Salvarea montana in sezonul de iarna - salvare montana

Salvarea montana in sezonul de iarna - salvare montana

1. Introducere

In sezonul de iarna activitatea Salvamont are un caracter deosebit fata de sezonul de vara.

Existenta stratului de zapada sau gheata ce acopera pantele muntilor face ca deplasarile sa fie

mult mai dificile si mai periculoase.Pentru ca deplasarea sa se poata face in deplina siguranta, este

obligatoriu ca salvatorii montani sa stapineasca foarte bine tehnicile specifice iernii:

tehnica folosirii pioletului

tehnica de calcare a zapezii( tehnica inaintarii pe zapada)

tehnica folosirii coltarilor

tehnica schiului.

O analiza facuta asupra accidentelor din sezonul de iarna, releva urmatoarele:

Cele mai multe accidente au loc pe partiile de schi,

Pe locul doi se situeaza accidentele care survin pe poteci turistice,

Pe locul trei sunt accidentele care survin in urma ratacirilor,

O alta categorie de accidente o reprezinta avalansele, acestea din urma fiind si cele mai periculoase

Cu o profunda cunoastere a tehnicilor enumerate mai sus, salvatorul montan este necesar sa fie un foarte bun specialist indiferent de zona in care activeaza:zona alpina, abrupt alpin, poteci impadurite sau partii de schi.

1.1.Folosirea pioletului

Pioletul ( vezi cap.3.1.10, fig.36-37) este materialul de baza folosit in deplasarile pe pante cu zapada sau cu gheata, fiind socotit al treilea punct de sprijin.

Pioletul universal este cel mai des utilizat in ascensiunile din muntii nostri, iar pentru pereti de gheata si cascade de gheata se foloseste pioletul dinfig.37-a.

Pentru folosirea pioletului universal este necesar sa fie dotat cu bucla de asigurare conform fig.114.

Pozitia de prindere si folosire a pioletului se numeste " priza piolet"." Prizele piolet" pot fi:

Priza piolet BASTON

Priza piolet ANCORA- cu doua variante

Priza piolet SPRIJIN,

Priza piolet ALARMA

Priza piolet BASTON

Aceasta tehnica se foloseste, in general, pe pante cu inclinatii de pana la 40º. In acest caz, pioletul

se prinde cu lopatica in palma mainii, degetul mare se trece pe sub piolet, astfel incat partea de sus a

pioletului sa fie prinsa in palma mainii( fig.115).

2.Priza piolet ANCORA

Acest tip de priza are doua variante, in functie de inclinatia pantei pe care se face deplasarea.

Pentru pante cu inclinatia de pana la 55º:

Pioletul se prinde cu ambele maini de partea superioara iar bucla de siguranta va fi trecuta

peste incheietura maini care prinde lopatica pioletului (fig.116).

Pentru pante cu inclinatia mai mare de 55º:

Pioletul se prinde cu una dintre maini, avand ciocul metalic indreptat spre sol. Bucla de asigurare se trece peste incheietura mainii respective. Cu cealalta mana se prinde pioletul la circa 10-15 cm.de varful cozii(fig.117)

3.Priza piolet SPRIJIN

Priza piolet SPRIJIN se foloseste foarte mult la traversari de pante cu inclinatii mai mari de 40º. In acest caz cu o mana se prinde pioletul de partea superioara, cu lopatica in palma, asigurarea va fi trecuta peste incheietura mainii respective iar cu cealalta mana se prinde pioletul la circa 10-15 cm. de varful cozii(fig.118).

Tot aceasta priza se foloseste si la coborarea unor pante mai mari de 40º.In acest caz, o mana va prinde lopatica de la mijloc iar cealalta va prinde coada la circa 10-15cm.de la varful ei(fig.119).

In ambele cazuri, varful cozii va fi indreptat inspre sol.

4. Priza piolet ALARMA

Aceasta priza a pioletului se foloseste la deplasari pe pante foarte inclinate (in general la coborare) si ne ajuta la oprire in cazul unei alunecari nadorite.Prinderea pioletului se va face ca la priza piolet ANCORA, in cazul 2(fig.120).

1.2. Calcarea zapezii

Tehnica de calcare a zapezii este foarte importanta la deplasarile pe pante cu zapada, insusirea acsteia ajutand la inaintare atat din punct de vedere fizic cat si privind securitatea deplasarii salvatorului montan.Calcarea zapezii este diferita in functie de sensul deplasarii. Avem astfel:

1.Calcarea zapezii in urcare,

2.Calcarea zapezii in traverseu

3.Calcarea zapezii in coborare

4.Oprirea din alunecare

5.Tehnica saparii urmelor in pante cu zapada inghetata

1.Calcarea zapezii in urcare:

- Distanta laterala intre picioare va fi egala cu latimea bazinului.

