OFERTA DE SERVICII TURISTICE: TIPOLOGIE SI MODALITATI

DE EXPRIMARE

OFERTA DE TURISM: CONCEPT, FORME DE EXPRIMARE

FACTORI DETERMINANTI

In general, piata, deci si cea turistica, reprezinta sfera interferentelor intereselor economice ale purtatorilor cererii, materializate prin consum, pe de o parte, cu cele ale purtatorilor ofertei, materializate prin productie, pe de alta parte.

Pentru a defini oferta turistica trebuie sa tinem seama de cele doua acceptiuni prin care aceasta se prezinta spre analiza:

ca productie turistica ansamblul care mobilizeaza forta de munca, echipamentul de productie si bunurile materiale, materializandu-se intr-un consum efectiv in cadrul unei ambiante specifice;

ca oferta virtuala cadrul si potentialul natural si antropic, echipamentul de realizare a serviciilor turistice, masa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitati specifice, infrastructura turistica si conditiile de comercializare [1]⁾.

Privita in ansamblul sau, oferta turistica este formata din doua grupuri mari de elemente, si anume:

elemente de atractivitate ale patrimoniului existente la un moment dat;

oferta de servicii prin intermediul careia sunt puse in valoare elementele de atractivitate turistica ale patrimoniului.

Dupa natura si originea lor, componentele ofertei turistice pot fi structurate astfel:

obiective turistice naturale care pot sa cuprinda:

a)     elemente de geografie a locului: clima, elemente de geografie fizica (relief, ape), elemente de biogeografie (fauna, flora), elemente de geografie (ape minerale, mofete, namol terapeutic, saline);

b)     elemente exceptionale din zona: parcuri si rezervatii naturale, monumente ale naturii (elemente rare de relief, flora, fauna), pesteri, formatiuni carstice deosebite;

obiective turistice antropice dispuse in mod izolat sau concentrate in localitati rurale si urbane. In aceasta categorie sunt cuprinse:

a)     monumente arheologice, istorice, de arta, arhitectura;

b)     muzee si expozitii - de interes general (arta, istorie, botanica) si specializate (filatelie, numismatica);

c)     etnografie, folclor, artizanat - arhitectura populara, ateliere de productie artizanala,

jocuri si obiceiuri traditionale;

d)     manifestari stiintifice, spectacole teatrale, concerte, festivaluri, conferinte, colocvii, competitii sportive;

e)     manifestari comerciale: targuri, expozitii saloane.

Dintre factorii care determina oferta de turism, mentionam:

1^o Teritoriul: el constituie conditia esentiala, factorul primordial al ofertei de turism, iar influenta lui poate fi exprimata cantitativ prin "capacitatea de primire a teritoriului" dar si calitativ prin nivelul de "atractivitate".

2^o Nivelul de dezvoltare a sectorului tertiar: existenta sectorului tertiar si mai exact, gradul sau de dezvoltare, pot constitui factori care influenteaza oferta turistica. Se are in vedere nivelul de dezvoltare al transporturilor, al telecomunicatiilor, al serviciilor medicale, al celor de agrement etc. Activitatile cuprinse in oferta de servicii turistice, private in succesiunea oferirii lor, pot fi:

organizarea comercializarii produselor turistice;

transportul la / de la locul de sejur, inclusiv transportul turistic in zona;

cazarea si restaurarea (alimentatia);

producerea si distribuirea de bunuri de consum turistic;

agrementul, tratamentul etc.

3^o Baza materiala turistica: prin componenta sa principala - echipamentul turistic, determina, impreuna cu personalul de servire, in mare masura, volumul si calitatea ofertei. Se apreciaza ca efortul investitional pe un loc de cazare, de agrement etc. este invers proportional cu gradul de atractivitate turistica a resurselor naturale.

4^o Infrastructura: transporturile, caile de comunicatie in general, impreuna cu pozitia geografica a ofertei in raport cu cererea, reprezinta factori importanti ce influenteaza accesul la oferta, gradul ei de competitivitate. El poate fi sporit prin investitii turistice sau / si de interes general.

Produsul turistic - sinteza a ofertei de servicii in turism

Prin produs se intelege, de regula, un bun material capabil sa satisfaca o anumita nevoie. Totusi, in marketing acestei notiuni i se atribuie un sens mai larg, ea desemnand un ansamblu de atribute sau de caracteristici fizice, chimice si de alta natura, tangibile, reunite intr-o forma identificabila [2]⁾. Prin urmare, produsul poate fi: un obiect, un serviciu, o activitate, o fiinta umana, un loc, o organizatie, o idee etc., respectiv rezultatul unui proces.

