Cooperativei mestesugaresti), C.C.A. (al Armatei) si Clubul Dinamo (al M.A.I.).

Premiere. Piatra Craiului: 3 iulie 1949, traseul Coarnele Caprei, din Padina lui Calinet, grad IV A (Ion Coman, Ioan Ni stor, Ion Mirean).

SCOALA DE ALPINISM A C.G.M. In cursul anilor 1948-1949 au fost organizate citeva scoli de conducatori de excursii sau de cursuri de alpinism. In 1948. asociatia E.F.A. a organizat o scoala de alpinism in Piatra Craiului. De asemenea, in 1949, una a fost initiata de filiala A.T.P. Bucuresti, alta de Ion Coman, la Brasov, si de C.G.M. la Virful cu Dor, pentru conducatorii de excursii. Cea mai insemnata insa, care avea sa dea un mare avint alpinismului romanesc si cataraturii, a fost scoala de alpinism de vara de la cabana Curmatura, din Piatra Craiului, organizata de sectia de turism a C.G.M. In perioada 1 august - 1 octombrie 1950, scoala si, respectiv, elevii s-au bucurat de un sprijin larg al organizatorilor. Prin aceasta scoala s-au perindat patru serii a cite 32 elevi, fiecare serie urmind cursurile timp de 15 zile[10]. Ca teren de exercitiu, cursantii au avut intreg masivul Pietrei Craiului. Recrutarea participantilor s-a facut de catre sindicate din rindul muncitorilor tineri. Instructori erau: Mircea Gheorghiu, Constantin Georgescu, Nicolae Petit, Erwin Csallner, Petre Strat, Mircea Bogdan, si altii. Ca medic, a fost desemnat Octavian Popescu. Dintre cei care au si ramas legati de munte, se numarau: Aurel Irimia, Constantin Radu, Gheorghe Udrea, Traian Flucus, Ion Puscas, Stan Florin, Petre Bogoiu, Ion Mihai, Paul Fozocos, Constantin Nemes, Serban Severin, Ion Baltes, Nicolae Lorincz, Gheorghe Atanasiu, I. Ionescu, Ion Boitorii, Ion Andreica, Remus Stoicovici, Ion Wasi, Victor Maciuca etc. In aceasta scoala au invatat sa practice cataratura tehnica, peste o suta de muncitori. Ei au efectuat atit premiere alpine cit si cercetari. Elevii seriei a III-a, sub conducerea instructorului lor, Erwin Csallner, au clarificat problema Morii Dracului, din peretele de vest al Pietrei Craiului. Problema acestei ,,mori' s-a pus in revista Turismul popular seria a II-a, nr. 5, din septembrie 1949, sugerindu-se Sectiei de turism "sa incredinteze unor echipe de alpinisti geologi misiunea elucidarii Morii Dracului'. N. Stoia, sub titlul Moara Dracului , intr-un articol, arata rezultatul cercetarilor intreprinse de aceasta serie si de instructorul lor. Este de retinut ca locul numit in toponimia veche "Klisca Sperlei' (cel din descrierea de la 1843 a lui Anton Kurz) s-a pierdut cu timpul si nimeni nu mai stia de el. Friedrich Deubel, dupa coborirea din 1886 a peretelui de vest, a facut descrierea acestui traseu, pomenind si de Moara Dracului. Multi au crezut ca Deubel a facut o confuzie intre Moara si cele trei "porti' aflate la capatul coboririi sale si mai comod le-a fost sa situeze acest obiectiv in peretele Marelui Grohotis. Erwin Csallner stia ceva asupra locului unde se afla "Moara' de la Carl Lehmann si, in plus, dupa o harta veche austriaca, el a identificat "Klisca Spirlei' ca fiind coama ce separa Valea Spirlei de Valea Tamasului, imediat sub perete, acolo unde incepe drumul Deubel ("La Lanturi'). Intr-adevar, cercetatorii, urcind in ziua de 13 septembrie 1950 in acea coama, au vazut in stinga traseului amintit cele trei hornuri ce formeaza Moara Dracului, exact cum spunea descrierea veche, drum de zece minute departare de stinca "La Zaplaz'. Au inceput suisul, mai intii pe grohotis, si au intilnit "mica oaza de pamint acoperit cu iarba', despre care pomenea Kurz, apoi primul horn, inchis in partea de sus, cu o fereastra la capat. La intrarea in horn au gasit o inscriptie, indescifrabila, stearsa de vreme. Peretii hornului erau lustruiti de pietrele ce se scursesera prin el. Mai departe au trecut si prin a doua deschidere, iar a treia si ultima, la capatul de sus se infundase, asa cum se infunda in mina cite un rostogol . Echilibrul plafonului parea asa de instabil, incit, daca ai fi miscat o piatra, totul se prabusea. S-au facut si fotografii ce insotesc articolul. Depasind prin stinga ultima deschizatura, au vazut ca deasupra acesteia convergeau mai multe vilcele. Pietrele desprinse din perete alunecau prin aceste vilcele direct in "tubul' format de cele trei hornuri succesive si prin lovire de peretii lor se sfarimau si curgeau jos sub forma de nisip. Pentru a se convinge pe deplin, alpinistii au mers ziua urmatoare la asa-zisa Moara, din peretele Marelui Grohotis, unde nimic din descrierea secolului trecut nu se adapta terenului. "De la Marele Grohotis s-a luat Briul Rosu si dupa mai putin de un ceas s-a ajuns in prima sea de pe care se poate vedea in peretele Marelui Grohotis, o grota imensa. Conformatia terenului nu ingaduie o apropiere de deschizatura, deci inca o nepotrivire cu descrierea de la 1843'.