- La pasire, varful bocancului va fi indreptat in jos, presiunea exercitata in urma fiind de sus in jos, pe ¾ din talpa bocancului.

- Unghiul format intr panta si urma bocancului va fi conform figurii 121.

- Lungimea pasului trebuie aleasa in asa fel incat sa nu ne oboseasca in deplasare.Daca se merge in echipa, cel care " taie urme" trbuie sa tina seama la alegerea pasului, de toti membrii echipei. Daca pasul se afunda prea tare in zapada, se ia zapada cu lateralul bocancului, din laterala urmei si se preseaza in urma adanca. Pentru ca efortul coechipierilor sa fie cat mai mic, se recomanda ca cel de-al doilea coechipier sa mai consolideze urma. In deplasare, toti membrii vor calca obligatoriu pe aceiasi urma. Urma va arata ca doua linii paralele ( fig.122).

2. Calcarea zapezii in traverseu

Dupa inclinatia pantei, exista doua procedee:

Pentru pante cu inclinatie de pana la 40º-45º,se foloseste tehnica " pasului incrucisat".La acest

procedeu, primul pas va fi executat cu piciorul din amonte ( varful bocancului se introduce in panta cu zapada oblic pe directia de inaintare- fig.123).Dupa fixarea acestuia, se paseste cu piciorul din aval, infingand calcaiul acestuia in panta (fig.124).

Pentru pante cu inclinatia mai mare de 45º se foloseste " pasul adaugat".La acest procedeu se sta cu

fata inspre panta si cu piciorul aflat in directia de mers se paseste introducand bocancul in panta de zapada cu varful indreptat putin in jos.Pasul va fi facut la circa doua latimi de bazin.Intotdeauna bocancul din spate va fi introdus in urma celui din fata, astfel pastrindu-se o zona de panta necalcata,necesara pentru a nu se strica echilibrul pantei de zapada. In caz contrar, exista pericolul ca panta sa se rupa si sa se provoace o

avalansa( fig.125).

Calcarea zapezii in coborare

Aceasta se poate face prin doua procedee:

a)      Prin pasire

b)      Tobogan.

a)    Calcarea zapezii la coborarea unei pante prin pasire, poate fi executata in doua moduri:

Pasire cu fata in aval ( fig.126)

Se foloseste la coborarea unor pante cu inclinatia de pana la 45º.Distanta laterala dintre bocanci

va fi de o latime de bazin.Se introduce tocul pantofului lasandu-se intreaga greutate a corpului in urma facuta.In cazul in care stratul de zapada este dur, se va bate bine urma pana cand tocul bocancului va sta sigur in urma. Unghiul format intre bust si panta va fi de circa 70º ( fig.127).

Pasire cu fata spre amonte

Se foloseste la coborarea unor pante cu inclinatii mai mari de 45º.Pasirea se face cu varful

bocancului, in acelasi mod ca la urcarea unei pante ( vezi cap.1.2.-pc.1)

b)Calcarea zapezii la coborarea unei pante prin procedeul "tobogan"( fig.128)

Este un procedeu foarte des folosit la coborarea unor pante cu inclinatii de pana la 50º,

acoperite cu zapada consistenta si relativ neteda.Salvatorul montan isi va lasa greutatea corpului

pe tocurile bocancilor, varfurile bocancilor vor fi cu circa 10º mai ridicate fata de panta iar distanta

laterala dintre bocanci va fi la o latime de bazin.

4.Oprirea din alunecare

a)Oprirea din alunecare fara piolet

In cazul producerii unei caderi sau unei alunecari necontrolate, este bine ca, imediat ce

se produc aceste incidente nedorite,pentru a nu prinde viteza prea mare, sa incercam sa:

ne intoarcem cu fata la panta,

sa intindem bratele desfacute in forma de "V",

sa desfacem picioarele in forma de " V",

sa incercam sa patrundem in stratul de zapada cu varfurile

bocancilor.

b)Oprirea din alunecare cu piolet si coltari

In caz, vom folosi " priza piolet alarma"( cap.1.1.- fig.120,b), cu picioarele indoite in sus,

astfel ca varful coltarilor sa nu ia contact cu suprafata zapezii deoarece, in caz contrar, exista pericolul

de a fi aruncati peste cap.

