TIPURI SI MODELE DE AMENAJARE TURISTICA

TIPURI SI MODELE DE AMENAJARE TURISTICA

1. Aspecte teoretice si conceptuale legate de spatiul geografic. Amenajarea teritoriului. Amenajarea turistica.
2. Caracteristici si principii ale amenajarii turistice.
3. Criterii de ierarhizare a resurselor turistice. Raportul spatial intre cerere si oferta.
4. Elemente constitutive cuprinse intr-un proiect-plan de amenajare turistica.
5. Evolutia si caracteristicile amenajarii turistice pe glob si in Romania.
6. Tipuri si modele de amenajare in spatiul montan, in zona litorala, in spatiul urban, cel rural, etc.

BIBLIOGRAFIE:

BERBECARU I., BOTEZ M. (1977), "Introducere in teoria si practica amenajarii turistice", Editura Sport-Turism, Bucuresti.

CIANGA Nicolae (1998), "Turismul din Carpatii Orientali. Studiu de geografie umana", Presa Universitara Clujeana.

CIANGA Nicolae (1998), "Geografia turismului". Note de curs.

CAZES George (1998), "L'amenagements touristique", Press Universitaire Francais, Paris.

ILIES M. (2007), 'Amenajarea turistica', Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca.

MINCIU Rodica (1995), 'Amenajarea turistica a teritoriului', Editura Silvy, Bucuresti.

SURD V., BOLD I., ZOTIC V., CHIRA Carmen (2005), "Amenajarea teritoriului si a infrastructurii tehni-ce", Edit. Presa Univ. Clujeana, Cluj Napoca (capitolul "Amenajarea turistica", p. 324-340).

SNAK Oscar, BARON P., NEACSU N. (2001), "Economia turismului", Editura Economica, Bucuresti.

*** (1984), "Geografia Romaniei. Vol. 2. Geografia umana si economica", Editura Academiei R.S.R., Bucuresti. Capitolul "Turism".

1. Componentele unui proiect-plan de amenajare turistica

2. Aspecte de estetica in amenajarea turistica si a spasiului geografic

Componente de strategie a amenajarii turistice

1. ELEMENTELE CONSTITUTIVE (Componentele unui proiect-plan de amenajare turistica)

Un proiect-plan de amenajare turistica este rezultatul unei activitati complexe desfasurate de un colectiv multidisciplinar in sarcina caruia se impun:

- activitati specifice fiecarei dintre elementele grupului;

- aspecte teoretico-conceptuale de documentare si investigare;

- realizarea unei strategii de amenajare si dezvoltare.

-tine de ratiuni de baza care au generat initiativa unei amenajari turistice (sau motivatia);

-delimitarea zonei turistice de amenajare si a caracteristicilor generale;

-organizarea functionala si componentele zonei amenajarii turistice;

-sarcina obtinerii informatiei cantitative cu privire la toate domeniile urmand ca pe baza prelucrarii

acestora sa se obtina indici cu caracter calitativi si cantitativi.

-cu privire la populatia din teritoriu: evolutia geodemografica, componentele nivelului de trai, date

fundamentale asupra structurii locuintelor si gradului de urbanizare;

-suprafata locuita / locuitor;

-accesul la electricitate, la apa curenta, la reteaua de gaze naturale, la canalizare etc.;

-conditii urbane: telefon, televizor, internet, antena receptie satelitara etc.;

-cunoasterea activitatilor economice caracteristice teritoriului care pot influenta pozitiv sau negativ

amenajarea teritoriului si care pot fi influentate pozitiv de catre turism;

-industria, agricultura, reteaua comerciala;

-datele asupra infrastructurii de transport - fara infrastructura nu exista turism;

-modalitati de inlaturare a disfunctiilor dotarilor, a mijloacelor de transport etc.;

-pe baza acestei informari se trece la esalonarea ordonata a unitatilor pe etape succesive, rezolvarea

acestora, stabilindu-se nivelul de incarcare turistica pe care zona o poate suporta, fara ca ansamblul

peisagistic sa sufere modificari esentiale (trebuiesc respectati parametrii: densitatea cladirilor / supra-

fata; numarul de locuri / suprafata cladirilor; raportul numarului de locuri pentru a se afla numarul de

turisti potentiali pe o serie si numarul de locuri ce se poate oferta;