Plecandu-se de la conceptul general de produs, produsul turistic rezulta din imbinarea de bunuri materiale si servicii oferite de catre personalul turistic si din serviciile adiacente, care, punand in valoare elementele patrimoniului turistic si ale infrastructurii generale si turistice, avantajele cadrului institutional, urmaresc satisfacerea unor motivatii specifice si generale ale consumatorilor turistici [3]⁾.

Privit din punctul de vedere al turistului, produsul turistic se refera la totalitatea experientelor pe care acesta le traieste din momentul in care pleaca de acasa pana in momentul in care se intoarce. Produsul turistic este un "amalgam" care cuprinde o multitudine de elemente, precum transportul pana la locul (locurile) de destinatie, cazarea (la hotel, vila, cabana, cort, etc.), mesele la restaurant, siturile naturale sau istorice vizitate s.a.m.d.

Privit prin prisma marketingului, produsul turistic reprezinta expresia fizica a raspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea pe piata, intr-o forma care sa poata fi remarcata, cumparata si consumata, in vederea satisfacerii nevoii de turism.

Serviciile care dau continut produsului turistic se constituie intr-un conglomerat sau o combinatie de cel putin patru tipuri de baza (total diferite ca natura). Este vorba de serviciile: de transport, de cazare, de alimentatie si de agrement. Nu intotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor patru tipuri de servicii. Dintre toate serviciile care dau continut produsului turistic, indispensabil este serviciul de agrement (caruia ii sunt asimilate si serviciile de tratament si de alt interes, care motiveaza calatoriile), in lipsa caruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a turismului.

OFERTA DE TRANSPORT TURISTIC: FORME de transport si

indicatori de cuantificare

Transportul reprezinta una dintre componentele de baza ale prestatiei turistice; el asigura, in principal, deplasarea turistilor de la locul de resedinta la locul de petrecere a vacantei, in cazul turismului de sejur, sau pe toata durata calatoriei, in cazul turismului itinerant.

In desfasurarea practica a traficului turistic se utilizeaza o gama variata de mijloace de transport. Caracterizarea tipurilor de transport turistic, departajarea avantajelor si a limitelor lor pornesc, cel mai frecvent, de la gruparea acestora dupa natura mijlocului folosit, respectiv: transport rutier, feroviar, aerian si maritim.

A.Transporturile turistice rutiere

Deplasarea de la locul de resedinta pana la destinatiile alese pentru petrecerea vacantelor si efectuarea calatoriilor turistice in zonele vizitate se realizeaza, intr-o proportie importanta, prin formele de transport rutier, care in epoca noastra au devenit mijloace de transport in masa.

Transportul rutier se situeaza pe primul loc in derularea traficului turistic atat pe plan intern cat si pe plan international. El se realizeaza cu ajutorul autocarelor, microbuzelor si autoturismelor. Autocarele si microbuzele sunt folosite in cadrul formelor organizate de turism, pentru transporturile colective si sunt administrate de organizatorii de turism. Autoturismele intrebuintate pentru calatoriile turistice pot fi proprietate personala (care detin ponderea principala in turismul pe cont propriu), sau pot apartine si unor agentii de turism sau intreprinderi specializate, utilizarea lor realizandu-se prin sistemul inchirierilor (cu sau fara sofer).

Optiunea masiva a turistilor pentru transportul rutier este motivata de avantajele pe care acesta, in special autoturismul, le ofera in privinta libertatii de miscare, atractivitatii calatoriei, costului calatoriei etc. Desi in ceea ce priveste rapiditatea si confortul deplasarii, mijloacele auto sunt concurate de cele feroviare si aeriene, participarea lor la traficul turistic este in continua crestere. Avantajele pe care le ofera transportul rutier, in mod deosebit autoturismul, sunt urmatoarele:

autonomie in alegerea rutelor;

disponibilitate mult mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur;

posibilitate mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales, plecarea si timpul de sosire, opririle de pe parcurs;

usurinta in transportul bagajelor;

facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinatii;

diminuarea costului personal.

Aceste avantaje, asociate perfectionarii echipamentului masinii si existentei unor cai rutiere de calitate, determina decizia in favoarea autoturismului si in cazul deplasarilor peste granite. Autoturismul devine tot mai prezent si in cazul formulelor combinate de transport ("FLY and DRIVE", "RAIL-ROUTE").

In circulatia turistica internationala deplasarea turistilor se face in proportie de 70% cu mijloace rutiere, in special cu automobilul, cu valori diferite de la tara la tara, in functie de conditiile geografice si nivelul de dezvoltare a retelelor si mijloacelor de transport. De exemplu, in calatoriile internationale din Germania autoturismul detine 40%, in Italia 78%, iar in Anglia doar 15% [4]⁾.

