Trasee in munte

Traseul nr. 1

Pasul Pangarati (1255) - saua 'Loduj' (1325) - Vf. Medias (1445) - Poiana Vf. Calului (1500) - Poiana Ciofronca (1550) - La Tunzerie (1435) - intersectia turistica din Poiana Alba (1460) - Poiana Alba (1500) - Curmatura (1650) - saua Curmatura (1465) - cabana Piatra Singuratica (1504) - Curmatura Ecem (1628) - Vf. Ecem (1690) - saua Lic (1525) - Vf. Tarcau (1418) - Saua Tarcaului (1297)

Durata de parcurgere: 8 ore.
Distanta de parcurs: 22 km.
Diferenta de nivel: 435 m, pe timp de iarna este dificil de parcurs, si ar fi de preferat sa fie impartit in doua etape.

Traseul incepe de la Pasul Pangarati (1255 m), DN 12C. De pe drumul care urca versantul vestic al crestei avem o priveliste foarte frumoasa la o buna parte a Bazinului Gheorghenilor. Dupa un urcus de un sfert de ora trecem pe langa stana din saua 'Loduj', de aici drumul nu mai este practicabil cu masina. Urmeza o portiune scurta, lina, apoi incepem escaladarea Vf. Medias. Dupa 1,5 km drumul coteste spre stanga chiar inaintea varfului si porneste spre est, spre poiana Vf. Calului. Din acest loc porneste si traseul marcat cu cruce rosie, care, prin Covacipeter, Dealul Saraturii, Coltul Highesului si Muntele Negru ajunge dupa cca. 6 ore de mers la Izvorul Muresului.

Dupa 800 m ajungem in Poiana Vf. Calului unde sub varf schimbam directia de mers spre sud. Dupa un urcus lung de 1,5 km ajungem la izvorul din Poiana Ciofronca. De aici merita sa facem un ocol pe un traseu nemarcat pe Vf. Ciofronca, de unde avem o vedere de ansamblu asupra traseului si asupra muntilor din jur. Dupa ce parasim poiana Ciofronca parcurgand 200 m trecem pe langa o stana, apoi coboram in poiana mlastinoasa de la Tunzerie. Mai inaintam alte 600 m pe DJ 125, apoi parasim traseul acestuia si dupa alte 650 m ajungem la intersectia turistica din Poiana Alba. De aici putem sa ne continuam drumul pe trei variante: pe marcajul linie albastra prin valea paraului Oii ajungem la Lacul Rosu (Traseul nr. 9), punctul albastru ne duce, prin Poiana Tausor si Poiana lui Paleu tot la Lacul Rosu (Traseul nr. 8), iar traseul de creasta al Masivului Hasmas, marcat cu linie rosie la Piatra Singuratica, respectiv la Saua Tarcaului. Din Poiana Alba continuam drumul spre sud-est, trecem pe langa un izvor de apa minerala, pe langa o stana si incepem sa urcam pe drumul pietros spre platoul superior al Poienii Albe. De aici putem face spre est un ocol de 1 km pe o poteca fara marcaj la Teleacul Mare (1698 m) si la Groapa Ursilor (1650 m, 57 m adancime). Parasim platoul spre sud. Inainte sa ajungem la izvorul 'Kp' langa un mic lac marcajul cruce albastra coboara in valea paraului Fierul. De aici se poate ajunge pe o poteca fara marcaj la Trei Fantani, aflata la 5 km. Continuam drumul pe traseul marcat cu linie rosie spre Vf. Dantiasul, poteca turistica urca treptat. Acesta este urcusul cel mai mare de pe traseu, care se termina in pasul Hasmasul Mare. Merita sa facem un ocol pe Vf. Hasmasul Mare (1792 m) pe un traseu nemarcat de 800 m spre vest. Dupa 500 m mergem prin poiana, apoi traseul intra in padure. Dupa 600 m ajungem foarte aproape de marginea peretelui de stanca de unde avem o priveliste rar intalnita. Intram iarasi in padure si coboram pe saua Curmatura. Trecem sub Piatra Singuratica si in mai putin de un sfert de ora ajungem la cabana. De aici avem mai multe optiuni sa ne continuam drumul: pe marcajul linie albastra la Balan, triunghiul rosu prin valea paraului Sep de asemenea la Balan, marcajul crestei principale, linia rosie, prin Vf. Ecem pana la Saua Tarcaului, si mai departe pe creasta Muntii Ciucului. Noi continuam drumul pe aceasta din urma. Dupa 400 m trecem prin saua dintre Piatra Singuratica si Vf. Pastorului, apoi urcam pe poiana Vf. Ecem. Aici merita sa ne aventuram pana la marginea stancii, pana la punctul de belvedere de pe varful secundar (1696 m). Dupa 600 m ajungem la Vf. Ecem (1707 m), de asemenea un punct de belvedere. Continuam drumul spre sud-est, si ajungem in padure, dupa ce coboram in saua Lic (1525 m). De aici pana in Saua Tarcaului trebuie sa fim atenti, marcajele sunt vechi si rare. Dupa cam 1,5 km ajungem deasupra acestuia, de unde mai avem numai 900 m de coborat sa atingem granita Masivului Hasmas, Saua Tarcaului.

Traseul nr. 2

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - Balconul de Piatra (1007 m) - Drumul lui Mrton Ferenc -Pastravarie (993 m) - Debarcader (983 m) - Centrul statiunii Lacul Rosu (967 m) (traseu circular)

Durata de parcurgere: 1 ora.
Distanta de parcurs: 3,5 km.
Diferenta de nivel: 40 m, plimbare usoara.

Pornim de la Restaurantul Lacul Rosu. Aici, intre restaurant si magazin este locul in care se intalnesc traseele din statiune. In spatele Motelului Lacul Rosu pe o poteca bine batatorita intram in padure; urmeaza singurul urcus al traseului. Dupa cca. 250 m de urcus ajungem la Balconul de Piatra. Este unul din cele mai frumoase puncte de belvedere al statiunii Lacul Rosu, la 15-20 m deasupra luciului apei. Dupa Balconul de Piatra poteca mai urca putin, apoi se duce paralel cu malul lacului si coboram la capatul acestuia. Aici marcajele cruce albastra si cruce rosie se despart, marcajul nostru merge mai departe pe langa paraul Suhard spre Piatra Licas. Traseul continua pe drumul forestier, denumit dupa cel care l-a construit, Mrton Ferenc din Gheorgheni. Urmatorul punct ce merita amintit este Poarta de Piatra; si aceasta, ca si perechea sa din Cheile Bicazului, si-a capatat forma actuala dupa exploziile din timpul construirii drumului. De la Poarta de Piatra mai avem de mers numai cateva sute de metri pana la pastravarie. De aici porneste drumul asfaltat prin padure la Vila Bors (cca. 300 m). Podul de lemn de la capatul lacului trecea candva peste Lacul Mic, care intre timp a fost umplut de aluviuni, acum este un tufis in locul lui. Urmarim marcajul de pe malul de est si dupa 800 m ajungem la Vila Debarcader (Ranova). De la debarcader putem inchiria barci de 4-6 persoane in perioada mai-septembrie, cu care putem face plimbari pe lac. Traseul se inchide cu traversarea digului natural care a inchis valea, surpandu-se de pe Piatra Ghilcos si pe langa vanzatorii de suveniruri ajungem la punctul de unde am plecat.

Traseul nr. 3

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - Vila Bucur (990 m) - Cabana Suhard (1091 m) - Saua Suhard (1202) - Vf. Suhardul Mic 1345 m

Durata de parcurgere: 1 1/4 ore.
Distanta de parcurs: 3 km.
Diferenta de nivel: 378 m, accesibil tot anul.

Incepem traseul din fata Restaurantului Lacu Rosu. Primii 200 m ii parcurgem pe DN 12C, apoi trecem podul Bicazului si mergem spre Vila Bucur.
Cladirea este cea mai veche constructie turistica din statiune, a fost construita in 1926. Cu aceasta a inceput turismul din Lacu Rosu. Putin mai departe drumul asfaltat se termina, pana la Cabana Suhard urcam pe un drum de macadam. De aici poteca ne conduce sub peretele sudic al Suhardului Mic. De aici pornesc traseele de alpinism. Poteca urca in saua Suhardului. Aici intalnim traseul marcat cu linie galbena care urca de la paraul Cupas.

Inainte sa continuam drumul la Suhardul Mic putem face un ocol de 1,1 km la Suhardul Mare. Din sa pe o poteca fara marcaj, pe langa partia de schi Suhard dupa o plimbare de 25 minute putem ajunge la Suhardul Mare (1504 m), un punct de belvedere.
Din saua Suhardului trecem printr-o padure, apoi dupa 400 m urcus abrupt ajungem pe platoul Suhardului Mic, de unde avem o vedere de o frumusete rara asupra statiunii, bratului din Valea Oii a Lacului Rosu, si varfurile din jur. Cu putin noroc putem vedea si capre negre.

Traseul nr. 4

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - Cheile Bicazului - Cheile Bicazului Mic - drumul Surducului - saua Piatra Rosie (1011 m) - Lacul Rosu (967 m) (traseu circular)

Durata de parcurgere: 3-4 ore.
Distanta de parcurs: 10 km.
Diferenta de nivel: 44 m, accesibil tot anul, traversarea Bicazului Mic pe timp ploios sau iarna-primavara poate fi problematica.