-se urmareste posibilitatea de integrare a elementelor nou realizate in ambianta naturala dar si cea

preexistent construita;

-trebuie analizati si factorii negativi care ar putea influenta atractivitatea regiunii amenajabile si care ar

putea conduce la redirectionarea fluxurilor turistice prognozabile pentru amenajarea respectiva sau

pentru alte amenajari;

Un plan trebuie sa fie inclus intr-un ansamblu care poarta numele de PUG (Plan de Urbanism General), respectand normele amenajarii turistice cu privire la dimeniunea, amploarea, diversitatea acestei amenajari si la functionalitatea amenajarilor: unitati de vanzare, unitati de balneatie si agrement, componente sportive, comercial - alimentare, infractructura.

Una din principiile amenajarii turistice este integrarea armonioasa in peisajul natural si cel construit. Din aceasta cauza, o latura foarte importanta a amenajarii este cea a esteticii acesteia, a designului spatial intre componentele amenajarii si celelalte elemente.

Intre 1960 - 1975, in perioada de maxima dezvoltare a turismului in Romania, acest aspect a fost in mare parte neglijat, adoptandu-se conceptia utilitarista si economicista de sorginte socialista, diminuand si comfortul amenajarilor pana la nivelul a doua stele, ce a stimulat turismul de masa. In acest context s-a pus putin accent pe latura estetica, neglijandu-se fizionomia structurala in amenajarea turistica care este designul spatial (estetica amenajarii), data de patru aspecte esentiale: forma, culoare, stil si ornament. Acestea trebuie sa creeze o diversitate in unitate si nu monotonie.

FORMA:

-este expresia continutului si structurii produsului;

-este o modalitate de organizare exterioara rezultand din linii, suprafete si volume;

-este un argument hotarator pentru punerea in valoare plastica a produsului amenajat.

-forma este cea care se poate remarca prin rigurozitate, prin geometrism elaborat sau prin forma artistica

ca manifestare libera si care conduce in final la individualizarea stimulilor.

CULOAREA

-introduce elementul cromatic;

-este poate unul dintre elementele foarte sesizabile ale unui obiectiv construit, iar in functie de combi-

narea acestora se asociaza vizual si emotional, determinand amendarea formei;

-asocieri cu elemente ale naturii: rosu - foc

albastru - aer, apa

verde - vegetatie;

-asocieri afective, legate de o anumita stare sufleteasca, fiind factor de stimulare sau de inhibare a

acesteia. Exista culori care stimuleaza optimismul (galbenul, portocaliul) sau pesimismul (negrul, cenusi-

ul). In acelasi context se remarca asocierea culorilor calde (galbenul cu portocaliu) sau a celor reci

(verdele cu albastru);

-combinatiile cromatice pot duce la efecte interesante, de compensare, care contribuie la estomparea

unor efecte nedorite sau, dimpotriva, la scoaterea in evidenta a unor efecte favorabile. Combinatii de

contrast: alb - rosu, negru - alb etc., care determina accentuarea ca perceptie vizuala si afectiva a

vizibilitatii cromatice;

-combinatii de optim estetic: rosu - albastru, rosu - gri, care pot conduce la efecte artistice.

STILUL:

-asigura unitatea constructiilor, a dotarilor si originalitatea acestora. Prin stil, amenajarile capata perso-

nalitate si forta de convingere;

-stilul este o modalitate de raportare la epoca caracteristica acestora. Exista stiluri riguroase, simple, geometrico - economicoase. Stilurile elaborate, incarcate, specifice adeseori unor perioade de opulenta, de dezvoltare artistica si culturala. S-au impus:

-stilurile grecesti (doric, ionic, corintic)

-romanic (cam pana in secolul X) tip bazilica si cu dom;

-stilul bizantin

-stilul gotic, cu armonia formelor si a dimensiunilor, cu o dialectica intre masivitate si dezvoltarea pe verticala (arcul ogival de sprijin), pereti cu contraforturi, cu contraste intre interioarele sobre, cu peretele nud (roca fasonata) si exteriorul puternic ornamentat, cu iluminare naturala si cu prezenta vitraliilor: domurile din Milano, Koln, Notre Dame / Paris, etc.;

-stilurile renascentiste, nascute in Italia;

-stilul baroc

-stilul rococo

-stilurile geometrizante din secolul XX.

