TURISMUL IN ZONELE RURALE ASPECTE GENERALE

Turismul mondial a suferit un mare salt de dezvoltare in cea de a doua jumatate a secolului XX. Aceasta se datoreaza preponderent evolutiei modalitatilor de transport, dar si a cresterii nivelului de trai, precum si sperantei de viata a oamenilor. Aparitia calatoriilor turistice s-a produs inca din antichitate. Este cunoscuta astfel participarea in numar a grecilor la Jocurile Olimpice organizate la Olympia, precum si pelerinajele lor la locurile de cult, frecventarea bailor curative, care pot fi, intr-un anumit sens, asimilate cu unele activitati turistice.

In perioada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. Asemenea calatorii turistice erau frecvent intalnite la patricienii romani care mergeau in statiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix pentru tratarea unor maladii sau pur si simplu de placere.

Evul Mediu nu a adus modificari semnificative in domeniul turismului. In aceasta perioada, calatoreau mai ales comercianti, preotii si pelerinii in scopuri religioase. Calatoriile acestor vremuri erau dominate de nesiguranta, ca urmare a numarului mare de raufacatori care stapaneau drumurile, la care se adauga si faramitarea statala.

Europa este cea care inregistreaza primele forme constientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi.

Majoritatea calatorilor se adaposteau la manastiri si in hanuri, care nu aveau o faima foarte buna, acestea cazand adesea elemente dubioase, iar curatenia lor lasa de dorit.

In Romania, care asa cum afirma Geo Bogza in reportajul "Sate si orase" la inceput a fost o tara de sate , prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult "viata la tara" a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent literar.[1]

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea circulatia calatorilor nu era foarte mare. Hanurile continuau sa fie in aceeasi stare ca in eviul mediu, curatenia camerelor lasa de dorit iat mobilierul era rudimentar.

In secolul al XIX-lea odata cu construirea principalelor drumuri care trec prin trecatorile Alpilor, Elvetia incepe sa fie invadata de turisti proveniti din Italia si Germania, iar in prima jumatate a secolul al XIX-lea incep sa se imbunatateasca conditiile de cazare in hoteluri, accesibile in general calatorilor cu venituri mai mari. Tot cam in aceasta perioada incepe sa-si faca prezenta un factor stimulator important al turismului, repectiv sportul. Dintre sporturile preferate se remarca alpinismul care reuseste sa faca o buna propaganda unor regiuni montane.

In ce priveste Romania lucrurile evolueaza cam in acelasi fel ca si in alte state europene, situate in centrul si estul Europei. Pana in secolul al XIX-lea tara noastra a fost cunoscuta prea putin ca zona geografica turistica. Odata cu unirea Moldovei cu Muntenia si apoi a formarii Romaniei Mari, tara noastra intra in randul tarilor moderne, deschisa turismui international.

Notiuni generale

Turismul a fost, in timp, obiectul a numeroase studii, multi autori incercand sa-l defineasca. In 1905, R. Guyer-Freuler arata ca "turismul, in sensul modern al cuvantului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului de viata, pe nasterea si dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusetile naturii". Profesorul elvetian W. Hunziker a elaborat in 1940 o definitie a turismului, acceptata pe plan mondial: "Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare". Dictionarul Enciclopedic Roman propune urmatoarea definitie a turismului: "Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc."

In conformitate cu legislatia romaneasca in vigoare, privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, turismul este definit ca fiind o "ramura a economiei nationale, cu functii complexe, ce reuneste un ansamblu de bunuri si servicii oferite spre consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat exercitarea unei activitati renumerate in interiorul locului vizitat"[2]

Asadar, prin turism se intelege, in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament etc., iar in al doilea rand industria creata pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator, in general.