Plecam din fata Restaurantului Lacul Rosu. Primele sute de metri trecem prin intravilanul statiunii, si dupa ce trecem de intrarea in vila Raza Soarelui coboram in Cheile Bicazului. Intrarea in Chei este marcata de stanca 'Turnul Portii' si Fagetul Ciucului. Paraul Bicaz curge intr-o vale strajuita de pereti de stanca cu inaltimea intre 100 si 350 m. Imediat dupa intrare, pe malul stang este Gradina Zanelor, o formatiune specifica de stanci, locul preferat al caprelor negre. Vizavi incepe cel mai important traseu de alpinism din Fagetul Ciucului, Lacrima Stancii. Dupa putin timp ajungem la podul dublu de la gura paraului Cupas (944 m), inceputul traseelor nr. 5 si 6, in acelasi timp intrarea in cheile (canionul) Cupasului. In apropiere este pestera Suhardului (traseul nr. 5) singura pestera cunoscuta din Suhardul Mic. Pe portiunea urmatoare DN 12C se indeparteaza de apele Bicazului si serpuieste printre creasta Cupas si Fagetul Ciucului pana la Poarta de Piatra. Si aceasta - ca si perechea sa de langa Lacul Rosu - s-a creat in urma exploziilor cu care s-a excavat traseul drumului. De aici porneste traseul nr. 7, care duce in statiune si traseul nr. 16 care duce la Piatra Maria, care pornesc pe Drumul Vararilor, un drum forestier spre dreapta. De aici se vede deja Piatra Altarului, formatiunea de stanca pe care putem vedea foarte des alpinisti care 'atarna' pe peretele vertical. Incep 'Serpentinele Mici' primele doua serpentine din Cheile Bicazului, unde trecem pe langa singurele case din Chei. In prezent Vila Marta, cateva casute de lemn si niste locuri de corturi reprezinta posibilitatile de cazare din Chei. Primii care au reusit escaladarea dificila a Pietrei Altarului au fost doi tineri din Brasov, Csallner Ervin si Goldschmidt Waldemar (1934), dar eroul adevarat este Keresztes Zoltn din Joseni, care a urcat cu picioarele goale, in costum popular secuiesc. Parasim singurul loc populat din Chei (km 29), si ajungem foarte curand la tunelul vechi sapat in stanca, pe langa care s-a construit un alt tunel modern in ultimii ani. Vizavi apa Bicazului parcurge portiunea cu cea mai mare cadere din chei, cu numeroase caderi mai mici de apa. Aici se afla si gura paraului Lapos, 'surducul' care apartine unuia dintre cele mai spectaculoase trasee (nr. 15) ale zonei. Dupa ce iesim din tunelul intunecat si umed incepe 'Serpentina Mare' pe versantul nordic al Pietrei Maria. Drumul coboara peste 50 m. Dupa Serpentina Mare incepe Poarta Iadului, punctul in care Piatra Maria si Peretele 'Bardcz' aproape se ating. Cu numai 150 m mai jos incepe 'Tarnatul Iadului'. De aici se vad 'Piatra Altarului', Peretele 'Bardcz', 'Turnul Negru' - formatiunea stancoasa din Piatra Maria si stancile din Piatra Surducului. De aici incepe 'zona comerciala' a cheilor. La podul neterminat de la gura paraului Bicazul Mic (asa-numitul Podul Maghiarilor) marcajul paraseste DN 12C si urca cheile Bicazului Mic. De aici incepe 'Gatul Iadului', portiunea cea mai ingusta a Cheilor, strajuita din dreapta de Piatra Surducului si spre stanga de Peretele Bardcz. Deasupra malului stang al Bicazului putem admira 'Turnul de Paza' si 'Cortul de Piatra', doua formatiuni de stanca deosebit de interesante. Mai jos spre dreapta remarcam 'Rezervatia' si 'Lumea Pierduta', doua rezervatii ale naturii, ultimele refugii ale unor plante ca Taxus baccata, locuri accesibile numai pentru alpinisti.

Sub Rezervatia, la piatra kilometrica nr. 31. este punctul cel mai ingust al Cheilor, la numai 800 de m de la capatul Cheilor, cu cele doua puncte de reper, spre stanga 'Pestera Cascadei' - deasupra ultimului pod din Chei - si putin mai jos 'Izvorul Maria'. Iesind din chei, la gura paraului Bardcz se afla Vila Iadului, loc important de cazare, care a ars din temelii in anii 1940. Daca urmam marcajul linie galbena, trecem peste pod si mergem mai departe pe malul stang al paraului Bicazul Mic ajungem dupa 200 m la paraul Bardcz.

Vara, pe timp frumos traversarea nu reprezinta o problema, dar in rest traversarea poate fi dificila, daca nu imposibila. Poteca turistica urca pe malul drept, sub Piatra Surducului printre stanci marunte, rezultatul prabusirii a unei parti din peretele de stanca cu cativa ani in urma. Urmeaza un urcus abrupt, pe un teren impadurit, dupa care ajungem pe versantul sud-estic al Pietrei Surducului. Dupa cativa metri de ocol putem ajunge la punctul de belvedere a Bicajelului.
Ne intoarcem la marcajul linie galbena, poteca coboara printr-un mestecanis in valea paraului Cighenilor, plina de caderi de apa. De aici trebuie sa ne cataram 400 m ca sa ajungem pe Poiana Surducului. Pe aceasta portiune marcajul este aproape inexistent. Traseul mai urca pana la Vf. Surducul Mic (950 m) si la locul numit 'Capraria' ajungem la drumul vechi al Surducului. Dupa o plimbare confortabila de 1 km, ocolind varful spre sud ajungem iarasi in valea paraului Bicazul Mic. Putem traversa paraul la capatul sudic al cheilor acestuia printr-un podet de scandura, traversam mica lunca si urcam abrupt pe Drumul Surducului. Traseul acestuia este dificil de urcat din cauza gardurilor, dar la capatul poienii ajungem la drumul forestier Bicajel. Acest loc este numit de localnici Poiana Vararilor, de aici porneste spre dreapta Drumul Vararilor care urmareste si marcajul triunghi galben (traseul nr. 7). De aici urcam in saua Piatra Rosie (1011 m). Travesam aceasta, ajungem inapoi in Judetul Harghita, si peste putin timp in statiunea Lacu Rosu.

Traseul nr. 5

Gura paraului Cupas (944 m) - valea Cupas - gura paraului Cupasul Mic (962 m) - Drumul Laposului (1435 m)

Durata de parcurgere: 2 ore.
Distanta de parcurs: 7 km.
Diferenta de nivel: 491 m, accesibil pe jos tot anul, iar cu masina cu exceptia iernii.

Pornim de la gura paraului Cupas, la 1,8 km de statiunea Lacul Rosu si urmam - aproape tot traseul - drumul forestier Cupas. La inceput marcajele punct albastru si cruce rosie merg impreuna, drumul urca lin prin Cheile Cupasului. La dreapta trecem de o piatra, de aici la cam 250 m marcajul cruce rosie paraseste drumul forestier si urca spre nord pe o poteca lata spre nord.
Dupa ce iesim din chei valea se largeste si dupa cateva minute ajungem la cantonul silvic de la gura Cupasului Mic. Cu 180 m mai sus, acolo unde putem traversa usor paraul, incepe poteca turistica marcata cu linie galbena, care urca in saua Suhard. Cu 600 m mai sus paraul Cartofului se varsa in Cupas vizavi de o cariera de piatra. Mai sus, la gura paraului 'Mterfa'(Cu metrii) trecem pe langa un observator de vanatoare. De aici porneste spre nord un drum forestier. Dupa 20 de minute ajungem la gura paraului Danturas, apoi, cu 800 m mai sus se termina portiunea refacuta a traseului, de aici avem marcaj punct albastru inchis. Drumul forestier din ce in ce mai abrupt ne mai calauzeste 1,4 km, dupa care urmeaza o poteca care urca abrupt si ne duce, in spatele Pietrei Danturasului pe Drumul Laposului, unde intalnim traseul turistic marcat cu linie albastra. De aici pornim spre sud (spre stanga) si ajungem in 2 ore la Pasul Pangarati, sau, daca mergem spre nord in 20 de minute la Poiana La Vinkli

Traseul nr. 6

Gura paraului Cupas (944 m) - poalele Cupasului (1080 m) - Cheile Bicazului (km 29) (850 m)

Durata de parcurgere: 1 ora.
Distanta de parcurs: 3 km.
Diferenta de nivel: 136 m, plimbare usoara.

Ca si la traseul nr. 5 pornim de la gura paraului Cupas. Primii 400 m ii parcurgem pe acelasi drum, marcat cu cruce rosie, respectiv punct albastru, pe drumul forestier Cupas. La 250 m dupa crucea de piatra de pe marginea drumului cotim spre dreapta si urcam printre stanci, pe o poteca lata, prin urcusul impadurit spre nord. In curand iesim dintre stanci si ajungem pe un drum de tara. Dupa un urcus de cca. 500 m de la ultimele stanci pe o mica poiana intalnim marcajul punct rosu (traseul nr. 14). Locul este numit Coltul Cupasului sau Fundul Cupasului.

Poteca coboara spre sud-est prin padure spre fosta cabana Cheile Bicazului.
Traseul se termina pe DN 12C sub Piatra Altarului. De aici putem urca in statiunea Lacu Rosu (3 km) sau cobori la capatul Cheilor Bicazului (2 km).

Traseul nr. 7

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - Saua Piatra Rosie (1011 m) - Drumul Vararilor - Saua Tifrei (1002 m) - Cheile Bicazului (850 m)

Durata de parcurgere: 1 ora.
Distanta de parcurs: 3,5 km.
Diferenta de nivel: 44 m, plimbare usoara.

Pornim din centrul statiunii pe un traseu care seamana mai mult cu o plimbare usoara. Trecem DN 12C si pe langa singurul bloc de locuinte din statiune intram pe drumul forestier Bicajel. Acesta din urma corespunde in mare parte cu vechiul drum al Surducului. Dupa un urcus moderat de 800 m ajungem in spatele vilei Raza Soarelui, de unde avem o vedere frumoasa spre stancile din Suhardul Mic, Gradina Zanelor, peretele sudic si sud-estic din Fagetul Ciucului.

In curand ajungem in saua Piatra Rosie, la Biserica Ortodoxa Sf. Ioan Botezatorul construita de curand. Pana in acest punct marcajele triunghi galben, linie galbena si triunghi rosu, adica traseele nr. 7, 4 si 11. mergeau impreuna. La capatul partiei de schi marcajul triunghi rosu isi continua drumul spre sud-est, spre dreapta iar marcajul linie galbena isi continua drumul impreuna cu triunghiul galben. Dupa sa intram in zona catunului Bicajel. Coboram 700 m, deja fiind pe teritoriul judetului Neamt pana la primul viraj important al drumului. Aici cele doua trasee se despart, marcajul linie galbena coboara drept inainte pe aproape impracticabilul Drum al Surducului in valea Bicazului Mic. Marcajul triunghi galben coteste spre stanga, pe Drumul Vararilor spre nord. Continuam drumul pe versantul estic al Fagetului Ciucului, pe marginea Poienii Florilor. Mai avem 650 m pana la Saua Tifrei (1002m). De aici putem urca pe o poteca fara marcaj la punctul de belvedere al Pietrei Maria. Poiana se termina in curand si drumul intra in padure ajungand sub peretele vestic al Pietrei Maria sub traseele de alpinism 'Ficsr' si 'Derby-ul '67'. Aici drumul este inchis de caderile de stanca. Avem de coborat 15 minute pana la DN 12C pe care ajungem intre Poarta de Piatra si 'Serpentinele Mici'. Distanta de la statiunea Lacu Rosu este de numai 3 km.