ORNAMENTATIA:

-elementul decorativ al formei careia ii confera o valoare estetica particulara. Decoratia ornamentala este strans legata de stilul epocii;

-ornamentul = factor de adaugare care poate fi geometrizat sau figurativ;

Imbinand stilul, forma, culoarea si ornamentul, se reuseste o compozitie estetica a amenajarii sintetizate intr-o schema spatiala in care esteticul devine componenta concreta si particulara si da perso-nalitate amenajarii.

TEMA DE STUDIU: Evaluarea aspectelor de design spatial a unei amenajari turistice.

TIPURI SI MODELE DE AMENAJARE TURISTICA

Amenajarea turistica este componenta infrastructurala (baza materiala) cu caracter turistic si general realizata la destinatia turistica, este "arealul cu oferta turistica primara" (cu potential turistic).

Amenajarea obiectivelor turistice le transforma pe acestea din resurse turistice cu atractivitate potentiala in produse turistice valorificabile prin atragere de cerere turistica, de turisti care consuma produsul turistic amenajat.

COMPONENTELE AMENAJARII TURISTICE

In cadrul amenajarii turistice complexe pot sa fie incluse unitati turistice de cazare, incluzand in cazul unitatilor hoteliere si functia de pensiune, de agrement sau baze cu componente curative, unitati turistice cu functii balneo-climaterice, amenajari de agrement distincte, sportive, toate acestea fiind dimensionate proportional unele in raport cu altele astfel incat sa satisfaca cererea turistica reala si cererea turistica potentiala.

Marimea si tipologia amenajarii turistice este strans legata de categoria de atractivitate turistica, respectiv potential turistic natural sau antropic, iar in cadrul acestora, subcategorii de potential al cadrului natural sau antropic.

Amenajarea turistica are anumite caracteristici, respectiv amplasarea la sursa, unicitatea amenajarii sau principii precum ale flexibilitatii si adaptabilitatii, principiul eficientei rentabilitatii directe si indirecte. Ca urmare a acestora si impactul cu spatiul amenajat duce la detasarea de tipuri si modele de amenajare caracteristice specifice:

-spatiului montan;

-zonelor litorale;

-pentru statiuni balneo-climaterice;

-pentru amenajarea spatiului rural;

-altele pentru cele din mediul urban;

-amenajarilor aflate de-a lungul marilor artere de circulatie rutiera.

TIPURI SI MODELE DE AMENAJARE TURISTICA IN SPATIUL MONTAN

In spatiul montan, principalele atractivitati sunt:

-potentialul atractiv peisagistic al reliefului montan;

-componenta climatica, prin etajarea climatica determinand caracteristici deosebite (precipitatii solide / lichide, vanturi, umiditate atmosferica etc.), impunandu-se prin efectul de comfort - discomfort asupra organismului uman mai ales pe plan termic dar si prin stress bioclimatic, aeroioinizare sau prin posibilitatea de a practica climatoterapia.

O componenta climatica in spatiul montan consta din existenta precipitatiilor solide sub forma de zapada, avand o durata crescanda direct proportionala cu cresterea altitudinii, grosimea stratului de zapada urmand aceeasi regula; stabilitatea versantilor poate induce factori de risc (pantele ce trec de o anumita valoare sunt periculoase prin posibilitatea declansarii unor avalanse (panta + stratul de zapada + cresterea valorilor termice + factori de declansare). Durata de mentinere a zapezii a determinat, la jumatatea secolului XX, constituirea celei mai importante conditii in amenajarea complexelor turistice montane la nivel global, inducand un adevarat boom turistic (se afirma ingineria amenajarilor partiilor de schi si a altor sporturi de iarna), consacrand turismul de iarna si transformand-l intr-o adevarata "fabrica de bani";

-componenta hidrica (apa): are un rol foarte important deoarece este necesara pentru consumul alimentar, pentru circuitul apa rece - apa calda, pentru necesitatile menajere, pentru intretinerea artificiala a zapezii pe partii (tunuri de zapada, mari consumatoare de apa) si altele. Acolo unde s-au intrunit conditiile favorabile, pe cursurile de apa, s-au amenajat lacuri de acumulare, baraje hidroenergetice, totodata acumulari furnizoare de apa pentru toate necesitatile statiunilor montane;

-invelisul vegetal: suprafetele forestiere (padurile si etajarea lor pe verticala), stepa rece (alpina);

-componenta antropica: asezarile montane rurale (acestea au constituit mereu nucleele pentru statiunile de mare capacitate, fie au redevenit, cel putin fizionomic, sate, pentru a fi dezvoltate ca asezari ecologice pentru turismul durabil montan.

