Norme de hrana si Întocmirea ratiei furajere. posibilitati de optimizare computerizata

NORME DE HRANA SI ÎNTOCMIREA RATIEI FURAJERE. POSIBILITATI DE OPTIMIZARE COMPUTERIZATA

Scopul cunoasterii si aplicarii normelor de hrana si al întocmirii ratiilor furajere în hranirea moderna a animalelor.

Pentru obtinerea eficientei în hranirea animalelor este necesara stabilirea concordantei reale între cerintele de energie si substante nutritive ale fiecarui animal din exploatarea zootehnica si posibilitatile de acoperire a acestor cerinte prin ratiile administrate animalelor la un pret de cost avantajos.

Cerintele de substante nutritive ale animalelor depind de o serie de factori (specie, sex, rasa, vârsta, greutate corporala, nivelul cantitativ si calitativ al productiei specifice), care conditioneaza amploarea cerintelor, gradul de utilizare a hranei în productia elaborata, ca premise pentru stabilirea normelor de hrana corespunzatoare diferitelor stari fiziologice (repaus, monta, gestatie, lactatie) si nivele productive.

Alimentatia animalelor în conformitate cu prevederile normelor este denumita alimentatie normata si reprezinta una din masurile ce contribuie la rentabilizarea fermelor zootehnice (dupa Prof. univ. Dr. I. STOICA, “Nutritia si alimentatia animalelor”, Ed. Coral Sanivet, Bucuresti, 1997)

Norma de hrana este cantitatea de substante nutritive necesara unui animal în 24 de ore pentru mentinerea vietii, sanatatii si pentru elaborarea productiilor specifice.

Componentele normei de hrana sunt:

necesarul de substanta uscata (S.U.), necesarul de energie digestibila (E.D.) respectiv energie metabolizabila (E.M.), necesarul de proteina digestibila (P.D.), necesarul de substante minerale (în principal Ca, P) si necesarul de vitamine (provitamina A, caroten).

Ratia furajera este o combinatie de nutreturi care completându-se reciproc, trebuie sa satisfaca cerintele fiziologice ale unui animal în 24 de ore, fiind totodata economica.

Ratia trebuie sa fie: completa (sa corespunda cerintelor nutritive indicate prin norma), echilibrata (raport corect P.D./E.D., Ca/P), satioasa (un anumit volum si consistenta ca S.U. pentru a favoriza o buna digestie), gustoasa si sanatoasa (amestec variat de furaje de calitate, bine preparate), economica (pret de cost relativ scazut).

Darea în consum a nutreturilor trebuie sa aiba în vedere existenta acestora în functie de sezon (iarna, vara), modul de preparare, ordinea de administrare, urmarirea ingerarii lor de catre fiecare animal.

Materiale didactice pentru stabilirea normelor si întocmirea ratiilor furajere.

Ca rezultate ale cercetarilor stiintifice în alimentatie, pe loturi experimentale de animale si în conditii de productie, normele sunt centralizate sub forma de valori orientative în tabele pe specii si categorii (de reproductie, tineret în crestere, productie de lapte, carne, lâna, blanuri, animale de tractiune, pasari pentru oua si carne).

În raport cu specia, normele pentru ierbivore se exprima în cerinte de substanta uscata (S.U. în kg.), energie (U.N.L., U.N.C., U.N. ovaz), proteina digestibila (P.D., P.D.I., în g ) substante minerale (Ca în g, P în g), vitamine (provitamina A, în mg.).

Normele pentru suine si pasari, bazate pe hranirea cu nutreturi combinate, în sistem intensiv, cuprinde cerinte de: energie (E.M. Kcal/Kg. nutret combinat), proteina bruta (P.B. %), aminoacizi (lizina %, metionina+cistina %, triptofan %), substante minerale (Ca %, P %).

Metodica de stabilire a normelor de hrana.

Norma de hrana are doua componente: norma de întretinere si norma de productie.

Norma de întretinere reprezinta cantitatea de substante nutritive necesare unui animal în 24 ore pentru mentinerea vietii, fara ca animalul sa-si modifice greutatea corporala si fara sa dea la exterior productie.