Orientari asemanatoare s-au inregistrat si in tara noastra, atat pentru turismul intern cat si pentru cel international. In traficul intern, ponderea transportului rutier este de circa 70%, cu tendinta de crestere, o contributie importanta revenind sporirii gradului de monitorizare a populatiei. De asemenea, in circulatia turistica internationala a Romaniei, transporturile rutiere au evoluat rapid, ajungand la circa 50% din total.

B.  Transporturile turistice feroviare

Transportul feroviar este una dintre cele mai vechi forme de calatorie utilizate in turism, continuand sa detina in unele tari, intre care si tara noastra, un loc important in traficul turistic. Dintre toate mijloacele de transport, calea ferata a permis, pentru prima data, democratizarea" calatoriilor, atat prin posibilitatile tehnice oferite deplasarii comode si rapide a calatorilor, cat si prin tarifele accesibile majoritatii populatiei. Se poate spune ca "trenul a fost pionerul serviciilor de transporturi turistice cu caracter de masa" [5]⁾.

In prezent, omenirea asista la o noua epoca de reinnoire a transporturilor pe calea ferata, care se specializeaza tot mai mult, in vederea deplasarii calatorilor pe distante medii si lungi. Se poate aprecia ca viitorul ofera perspective stralucite pentru dezvoltarea transporturilor turistice pe calea ferata.

Avantajele transporturilor turistice pe calea ferata pot fi sintetizate prin:

siguranta si regularitatea programelor;

comoditatea si rapiditatea deplasarilor;

tarifele relative accesibile;

conditiile avantajoase pentru transporturile colective;

posibilitatile mult mai largi de vizionare a peisajului;

miscarea in interiorul mijlocului de transport;

oferta diversificata de servicii suplimentare, aranjamente de calatorie care asigura deplasarea simultana a turistului si a automobilului etc.

In circulatia turistica internationala, transportul feroviar intruneste numai 4-5% din optiuni. Exista si tari in care ponderea lui este cu mult mai mare, de 15-20%, in unele depasind chiar ponderea transporturilor aeriene (Italia, Bulgaria). In Romania, calatoriile cu trenul detin circa 25% din traficul turistic international si aproximativ 30% din cel intern [6]⁾.

In organizarea transporturilor turistice cu mijloace feroviare se folosesc cursele regulate si cele speciale si, corespunzator, o gama larga de aranjamente, intre care: sistemul RIT (Rail Inclusive Tours), cu variantele sale, la care a aderat si Romania, sistemele: "Inter Rail", "Eurailtariff", "Eurailgroup", "Eurailpass", "Student Rail Pass", etc [7]⁾.

C.  Transporturile turistice navale (maritime si fluviale)

Dintre cele patru forme de transport cunoscute, calatoria pe apa este cel mai putin solicitata, din cauza conditiilor particulare de realizare (existenta sau inexistenta cailor navigabile, viteza redusa a navelor, necesitatea continuarii calatoriei, de cele mai multe ori, cu alte mijloace de transport etc.). Transportul naval reprezinta circa 3% din traficul turistic international pe plan mondial, intre 2,0% si 3,7% la plecari si intre 2,7% si 3,7% la sosiri in circulatia turistica internationala a Romaniei, dupa mijloacele de transport utilizate intre anii 1980-1998 [8]⁾.

Transporturile navale se realizeaza astazi mai mult sub forma croazierelor. Croazierele sunt considerate de specialisti atat modalitati de deplasare, incat si forme de agrement in care pot interveni, frecvent, aranjamente combinate ale mijloacelor de transport (vapor + autocar, vapor + avion, vapor + tren sau vapor + autocar + tren).

D.  Transporturile turistice aeriene

Serviciile de transport aerian se plaseaza printre cele mai dinamice forme de transport turistic, fiind utilizate cu precadere pe distante lungi si foarte lungi. Studiile unor organisme de specialitate arata ca avionul este folosit ca mijloc de deplasare in proportie de 50% pe distante intre 1000 si 4000 km si aproape in exclusivitate pe cele ce depasesc 4000 km. Ponderea transporturilor aeriene in totalul traficului turistic este in prezent de 20-25% (in traficul international), cu valori diferite pe tari (Grecia-75%, Anglia-62%, Italia-10%) [9]⁾.

In circulatia turistica a Romaniei, transporturile aeriene asigura legatura intre Bucuresti si un numar insemnat de orase din tara, iar in sezonul estival , intre o parte din acestea si litoral. Ca urmare a dezvoltarii inregistrate in ultimii ani, numarul calatorilor ce apeleaza la serviciile de transport aerian a crescut de 6 ori in perioada 1965-1995.