FACTORII DETERMINANTI AI AMENAJARII TURISMULUI MONTAN

a). Cunoasterea si contemplarea (incepand cu secolele XVIII - XIX) - muntele a constituit mereu un factor de detasare, de evadare, un stimulent al inspiratiei artistice (muzica, literatura, poezie, arta plastica, fotografie etc.), numerosi artisti fiind impresionati de aceste forme de relief;

b). Muntele ca provocare, a adus la dorinta de cucerire, de confruntare cu natura in moduri origi-nale, mai mult sau mai putin accesibile tuturor: escalada, alpinismul, excursiile montane (montaniarzi). Insasi notiunea de "alpinism" indica originea acestei preocupari in spatiul muntilor Alpi. Muntele a devenit astfel un partener de incercare a fortelor umane.

c). Termalismul: existenta in spatiul montan a apelor termale naturale. Primele baze turistice din Romania in palierul montan sunt legate de prezenta apelor termale: Baile Herculane / M-tii Mehedinti - valea Cernei, Baile Geoagiu (Germisara)/M-tii Metaliferi, Baile Vata de Jos/M-tii Metaliferi si altele. Fenomenul de termalism diversifica rolul agremental al turismului montan, aceste statiuni avand dotari pentru balneatie si tratamente.

d). Climatismul s-a legat de constatarea ca anumite conditii climatice sunt favorabile atenuarii starii unor boli. Tuberculoza /TBC-ul a fost una dintre bolile care au impus valorificarea mediilor climatice montane favorabile. Curele de aer la munte - dar nu in etajul alpin! - au dus la incetinirea evolutiei maladiei.

Tuberculoza (TBC): maladie infectioasa periculoasa, in cazul nedepistarii la timp si tratarii inadecvate poate duce la pierderea capacitatii de munca, invaliditate si deces. Tuberculoza: provocata de mycobacteria tuberculozei - Mycobacterium tuberculosis, numita si bacilul Koch (Robert Koch a descoperit agentul patogen al maladiei). Cel mai frecvent tuberculoza afecteaza plamanii (tuberculoza pulmonara). De exemplu, N. Balcescu a murit de tuberculoza la Palermo, in 1852, la varsta de 33 de ani.

Primele statiuni la munte din Austria si Elvetia au valorificat termalismul si climatismul (climatoterapie). Renumite in acest sens sunt Davos si St. Moritz (ambele in Elvetia), statiuni destinate turistilor cu posibilitati financiare ridicate (agrement, schi, tratament)

e). Practicarea sporturilor de iarna a devenit o preocupare cu manifestare progresiva, cu impact dupa perioada interbelica si cu amplificare dupa 1950. Perioada cuprinsa intre 1945 - 1975 este cunoscuta ca "cei 30 de ani de aur" ("Les trente ans d'or").

Toate aceste motivatii au determinat in timp forma cea mai complexa de amenajare turistica, statiunile din spatiul montan situate la altitudini diferite, de la sub 1000 m pana la cele de pana la 2500 m (generatia a III-a), avand dotari complexe, marimi diferite (ca locuri de cazare), de la cateva sute la cateva zeci de mii de locuri si, ca urmare a evolutiei in timp capatand si functii complexe.

Amenajarile turistice din spatiul montan, cele de tip statiune, au doua componente principale:

-amenajari tip intravilan: statiunea propriu-zisa;

-amenajari in spatiul montan situate in zona de influenta a statiunii.

AMENAJARI TURISTICE DIN CADRUL STATIUNILOR MONTANE

In functie de importanta si complexitatea statiunilor turistice montane, amenajarile din statiuni cuprind unitati de cazare, de agrement, de cura, amenajari sportive in spatii inchise (de exemplu piscine, patinoare, etc.) sau in spatii deschise (complexe sportive: partii de schi, partii de bob, de sanie, trambulina pentru schi, patinoare etc.) si altele, creand o fizionomie specifica statiunii diferita de la o unitate la alta, in functie de profilul dominant.