Traseul nr. 8

Lacu Rosu (debarcader) (983 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Fagul Rosu (1390 m) - Poiana 'Szraz-tk' (1530 m) - Vf. Piatra Cherecului (1580 m) - Poiana Alba (1460 m)

Durata de parcurgere: 4 1/2 ore.
Distanta de parcurs: 10 km.
Diferenta de nivel: 597 m, aproape impracticabil iarna.

Pornim de la debarcaderul de la Lacul Rosu si urcam in cateva minute la Vila Hasmasul Mare. Urcam abrupt in padure pana la casutele de sub Piatra Ghilcos. In curand urcam in saua Ghilcos (1270 m). Din Poiana lui Paleu drumul pietros vireaza spre sud-est, impreuna cu marcajele punct albastru si rosu, si dupa cateva minute, langa borna silvica VIII/92 ajungem la o bifurcatie: marcajul punct rosu coboara in mai putin de 30 minute in valea paraului Oii, in timp ce noi continuam drumul spre intersectia traseelor din Poiana Alba.

Continuam drumul la marginea Poienii Fagului Rosu, iar la capatul superior al acestuia intram in padure. Aici viram brusc spre stanga si urcam 800 m pana ce ajungem intr-o padure deasa. Urmeaza Poiana 'Szraz-tk', de unde putem face un ocol pana la Pestera Cu Trei Intrari, accesibila numai cu echipament de alpinism, aflata la 100 m vest de traseu.

Urcam lin cam 35 de minute, pana cand ajungem pe o mica poiana, unde se termina drumul. De aici mergem pe o poteca ce urca pe saua dintre Hasmasul Negru si Piatra Cherecului (1580 m), de unde traseul o ia spre dreapta spre sud-vest, si trece pe sub Vf. Muntele Rotund in Poiana Barsanilor. De aici, cu un ocol de 600 m putem urca pe Vf. Hasmasului Negru (1773 m). Din sa coboram cam un sfert de ora pana la Poiana Barsan, si dupa un km, pe sub Piatra Potcoavei ajungem la Poiana Alba. De aici, prin Saua La Tunzerie si Ciofronca marcajul linie rosie ne duce la Pasul Pangarati (traseul nr. 1), sau pe directia opusa prin Hasmasul Mare la Cabana Piatra Singuratica, sau, pe traseul marcat cu linie albastra in statiunea Lacul Rosu (traseul nr. 9).

Traseul nr. 9

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - Valea Oii - Gura paraului Hasmas (1130 m) - Piatra Potcoavei (1450 m) - intersectia traseelor din Poiana Alba (1460 m)

Durata de parcurgere: 2 1/2 ore.
Distanta de parcurs: 8 km.
Diferenta de nivel: 493 m, accesibil tot anul.

Pornim de langa Restaurantul Lacul Rosu, trecem prin parcarea din spatele debarcaderului de unde porneste si traseul nr. 8. Urmam traseul soselei pana la drumul forestier Paraul Oii din apropierea pietrei kilometrice nr. 24. De aici putem urca inca 2,5 km pe sosea la Cimitirul Eroilor. Drumul forestier urca pe valea paraului Oii, ajungem la crucea care marcheaza inceputul traseului turistic nr. 12. Trecem pe langa o casa de locuit si intram in padure, unde incepe un urcus mai greu. Dupa 15 minute trecem pe langa o stana si in curand ajungem la podul paraului Hasmas unde parasim drumul forestier. De aici pleaca traseul turistic care urca prin valea paraului Oii la poiana Ciofronca. Din apropierea paraului, marcajul linie albastra urca pe creasta dintre paraurile Oii si Hasmasului pe un drum de tara. Dupa un urcus de 200 m ajungem la un punct de belvedere. Urcusul abrupt continua, si dupa putin timp vireaza spre dreapta si intra in padure. Ajungem pe a creasta impadurita si peste 15 minute ajungem sub Piatra Potcoavei, coltul Poienii Albe. De aici mergem pe drumul cunoscut din descrierea traseului anterior.

Traseul nr. 10

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - Balconul de Piatra (1007 m) - Valea paraului Suhard - Piatra Licos (1675 m) - Pestera carstica Licos (1650 m)

Durata de parcurgere: 4 ore.
Distanta de parcurs: 6 km.
Diferenta de nivel: 708 m, traseu aproape impracticabil pe timp de iarna.

Acest traseu pleaca din centrul statiunii. Pana la capatul Lacului Rosu de la gura paraului Suhard este identic cu traseul nr. 2. De aici urmam drumul forestier din valea paraului, trecem pe langa un canton silvic si inaintam pana la capatul drumului (1 km). Pana aici putem urca si cu masina. Mai departe mergem pe o poteca mai lata, tot pe valea paraului.
Dupa un urcus de 500 m valea se largeste. Ajungem pe o poiana prin care paraul trece printr-un teren mlastinos. Ajungem in curand la izvoarele paraului de unde marcajul turistic continua spre vest pe o poteca vanatoreasca. Ajungem in Saua Licas (1461 m) si trecem pe langa o stana. Marcajul o ia spre nord-vest si urca pe Vf. Piatra Licas (1675 m). La numai 200 m nord-est de varf se gaseste, la altitudinea 1650 m, pestera verticala (Avenul Licas) singura cunoscuta in zona - accesibila numai cu echipament de alpinism.

Traseul nr. 11

Centrul statiunii Lacu Rosu (967 m) - saua Piatra Rosie - Poiana Ghilcos - Belvedere Piatra Ghilcos (1378 m)

Durata de parcurgere: 2 ore.
Distanta de parcurs: 4 km.
Diferenta de nivel: 411 m, accesibil tot anul.

Pornim din centrul statiunii pe drumul forestier Bicajel pe langa partia de schi. Inainte ca drumul sa ajunga in saua Piatra Rosie, un drum aproape impracticabil, pietros, urca spre dreapta foarte abrupt, pe care continua marcajul triunghi rosu. Urcam prin padure, si dupa cateva sute de metri viram spre dreapta, apoi, dupa alte cateva sute de metri, spre stanga. Dupa cateva minute ajungem la borna silvica nr. VIII/20 si ajungem pe Poiana Ghilcos. Trecem prin poiana in directia sud-vest. Trecem pe langa ruinele unei constructii si ajungem pe punctul de belvedere Piatra Ghilcos (1378 m). Daca dorim sa escaladam varful cel mai inalt din zona, Vf. Ghilcos (1408 m), trebuie sa mergem 1 km spre est, dar trebuie stiut, ca varful fiind impadurit, nu vedem mare lucru de acolo.

Traseul nr. 12

Valea paraului Oii (1012 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Poiana Jgheabului - valea paraului Jgheabul Cherecului - catunul Bicajel (885 m)

Durata de parcurgere: 2 ore.
Distanta de parcurs: 4,3 km.
Diferenta de nivel: 230 m, accesibil tot anul.

Daca pornim din statiune, prima parte a traseului este identic cu traseul nr. 9. De la crucea aflata la 1,1 km de la inceputul drumului forestier urcam pe drumul de tara care trece in curand pe langa un canton silvic. Dupa o jumatate de ora ajungem la Poiana lui Paleu, unde, langa borna silvica VIII/92 intalnim marcajul punct albastru, care merge spre Poiana Alba.
In curand, ajungand pe Poiana Jgheabului marcajul punct albastru paraseste valea paraului Jgheabul Cherecului si continua spre nord, apoi urmeaza traseul nr. 7 si se intoarce in statiune.
Din puctul de bifurcatie a traseelor marcate cu punct rosu si punct albastru merita sa facem un ocol la Piatra Cherecului. In continuare ne intoarecem in valea paraului Jgheabul Cherecului dupa 1,5 km ajungem pe locul numit La Bechet, de unde coboram in cateva minute la podul Bicazului Mic, sfarsitul potecii marcate. Vara cei care nu se tem de apa rece merita sa coboare pe Cheile Duruitoarei sau 'La Cascada', unde, in mod garantat turistii temerari vor fi racoriti de caderile de apa.

Traseul nr. 13

Lacul Rosu (debarcader) (983 m) - Poiana Ghilcos (1210 m) - Piatra Ghilcos (Belvedere) (1378 m)

Durata de parcurgere: 2 ore.
Distanta de parcurs: 3,5 km.
Diferenta de nivel: 395 m, accesibil tot anul.

Pornim din parcarea din spatele debarcaderului. Prima parte a traseului, pana la Poiana Ghilcos este identica cu traseul nr. 8. Poteca urca abrupt pe singurul traseu posibil pe Piatra Ghilcos. De la punctul de despartire la 200 m ajungem la un izvor. De aici poteca vireaza spre nord si dupa un urcus de 20 de minute ajungem la punctul de belvedere Piatra Ghilcos (1378 m). Acolo intalnim marcajul triunghi rosu al traseului nr. 11, pe care putem cobori in statiune.

Traseul nr. 14

Cheile Bicazului (850) - poalele Cupasului (1080) - Poiana din spatele Cupasului - gatul Cupasului (1275) - Poiana din fata Cupasului - Danturasul (1500) - Poiana La Vinkli(1445)

Durata de parcurgere: 4-5 ore.
Distanta de parcurs: 8,5 km.
Diferenta de nivel: 650 m, nerecomandat pe timp de iarna.

Pornim de la piatra kilometrica 29 din Cheile Bicazului. Primul punct de reper este mica poiana in care intalnim marcajul cruce rosie (traseu turistic nr. 7) care urca pe drumul forestier. De aici in cateva minute urcam in poiana din spatele Cupasului. Din poiana putem vedea Fagetul Ciucului si Piatra Ghilcos si o portiune importanta din traseul nr. 11. Mai sus, trecem pe langa un izvor si cateva case parasite, apoi ajungem la Gatul Cupasului, langa borna silvica VIII/430, unde putem vedea si marcajul traseului care urca prin Canionul Laposului, marcat cu triunghi rosu. Traseul continua pe creasta dintre paraurile Cupasul Mic si Lapos. Dupa un km ajungem la poiana din fata Cupasului. Langa izvorul de aici trecem printr-o portiune mlastinoasa, apoi traseul incepe sa urce si intra in padure. Suntem pe versantul sud-estic al Vf. Cupas (1518 m), dupa 20 de minute poteca coteste 90 spre dreapta. Trecem pe langa un alt izvor, traseul urca iar si ocoleste larg izvoarele Danturasului. Am ajuns pe creasta, si dupa un urcus de 700 m ajungem in imediata vecinatate a Vf. Danturasul (1519 m). Trebuie sa fim atenti, in paienjenisul potecilor putem pierde usor traseul nostru daca nu suntem atenti la marcaje. Dupa o coborare de 600 m in padure ajungem pe drumul forestier pe care, dupa 20 de minute ajungem pe Poiana La Vinkli. Ultima portiune este rar marcata, aici putem sa ne orientam si dupa marcajele forestiere care indica granita dintre Ocoalele Silvice din Tulghes si Bicaz. De la Danturas intalnim bornele silvice nr. 394, 392, 404, 390, 274 si 389, care sunt pe creasta. La ruinele caselor din Poiana La Vinkli intalnim traseul marcat cu linie albastra pe care putem ajunge la Pasul Pangarati sau pe Chicera.