Cerintele de substante nutritive pentru întretinere trebuie sa satisfaca urmatoarele: reînnoirea permanenta a proteinelor si lipidelor în corp, asigurarea unei compozitii constante în interiorul celulelor, functionarea unor sisteme enzimatice în scopul mentinerii echilibrului organismului, efectuarea locomotiei, masticatiei, digestiei, realizarea temperaturii constante a corpului.

Norma de întretinere poate fi exprimata pe animal, kilocorp, 100 Kg. greutate vie (G.V.), pe Kg. greutate metablica (G^0,75 ).

Norma de productie reprezinta cantitatea de substante nutritive necesare pentru o unitate de productie (Kg. lapte, Kg. spor în greutate etc.), respectiv ca supliment de hrana în functie de intensitatea folosirii la reproductie (moderata, intensa) a masculilor de prasila, sau în a doua parte a gestatiei femelelor, proportional cu cresterea si dezvoltarea accentuata a produsilor de conceptie.

Necesarul de energie neta (E.N.) pentru întretinere, exprimat la 100 Kg. G.V., la animale adulte pe specii reprezinta: 1 UNL la bovine, 1,3 UNL la ovine, 1 UN la cabaline, 0,9 UN la suine.

Necesarul de proteina pentru întretinere, tot la 100 Kg. G.V., pe specii este: 60 g P.D.I. la bovine, 65-70 g P.D.I. la ovine, 60-80 g P.D. la cabaline, 60-100 g P.D. la suine, 3 g P.D./Kg. greutate vie la iepuri, pasari.

Necesarul de saruri minerale si vitamine se exprima global pentru întretinere si pentru productie.

Suplimentul de E.N. pentru folosirea moderata sau intensa a masculilor de reproductie este 0,5-1 UNL, respectiv 2-3 UNL la taur, 0,5-0,8 UNL la berbec, 4,5 UN la armasari, 1-3 UN la vier, 0,05 UN la iepure.

Cerintele de proteina la 1 UNL, 1 UN pentru masculii de reproductie sunt: 120-130 g P.D.I. la taur, berbec, 120-130 g P.D. la armasar, vier, 6 g P.D. la iepure.

Cerintele de substante minerale pentru masculi au valorile: 6-8 g Ca, 5-6 g P la 1 UNL pentru taur, berbec, 6-7 g Ca, 4-5 g P la 1 UN pentru armasar, vier.

Cerintele de vitamine, caroten, sunt 50 mg la 1 UNL pentru taur, berbec, 50 mg la 1 UN pentru armasar si 20-40 mg la 1 UN pentru vier.

Necesarul de substanta uscata (volumul ratiei) pentru masculii de reproductie trebuie sa fie redus, 1,5-2 Kg. S.U. la 100 Kg. G.V., în scopul mentinerii masculilor în conditii de reproductie si al evitarii îngrasarii lor.

În cazul femelelor gestante, necesarul de energie pentru întretinere este asemanator masculilor, iar suplimentul în a doua parte a gestatiei echivaleaza cu 1,7-2,5 U.N.L. în lunile a 8-a si a 9-a la vaca, 0,3-0,8 U.N.L. în lunile a 4-a si a 5-a la oaie, 2-3 U.N. în intervalul 8-11 luni de gestatie la iapa, 2-2,5 U.N. dupa doua luni de gestatie la scroafa. Necesarul de proteina pentru femelele gestante este de 100-110 g P.D.I. la 1 U.N.L. pentru vaci si oi, 100-110 g P.D. la 1 U.N. pentru iepe, scroafe.

Cerintele de substante minerale mai ridicate în a doua parte a gestatiei au valori de 6-8 g Ca, 4-6 g P la 1 U.N., iar cele de vitamine sunt 30-40 mg. caroten la 1 U.N.

Volumul ratiei în prima parte a gestatiei este de 2,5-3 Kg. S.U. la 100 Kg. G.V., respectiv mai redus, sub 2,5 Kg S.U. la 100 Kg. G.V. în a doua parte a gestatiei.