Statiunile se dezvolta pe zeci si sute de hectare, de asemenea, pe diferente de sute de metri altitudine si sunt accesibile prin mijloace si cai de comunicatii diferite (cai ferate, autostrazi, sosele, heliporturi, aeroporturi) si sunt, la randul lor, legate de saptiul montan prin cai rutiere, cai ferate cu cremaliera si mai ales prin mijloace de transport prin cablu.

In regiunea alpina, in decurs de 400 de ani s-au realizat amenajari prin sistemul transnational, conservand specificaitatile tarilor implicate, reflectand conceptii si principii proprii de amenajare. Se remarca amplasarea diferentiata pe scara altimetrica.

Ansamblul amenajarilor dintr-o statiune trebuie sa asigure acces, cazare, deplasare in cadrul statiunii si servicii foarte variate.

Componenta cea mai reprezentativa este baza de cazare, cu dimensiuni si tipologii diferite. Media de locuri pe statiune este de 19 500 loc. cazare in Alpii Francezi, cu extreme deosebite in partea superioara:

-Courchevel: 34 500 loc.

-La Plagne: 52 000 loc.

-Chamonix : 55 000 loc., acestea fiind habitate urbane specializate de factura aparte.

In Italia, statiunile sunt mai putin , osciland de la 7000 locuri (Meran), doar la Monte Rosa depasind 30 000 locuri de cazare.

In Austria dimensionarea este mai redusa dar mai unitara, de la 5100 locuri (Leutasch) la maximum 17 000 locuri (Kitzbuhel).

Cea mai echilibrata structura o prezinta Germania, statiunea Berktesgaden avand 6000 locuri, Oberdorf 17 000 locuri de cazare.

Din punctul de vedere al structurii bazei de cazare, in perioada interbelica dominau vilele si pensiunile. Dupa 1950 sa-u impus hotelurile si ulterior sistemul de sate de vacanta in vechi asezari din regiunea montana inalta.

Proiectele de amenajare a unor parti de statiune sau de noi statiuni le-au edificat pe acestea pe sistemul amenajarilor coparticipative. In cadrul proiectului se implica autoritatile locale, firme si banci de investitii dar si persoane particulare.

COMPLETARI :

Matterhorn (sau Monte Cervino, 4478 m, lantul Alpilor Penini, la granita Elvetiei cu Italia), situat la granita dintre Italia si Elvetia in Alpii Pennini, este unul dintre cele mai vestite si mai deosebite masive muntoase din lume. Are forma unei piramide abrupte si inclinate, al carui perete estic este aproape vertical si care se ridica la o altitudine de aproape 1000 de metri deasupra ghetarilor. Popularitatea Varfului Matterhorn se datoreaza in mare masura faptului ca o perioada indelungata acesta a fost considerat imposibil de cucerit. Prima ascensiune: 14 iulie 1865.

Arhitectura taraneasca din Valais: case de lemn construite in mai multe niveluri. Etajele locuibile au balcoane laterale, deschise spre bucatarie. Locuintele valezane au aproape intotdeauna in apropiere acele curioase "raccard" sau "mazot", mici constructii din lemn ridicate pe piloni care servesc drept hambare sau magazii.

Le Mazot is a little mountain lodge. For 200 years used as place of storage for treasured possessions- porcelain, clothes, and personal mementoes were all at high risk of fire in the old wooded farmhouses of the village. Mazots are rare protected architectural buildings of the Haute Savoie and le Mazot has been carefully restored in the Les Gets conservation area to offer 2 guests luxury self contained accomodation.

Raccards are traditional granaries that can be found in parts of the Swiss Alps (usually in Valais). These structures are built above ground and are supported by wooden stilts. A circular stone slab, forming an overhang, is intercalated between the stilts and the granary to prevent rodents from gaining access to the grain or fodder reserves.

Referinte :

-Mendrea Sandu (1972), "Elvetia", Edit, Meridiane, Bucuresti.

-Davos, Zermatt, Materhorn, Kleine Materhorn - pe Wikipedia