Traseul nr. 15

Cheile Bicazului (850) - Canionul Laposului - Poienile Cupas - Gatul Cupasului (1275) - Cheile Bicazului (850) (Traseu circular)

Durata de parcurgere: 3 ore.
Distanta de parcurs: 5 km.
Diferenta de nivel: 425 m, iarna greu de parcurs.

Pornim de la piatra kilometrica 29 a soselei DN12C. Parcurgem Cheile ghidati de marcajul triunghi rosu care porneste de la locul Vilei 'Floarea de Colt'(arsa) spre nord-est. Poteca din ce in ce mai abrupta urca in padurea de amestec de rasinoase cu foioase si dupa 200 de metri ajungem la caderea de apa cea mai spectaculoasa a paraului Lapos. Dupa alte 600 m trecem pe sub stanca 'Lapos-Kucsma'. Pe partea cealalta a paraului orizontul este acoperit de peretele vestic al Pietrei Altarului. Urmand poteca turistica abrupta in curand iesim din canion. Treptat poteca ajunge sub peretele de stanca a Pietrei Cupas, iar vizavi Peretele Lapos (Piatra Bardcz) strajuieste poteca.
Traseul este ingreunat de nenumaratele trunchiuri de brad rupte de furtuni, dar numeroase semne ne ajuta in orientare. In curand urcusul devine mai lin, apoi poteca coboara pe langa parau. Mai intalnim o cadere de apa spectaculoasa, apoi iesim, pe sub stancile care parca atarna deasupra capului nostru din canion. Langa casele din Cupas poteca coteste spre stanga, urca langa garduri cam 500 de m, apoi o ia spre stanga, si urca pe Gatul Cupasului (1275 m) la borna silvica VIII/430. Coboram pe poiana din spatele Cupasului, si mergem pe poteca marcata cu cruce rosie, apoi cu punct rosu la locul din care am pornit.

Traseul nr. 16

Cheile Bicazului (850 m) - Saua Tifrei (1002 m) - punctul de belvedere de pe peretele sudic (1060 m) - Piatra Maria (1048 m)

Durata de parcurgere: 1 1/2 ore.
Distanta de parcurs: 2,5 km.
Diferenta de nivel: 210 m, practicabil tot anul.

Pornim din Cheile Bicazului din locul unde a fost Vila 'Floarea de Colt'. Urcam pe serpentina mica pana in apropierea Portii de Piatra la traseul marcat cu triunghi galben de la inceputul drumului de acces prin padure. Urcam ghidati de marcajele de triunghi galben in Saua Tifrei. Putem urca aici si pe alte trasee din centrul statiunii, urmand acelasi marcaj de triunghi galben.
In Saua Tifrei pe marginea drumului vedem ruinele unei case. In spatele acesteia urcam pe o poteca abrupta, pietroasa spre nord-est. Dupa ce ajungem pe platoul varfului intalnim o poteca, de pe care ajungem la primul punct de belvedere spre Cheile Bicazului Mic. Acesta este punctul de belvedere al Peretelui Sudic (1060 m). Ne intoarcem pe poteca, strabatem platoul varfului si coboram pe saua aflata la 1021 m altitudine. De aici mai mergem 200 de m spre nord-est pana la Patra Maria, punctul de belvedere de pe varful Peretelui Nord-estic (1048 m). Paraul Bicazul Mic se varsa la 300 m sub noi in paraul Bicazul Mare.

Traseul nr. 17

Izvorul Oltului - Balan - cabana Piatra Singuratica

Durata de parcurgere: 3-3,5 ore

Traseul incepe din statia C.F.R. Izvorul Oltului, de unde se poate ajunge cu autobuze in localitatea Balan, aflata la 12 km. Marcajul traseului spre cabana Piatra Singuratica incepe din dreptul bisericii, aflata in centrul localitatii. Timpul de mers corespunde parcurgerii integrale a traseului numai cu piciorul. Din Balan la cabana : cca 1-1,5 ora. De langa biserica orasului, unde se afla un stalp de marcaj cu sageata indicatoare, incepe ascensiunea spre cabana Piatra Singuratica. Urcand catre nord-est in lungul paraului Covaci, parcurgem strada prin care iesim din oras. La capatul ei se infiripa poteca marcata, conturata intai in lungul vaii si apoi pe un picior de munte, punctat cu stalpi de marcaj. Urcusul la cabana se desfasoara printr-o padure de molid, intrerupta din loc in loc de luminisuri, din care avem uneori o frumoasa priveliste spre Varful Ascutit (vechea denumire Ecem, 1707 m), la poalele caruia se vad intinse campuri de grohotisuri. In ultima parte, poteca ne conduce de-a lungul unor pante inclinate, iesind uneori la locuri deschise, de unde apare si silueta impunatoare a Pietrei Singuratice (impropriu denumita si Piatra Unica). La cca 15 minute inainte de cabana, acolo unde drumul pare mai greu, ajungem in zona de izvoare, care marcheaza contactul dintre rocile cristaline si calcare. Izvorul prins in uluc, este un bun prilej pentru odihna dupa efortul depus pe aceasta ultima portiune a traseului. Cele cateva sute de metri ce ne mai despart de cabana le parcurgem mai usor dupa acest popas, mai ales ca peisajul inconjurator, devenit tot mai interesant, ne starneste curiozitatea si admiratia.

Traseul nr. 18

Halta C.F.R. Tarcau - comuna Lunca De Jos - Varful Nascalat - cabana Piatra Singuratica

Durata de parcurgere: 7 ore

Halta C.F.R. Tarcau se afla pe linia Adjud - Ciceu la 120 km de Adjud si 29 km de Ciceu. Traseul descris reprezinta calea de acces spre Masivul Hasmas, recomandat cu deosebire turistilor veniti din Moldova. Primele semne ale drumului (cruce rosie) incep din halta C.F.R. Tarcau. Ele conduc initial spre soseaua asfaltata si apoi pe drumul comunal, conturat pe malul Trotusului. Curand drumul nostru se abate spre dreapta, paraseste Trotusul si patrunde pe Valea Intunecoasa. Patru km mergem printre casele localitatii Valea Intunecoasa, apoi iesim pe poarta ei dinspre nord, urcand pana la confluenta paraului Mogyoros cu paraul Hotarului. Malul stang al ultimului parau este srabatut de un drum pentru carute. In lungul lui urcam sustinut, depasind cateva colibe, zone cu padure sau locuri cu izvoare amenajate. Cand iesim la gol, ne orientam la dreapta de-a lungul unui drum pentru carute, urcam pana in Chinga Sei, unde se afla, construita din lemn, Crucea Condra. Aici intalnim marcajul banda rosie care ne va conduce in continuare la cabana Piatra Singuratica (13 km). Din dreptul crucii se contureaza culmea inierbata a muntelui Salamas. Poteca, orientata catre nord (stanga), este conturata foarte aproape de linia crestei. Pe rand depasim cota 1501, varful Salamas (1551 m) si in sfarsit dupa ce am urcat si am coborat cateva culminatii atingem primul varf al Nascalatului (1553 m). Pana aici, zona este presarata cu stane. Prin pozitia lui, Nascalatul ofera catre dreapta o larga perspectiva spre valea Lavardi, limita vestica a Hasmasului in aceasta zona. De cealalta parte, catre stanga, se adanceste valea Nascalat. Reluand traseul de pe varf, coboram de-a lungul unei poteci pastorale care, pentru a evita culminatia celui de al doilea varf Nascalat (1491m), se inscrie pe versantul vestic, strabatand o zona impadurita. Dincolo de ea coboram sustinut in saua larga. Coborarea ia sfarsit in Poiana Tarcau, intinsa intre saua Sacadat si Varful Stancilor (Tarcau).
Ne aflam intr-o zona de carst de mare valoare stiintifica (doline, lapiezuri etc.). In Poiana Tarcau intalnim, venind din stanga, drumul care traverseaza muntele de la Balan in valea Bicajelului la catunul Trei Fantani. Pe o mica distanta urmam catre dreapta drumul amintit, apoi orientati spre stanga, prindem un drum adancit de sleaul carutelor si condusi de el, urcam fata inierbata a muntelui. Drumul se intinde de la poalele Varfului Stancilor (Piatra Crapata sau Tarcau), dupa care, urcand si coborand, ajunge in dreptul unei asezari pastorale. De aici traseul parcurge o zona impadurita, de-a lungul careia sunt cateva guri de mina. Prin aceste locuri rareori se deschid poieni alungite catre stanga spre varful csm (Fratele), denumit mai nou Piatra Ascutita (1707 m), culminatie majora pe traseul nostru. Daca urcam pe platoul muntelui Fratele vom descoperi o interesanta zona carstica, vazand si o panorama cuprinzatoare asupra vaii Oltului. Ultima portiune a drumului coboara prin padure, parcurge apoi un gol de pe linia crestei si cand incepe sa urce din nou, se abate catre stanga, intrand iarasi in padure. Condusi de marcajul numai in coborare strabatem in final o zona mlastinoasa, dincolo de care intalnim un izvor. De aici, trecand pe sub sculpturalele turnuri de calcare ale Pietrei Singuratice si a fenomenelor de alunecare de la baza lor, sosim la cabana Piatra Singuratica.

Traseul nr. 19

Saua Suhardului - valea Cupasului -statiunea Lacu Rosu

Marcaje succesive: saua Suhardului - valea Cupasului banda galbena; valea Cupasului - Cheile Bicazului punct albastru; Cheile Bicazului - Lacu Rosu, pe sosea, banda galbena. Timp: 30-45 minute (vezi schita).

Desfasurat pe o mica distanta si numai in coborire, traseul poate fi folosit pentru completarea excursiei in circuit, mai ales de catre turistii care au urcat la virful Suhardul Mic pe traseul 2. Traseul incepe din saua Suhardului (cca 1180 m alt.), punte de legatura intre cele doua virfuri ale Suhardului. Poteca strabate initial desisurile de molidis prin care vara zabovim indelung, ascultind cintecul pasarilor sau culegind boabe de zmeura parfumata. Traseul, marcat cu banda galbena, sfirseste pe malul Cupasului, a carui apa o traversam pe puntea situata in preajma unei gospodarii. Iesiti in drumul forestier, de-a lungul caruia se desfasoara in urcus traseul 5, ne orientam la dreapta si, admirind pravalisurile napadite de vegetatie ale Suhardului Mic (versantul nordic), coborim prin Cheile Cupasului pina la soseaua din Cheile Bicazului. De aici pina in statiune mai sint 1 700 m.