Cerintele de energie pentru întretinere la femelele în lactatie sunt asemanatoare masculilor si femelelor gestante, iar suplimentul pentru productie (la 1 Kg. lapte) în functie de compozitia laptelui, este de 0,48 U.N.L. la vaca, 0,70 UNL la oaie, 0,4 U.N. la iapa, 0,77 U.N. la scoafa.

Cerintele de proteina pentru producerea unui Kg. de lapte sunt 50 G P.D.I. la vaca, 90-100 g P.D.I. la oaie, iar la iapa si scroafa 110 g P.D. la 1 U.N.

Necesarul de substante minerale pentru femelele în lactatie are valori de 4-7 g Ca, 4-6 g P la 1 U.N., cel de vitamine fiind 20-40 mg. caroten la 1 U.N.

Volumul ratiei în cazul femelelor în lactatie este mare, 3-4 Kg. S.U. la 100 Kg. G.V.

Necesarul de energie pentru animalele tinere si la îngrasat este direct proportional cu marimea si caloricitatea sporului zilnic în greutate.

Spre exemplu, dupa I. STOICA (1997), daca 1 Kg. spor contine 280 g proteina si 300 g grasime, caloricitatea sporului (ENp) va fi:

ENp=(280 x 5,7 Kcal)+(300 x 9,5 Kcal)=4446 Kcal

Considerând coeficientul de utilizare a EM din hrana în EN în proportie de 60%, pentru realizarea unui Kg. spor trebuie administrata prin hrana cantitatea

Daca exprimarea necesarului se face în UN ovaz (echivalentul acesteia în ENp este 1414 Kcal.), atunci caloricitatea sporului mentionat, 4446 Kcal. va echivala cu:

4446:1414=3,14 UN ovaz / Kg. spor

Daca exprimarea necesarului se face în U.N.C. (echivalentul acesteia în ENp este 1481 Kcal), caloricitatea aceluiasi spor, 4446 Kcal va fi:

4446:1481=3,00 UNC / Kg. spor

Coeficientii de transformare ai EM în ENp determinati la animalele în crestere din diferite specii au valorile: 80-85 % la vitei, 60-65 % la miei, 52,5 % la suine, 45-72 % la tineret taurin, 77,8 % la suine în greutate de 30-40 Kg.

Caloricitatea sporului la îngrasare este mult mai mare decât cea a animalelor în crestere, de aici si obtinerea lui implica o cantitate mai mare de hrana.

Energia din hrana se valorifica la îngrasare în proportie de 40-60 % la suine, 55-60 % la pasari, 14-37 % la bovine.

Cerintele pentru 1 Kg. spor în U.N. cresc cu vârsta: spre exemplu, tineretul taurin la începutul îngrasarii consuma pentru 1 Kg. spor 3-3,5 U.N., la mijlocul îngrasarii 3,5-4,5 U.N., iar la finisare 5-6 U.N.

Cerintele de proteine la 1 U.N. sunt mai mari la începutul cresterii postnatale, 80-120 g P.D./U.N. la tineretul taurin, ovin, fata de 70-80 g P.D./U.N. la rumegatoarele adulte. În cazul suinelor si pasarilor, cerintele se exprima în % P.B. (proteina bruta) din ratie, cu valori de 12-20 % P.B. la suine, 18-23 P.B. la puii de carne (broiler).

Cerintele de substante minerale ale tineretului în crestere sunt mai mari decât la adulte.

Metodica de întocmire a ratiei furajere.

În recentul “GHID PENTRU ALCATUIREA RATIILOR DE HRANA LA VACILE DE LAPTE”, publicat sub egida Academiei de Stiinte Agricole si Silvice, de catre Institutul de Biologie si Nutritie Animala-Balotesti, elaborat de dr. doc. ing. Gh. BURLACU (coordonator), ing. I. SURDU, mat. R. BURLACU si ing. A. CAVACHE, se prezinta în mod documentat, pe baza unor îndelungate si laborioase cercetari proprii, precum si a literaturii internationale de specialitate, principalele aspecte stiintifice si tehnice moderne ale optimizarii computerizate a ratiilor furajere. Prezentam în continuare, dupa autorii citati, principiile si metodologia de lucru.