Premiere. In cursul anului 1950 s-au realizat urmatoarele premiere: Muntii Bucegi: martie - Creasta Costila-Galbenele, premiera de iarna (Pompiliu Moi se, Valentin Atanasiu, Mircea Bogdan); 8 octombrie - Hornul Vulturilor, din peretele Policandrului, grad III A (Pompiliu Moise, Vlad Costinescu, Emilian Cristea). Piatra Mare: Hornul lui Udo, din Piatra Scrisa, grad III A (Udo Falk, Ernest Konig); traseul Central din Piatra Scris grad V B (Alexandru Floricioiu, Norbert Hiemesch, Ion Vladareanu); Piatra Craiului: 15 iulie - Hornul din Briul Rachitii, cabana Ascunsa, grad III B (Ion Coman, Petre Strat); 22 iulie - Hornul Adinc, din Padina lui Calinet, grad IV A (Ion Coman, Ion Wasi s.a.).

INFIINTAREA COMISIEI CENTRALE DE ALPINISM. Am aratat mai sus ca pe linga fiecare uniune sindicala s-a creat cite o asociatie sau club sportiv ce avea si cite o sectie de alpinism. Activitatea acestor sectii a fost de la inceput coordonata de catre o comisie de alpinism ce functiona pe linga fiecare uniune. Dupa un timp s-a simtit nevoia unui for care sa coordoneze activitatea acelor comisii si, in decembrie 1950, Gheorghe Vidrascu, presedintele Comitetului pentru Cultura Fizica si Sport, a semnat decizia in baza careia a fost infiintata Comisia centrala de alpinism, cu urmatoarea componenta: general Constantin Doncea, Constantin Messinger, colonel Vasile Stoica, Simion Ticu, Octavian Tuhai, Constantin Dumitrescu, Constantin Petrescu, Virgil Georgescu, Ion Tache, Mircea Munteanu, Gabi Reinhorn, Constantin Duta, Petre Strat, Nicolae Petit, Bernard Vogel, Ihula Soreanu, Amilcar Constantinescu, Mircea Gheorghiu, Walter Kleinberg, Ion Mirean, Constantin Ionescu si Ion Wasi[13].