Pentru transportul turistilor se folosesc atat cursele de linie cat si cele speciale (charter). Dezvoltarea zborurilor de tip charter este stimulata prin productivitatea si economicitatea acestei forme de prestatii de transport aerian, organizate atat de companiile aeriene ale tarilor primitoare, cat si de cele ale tarilor emitatoare de turisti.

Indicatori de cuantificare a transporturilor turistice

Pentru parcul propriu se determina [10]⁾:

Coeficientul de utilizare a parcului de masini (C_up), calculat ca raport procentual intre numarul de zile active-masina (Z_a ) si numarul de zile calendaristice-masina (Z_c ):

Coeficientul de utilizare a capacitatii de transport (CUT), calculat ca raport procentual intre capacitatea efectiv folosita (Ckm - numar de calatori - kilometri) si capacitatea teoretica (Lkm - numarul de locuitori - kilometri):

Parcursul mediu (Pm) calculat ca raport procentual intre parcursul total (Pt) efectuat intr-o perioada (zi, luna, an) de toate mijloacele de transport ale agentului economic si numarul masinilor-zile in activitate (Nmza):

Pentru mijloacele de transport destinate inchirierii (autoturisme, microbuze si autocare in sistemul Rent car) se calculeaza:

incasarea medie pe zi - automobile, pe zi - masina inventar, pe zi - masina activa (in lei sau valuta );

cursul de revenire, calculat ca raport intre tariful intern in lei (care inglobeaza cheltuielile cu uzura masinii, salariile personalului, reparatii si intretinere auto etc.) si incasarea valutara din inchirieri sau din schimbul valutar necesar obtinerii sumei in lei pentru achitarea serviciului.

Pentru mijloacele de transport navale, pe cale ferata si aeriene se calculeaza coeficientul de utilizare a capacitatii (CUC), numarul de curse efectuate, numarul orelor de zbor realizate, numarul mediu de turisti pe o cursa etc.

OFERTA DE CAZARE TURISTICA: tipologie, forme si

indicatori de cuantificare

In general, prin capacitate de cazare se inteleg acele dotari de baza materiala care asigura innoptarea si odihna turistilor pe o anumita durata de timp, in baza unor tarife determinate, diferentiate in functie de gradul de confort oferit pe perioada din an in care sunt solicitate. In practica turismului modern, serviciul de cazare este produsul a ceea ce se numeste industria hoteliera, sector care inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiile de cazare, acele prestatii oferite turistului pe timpul si in legatura cu ramanerea lui in unitatile hoteliere.

1.3.1. Tipologia structurilor de cazare turistica si clasificarea lor

In practica turistica internationala se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare [11]⁾

Dupa structura retelei de cazare, exista forme de baza pentru cazare (hotelul, motelul, hanul turistic) si forme complementare de cazare (campingul, satul de vacanta, satul turistic), care se realizeaza in zonele in care reteaua de baza nu dispune de capacitati suficiente;

Dupa categoria de confort a obiectivelor de cazare - exista unitati de cazare turistica de categoria 1*, 2*, 3*, 4*, 5 stele.

In functie de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare se disting: structuri de cazare permanente si structuri de cazare sezoniere.

In functie de durata sejurului, ele pot fi:

- de tranzit (pentru sejururi medii, scurte);

- de sejur (sejururi medii relative mai lungi);

- mixte, a caror clientela se formeaza atat din turistii de sejur, cat si din turistii de tranzit.

In functie de amplasarea (implantarea) structurilor de cazare in diferite localitati de tip urban se disting: a) structuri de cazare in statiunile de litoral; b) structuri de cazare in statiunile de munte; c) structuri de cazare in statiunile balneoclimaterice; d) structuri de cazare in centrele urbane;

In raport cu capacitatea lor de primire pot fi: structuri de cazare mici (pana la 20-40 locuri), mijlocii (pana la 200-400 locuri) si mari, de tipul complexurilor turistice, unde capacitatea depaseste 1000 de locuri.

Conform Normelor metodologice si a criteriilor privind clasificarea pe stele si categorii a structurilor de primire turistice, in Romania pot functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica clasificate astfel [12]⁾ :

1) hoteluri de 5,4,3,2,1 stele; 2) hoteluri-apartament de 5,4,3,2 stele; 3) moteluri de 3,2,1 stele; 4) vile de 5,4,3,2,1 stele; 5) cabane de 3,2,1 stele; 6) bungalouri de 3,2,1 stele;7) sate de vacanta de 3,2 stele; 8) campinguri de 4,3,2,1 stele; 9) pensiuni turistice de 4,3,2,1 stele; 10) ferme agroturistice de 3,2,1 stele; 11) camere de inchiriat la locuintele familiale de 3,2,1 stele; 12) spatii de cazare pe nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1 stele.