Valoarea nutritiva a unui nutret pentru rumegatoare se apreciaza în practica prin: continutul în substanta uscata (g/kg SN); continutul în energie neta lapte (UNL/kg SU); continutul în proteina digestibila PDIE si PDIN (g/kg SU); continutul în macroelemente Ca, P, Mg, etc. (g/kg SU); ingestibilitatea nutretului (USV/kg SU); continutul în microelemente si vitamine (mg/kg SU) sau (U.I./kg SU).

Norma de hrana reprezinta cantitatile de principii nutritive ce trebuie administrate prin hrana unei vaci de lapte pentru acoperirea necesarului de întretinere si realizarea unei productii planificate. Pentru vacile de lapte norma se calculeaza pentru urmatoarele componente nutritive: norma de substanta uscata (kg); norma de energie neta lapte (UNL); normele de proteina digestibila PDIN si PDIE (g); normele de macroelemente Ca, P, Mg, etc (g); normele de microelemte si vitamine (mg) sau (U.I.); capacitatea de ingerare a hranei (USV); raportul dintre PDIE/UNL.

Ratia de hrana reprezinta cantitatea de hrana (nutreturi, macroelemnte, microelemnte, vitamine, biostimulatori, preamestecuri industriale, etc.) ce se administreaza unui animal pentru acoperirea normei. Pentru ca o ratie sa fie eficienta ea trebuie sa fie cât mai echilibrata. O ratie este echilibrata daca asigura toate principiile nutritive din norma cu o eroare maxima de 5% pentru fiecare componenta.

Valoarea nutritiva a ratiei se determina ca medie ponderata a valorilor nutritive a partilor componente pentru: continutul în substanta uscata (g/kg SN); continutul în energie neta lapte (UNL / kg SU); continutul în proteina digestibila PDIE si PDIN (g / kg SU); continutul în macroelemente Ca, P, Mg, etc. (g / kg SU); continutul în microelemente si vitamine (mg / kg SU) sau (U.I. / kg SN); ingestibilitatea nutretului (USV / kg SU).

Alcatuirea ratiilor de hrana se bazeaza pe urmatoarele principii: acoperirea normei de hrana pentru toate componentele; selectarea nutreturilor pentru compensarea reciproca a deficitelor de principii nutritive si echilibrarea ratiei; completarea cantitatilor de macroelemente, vitamine si biostimulatori prin adaugarea în ratie de preamestecuri obtinute pe cale industriala; combinarea nutreturilor dupa calitatile gustative obtinute prin diverse metode de preparare si conservare în vederea cresterii gradului de consumabilitate a acestora.

Calculul ratiilor de hrana parcurge urmatoarele etape:

Selectarea nutreturilor din depozit în functie de:- cantitatea existenta;- performanta animalelor; - anotimp.

Estimarea valorii nutritive a nutreturilor selectate: - pe baza valorilor medii cuprinse în tabelele de valori nutritive;- pe baza valorilor certificate de buletinele de analiza emise de producatori.

Calculul normelor de hrana pe grupuri omogene de animale prin utilizarea tabelelor de norme pe componente pentru fiecare specie si categorie de productie.

Caculul ratiei pe baza nutreturilor selectate.