REVISTA TURISMUL POPULAR. In iunie 1948 a aparut revista Turismul popular, organ al Oficiului National de Turism, inlocuind vechea revista Romania. Cronicar al vremii, revista Turismul popular a scris, in scurta-i existenta, o pagina de istorie a turismului si alpinismului romanesc. Vom incerca sa prezentam citeva din cele mai semnificative articole si probleme dezbatute in paginile sale: a consemnat cu fidelitate toate transformarile organizatorice ale turismului si alpinismului in timpul existentei sale; a dat ample reportaje insotite de fotografii asupra excursiilor muncitoresti organizate de A.T.P., sectia de turism a C.G.M. si de birourile locale de turism; a anuntat aparitia lucrarilor: Drumuri turistice in Retezat de Emilian Iliescu si Mic manual de alpinism, Editura C.G.M., alcatuit de Ion Coman a contribuit la lamurirea "misterului' Moara Dracului; in nr. 5, seria a II-a, septembrie 1949, s-a propus lamurirea notiunii de turism; raspunsurile din nr. 7/1949 erau nesemnificative; un merit deosebit al revistei l-a constituit initierea unui curs elementar de alpinism, teoretic, la care au colaborat: Ovidiu Manitiu (si cu pseudonimul Stelian Lapusnic) scriind articolele: Mersul in munte (Turismul popular, nr. 2, februarie 1949; Despre avalanse si despre caderile de zapada (Turismul popular, nr. 3, martie 1950); Prize si escalade prin opozitie (Turismul popular, II, nr. 6, iunie 1950); Mircea Bogdan, cu Materialele tehnice alpine - carabiniera si ciocanul (Turismul popular, nr. 4, aprilie 1950); Coarda si espadrila (Turismul popular, nr. 5, mai 1950); au aparut, de asemenea, articole fara semnatura: Pitoane, carabiniere, coarda (Turismul popular, nr. 2, februarie 1950); Descrierea pitoanelor (Turismul popular, nr. 3, martie 1950); Tehnica catararii: cataratura libera, coarda simpla, ramonaj, coarda dubla, coborire-rapel (Turismul popular, II, nr. 6, iunie 1950, pe ultima pagina imagini); Despre noduri si legaturi - centuri de talie si picioare (Turismul popular, III, nr. 6, iunie 1951).

Prin numeroase fotografii reprezentind momente din excursiile muncitoresti, ca si prin texte, revista a contribuit mult la dezvoltarea gustului de calatorie, de cunoastere.

SPORTUL POPULAR. Ziarul Sportul popular, anul I, nr. 1 a aparut pe data de 20 martie 1945, ca oficios al organizatiei Sportul Popular, avind ca sarcina sprijinirea activitatii sportive din tara, inclusiv alpinismul. In perioada de aparitie concomitenta cu revista Turismul popular, a publicat cam aceleasi stiri si fapte, combatindu-se, in special, tendintele de vedetism, daunatoare actiunilor de mase. Caracteristic este faptul ca aproape toate excursiile au fost organizate la munte si, mai cu seama, in Bucegi. Un accent deosebit s-a pus pe alpinismul de iarna, actiune sprijinita de ziar prin articolele: "Hai pe munte, tovarase[14], Diferite stari ale zapezii in munti, Factori care influenteaza si transforma starea zapezii, Echipamentul de iarna in excursiile pe munte, Ustensilele (materialele) necesare practicarii turismului si alpinismului de iarna (coltari-piolet), Alimentarea in excursiile de iarna, Despre primejdiile obiective si cauzele lor, Despre avalanse etc. Stelian Lapusnic a scris o suita de articole despre alpinismul de stinca. Desi se pot aduce unele obiectii de ordin tehnic (de exemplu, unele asertiuni ale autorului privind folosirea partilor laterale ale espadrilelor, la ramonajul liber, la ramonajul cu genunchii, la baterea din plin a pitoanelor), aceste articole le-au fost multor alpinisti incepatori repere utile in procesul de initiere.