1.3.2. Forme si indicatori de cuantificare a ofertei de cazare

Capacitatea de cazare turistica poate fi evaluata folosind un set de indicatori [13]⁾:

Capacitatea de cazare existenta, respectiv numarul total de paturi (locuri de cazare) construite.

In functie de scopul si necesitatile analizelor specifice activitatii hoteliere, din acest indicator global poate fi desprinsa o serie de indicatori partiali care caracterizeaza structura distributiva a locurilor de cazare si anume:

numar de camere individuale;

numar de locuri de cazare in camere individuale;

numar de camere duble;

numar de locuri de cazare in camere duble;

numar de locuri de cazare in camere duble.

Capacitatea de cazare in functiune, exprima oferta de cazare a firmei de turism tinand cont de numarul de locuri care pot fi oferite la cazare si numarul de zile cat pot fi ele utilizate intr-un an luand in considerare zilele de neutilizare datorita unor lucrari de reparatii, igienizare, etc.; se exprima prin numarul de zile-locuri de cazare.

Oferta programata de cazare, exprima volumul activitatii de cazare pe care si-l propune sa-l realizeze firma intr-o anumita perioada de timp (luna, sezon, an), luand in considerare caracterul sezonier al cererii, posibilitatile de incalzire a spatiilor.

Caracterizarea ofertei de cazare se poate face cu ajutorul unor indicatori cum sunt:

a)     structura capacitatii de cazare dintr-o anumita zona:

in care:

L = numarul locurilor totale de cazare;

L_H = numarul locurilor de cazare in hoteluri;

L_Eh = numarul locurilor de cazare extra-hoteliere.

b)    

densitatea ofertei de cazare (Dc):

in care:

L = numarul locurilor de cazare in zona;

S = suprafata zonei;

N = populatia zonei.

c)    

coeficientul de ocupare a capacitatii de cazare in functiune:

in care:

T = numar de turisti;

S = durata medie de sejur;

Zt = numar de zile-turist / innoptari;

L = numar de locuri de cazare;

Z = numarul de zile ale ofertei de cazare.

d) coeficientul de utilizare a capacitatii de cazare in functiune (Cuc):

in care:

Zt = zile-turist (numar de innoptari in spatiile de cazare incluse in circuitul    comercial);

L = oferta de locuri-zile de cazare pe totalul perioadei actualizate.

Numarul mediu zilnic, lunar sau anual de turisti (N): reflecta intensitatea consumului global sau pe segmente in diferite momente de timp. El se calculeaza ca raportul intre numarul de turisti sositi in perioada luata in calcul (T) si numarul de zile ale perioadei respective (Z):

Durata medie de sejur: se poate calcula la nivel global sau pe forme de turism, pe surse de provenienta a turistilor, pe mijloace de cazare. Ea reprezinta o medie a intervalului de timp in care turistii raman intr-o tara sau zona turistica si caracterizeaza nivelul de atractivitate al acesteia. Relatia de calcul este:

in care:

= durata medie de sejur;

Zt = numar de zile turist;

T = numar total de turisti.

OFERTA DE SERVICII IN STRUCTURILE DE ALIMENTATIE PENTRU TURISTI

Alimentatia publica, alaturi de transport si cazare, constituie o componenta importanta a activitatii din domeniul turismului, incadrandu-se integral in categoria serviciilor de baza. Privita prin prisma calitatii sale de componenta a produsului turistic, respectiv a serviciilor de baza, alimentatia publica determina calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei, influenteaza continutul si atractivitatea ofertei turistice cu majore implicatii asupra dimensiunilor si orientarii fluxurilor turistice.

1.4.1. Tipuri de unitati de alimentatie pentru turisti si caracteristicile lor

Activitatea de profil din alimentatia publica se desfasoara prin aportul a trei grupe de unitati: unitati pentru servirea consumatorilor, unitati de productie, unitati de depozitare si pastrare.