5.Tehnica saparii urmelor in pante cu zapada inghetata (fig.129,130,131,132)

Pentru o deplasare in siguranta pe pante acoperite cu zapada inghetata, in cazul in care salvatorul montan nu poseda coltari, este necesara saparea de urme, in care sa se poata pasi, cu ajutorul pioletului. Adancimea urmelor sapate, pentru siguranta, trebuie sa permita intrarea unei jumatati din talpa bocancului.In cazul in care lopatica pioletului nu poate fi folosita datorita duritatii statului de zapada inghetata, se poate folosi ciocul pioletului pentru saparea urmelor.

2.Mersul pe coltari

Insusirea mersului pe coltari este extrem de importanta pentru delasarea in siguranta pe pante cu gheata sau zapada inghetata. Tehnica mersului pe coltari necesita mult antrnament, sub directa indrumare a unui instructor.

La fixarea coltarilor de bocanc, trebuie avut grija ca reglajul sa fie cat mai strans pe bocanc, in caz contrar existand riscul dezechilibrarii.

Tehnica mersului pe coltari includ si folosirea pioletului, ca punct de sprijin.

Pionierul tehnicii mersului cu coltari si piolet a fost Otto ECKENSTEIN. Dupa numele lui a fost denumita tehnica "Eckenstein".

Principii de baza ale tehnicii " Eckenstein"(fig.133)

1.Presiunea exercitata de coltar asupra zapezii sau ghetii(indiferent de panta), trebuie sa fie aceiasi in orice punct, in caz contrar existand riscul de a fi dezechilibrati.

2.In deplasarea cu ajutorul coltarilor, indiferent de pasul folosit, ordinea miscarilor trebuie sa fie:

I.            Fixarea pioletului

II.         Deplasarea unui picior

III.       Deplsarea celuilalt picior

3.Presiunea exercitata de centrul de greutate al corpului trbuie sa fie pe linia ce uneste cei doi bocanci.

Tehnica "Eckenstein" in coborare

Pozitia picioarelor (bocancilor) (fig.135).

distanta dintre tocuri sa fie egala cu o latime de bocanc.

distanta dintre varfuri sa fie egala cu doua latimi de bocanc.

In functie de inclinatia pantei, lungimea pasului se modifica astfel; cu cat inclinatia pantei creste, cu atat pasul va fi mai mic.

♦ Ordinea miscarilor

I.            Infigerea pioletului.

II.         Pasirea cu piciorul de langa piolet.

III.       Pasirea cu piciorul celalalt.

Tehnica "Eckenstein" in urcare

♦ Pozitia picioarelor ( bocancilor)

paralele, la o distanta egala cu o latime de bazin

tocul bocancului indreptat spre aval

♦ Ordinea miscarilor

I. Infingerea pioletului.

II. Pasirea cu piciorul de langa piolet

III. Pasirea cu piciorul celalalt.

♦ Pasul se regleaza in functie de inclinatia pantei; cu cat inclinatia pantei este mai mare, cu atat pasul

este mai mic.

♦ La urcarea unor pante cu inclinatie mare:

se foloseste priza piolet ANCORA

ordinea miscarilor:

I.            Infingerea pioletului

II.         Pasirea cu piciorul din exterior

III.       Pasirea cu celalalt picior

Tehnica "Eckenstein"in urcarea pe oblic a pantelor

♦ Deplasarea se face cu pas incrucisat, in trei timpi ( fig.136);

infigerea pioletului-a),

pasire cu piciorul din aval peste piciorul de sprijin - b),

pasire cu celalalt picior, prin spatele piciorului de sprijin si pe sub piolet - c).

Tehnica "Cramponaj"

Tehnica " Cramponaj"este o tehnica mai noua decat cea "Eckenstein", aparuta odata cu modernizarea coltarilor.Se foloseste pe pante cu inclinatii mai mari de 60º si implica folosirea coltarilor cu minim 12 puncte (colti), cea de-a douasprezecea pereche de colti fiind plasata in fata (fig.137-138) .La pasire, intraga presiune se exercita pe coltii din fata, restul fiind liberi (fig.139).

Priza piolet la tehnica "Cramponaj" este in general priza "ANCORA".Se pot folosi un singur piolet(fig.140) sau doi pioleti (fig.141).