Traseul nr. 20

Cabana Cheile Bicazului - muntele Fighes

Marcaj: punct rosu

Timp: 4-5 ore (vezi schita).

Traseul strabate muntele Cupas de la est la vest pe un drum ce se mentine, in general, sub linia de creasta, purtindu-ne prin locuri salbatice, intrerupte adesea de poieni si goluri, din cuprinsul carora ni se infatiseaza un orizont larg peste valurile impietrite ale muntilor inconjuratori.

Marcajul incepe din dreptul kilometrului 29 chiar din fata cabanei Cheile Bicazului. Dupa ce traversam podul peste Bicaz, trecem pe linga cladirile cabanei si o gospodarie izolata, din dreptul careia intram in padure. In continuare urcam sustimut, urmind poteca desfasurata in serpentine scurte si dupa circa 30 minute iesim pe creasta muntelui Cupas. Aici se ramifica spre stinga, in coborire spre valea Cupasului, traseul 6 (marcaj cruce rosie). De la punctul de rascruce itinerarul nostru se desfasoara in urcus de-a lungul unui drum cu fagase adincite de tractoare pina in Poiana Cupasului. Din cuprinsul ei catre dreapta, peste valea Laposului, vedem culmile inierbate ale Ciurgaului si Birnadului.

Dincolo de poiana drumul se ingusteaza, devenind o poteca pastorala mai lata. Ea incinge o vreme muntele, coborind apoi in saua Cupas. Aici lasam in dreapta o ramificatie si, trecind linia de cumpana a crestei catre stinga (versantul sudic), inaintam pina intr-o zona mlastinoasa, unde se afla un jgheab pentru adapatul animalelor. Prin dreptul lui trece poteca marcata, care strabate in diagonala, catre dreapta, coastele inierbate ale muntelui pina intr-o sa.

Din cumpana acesteia, neglijind drumul ramificat spre dreapta, coborim in lungul unui culoar marginit de padure. Dupa 300 m de mers astfel, schimbam directia catre stinga (sageata indicatoare pe copac). Locurile si-au schimbat infatisarea si sint mai salbatice. Condusi de poteca, traversam in coborire fata sud-estica a muntelui pina intr-un mic luminis. Neglijind ramificatia din stinga, continuam traseul, inscris acum catre dreapta, pe versantul sudic al muntelui. Citeva izvoare intilnite la 50-100 m distanta, situate sub si deasupra potecii noastre, sint un indiciu ca ne aflam pe drumul bun. Urcusul domol dar lung sfirseste dupa circa 20 minute intr-o rariste, unde vara sint flori si tufe de zmeura.

Tentati de frumusetea locurilor ne acordam un repaus, pentru a privi muntii si vaile din jur. Jos vedem drumul forestier, conturat in lungul vaii Cupas; deasupra vaii, cu coastele despadurite, se inalta Licasul, iar mai la stinga Suhardul Mare, imbracat in vesmintele verzi ale molidisului. Din capatul de sus al raristilor unde ne-am oprit, traversam spre dreapta creasta impadurita a muntelui Cupas, trecind pe versantul lui nordic. Urmind cararea abia conturata, strabatem cea mai salbatica portiune a traseului. Padurea deasa, umbra si umezeala caracteristica versantilor nordici, muschiul asternut in covoare compacte, hatisurile intilnite la tot pasul ne creeaza sentimentul ca am patruns intr-un parc de vinatoare, prin care misuna salbaticiunile.

In portiumea finala o urcusului, poteca evita accidentele de relief ale crestei, pe sub virfurile cu cotele 1 486 m si 1 518 m, dupa care, printr-un ocol catre stinga, patrunde in marea poiana cu raristi, unde toamna vin cerbii sa-si dispute intiietatea. Din poiana coborim in saua care urmeaza, vinatorii au amenajat o iesle cu fin pentru cerbi.

Ultima portiune a traseului prin padure o strabatem mai greu, fiind partial blocata de copaci cazuti sau crengi rupte. Dupa circa 500 m iesim in cuprinsul unui zmeuret, care a napadit si poteca. Nu ne alarmam, pentru ca urcind pe linga liziera padurii din stinga, gasim hatasul conturat pina in poiana ,,La Vincli' (1 450 m) din muntele Fighes, punct terminus al traseului nostru. In poiana ,,La Vincli' intilnim traseul 19 care, spre dreapta, conduce spre Hagota, iar spre stinga in saua Deselatului.

Traseul nr. 21

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului incep din dreptul km 26,5 limita estica a statiunii Lacu Rosu si sfirsesc mai jos de km 34. Pe distanta amintita, drumetului i se deruleaza, ca secventele unui film, un peisaj realizat din intilnirea elementelor capabile sa redea perfectiunea frumosului nativ: apa, padure, munte. Prin imbinarea lor, completata ulterior si de mina omului, avem astazi un fenomen carstic celebru, imblinzit prin realizarea soselei, dar care numai aparent i-a diminuat din salbaticie.

Impartim Cheile Bicazului in patru sectoare: sectorul I - ,,Intre Chei', portiunea dintre km 26,5 si km 28,7; sectorul al II-lea prin zona ,,Politele Bardosului', km 28,7 - km 31; sectorul al III-lea - ,,Gitul Iadului' intre km 31 si km 32,2 si sectorul al IV-lea -,,Sfirsitul Cheilor' km 32,2 - km 34. Primele doua sectoare, marcate cu semnul banda galbena, sint incluse in traseul 11, care vine din Cheile Bicajelului.

Sectorul I - "Intre Chei' incepe din marginea statiunii (km 26,5), mai jos de Oficiul postal si se termina in dreptul km 28,7, deasupra cabanei Cheile Bicazului. De cum intram in chei, Bicazul, arhitectul fantasticului canion, isi incepe aventura curgind galagios pe linga inaltul meterez al Suhardului Mic, zid cu strate colorate in ruginiu. Pentru ca piriul este firav, la km 27,7 ii iese in cale fratele lui mai mic, Cupasul, si-i daruieste prisosul de ape. Pe valea Cupasului catre stinga, se desfasoara traseele 5 si 6.

Pe versantul nord-estic al Suhardului Mic, deasupra si in apropierea punctului de confluenta dintre Bicaz si piriul Cupas se afla Pestera Suhardului. Poteca, dirijata catre stinga, incepe din dreptul podului peste Bicaz. Urcusul, desfasurat prin padure, sfirseste citeva sute de metri mai sus, in fata scundei intrari sfredelita in stinca. De cum patrundem inauntru, galeria pesterii se inalta. Grota are 35 m lungime si nu prezinta concretiuni.

In aval de confluenta amintita se inalta, formind versantul sting al Bicazului, pantele de inceput ale muntelui Cupas. Maretia Suhardului Mic, ramas in urma, o preia acum peretele din dreapta cheilor. Chiar linga sosea intilnim grote mici, iar mai sus, din salbaticia padurii si a vegetatiei se detaseaza arcade si misterioase guri de pestera, la care pot ajunge numai alpinistii. De deasupra lor, virful abia banuit al Surducului trimite spre Bicaz un pinten stincos, prin care s-a taiat pentru sosea o trecere denumita Poarta de Piatra (cunoscuta si sub denumirea de Poarta Iadului).

La 30 m de trecatoare se ramifica spre dreapta traseul 12.

Sectorul II - ,,Politele Bardosului'. Dincolo de Poarta de Piatra pina la km 31 patrundem intr-o zona cu totul schimbata, care, prin contrast, ne opreste, invitindu-ne la contemplare. Central si dominind intreaga regiune, apare Piatra Altarului sau Turnul Bardosului, monolit spre care porneste privirea si gindul admirativ pentru alpinistii care au construit pe virf steaua si simbolul XXX (jubileu sarbatorit de poporul nostru in anul 1974). Maretia Bardosului, padurea de foioase, pinii cu ramurile in forma de steag leganate peste genune, zgomotul navalnic al Bicazului ce se arunca in cascade si lumina revarsata pretutindeni ne creeaza alt peisaj, diferit total de cel din primul sector, unde pravalisurile peretilor coplesesc prin grandoare.

La km 29 se afla cabana Cheile Bicazului, casa de adapost preferata si de alpinisti, baza de plecare pentru traseele 7, 9, 10, 12, 31, 32, 33 si 34. Ceva mai jos de cabana, Piatra Poienii, munte ce se ridica in dreapta, trimite in calea soselei un pinten viguros, prin pieptul caruia s-a realizat un tunel. Dimcolo de el, cu indrazneala ce-i caracterizeaza, constructorii drumului au taiat in coasta muntelui o fantastica serpentina, incolacita pe aproape un kilometru. La capatul acestui pasaj, muntele isi apropie peretii, obligind apa si soseaua sa se strecoare cca 200 m printr-un culoar ingust.

Din dreptul podului peste Bicaz patrundem intr-un spatiu larg unde, daca parasim soseaua catre dreapta, intram in Cheile Bicajelului, pe traseul 11 marcat cu banda galbena, care ne-a insotit si pina aici. Continuam sa coborim pe sosea (fara marcaj) pe sub peretele Politele Bardosului care, depasind verticala, pare gata sa se pravaleasca peste larga deschidere de la confluenta Bicazului cu Bicajelul.

Sectorul III - ,,Gitul Iadului'. Din dreptul km 31 intram in portiunea denumita "Gitul Iadului'. Odata cu patrunderea in acest sector traim alte sentimente. Apropierea dintre pereti dau regiunii un autentic aspect de canion. Asprele pravalisuri ale peretelui din dreapta cu surplombele atirnate deasupra soselei, zgomotul apelor inghesuite ca intr-un canal, stralucirea luminii, diminuata de pinii si molizii crescuti pe seninari, norii care se valatucesc uneori deasupra, lastunii angajati vara intr-un du-te vino galagios spre cuiburile ce le au in pereti, toate ne influenteaza si instinctiv gindim la povestea voinicului care stiind ca peretii se apropie la anumite intervale, trebuia sa zoreasca pasul.

Dupa cca 300 m soseaua trece pe stinga Bicazului, o poteca amenajata cu trepte ne conduce jos la un izvor. Cind revenim ne oprim un moment si privim inapoi si catre stinga Peretele Surducului, spintecat de linia unui horn, de-a lungul caruia s-au stabilit doua trasee dificile, incluse ca norma pentru cucerirea titlului de maestru al sportului la alpinism.