In conformitate cu normele aprobate, in Romania pot functiona urmatoarele tipuri de unitati de alimentatie pentru turism:

restaurant - categoria lux, I, a II-a, a III-a;

bar- categoria lux, I, a II-a, a III-a;

unitati de fast-food - categoria I, a II-a, a III-a;

cofetarie - categoria lux, I, a II-a, a III-a;

patiserie, placintarie, simigerie, covrigarie - categoria I, a II-a, a III-a;

1. RESTAURANTUL este local public care imbina activitatea de productie cu cea de servire, punand la dispozitia clientilor o gama diversificata de preparate culinare, preparate de cofetarie-patiserie, bauturi si unele produse pentru fumatori.

a) restaurantul clasic este local public cu profil gastronomic in care se serveste un larg sortiment de preparate culinare (gustari calde si reci, minuturi, salate), produse de cofetarie, patiserie, fructe, bauturi alcoolice si nealcoolice, produse din tutun etc.

b) restaurantul specializat serveste un sortiment specific de preparate culinare si bauturi care se afla permanent in lista-meniu, in conditiile unor amenajari si dotari clasice sau adecvate structurii sortimentului (pescaresc, vanatoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lactovegetarian, familial, pensiune etc.), care formeaza obiectul specializarii.

c) restaurantul cu specific este o unitate de alimentatie de recreere si divertisment care, prin dotare, profil, tinuta vestimentara a lucratorilor, meniurile recreative si structura sortimentala trebuie sa reprezinte obiceiuri gastronomice locale, nationale si traditionale, ori specifice diferitelor zone.

d) braseria asigura in tot cursul anului servirea consumatorilor, in principal, cu preparate reci, minuturi, un sortiment restrans de mancaruri, specialitati de cofetarie-patiserie, bauturi nealcoolice calde si reci, bauturi alcoolice fine si bere.

e) beraria este o unitate specifica pentru desfacerea berii de mai multe sortimente in recipienti speciali (tap, halba, cana) de diferite capacitati si a unor produse si preparate care se asociaza in consum cu berea, precum si branzeturi, gustari calde si reci, minuturi etc.

f) gradina de vara este o unitate amenajata in aer liber, dotata cu mobilier specific "de gradina" si decorata in mod adecvat. Serveste un sortiment diversificat de preparate culinare, bauturi alcoolice si nealcoolice, cafea, fructe, produse de tutun.

2. BARUL este unitatea de alimentatie cu program de zi sau de noapte, in care se serveste un sortiment diversificat de bauturi alcoolice si nealcoolice si o gama restransa de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, auditii muzicale, video, TV (bar de noapte, bar de zi, caf-bar cafenea, disco-bar, bufetul-bar).

3. UNITATI DE TIP FAST-FOOD

a) restaurant-autoservire este o unitate de desfacere rapida, in care consumatorii isi aleg si se servesc singuri, produsele fiind proportionate si asezate in linii de autoservire.

b) bufet tip expres unitate cu desfacere rapida in care fluxul consumatorilor nu este dirijat, servirea se face de vanzator, iar plata se face anticipat. Unitatea este dotata cu mese tip expres, mai inalte ca mesele obisnuite si fara scaune.

c) pizzeria unitate specializata in desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai pot desface gustari, minuturi, salate, racoritoare, bere, vin la pahar, sau bauturi slab alcoolizate.

d) snack-bar unitate caracterizata prin existenta unei tejghele-bar, cu front de servire, consumatorii fiind serviti direct la tejghea cu sortimente pregatite total / partial in fata lor.

4. COFETARIA unitate specializata pentru desfacerea unui sortiment larg de prajituri, torturi, fursecuri, inghetata, patiserie fina, bauturi nealcoolice calde si reci si unele bauturi alcoolice fine.

5. PATISERIA unitate specializata pentru consumul pe loc sau desfacerea la domiciliu a productiei proprii specifice, in stare calda (placinta, strudele, pateuri etc.). Sortimentul de bauturi include bere la sticla, bauturi nealcoolice, racoritoare, lactate.

In afara unitatilor cu grad de confort si regim de preturi clasificate prin normele in vigoare (lux, I, a II-a, si a III-a categorie), trebuie adaugate si unitatile cu grad de confort si regim special de frecventare, "cantina-restaurant" (infiintate in incinta fabricilor, uzinelor, a institutiilor, scolilor etc., pentru asigurarea servirii mesei).

Indicatori de exprimare a ofertei de servire in structurile de

alimentatie pentru turisti

Cei mai semnificativi si totodata operationali indicatori sunt:

productivitatea muncii:

beneficiul mediu pe lucrator:

cheltuielile de circulatie la 1000 lei desfaceri:

unde : D = desfacerile de marfuri prin unitatile de alimentatie publica

Ch = cheltuieli totale

Np = numar personal lucrator

rata rentabilitatii economice, a resurselor consumate si financiar

valoarea desfacerilor pe loc la masa:

incasarea medie pe consumator:

afluxul de consumatori la masa:

numarul consumatorilor pe lucrator operativ:

1.5. OFERTA DE SERVICII TURISTICE DE AGREMENT

Agrementul constituie una din componentele de baza a produsului turistic, care asigura odihna activa a turistilor, fiind bine definit ca "ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor si formelor capabile sa asigure individului sau grupului social o stare de buna dispozitie, de placere, sa dea senzatia unei satisfactii, unei impliniri, sa lase o impresie si o amintire favorabila" [14]⁾.