La v a c i l e d e l a p t e problema alcatuirii ratiilor apare cea mai complexa, data fiind variabilitatea mare a productivitatii fiecarui animal în parte. De aceea, numai prin alcatuirea grupelor de productie în cadrul unei cirezi sau, mai bine prin dozarea individuala a nutreturilor concentrate pentru fiecare vita, adaugate la o ratie de baza de nutreturi de volum, se poate asigura hranirea acestora în conditii optime de exploatare. Pentru un grup de vaci cu productia de lapte variabila între 10 si 35 kg se recomanda astfel: întocmirea unei ratii de baza din nutreturile de volum si folosirea a doua sau mai multor nutreturi concentrate, dintre care unul constituit din cereale (porumb, orz) si al doilea din concentrate proteice (srot de soia, srot de floarea soarelui, mazare etc.). În continuare se prezinta modalitatea de calcul a cantitatilor necesare de nutreturi care constituie ratia de hrana în vederea acoperirii cerintelor de energie, de proteina, inclusiv de Ca si P, ale animalelor în concordanta cu productia lor. De asemenea, se asigura cerintele în substante minerale si biostimulatori, precum si alte însusiri nutritive ale ratiei, de exemplu, structura acesteia si continutul în hidrati de carbon usor solubili, necesari sintezei productiei de lapte. Pentru formularea ratiilor care sa asigure nivelul productiei de lapte planificat, inclusiv starea de sanatate, sunt necesare urmatoarele date: Date despre animal: Greutatea potentiala a vacii, G (kg); Productia potentiala maxima zilnica de lapte Pl_m (kg/zi); Continutul în grasime al laptelui GrL (%); Saptamâna de lactatie “n”; Luna de gestatie (se iau în consideratie numai lunile 8 si 9). Date despre nutreturi: Tipul si cantitatile de nutreturi existente în depozite; Valoarea nutritiva a nutreturilor.

Normele de hrana se calculeaza pe componente sau integral, în conditii standard.

Pentru vacile de lapte se definesc urmatoarele norme partiale: normele de întretinere; normele pentru gestatie; normele pentru productia de lapte; normele pentru sporul (cresterea, respectiv pierderea) de greutate; normele pentru activitate fizica suplimentara.

Aceste norme sunt tabelate ca valori, partiale sau cumulate; aceste tabele sunt prezentate în literatura nationala si internationala de specialitate.

Normele de întretinere pentru v a c i l e d e l a p t e cu greutati corporale cuprinse între 400-700 kg sunt prezentate în tabelul alaturat. Se evidentiaza doua situatii tipice: a) Greutatea corporala a animalului coincide cu una din valorile date în tabel. În acest caz se copiaza linia corespunzatoare greutatii specificate ce contine noprmele zilnice pentru SU, UNL, PDI, Ca, P. b) Greutatea corporala a animalului este cuprinsa între doua valori alaturate specificate în tabel. În acest caz normele de întretinere pentru greutatea dorita se determina prin aproximare între normele specifice pentru doua greutati ce încadreaza greutatea corporala a animalului astfel: Se face media aritmetica între greutatile din tabelul alaturat ce încadreaza greutatea corporala a animalului. Daca greutatea corporala a animalului este mai mare decât greutatea medie, se iau pentru calculul ratiei normele specifice greutatii mai mari decât greutatea corporala medie. Daca greutatea corporala a animalului este mai mica sau egala cu greutatea medie atunci se calculeaza normele specifice greutatii medii si se folosesc la calculul ratiei. Normele pentru vacile în gestatie se calculeaza utilizând tabelul. Normele se calculeaza începând din luna a 8-a de gestatie în functie de greutatea corporala a animalului si luna de gestatie (a 8-a, respectiv a 9-a). La vacile în gestatie se suplimenteaza normele zilnice date în tabelul alaturat pentru PDI cu 246 g/kg spor greutate, respectiv cu 5,144 UNL/kg spor greutate pentru energia neta lapte, 25 g Ca si 10 g P/kg spor considerându-se un spor de greutate de 0,600 kg/zi la vacile primipare si de 0,300 g/zi la vacile multipare, revenind un supliment de 148 g/zi PDI, respectiv cu 3,09 UNL, 15 g Ca si 6 g P la vacile primipare si de 74 g PDI, respectiv 1,54 UNL, 7,5 g Ca si 3 g P pentru vacile multipare. Se disting doua cazuri.

Nota: În continuare se prezinta cele doua tabele, la care se face referire în text ( prin expresia “tabelul alaturat”).

Tabelele respective sunt redate dupa dr. doc. Gh. BURLACU, din ghidul prezentat la începutul acestui capitol.

Tabelul nr. 8

Norme de întretinere pentru vaci de lapte (pe animal/zi)*

(dupa Gh. BURLACU si colab.)

*) La pasune normele se majoreaza cu 10%.