Sectorul IV - ,,Sfirsitul Cheilor'. Dincolo de km 32,2 - hotar intre judetele Harghita si Neamt, apele Bicazului, scapate de strinsoarea peretilor, isi mai domolesc cursul, alunecind peste prundisuri largi, parcurgind ultimii 2 km ai cheilor care, prin aparitia conglomeratelor, au pantele mai putin inclinate, diminuind aspectul caracteristic defileului lasat in urma.

Traseul nr. 22

Cheile Sugaului

Acest obiectiv il recomandam acelora care in excursie prin Cheile Bicazului vor sa mai parcurga pe sosea de la Gitul Iadului inca 2 km. Pentru a darui Bicazului neinsemnata cantitate de apa adusa de prin coclauri, Sugaul a fost nevoit sa-si croiasca cu ferastraul nevazut al apei o iesire strecurata printre doi colosi ce-i atin calea. Prin aceasta munca milenara piriul si-a asigurat o trecere dupa puterile lui, cunoscuta astazi sub numele de Cheile Sugaului, miniatural defileu, situat in dreptul km 34.

Cheile Sugaului au cca 80 m si au fost declarate rezervatie naturala; de-a lungul lor s-a construit un pod prin care se trece spre Birnad. Din sosea pina in chei se fac 5-10 minute.

Traseul nr. 23

Pestera Munticelul (Ghiocelul)

Ca si Cheile Sugaului, Pestera Munticelul o recomandam acelora care in excursie prin Cheile Bicazului vor sa mai parcurga pe sosea de la Gitul Iadului inca 2 km si apoi sa urce 300 m diferenta de nivel pina la gura pesterii.

Pestera Munticelul, rezervatie naturala, local cunoscuta ca Pestera Ghiocelul, este o descoperire relativ recenta in cuprinsul uriasului bloc calcaros Munticelul. Accesul catre ea incepe la km 34, din dreptul statiei de compresoare a carierei de piatra; de la statiunea Lacu Rosu pina aici putem folosi autobuze I.TA (8 km).

Lasind in urma atelierele statiei mentionate, incepem sa urcam treptele unei scari de beton, insirate pe aproape 100 m diferenta de nivel. Dincolo de ele, un drum in panta accentuata ne conduce prin finaturi inca 200 m diferenta de nivel. Cind ne apropiem de gura pesterii, pe drum incep sa apara sageti indicatoare, dispuse cu rosu pe lespezi. Din dreptul unei imprejmuiri, semnele si poteca se abat la stinga. Odata cu apropierea noastra de peretele din fata, incep sa se vada si treptele de la intrarea in pestera. Un mic tunel cu ferestre naturale taiate in stinca, o poarta metalica si iata-ne, dincolo de ea, in prima sala a pesterii.

Aerul rece, linistea desavirsita si intunericul ce ne invaluie opresc la inceput elanul nostru. Dupa ce ne-am obisnuit cu lumina lampilor, constatam ca am patruns intr-o lume a fantasticului, unde apa, carind prin tainice fisuri substantele dizolvate, a construit un palat. De bagdadie atirna tartamuri subtiri ca teava de sifon. Picatura cazuta din virfurile lor cladeste cintind sau cinta cladind padurile de pilastri, stalagmite si luminari ingramadite unele linga altele intr-atit incit cu greu ne putem strecura printre ele. Cele doua sali, una mai frumoasa ca cealalta, nu-s mari, dar prin gingasia si multitudinea concretiunilor satisfac chiar si exigenta unor vizitatori experti.

Pestera, in curs de amenajare, nu este inca iluminata. Lumina este imperios necesara; vizitarea celor doua galerii se face fara ghid in cca 30 minute.

Traseul nr. 24

Statiunea Lacu Rosu - virful Ciofronca

Marcaje succesive: Lacu Rosu km 3,8 al drumului forestier pe Piriul Oii banda albastra; km 3,8 - virful Ciofronca cruce rosie

Timp: 2¹/₂-3 ore

Traseul incepe din centrul statianii (marcaj banda albastra), urmind soseaua spre Gheorgheni pina la km 24,2. Din acest loc, semnalat si de un stilp indicator, ne abatem la stinga pe Piriul Oii, urcind pina la km 3,8 al drumului forestier. In continuare incepe marcajul cu semnul cruce rosie.

La scurta distamta drumul forestier ia sfirsit, in locul lui continuindu-se, uneori chiar prin talvegul cu apa al Piriului Oii, un drum pentru caruta. Dincolo de acest pasaj si dupa ce depaseste o mica cheie podita cu birne, Piriul Oii primeste pe stinga (dreapta cum urcam) un afluent. Albia lui noroioasa si poteca conturata prin desisul padurii ne ramin, din lipsa marcajelor, singura calauza. In treimea mijlocie, unde apele piriului au disparut, intilnim citeva obstacole pe care le ocolim, urcind pe versantul vaii. Pe masura ce urcam piriul se infiripa din nou. Gingasia locurilor culmineaza cu o lespede alba, peste care apele coboara in mici cascade. Dincolo de ea, la circa 60 m, parasim valea si, orientati catre dreapta, intram in desisul unei paduri, din care iesim la gol dupa circa 20 minute.

Partea finala a traseului se desfasoara prin Poiana Ciofronca. in dreptul stinei intilnim marcajul cu banda rosie (traseul 23). Urmat catre stinga, el ne conduce la cabana Piatra Singuratica, iar catre dreapta in pasul Pingarati. Din punctul de intersectie urcam in panta accentuata printre cioturi si raristi, pentru ca in final sa ne cataram catre crestetul stincos al virfului Ciofronca (1 607 m).

O priveliste larga, inchisa de mumtii Ceahlau, Highes si Piatra Vitos ne rasplateste efortul depus pentru a ajunge in aceste locuri, imbracate in haina unor salbaticii rar intilnite.

Traseul nr. 25

Statiunea Lacu Rosu - valea Suhardului - virful Licas

Marcaj: banda albastra   

Timp: 3-3 ½ ore

Printre virfurile insirate pe Culmea Curmatura, in extrema nordica a Hasmasului, se numara si Licasul, care prin cei 1 675 m ai sai ramine in zona amintita cel mai inalt. Pozitia lui fata de zonele inconjuratoare ofera in zilele cu vizibilitate o cuprinzatoare panorama a regiunii si tocmai pentru aceasta este cautat de drumeti.

Calea de acces spre virf incepe din statiunea Lacu Rosu si urmeaza initial traseul marcat in jurul lacului cu semnul cruce rosie (vezi traseul 1). Din centrul statiunii pornim spre debarcaderul lacului. Inainte de acesta, cind ajungem in dreptul noului restaurant, ne abatem la dreapta si traversam piriul Bicaz. In continuare poteca conturata catre stinga incinge malurile estic si nordic ale Lacului Rosu, prilejuindu-ne prin ferestrele padurii perspective catre luciul apelor. Parcursul acesta sfirseste la gura vaii Suhardului, unde se afla si o casa a silvicultorilor.

De aici ne este calauza pe valea Suhardului in sus (dreapta) marcajul banda albastra. El insoteste drumul forestier pina la capatul lui. Neglijind o poteca ramificata spre dreapta, ne continuam excursia urcind prin bolovanisul vaii circa 300 m. Dupa acest parcurs locurile se domolesc. Desi avem in fata o zona defrisata, poteca marcata ne conduce mai mult prin padure. Totusi, in partea finala, iesim in defrisarea napadita de zmeuret si, urcind sustinut, ajungem linga o iesle amenajata pentru cerbi (ramificatie de poteci nemarcate).

Urmatorul pasaj trece numai prin padure. Initial traversam saua si patrundern pe versantul corespunzator vaii Cupas. Poteca, marginita de padure, coboara si urca, traversind la intervale diferite si citeva vilcele. In final iesim din nou la gol, intr-o zona unde vegetatia caracteristica defrisarilor (zmeuret, tufarisuri si ierburi inalte) aproape ca o napadit poteca. Scapati din zona aceasta, ajungem curind in firul unei vai. Talvegul ei, conturat perfect in urcus, este insotit de marcajul nostru. Din cauza vegetatiei, poteca se pierde uneori. Nu ne vom alarma, pentru ca urcind incepem sa vedem catre dreapta creasta muntelui Suhard - Licas. Avind in fata acest reper, in mai putin de 30 minute sintem in frumoasa poiana din saua Licas-Suhard, unde intilnim si marcajul punct albastru al traseului 5. Din aceasta sa poteca marcata incinge pe la sud virful Licas, aflat in dreapta si ajunge in saua Danturas-Licas.

Aici drumurile se ramifica. Daca stam cu fata spre virful Licas, avem in spate o poteca marcata tot cu banda albastra, impracticabila din cauza doboriturilor de vint; catre dreapta o alta poteca nemarcata care coboara spre statiunea Lacu Rosu prin valea Licas si spre stinga, in coborire, un drum pentru carute, marcat cu punct albastru pina in drumul Laposului, unde face legatura cu traseul 19.

Reluind traseul incepem sa urcam spre virful Licas. Dupa un parcurs scurt prin goliste, poteca se afunda in desisul unei paduri tinere, prin care numai marcajul ne salveaza de ratacire. Pasajul nu-i prea lung; el sfirseste in apropierea virfului Licas, unde poienile presarate de stincarii si raristi sint dominante.

De pe Licas (1 675 m) putem cuprinde cu privirea intreaga regiune inconjuratoare. Distingem astfel de la stinga la dreapta (asezati cu fata in directia sud-est, spre saua Licas - Suhard): Piatra Vitos cu turnurile ei de calcar, iar dincolo de ea, Highesul (1 502 m), cel acoperit cu pasuni pina in crestet; in dreapta, mai estompata, vedem coama masiva a Ceahlaului, precedata de culmile domoale ale Ciurgaului si Birnadului, aflate foarte aproape de punctul din care privim. La circa 200 m, dincolo de virful Licas si jumatate la dreapta, spre nord-est, intilnim o mica platforma, inconjurata de padure, in mijlocul careia se deschide gura larga a unui aven (forma carstica de infatisarea unei pilnii) cu diametrul de circa 8 m.