Turismul Romaniei a fost puternic influientat de ideologiile si personalitatea liderilor din tarile comuniste. Prea putina atentie a fost acordata dezvoltarii turismului in imediata perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial, iar cand sectorul ofertelor turistice a luat nastere, turismul Romaniei a avut foarte putin de oferit.[3]

Evenimentele de dupa 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul romanesc. Managerii au fost obligati sa faca fata concurentei destinatiilor externe, interzise pana atunci in Romania. In ultimii ani, turismul romanesc a suferit modificari semnificative. Marii castigatori par a fi agroturismul, zonele montane si Delta Dunarii.[4]

An de an, statisticile demonstreaza ca turismul in spatiul rural a facut tot mai multi adepti. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor doua Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacantele la tara sunt preferate din ce in ce mai mult, atat de utilizatori(turisti) cat si de prestatori. Activitatea s-a dovedit a fi rentabila- mai ales ca urmare a schimbarii preferintelor si obisnuintelor turistilor catre turismul individual-in dauna turismului de masa sau a celui de tip "industrial".

Pe de alta parte, migrarea catre oras, modernizarea muncii in sectorul agricol, schimbarile provocate de cresterea concurentei in lumea rurala prin largirea pietei libere comunitare, au contrapondere in turismul rural. Activitatile din sfera turismului pot relansa economic satele, daca atitudinea binevoitoare a locuitorilor acestora- de a primi si accepta in mijlocul lor valul risipitorilor si pretentiosilor oaspeti - este receptata favorabil. Desi actioneaza in spatiul rural agroturismul si turismul rural sunt doua concepte care pentru unii autori reprezinta acelasi lucru iar pentru altii sunt doua notiuni diferite.
Termenul de turism rural , unanim acceptata si unitar utilizata se confrunta cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turisti, respectiv prestatoare de servicii turistice.

Un prim enunt- acceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismul rural- afirma ca: "Turismul rural este un concept ce include toate activitatile turistice care se desfasoara in mediul rural".

Un al doilea anunt, mai ermetic, defineste: "Turismul rural ca o forma concentrata pe destinatii in spatiul rural, dispunand de o structura functionala de cazare si de alte servicii eterogene".

Un al treilea enunt, ce eludeaza aspectul geografic de asta data, afirma ca :"Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de populatia locala, si care are la baza o stransa legatura cu mediul ambiant, natural si uman".

Trebuie sa admitem ca intre o zona rurala si alta sunt diferente, mai mult in functie de mediul natural, de dezvoltarea socio-economica existenta constatam variatii de la o regiune la alta. Totusi adevaratele zone rurale sunt caracterizate , in general de : densitati reduse ale populatiei, numar variabil de gospodarii, importante suprafete agricole ori forestiere.[5]

Turismul rural are o sfera de cuprindere mult mai larga, are caracter permanent si dispune de o structura de primire eterogena, reprezentata nu prin gospodariile taranesti, ci prin campinguri, popasuri turistice, sate de vacanta cu bungalow-uri sau vile grupate in jurul unor spatii comune pentru masa, distractii comune,etc.Intre asezarile rurale de interes turistic se numara si satele turistice etnofolclorice, care detin un fond etnofolcloric de valoare inestimabila, reprezentat prin muzee etnofolclorice , arhitectura populara de exceptie, port traditional si folclor etc.[6]

Forme de turism practicate in mediul rural

"Turismul verde " a sedus in special europenii, in mod deosebit locuitorii marilor aglomerarii urbane, dar nu numai pentru aceasta tot mai multi dintre "actorii" lumii turismului incearca o dezvoltare cat mai orchestata a echipamentelor si zonelor turistice cu mediuul natural si socio-cultural al ariilor de receptie. Aceste preocupari fac ca din ce in ce mai multi turisti -an de an mai numerosi- sa descopere vraja, romantismul, libertatea si facilitatea practicarii turismului in spatiul rural.

Cu toata fuga de lumea civilizata, cu toata dorinta de izolare si de reintoarcere la natura, omul modern doreste in "vacantele sale verzi" din mijlocul spatiului rural o serie de activitati la care viseaza, gandeste, atunci cand are ragazul ca gandu-i sa hoinareasca.