Deplasarea, in tehnica "Cramponaj"se face tot in 3 timpi:

I.            Infigerea pioletului ( a unuia dintre pioleti).

II.         Pasirea cu piciorul din dreptul pioletului infipt.

III.       Pasirea cu celalalt picior.

3. Amenajarea locurilor de asigurare ( amarajelor)

Pentru a amenaja un loc de asigurare in zone cu pante de zapada sau gheata, trebuie sa avem in vedere urmatoarele conditii:

Ø            Zona sa nu fie situata in calea scurgerilor de zapada. Pentru a fi siguri, vom amenaja terenuri protejate de un obstacol natural ( perete de stanca, etc)sau, pe pante mari, vom alege pentru amenajare extremitatile laterale ale acestora.

Ø            Este indicat ca stratul de zapada sa fie consistent ( dur).

Ø            Panta de zapada sa nu prezinte pericolul ruperii in "scanduri'.

Ø            Daca se folosesc pitoane de gheata , trebuie avut grija ca stratul de zapada sa fie suficient de gros, pentru a fi rezistent.

Ø            Pentru ancorare este indicat sa se foloseasca orice punct natural aflat in zona (fisuri in stanci, colturi de stanca sau copaci).

Pentru amenajarea locurilor de asigurare ( amarajelor), se pot folosi o serie intreaga de materiale pe care salvatorul montan le are in dotare:

pioleti,

bete de schi,

schiuri,

lopata de avalansa.

Materiale obligatorii

pitoane de gheata,

pitoane de zapada,

lingura de zapada.

Posibilitati de realizare a locurilor de asigurare ( amarajelor):

Amarajul in "T"    a) Folosind 2 pioleti ( fig.142,143)

2.Amarajul in "TRIUNGHI"

Pentru acest tip de amaraj se pot folosi diverse combinatii de materiale; piton de zapada cu piolet, schiuri cu piolet, etc. Indiferent de materialelw folosite, bucla de ancorare se va face la nivelul stratului de zapada.

a)      Amaraj in triunghi, cu 3 pitoane de zapada (fig.147)

b)      Amaraj in triunghi, cu 3 pitoane de gheata ( fig.148)

Exemplele enumerate mai sus sunt cele mai corecte metode de amenajare a locurilor de asigurare, totusi, in functie de materialele de care dispune salvatorul montan, exista si alte posibilitati. Important este ca locul ales (tinand cont de conditiile de teren) sa fie cel adecvat.

4. Deplasarea in teren pe schiuri de tura

Schiul de tura reprezinta o impletire perfecta a tehnicii stilului nordic cu tehnica stilului alpin.

Gratie tehnicii de baza a pasului alternativ si a celei de franare sau viraje, schiorul inainteaza usor si suficient de rapid pentru a putea realiza    deplasari in etape lungi.

Sub forma de circuit, schiul de tura urmeaza trasee mai putin accidentate, in regiuni in care alterneaza zonele in panta cu cele orizontale.

Pentru alegerea traseelor de practicare a schiului de tura, trebuie sa se tina cont de urmatoarele

traseul sa nu prezinte pericol de avalansa,

portiunile de urcare sau coborare sa alterneze cu cele orizontale,

pantele sa nu depaseasca inclinatia de 30º.

Minimum necesar de materiale si echipament pentru asemenea ture:

schiuri de tura ( au greutate redusa) cu lungimea cuprinsa intre 1,7 si 1,9 m

sisteme de franare ( piei de foca si piaptan de gheata),

bete telescopice sau normale, cu rondele pentru zapada mare,

rucsac de tura

Organizarea turelor de schi de tura:

Nivelul I. - ture pe distante intre 15-20 km.(initiere)

Nivelul II - ture pe distante de circa 25 km.( sunt accesibile schiorilor antrenati)

Nivelul III - ture pe distante mai mari de 25 de km.( accesibile doar schiorilor cu o pregatire foarte buna)

Folosirea acestui gen de schi a aparut in contextul parcurgerilor unor zone virgine, in vederea usurarii deplasarilor.

5. Masurarea inclinatiei pantei, cu ajutorul betelor de schi

Dupa cum se poate observa din acest capitol, determinarea inclinatiei pantelor este extrem de importanta, indiferent de tehnica folosita la deplsarea in teren.

Pentru determinarea inclinatiei pantelor, se aseaza doua bete de schi conform figurii 14Daca batul sprijinit de panta este la jumatatea batului vertical, unghiul este de 27º, daca este asezat la 2/3 (de jos in sus), unghiul este de 33º.

6. Transportul accidentatilor

La actiunile de salvare si transport ale accidentatilor, in sezonul de iarna, se intervine, in general, cu mijloace de transport specializate:

targa Canadiana

targa UT2000,

targa AKJA.