Adincimea acestui aven, cercetat de speologul Plesa Cornel de la Institutul de speologie "Emil Racovita' din Cluj-Napoca, ajutat de alpinistii asociatiei sportive "Armata' - Brasov, are circa 80 m. Coborirea se face in doua etape. Prima masoara 40 m si sfirseste pe un mic ghetar, a carui grosime nu depaseste 10 m. Printr-o galerie, ce strapunge calota acestuia, se coboara inca 30 m. Galeria finala sfirseste cu o ingramadire de pietre si bolovani cazuti, care blocheaza definitiv inaintarea. Acest fenomen face ca virfului sa i se spuna uneori si virful Gaura Licasului.

Marcajul traseulul cu banda albastra la sfirsit pe virful Licas.

Traseul nr. 26

Hagota - saua Deselatului (Nerghes) - pasul Pingarati

Marcaje succesive; Hagota - Drumul Lapotului (pe creasta masivului): banda albastra; Drumul Laposului - saua Deselatului - pasul Pingarati: banda rosie

Timp: 7-8 ore

Hagota apartine administrativ de comuna Tulghes si este asezata la confluenta piraielor Putna Noroioasa cu Putna Intunecoasa. Prin acest sat circula autobuze in ambele sensuri ce fac legatura, pe la Ditrau, intre Gheorgheni si Tulghes. Statia autobuzelor se afla in centrul localitatii, de unde incepe marcajul traseului, semnalat si de un stilp cu sageata indicatoare.

Initial coborim de-a lungul drumului inscris pe stinga Putnei Noroioose. La mica distanta, dupa ce traversam podul, intilnim cooperativa sateasca. Din dreptul ei ne indreptam spre dreapta, urcind pe drumul forestier in lungul Putnei Intunecoase. Cind ajungem la piatra kilometrului unu de pe drumul forestier, ne abatem la stinga. Condusi de marcaj, traversam apa Putnei Intunecoase si, urmind inlantuirea unor ulite, schimbam directia de trei ori (stinga-dreapta-stinga). Am lasat in urma ultimele asezari ale satului si strabatem acum poienile ce preced intrarea noastra in padure. In lungul lor se infiripa un drum. Calauziti de el, intram mai hotariti in padure, angajindu-ne intr-un urcus sustinut. Locurile, presarate cu luminisuri, nu sint salbatice, dar drumul prezinta frecvente ramificatii laterale care produc uneori greutati in orientare. De aceea acordam mare atentie marcajului cu banda albastra, dispus pe copaci.

La capatul de sus al padurii intilnim Poiana Mica a Vitosului. Traversam poiana prin partea ei de sus si intram intr-o padure din care iesim dupa putin timp in Poiana More a Vitosului. Aparitia unui peisaj senzational, intilnit aici dupa 2 ore de mers, ne indeamna la un repaus. In stinga vedem muntele Piatra Vitos. Ridicat din grohotisurile naruite la poale, acest munte calcaros cu turnuri si creste, dezgolit de padure dar imbracat cu vegetatie scunda, ne aminteste de indepartata Piatra Craiului. Il admiram si, daca este vara, putem schimba si citeva cuvinte cu baciul sau ciobanul aflat la stina din apropiere.

Inaintind de-a coasta pe versantul sud-vestic al muntelui, lasam in urma poiana si zona grohotisurilor, angajindu-ne pentru mai multa vreme intr-un urcus prin padure. Pasajul impadurit sfirseste in Smida Maicilor, poiana revarsata in portiunea superioara a culmii Vitos, culme desprinsa catre nord-vest din Culmea Curmatura.

Din Smida Maicilor se poate ajunge pe virful Piatra Vitos (Hagota Est), 1 609 m, in cca 45 minute. De sus de pe culme, privind catre nord, vom identifica in dreapta, cu fata dezgolita pina la virf, Capul Jidanului (1 483 m), incins pe la poale de un drum ramificat din Poarta Laposului spre Poiana Tulghes. In ultimul plan, catre stinga, amintind cu forma lui de piramida Matterhornului, vedem Highesul (1 502 m) sau Highisul Ascutit, ultimul virf care atinge aceasta altitudine in zona nordica a Hasmasului.

Reluind traseul nostru, parcurgem in urcus Smida Maicilor si apoi o zona mlastinoasa care sfirseste in culmea Curmatura unde de-a lungul crestei se contureaza ,,Drumul Laposului'.

Orientindu-ne catre dreapta (sud) pornim la drum cu pas intins pe Culmea Curmatura, strabatind o zona cu padure poienita, fara sa simtim greutatea micilor denivelari. Dupa o ora de mers ajungem in dreptul unor blocuri de beton, aflate in Poiana ,,La Vincli', ramasite ale unei vechi linii de funicular (cca 1 450 m alt.). In stinga noastra se lasa zona de obirsie a vaii Lapos, strabatuta de numeroase drumuri si carari ale forestierilor. Din punctul ,,La Vincli' se ramifica spre stinga poteca marcata cu punct rosu (traseul 7).

Continuind traseul nostru din Poiana ,,La Vincli' intram in padure, unde orizontul ramine inchis pentru multa vreme fara a fi monoton. Intilnim pe parcurs numeroase poieni, insufletite uneori de zborul cocosilor de munte si de fuga caprioarelor iesite la soare. Alteori, atunci cind este coapta, poposim prin zmeurisuri pentru a ne ospata cu zmeura dulce si aromata. Dupa circa o ora de mers, socotit din poiana ,,la Vincli', ajungem la un izvor cu cauc si scoc.

Din apropierea izvorului (20 m in amonte de el) se ramifica in urcus catre stinga un drum secundar, marcat cu punct albastru. Traseul desfasurat numai pe o mica distanta, are aspectul unei alei. El urca in panta domoala pina in saua dintre virfurile Danturas, dreapta si Licas, stinga. Aici, la circa 1 510 m, intilnim o importanta ramificatie a traseelor turistice marcate sau nemarcate. Astfel, daca coborim valea Licasului, aflata in fata, ajungem la pastravaria statiunii Lacu Rosu pe un traseu nemarcat; la stinga si in urcus (marcajul banda albastra) pina pe virful Licas (1 675 m). Pentru virful Licas si statiunea Lacu Rosu vezi traseul 18 de la semnalarea in text a punctului saua Licas-Danturas. Acelasi marcaj (banda albastra) mai conduce in alte doua directii. Cel din dreapta este impracticabil, fiind blocat de doborituri; cel din stinga incinge pe la poale versantul estic al Licasului, corespunzator vaii cu acelasi nume, ajunge in saua Licas - Suhard si coboara prin valea Suhard la statiunea Lacu Rosu.

Reluind traseul din punctul de ramificatie spre saua Licas - Danturas. ,,Drumul Laposului' incinge de-a coasta versantul apusean al Danturasului pe circa 2 km, face jonctiunea cu drumul forestier, realizat recent din Hagota si razbeste in saua Deselatului (1 360 m). Deschiderea larga din aceasta sa si o casa-refugiu sint reperele ce nu pot crea confuzii asupra locului.

Din saua Deselatului se ramifica urmatoarele trasee marcate: catre dreapta pe creasta traseul 21, marcaj banda rosie (vechiul marcaj a fost triunghi rosu); in fata, coborind pe Piriul lui Gheorghe Mare, traseul 22 marcat cu cruce albastra; la dreapta, in coborire spre valea Putna Intunecoasa, un traseu marcat cu semnul cruce galbena.

Ultima portiune a traseului nostru (saua Deselatului - pasul Pingarati) este marcata in continuare cu bonda rosie. Condusi de marcaje catre stinga, urmam ,,Drumul Laposului', incingind pe la vest Danturasul Mic. Cind iesim la gol sintem pe cumpana apelor dintre bazinele Bicazului si Muresului. Aici intilnim marcajul banda albastra al traseului impracticabil spre saua Licas - Danturas (stinga), din cauza arborilor doboriti de vint. In continuare cele doua semne infratite acum, insotesc "Drumul Laposului'. In pasul Pingarati traseul 19 ia sfirsit. In apropiere se afla bufetul, statia I.T.A, pentru Gheorgheni sau statiunea Lacu Rosu si stilpul indicator, cu explicatii pentru traseele de legatura 20 si 28.

Traseul nr. 27

Pasul Pingarati - statiunea Lacu Rosu

Marcaj: banda albastra pina la km 22,3 si apoi pe DN 12 C

Timp: 2 ore

Pasul Pingarati se afla la 9 km vest de statiunea Lacu Rosu. El reprezinta o importanta poarta de trecere peste Culmea Curmatura, din bazinul Muresului in bazinul Bicazului (Bistritei) si o rascruce a traseelor turistice marcate. Traseul nostru scurteaza toate serpentinele soselei, strabatind un tinut impadurit, situat pe versantii Piriului Rosu.

Reperul de inceput al drumului - stilpul indicator cu sageti - este fixat foarte aproape de statia autobuzelor I.T.A. Din acest loc, unde converg si traseele 19 si 20, coborim direct peste parapetul soselei. Dupa o mica distanta intram in padure. Aici, calauziti de marcaj, coborim, avind directia generala E-NE. Aceasta prima portiune, desfasurata de-o lungul unui drum ros de ape, ia sfirsit foarte aproape de albia Piriului Rosu, chiar in punctul unde el primeste pe dreapta un afluent.

De la confluenta inaintam pe malul sting al Piriului Rosu, unde parcursul este mai gloduros. Intervalul ia sfirsit odata cu traversarea piriului pe malul lui drept. Aici intilnim, conturat de-a coasta, vechiul terasament al decovilului. El incinge pe la nord Muntele Calului si sfirseste deasupra Cimitirului eroilor cazuti in primul razboi mondial. Din dreptul cimitirului coborim direct in albia Piriului Rosu. Dincolo de el, pe malul opus, intilnim soseaua Gheorgheni - Lacu Rosu (km 22,3), unde marcajul banda albastra ia sfirsit. De aici pina la biroul de cazare al statiunii Lacu Rosu mai sint 4 km.

Traseul nr. 28

Pasul Pingarati - saua Deselatului - virful Tataru

Marcaj: banda rosie

Timp: 3½ - 4 ore.

Culmea care formeaza de la nord la sud rama vestica a Hasmasului, denumita Culmea Curmatura, este traversata de DN 12 C prin pasul Pingarati, situat la 16,2 km de Gheorgheni si 9,6 km de Lacu Rosu. Traseul, marcat cu banda rosie, incepe din pasul Pingarati catre nord (dreapta) cum privim spre Gheorgheni.

Pe o mica portiune - circa 3 km - el strabate teritoriul Masivului Hasmas, dupa care patrunde in Muntii Ditraului, integrati in Muntii Giurgeului. Traseul sfirseste in zona centrala a muntilor amintiti, unde face legatura cu alte itinerare ce conduc la Ditrau, Gheorgheni sau Hagota. Distantele fiind mari, iar zona lipsita de cabane turistice, recomandam traseul numai drumetilor bine antrenati, capabili sa parcurga intr-o zi cei circa 30 km, ce-i despart de localitatile amintite sau sa aiba echipament de bivuac.