Activitatile de agrement se grupeaza si se regrupeaza, in timp, in functie de locul unde se desfasoara, de nivelul de organizare (statiune, unitate de cazare si/sau de alimentatie, de catre alti terti pentru intreaga activitate turistica), de forma de participare a turistilor. Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizeaza pe formele de turism cunoscute, clasificate, in functie de destinatiile de calatorie:

de litoral;

montan - de vara si de iarna;

balnear;

in orase (pe trasee turistice).

Agrementul poate fi clasificat in functie de mai multe criterii, si anume

spatiul de desfasurare:

inchis (club, hotel, teatru, discoteca);

in aer liber (gradini publice, parcuri de distractii, stadioane, complexuri sportive, etc.).

sezonul turistic: de iarna (sporturi de iarna); - de vara (sporturi nautice);- permanent.

numarul de participanti - individual; - de grup.

scopul: competitive; - ca scop in sine.

varsta : pentru copii; - pentru tineri; - pentru adulti; - pentru varsta a treia

pretul: gratuit; - pret unic; - pret mediu; - de lux.

In cazul turismului de litoral - a carui motivatie o reprezinta cura helio-marina si/sau practicarea sporturilor nautice - organizarea agrementului inseamna: amenajarea plajelor pentru o cura activa; existenta unor centre de initiere in practicarea sporturilor nautice si puncte de inchiriere a materialului sportiv; realizarea unor sporturi de agrement, cluburi de vacanta etc.

1.6. OFERTA DE SERVICII A AGENTIILOR DE TURISM

Agentiile de turism constituie "veriga de baza institutionala, care activeaza in domeniul turismului" [15]⁾. Rolul preponderent al agentiilor de turism este de intermediere intre prestatorii de servicii turistice si turisti. In literatura de specialitate exista pareri, care asimileaza agentiilor de turism rolul unei firme cu profil comercial, avand ca obiect organizarea, oferirea si vanzarea de pachete turistice consumatorilor turisti.

In general, exista doua mari categorii de agentii de turism, si anume:

- agentii de turism specializate numai in organizarea (productia) de aranjamente turistice, denumite tour operatori (sau agentii tour operatoare); ele isi comercializeaza produsele prin intermediul agentiilor din cea de-a doua categorie;

- agentii de turism distribuitoare, sau agentii de voiaj, a caror activitate consta numai in vanzarea produselor turistice ale tour-operatorilor sau a unor servicii izolate.

1.6.1. Oferta de servicii turistice a agentiilor tour-operatoare

Tour-operatorii sunt organizatori de voiaje si sejururi care creeaza, asambleaza diferite componente ale serviciilor si produselor turistice (servicii de cazare, transport, alimentatie, agrement), oferindu-le fie direct, fie prin intermediul agentiilor de voiaj detailiste.

Literatura de specialitate, structureaza tour-operatorii, in functie de tipul produselor turistice oferite si de modul de asamblare al acestora. Conform acestui criteriu, tour-operatorii sunt incadrati in trei categorii [16]⁾: generalistii (asambleaza cele mai diverse servicii si produse turistice pe care le ofera tuturor categoriilor de clienti, detailistilor), specialistii (sunt tour-operatori ce asambleaza doar un tip de produse turistice pe care le ofera unei anumite clientele, unui detailist) si producatorii de voiaje punctuale care ofera servicii turistice la comanda pentru diferite grupuri, asociatii, pentru diverse manifestari: conferinte, congrese.

Spre deosebire de agentiile de voiaj, sunt intreprinderi de mari dimensiuni, puternic concentrate pe plan national si international, atat pe orizontala cat si pe verticala, care produc trei tipuri de tour-uri:

Voiajul forfetar

Cea mai dinamica si dezvoltata piata turistica este in prezent cea a voiajului forfetar sau a aranjamentului IT ( Inclusive Tour - turul inclus). Voiajul forfetar este un voiaj organizat conform unui program detaliat care cuprinde un ansamblu mai mult sau mai putin vast de prestatii turistice, pentru un pret fix determinat in prealabil. Voiajul forfetar se organizeaza in doua forme: voiajul "totul inclus" si voiajul mixt.