In functie de zona in care se efectueaza transportul accidentatilor, exista;

Transport pe partiile de schi

Transport in zona alpina

6.1. Transportul accidentatilor pe partii de schi

In aceasta categorie intra majoritatea interventiilor de salvare si transport ce se executa cu mijloacele de transport mentionate mai sus.

In general, la acest tip de transport, targa este condusa de doi salvatori montani, foarte buni schiori, care pot asigura o coborare perfecta.

Se procedeaza in felul urmator:

Ø      Echipa coboara cu targa pana la accidentat, de preferinta in aval fata de acesta.

Ø      Se face asigurarea mijlocului de transport cu una sau doua perechi de schiuri infipte in zapada, pentru a impiedica alunecarea acestuia in timpul asigurarii asistentei medicale.

Ø      Cu alta pereche de schiuri sau de bete, se bareaza locul accidentatului, la circa 1-2 m.in amonte de accidentat, pentru a impiedica patrunderea in zona a altor schiori.

Ø      Cu ajutorul chingilor, se asigura accidentatul in interiorul mijlocului de transport (vezi cap.8.-fig.110-113).

Ø      La coborare, unul dintre salvatori se va plasa in fata mijlocului de transport si altul in spatele acestuia, cel din fata avand datoria de a alega traseul optim pentru ca transportul sa se desfasoare in bune conditii.

Ø      Salvatorul din spate se leaga de mijlocul de transport cu o bucla avand rolul de a-l opri, in cazul in care salvatorul din fata pierde controlul acestuia.

Ø      In timpul deplasarii, in functie de inclinatia pantei , echipajul trebuie sa adopte tehnica cea mai sigura:

(a)    Tehnica virajului din plug, pentru pante ci inclinatia mai mica de 30º.

(b)   Tehnica derapajului, pentru pante cu inclinatia mai mare de 30º.

6.2. Transportul accidentatilor in zona alpina

Transporturile in zonele alpine au un grad mai ridicat de dificultate necesitand un numar mai mare de salvatori montani.

Se pot intalni, in functie de terenul pe care se executa transportul, urmatoarele situatii:

a)      Transportul in amonte.

b)      Transportul in aval

c)      Transportul in traverseu.

a)      Transportul in amonte.

In acest caz:

Ø      Un salvator montan va urca panta asigurat de coechipieri si va organiza un punct de tractiune al mijlocului de transport ( natural sau artificial - cu pitoane sau pioleti).

Ø      De acest punct, se vor monta o rola si un blocator, iar prin acestea se va trece coarda care asigura tractiunea mijlocului de transport

Ø      Se recomanda ca mijlocul de transport sa fie insotit de 2-3 salvatori montani, iar restul sa participe la tractiune.

Ø      In cazul in care panta este mai mare decat lungimea corzii, se repeta procedeul descris mai sus.

b)      Transportul in aval.

In acest caz:

Ø            Se organizeaza un punct de asigurare ( natural sau artificial - cu pitoane sau pioleti)

Ø            Din acest punct, cu un nod semicabestan, se asigura mijlocul de transport.

Ø            Minim trei salvatori montani asigurati de mijlocul de transport si plasati in fata si in lateralele mijlocului de transport, vor asigura coborarea acestuia.

Ø            Doi salvatori montani, plasati in punctul de ancorare, vor slabi coarda de care este asigurat mijlocul de transport.

c)      Transportul in traverseu.

In acest caz:

Ø          Se va avea in vedere alegerea unei pante care sa nu prezinte pericolul formarii de avalanse.

Ø          Unul dintre salvatori, asigurat de coechipieri, va traversa panta, la capatul careia ca organiza un punct de asigurare ( natural sau artificial- cu pitoane sau pioleti)

Ø          Prin acest punct se va trce coarda cu care s-a deplasat salvatorul montan si de care va fi legat un capat al mijlocului de transport.

Ø          De celalalt capat al mijlocului de transport va fi legata o a doua coarda, trcuta prin dispozitivul de asigurare existent la punctul de plecare.

Ø          Trei salvatori montani, asigurati de laterala din aval a mijlocului de transport, vor asigura pozitia corecta a acestuia.

Ø          Salvatorul montan, din capatul final al traverseului, are sarcina de a asigura mijlocul de transport prin filarea corzii.

Ø          Salvatorii montani aflati la punctul de plecare vor asigura mijlocul de transport cu cea de-a doua coarda.

Ø          Daca traverseul este mai mare decat lungimea corzii, se va repeta procedeul descris mai sus.

Atentie!

La plecarea in actiuni de salvare, fiecare salvator montan al echipei trebuie sa aiba asupra sa toate materialele necesare fiecarui tip de operatiune.