Din pasul Pingarati traseul nostru, semnalat si de o sageata indicatoare, urmeaza un drum forestier, orientat catre nord si denumit de localnici ,,Drumul Laposului'. Poteca ce unduieste pe sub virfurile inierbate ale muntelui este insotita o vreme si de marcajul cu banda albastra al unui traseu spre saua Licas - Danturas care, din cauza doboriturilor de vint, este deocamdata impracticabil. Dincolo de locul unde semnul banda albastra se orienteaza la dreapta (circa 1 300 m din pasul Pingarati), "Drumul Laposului' patrunde intr-o zona unde decorul este cu totul schimbat. Incingind pe la vest muntele Danturasul, acoperit de padure din crestet si pina in valea Piriului lui Gheorghe, traseul ne ofera prin ferestrele padurii frumoase imagini catre talazuirea de culmi ale Giurgeului.

Dupa cca 3 km ajungem in saua Deselatului (Nerghes). Drumurile marcate se despletesc de aici in patru directii: la stinga traseul 22; la dreapta traseul 19; inainte si prin spatele refugiului traseul nostru si in sfirsit, jumatate la dreapta din spatele refugiului traseul marcat cu semnul cruce galbena spre Hagota (inca neomologat).

Din spatele refugiului putem vedea in fata, la cca 50 m, primul semn al traseului nostru, vristat cu banda rosie pe un copac. El urmeaza o veche poteca pastorala care ne scoate curind pe linia de cumpana a muntelui. Versantul din stinga este brazdat de vai adinci, in care curg afluentii vaii Belchia; in dreapta distingem valea piriului Putna Intunecoasa cu pantele imbracate in haina molidisului tinar si a vegetatiei scunde, dominata de zmeuret. Peisajul acesta il privim alternativ, deoarece drumul, pentru a evita urcarea si coborirea unor culminatii, trece de pe un versant pe altul.

Data fiind activitatea intensa a forestierilor si intinsele zone pastorale din aceasta parte a muntelui, din traseu se ramifica frecvent drumuri secundare. De aceea vom acorda mare atentie marcajului banda rosie. Desi pe parcurs intilnim colibe sau instalatii ale funicularelor pentru lemne, nu le putem lua ca reper, ele fiind temporare, ca si stinele, care dupa un sistem mai nou toamna sint demontate si transportate odata cu coborirea oilor.

Dupa ce lasam in urma obirsia piriului Bentel, afluent al Putnei Intunecoase, poteca strabate citeva pilcuri de padure, ocolind virful Deselat (1 489 m alt.). Dincolo de el iesim pe culmea poienita, din cuprinsul careia catre nord-est (dreapta) putem admira unduirea Culmii Curmatura, punctata de virfurile majore din aceasta parte: Licas, Fighes si muntele ornamentat de tancuri, Piatra Vitos. In departare, cu crestele irizate, vedem Ceahlaul.

Pe virful Aurora (1 431 m) ajungem dupa cca 2½ ore. De aici coborim o panta mai inclinata, dupa care intram in padure, strabatind aproape o ora cea mai salbatica zona a traseului, considerata si loc de refugiu al caprioarelor si cerbilor din regiune. Ultimul pasaj al traseului este presarat cu raristi si poieni. Dupa cca 3½ ore de la plecare patrundem in poiana revarsata sub virful Tataru, in cuprinsul careia intilnim ramificatiile spre Muntii Giurgeului.

Traseul nr. 28

Saua Deselatului (Nerghes) - valea Belchia (cu legatura pentru Gheorgheni)

Marcaj: cruce albastra

Timp: 2-3 ore.

Din saua Deselatului catre stinga (vest) inaintam cca 50 m si ajungem in dreptul unor copaci pe care sint fixate sagetile indicatoare, printre care si cea a drumului nostru. Parcursul, desfasurat numai in coborire, urmeaza in general coastele impadurite ale vaii lui Gheorghe Mare (Gherpatocul Mare) pina in valea Belchia, strabatuta de un drum forestier. Acesta, urmat in aval, face legatura cu soseaua Gheorgheni - Lacu Rosu in dreptul km 8.

Traseul nr. 29

Pasul Pingarati - Poiana Ciofronca - Poiana Alba - cabana Piatra Singuratica

Marcaj: banda rosie

Timp: 5-6 ore.

Culmea care formeaza de la nord la sud rama vestica a Hasmasului, denumita Culmea Curmatura, este traversata de DN 12 C (Piatra Neamt - Gheorgheni) prin pasul Pingarati, situat la 16,2 km est de Gheorgheni si 9,6 km vest de statiunea Lacu Rosu. In pasul Pingarati se poate ajunge cu autobuzele I.T.A. sau urmind unul din traseele turistice descrise in prezenta lucrare. Traseul nostru, marcat cu banda rosie, se desfasoara partial de-a lungul unui drum de munte, folosit si de forestieri, conturat in general sub linia de creasta a Culmii Curmatura.

De la stilpul indicator din pasul Pingarati ne orientam catre sud (dreapta cum privim spre Lacu Rosu), trecem pe linga bufetul aflat in apropiere si, urcind in ponta domoala, strabatem golul alpin de pe versantul apusean al muntelui. Dupa cca 20 minute sintem in preajma unei stine. Din dreptul ei zarile se deschid tot mai larg peste puzderia de virfuri si creste ce incing orizontul.

Dincolo de stina trecem pe sub linia de mare tensiune, dupa care orizontul se inchide treptat, drumul conducindu-ne pe coastele impadurite ale unui virf. Cind iesim la gol, sintem in Poiana Mediesul de Sus (cca 1 450 m) unde intihim un stilp cu sageti indicatoare al marcajului cruce rosie, traseul 26, ce se ramifica spre Izvoru Muresului peste Arama Neagra. Continuind traseul din Poiaina Mediesul de Sus ne orientam catre stinga (est) si, urmind atent conturul drumului inierbat, intram din nou in padure. Din aceasta portiune iesim in poiana de sub virful Calu Mare, unde se afla o stina. De la stina incingem pe versantul vestic cele doua culminatii ale virfului amintit, dupa care drumul nostru traverseaza prin padure versantul nordic al virfului Ciofronca (1 607 m) ridicat in dreapta.

Urmeaza Poiana Ciofronca (cca 1 520 m) in care gasim un izvor cu apa prinsa in cauc si jgheaburi de lemn si o stina. Aici intersectam traseul 17 (marcaj cruce rosie) care urca din Piriul Oii la virful cu acelasi nume. Din Poiana Ciofronca, pe o distanta de cca 700 m, urcam si coborim prin raristi pina in Tunzeria Voslavbnilor, poiana punctata de albul lapiezurilor. Din cuprinsul poienii schimbam directia de mers catre stinga si in coborire. Strabatem astfel o pasune si apoi coasta defrisata a muntelui, care sfirseste in Poiana Tunzeria Ciocanu cu stina ei aflata catre stinga, la marginea padurii. Prin aceste locuri creasta muntelui prezinta o curmatura, pe sub care se deschid obirsiile Oltului, supravegheate sever de virful Haghimasul Mare. Incepind din Tunzeria Ciocanu poienile se tin lant; ele sint despartite de mici perdele de padure sau imprejmuiri. Intilnim aici frecvent zone mlastinoase, din cuprinsul carora se infiripa piraie firave, indreptate unele spre Olt (dreapta) si altele spre Piriul Oii (stinga). Zona mlastlnoasa ia sfirsit in Poiana Alba, strajuita in aval de peretele cu roca caramizie, pravalit din culmea secundara a Haghimasului Negru.

In cuprinsul poienii amintite pe un copac sint fixate sagetile indicatoore cu textul pentru traseele ramificate in diferite directii (14, 15 si 28).

Traseul 15 spre Lacu Rosu descris in rezumat. Din dreptul copacului cu sageti indicatoare ne indreptam catre stinga spre peretele cu roca caramizie (a carui culme in dreapta este punctata de virful Haghimasul Negru - 1 773 m) si dupa ce lasam in urma o stina incepem sa coborim mai sustinut. Curind marcajul cu banda albastra, care ne este acum calauza, intra in padure. Dupa cca 25 minute, in care timp am strabatut si o zona defrisata, ajungem in valea prin care curge Piriul Oii (stilp cu sageata indicatoare). De aici coborim cca 4 km numai pe drumul forestier pina intilnim soseaua asfaltata spre Lacu Rosu, de unde pina in centrul statiunii mai sint 2 km.

Continuam traseul (comun si pentru traseul 28), desfasurat printre stinci si raristi spre zona inalta a Poienii Albe. In poiana intilnim izvoare prinse in cauc, colibe locuite temporar, stine. La limita de sus a poienii, din dreptul ultimelor colibe, se contureaza catre dreapta obirsia piriului Fagul Oltului. De-a lungul lui, 300 m in coborire si apoi in diagonala catre dreapta, ne conduce spre Gheorgheni marcajul cu semnul cruce albastra (traseul 24). Neglijind ramificatia amintita, urcam sustinut, calauziti de drumul jalonat cu stilpi indicatori, in apropierea celui mai inalt virf al masivului, Haghimasul Mare (1 792 m), pe limia crestei, daca timpul permite, ne acorddm un repaus. Privelistea de o exceptionala intindere cuprinde catre stinga muntii Calimanului si Tarcaului, iar in partea cealalta a crestei putem distinge, cind zarile sint limpezi, muntii Nemirei, Gurghiu si Harghita. Jos, la picioarele noastre, catre est, in valea Bicajelului se vad casele bicajenilor. Pina la cabana Piatra Singuratica traseul nostru, bine marcat, nu mai prezinta urcusuri obositoare. In general el ocoleste denivelarile crestei, incingind muntele de la o sa la alta pe versanti, strabate zone impadurite sau poieni punctate cu stine.

In mai putin de 30 minute sintem in apropierea manunchiului de ace care formeaza in ansamblu Piatra Singuratica (impropriu denumita Piatra Unica). Pe la poalele impadurite ale acestui bloc de calcare urcam sustinut si in 10 minute ajungem la cabana Piatra Singuratica (1 430 m) unde traseul ia sfirsit. Din fata cabanei se ramifica trei trasee turistice marcate si descrise in sens invers spre: Gheorgheni pe Piriul Scaunului si Virful Ascutit traseul 25; Balan, statia C.F.R. Izvoru Oltului traseul 27; halta Tarcau peste virful Noscalat traseul 29.