Voiajul "totul inclus" este voiajul forfetar traditional care este organizat sub forma de sejururi cu pensiune completa (include pe langa voiajul dus-intors, transferurile, cazarea si restauratia), circuite organizate (o combinatie de excursii sau vizite, insotite de personal calificat sau nu, precum si cazarea cu pensiune completa/demipensiune/mic dejun), croaziere (voiaj forfetar "totul inclus" practicat in transportul maritim de pasageri).

Formula mixta a voiajului forfetar este acea forma care asociaza transportul la anumite prestatii, cum ar fi: "fly and drive"- transportul cu avionul si inchirieri de masini; "fly and bed"- transportul cu avionul si cupoane de cazare la hotel si produse turistice asociate cu: practicarea unui sport si o tema culturala.

Pachetul de vacanta

Pachetul de vacanta are ca destinatie un hotel de statiune. Poate include peisajul sau divertismentul local. In general aceste vacante se caracterizeaza printr-o varietate de servicii si atractii, cum ar fi: soarele si marea si activitati ca golful si tenisul

Tour-ul cu ghid

Tour-ul cu ghid (condus) include peisajul sau alte atractii speciale; aceste tour-uri sunt insotite de un ghid cunoscator al aranjamentelor si activitatilor cuprinse in calatorie. Activitatea oferita de tour este principala sa atractie. Persoana care conduce astfel de tour-uri este tour-ghidul.

1.6.2. Oferta de servicii turistice a agentiilor distribuitoare (detailiste)

De regula, rolul agentiilor distribuitoare este indeplinit de agentiile de voiaj, care distribuie turistilor servicii si produsele propuse de tour-operatori, avand un rol similar detailistilor din reteaua de distributie a produselor.

In aceasta calitate, agentia desfasoara activitati legate de vanzarea de bilete de transport, servicii turistice si servicii complementare acestora

1.Vanzarea de bilete de transport

Conform statisticilor oficiale ale OMT, 60% din cifra de afaceri a unei agentii o reprezinta eliberarea titlurilor de transport aerian, activitate cunoscuta sub numele de "ticketing" sau "bileterie".

IATA permite emiterea de bilete pentru un numar de 80 de companii aeriene din lumea intreaga, pe liniile internationale, activitate pentru care agentiile primesc un comision de 9%. Pentru simplificarea bileteriei aeriene in agentii, IATA a creat biletul neutru, numit BSP (Bank Settlement plan) care permite agentiilor utilizarea aceleiasi formule de transport indiferent de compania care asigura zborul

2.Vanzarea produselor turistice

Produsul turistic este un ansamblu de bunuri materiale si servicii capabil sa satisfaca nevoile legate de turism ale unei persoane. Serviciile vandute pot fi:

(a)  IZOLATE si anume

Servicii de primire - constau in punerea la dispozitia clientilor a unui mijloc de transport si a unora sau mai multor functionari ai agentiei care vorbesc limba clientului (interpret), care stiu sa-l ajute in operatiunile de stationare (transport bagaje, vizare bilete) si care cunosc topografic locurile unde vor trebui utilizate serviciile locale.

Servicii de acces - punerea la dispozitie a unui mijloc de transport si unul sau mai

multi functionari (ghizi), care insotesc clientii in vizite sau excursii si care stiu sa prezinte, pe limba clientilor, atractivitatea zonei.

(b)      COMPLEXE cum sunt: voiajurile generice si voiajurile forfetare. Fiecare dintre acestea pot fi individuale si colective sau cu itinerariu propus de client ori deja pregatit de agentie. Organizarea unui voiaj consta in elaborarea unui deviz estimativ pentru determinarea pretului de vanzare, in pregatirea si furnizarea tuturor serviciilor de transport, de primire si de agentie, in emiterea tuturor titlurilor (bilete definitive si bonuri de schimb) pentru acestea.

Vanzarea serviciilor complementare

Toate componentele produsului turistic au menirea de a asigura consumatorilor satisfactie, lucru nu tocmai usor de realizat. Pentru a crea asa ceva, agentiile de turism asociaza vanzarii serviciilor de baza (transport, cazare, masa) o serie de servicii complementare, cum ar fi:

de banca (schimb valutar, repartizari de valuta, etc.);

de expediere a bagajelor, cu fiecare mijloc de transport;

de asigurari;

de rezervari si cumparari de bilete pentru diverse spectacole si manifestari;

de vanzare a ghidurilor tiparite in limbi de circulatie internationala;

de corespondenta pentru clientela;

servicii secundare: formalitati pentru obtinerea pasaportului, vize de intrare in tarile care le solicita.

Aceste servicii detin circa 10% din cifra de afaceri a unei agentii si constituie adesea un mijloc de promovare si o alternativa de diversificare a activitatii