Tipuri de turism care pot fi practicate in mediul rural : turism de agrement, scolar, sportiv, cultural, religios, de reuniuni si conferinte, ecologic, fluvial, de aventura, de recreere, agroturismul, etc. [7]

1.2.1.Turismul de agrement

Turismul de munte s-a dezvoltat mult, fiind amenajata o baza materiala diversa: unitati de cazare(hoteluri,vile, cabane, campinguri etc.), unitati de alimentatie, baze de agrement, partii de schi,mijloace de transport prin cablu. Drumetia este o forma de turism pentru odihna si recreere. Nevoia de repaus si recreere devine din ce in ce mai importanta in conditiile ritmului de viata stresant contemporan. Practicarea acesteia este accesibila unei categori largi de populatie care dispune de diferite niveluri ale venitului si care apartine aproape tuturor grupelor de varsta. Turistul este tentat sa observe natura, sa o cunoasca si chiar sa se intregreze in ea prin diferite activitati: plimbarile, practicarea unor sporturi, admirarea unor peisaje inedite, vanatoarea, pescuitul sportiv.[8]

Reintoarcerea la natura, motivatie valabila pentru toate categoriile de varsta, sex, profesie, statut social. Este rezultatul necesitatii de relaxare, sanatate, confort fizic si spiritual.

1.2.2.Agroturismul

Aceasta forma de turism este motivata de intoarcerea la natura, la viata si obiceiurile

traditionale si precum sederea in gospodaria taraneasca(ferma sau pensiune agroturistica) sau intr-un han, pensiune sau hotel rustic. Turistul poate fi implicat, mai mult sau mai putin in activitatile traditionale ale respectivei zone sau gospodarii. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, mulsul oilor sau la culesul merelor.

Pentru a fi favorabile agroturismului, localitatile rurale trebuie sa fie situate intr-un mediu fara factori poluanti, detinatori a unor valori etnofolclorice , culturale si traditii satesti.

1.2.3.Turism sportiv

Turismul sportiv este o alta forma a circulatiei turistice    care este foarte agreata de anumite categorii ale populatiei. El poate acoperi practic toate categoriile de sporturi, de la cele nautice , sporturile de iarna, pana la alpinism, vanatoare si pescuit.

Sporturile de iarna , care se desfasoara in muntii Carpati au un caracter de sezonalitate , incepand cu luna noiembrie, decembrie si terminandu-se in luna martie , aprilie. Practicarea sporturilor de iarna presupune existenta partiilor, dotate unele cu nocturna, personal cu pregatire de specialitate (profesori instructori ) a unor dotari adecvate .

Cicloturismul este o forma tot mai raspandita de turism activ si care poate aduce beneficii cu minime eforturi de investitii, organizare si promovare fiind totodata o activitate cu impact redus asupra mediului inconjurator.

1.2.4.Turismul cultural

Turismul cultural reprezinta o forma moderna de a petrece vacanta , o forma in plina expansiune. Astfel de vacante, cunoscute sub denumirea generica de "circuite, orase si cultura"detin in tarile occidentale ponderi importante in structura destinatiilor de vacanta, 51% Italia, 45% in Franta, 46% in Olanda, 31% in Germania.

Turismul cultural se concretizeaza in vizitarea obiectivelor patrimoniu istoric (vestigii arheologice, monumente, castele, edificii religioase etc.), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale , etc. Prin natura sa turismul cultural interfereaza cu alte forme de turism, se integreaza celui urban si celui de agrement si de afaceri.

Curiozitatea ce decurge din informatiile asupra ospitalitatii populare, obiceiuri gastronomice, artizanatul si ritualurilor satesti determina dorinta multor turisti de a cunoste la fata locului toate acestea.

1.2.5.Turismul ecumenic sau de pelerinaj

Turismul monastic a dublat in timpurile moderne pelerinajul, a condus la construire de drumuri si asezari, a facut sa infloreasca comertul si industriile, a popularizat aspectele culturale ale acestora ( arhitectura, pictura, muzica).[9]