Tabelul nr. 9

Normele pentru vacile în gestatie (ultimele doua luni)*

(dupa Gh. BURLACU si colab.)

*) În stabulatie libera si la pasune normele se majoreaza cu 10%;

**) La calculul UNL si PDI se are în vedere si un spor de greutate matern de 0,3 kg/zi la multipare si 0,6 kg/zi la primipare, adaugându-se 5,144 UNL si 246 g PDI pentru 1 kg spor de greutate.

Întocmirea ratiei furajere cuprinde

urmatoarele etape practice

1.   Alcatuirea listei de furaje date zilnic, tinând seama de specie, categorie de animale, sezon, existent de furaje;

2.   Stabilirea cantitatilor de nutreturi în ratie;

3.   Calculul valorii nutritive a fiecarui furaj inclus în ratie, prin înmultirea cantitatii propuse cu valoarea la 1 Kg. nutret (din tabele), continutul acestuia în SU, UN, PD, Ca, P, caroten;

4.Totalizarea valorii ratiei pe coloane (SU, UN, PD, Ca, P, caroten), prin însumarea rezultatelor înmultirii cantitatii din fiecare nutret cu valoarea lui nutritiva;

5.Compararea valorii ratiei calculate cu norma prevazuta pentru animalele respective;

6.Corectarea ratiei în caz de diferente fata de norma, prin modificarea cantitatilor de furaje;

7.Ratia corectata se împarte pe tainuri (portii, ordinea distribuirii, eventual prepararea si apoi darea în consum), urmarindu-se administrarea la ore fixe, conform programului si comportamentului alimentar al fiecarui animal (manifestarea apetitului).

Pe baza acestor recomandari, în deplasarile efectuate cu studentii în adaposturile de animale din ferme sau la crescatorii individuali se vor analiza conditiile de adapostire, starea sanatatii si nivelul productiv al animalelor adapostite.

Ca exemple de alcatuire a ratiilor si de calculare a lor se arata urmatoarele:

Pentru tauri de reproductie, ratia este compusa iarna din fân de leguminoase (lucerna, borceag) 8-12 Kg, suculente (porumb murat, siloz de lucerna, graminee), 10-15 Kg., din care morcovi furajeri 2-5 Kg, amestec de concentrate (ovaz, sroturi) 2-4 Kg, iar vara fân 2-4 Kg, masa verde palita 25-30 Kg, cu acelasi supliment de concentrate.

Se prezinta în continuare necesarul pentru un taur de 815 Kg, folosit intens la monta iarna: S.U. (12-16 Kg); UNL (10,75); PDI (1161 g); Ca (86 g); P (64,5 g); caroten (537 mg) si sare (50 g) Ratia este calculata initial ca ratie de baza, alcatuita din nutreturi de volum (fân de lucerna 8 Kg, porumb murat 11 Kg, morcovi furajeri 4 Kg), fiind completata cu un amestec de ferma din nutreturi concentrate (ovaz, porumb, srot de soia, srot din germeni de porum), saruri minerale (fosfat dicalcic, sare) în cantitate de 3,3 Kg.

În tabelul nr. 24 sunt prezentate normele de hrana pentru vacile de lapte în functie de greutatea vie si de nivelul productiei zilnice de lapte, cu valori orientative pentru necesaul de S.U., U.N.L., P.D.I., Ca, P, sare, caroten, valori care cresc direct proportional cu greutatea si cu cantitatea de lapte produsa zilnic.

Pentru vacile de lapte, ratia este alcatuita iarna din fân natural, fân de lucerna, borceag, 6-10 Kg, suculente (porumb însilozat) 20-30 Kg, amestec de concentrate 1,5-5 Kg pentru nivelul productiv de 10-20 Kg de lapte, respectiv 5-10 Kg la o productie zilnica de 20-30 Kg lapte. Vara consumul de masa verde se ridica la 40-60 Kg zilnic.

În urmatorul tabel este aratat necesarul de S.U. (media 15 Kg), UNL (13,7), PDI (1269 g), Ca (81,5 g.), P (63,5 g), caroten (353 mg), sare (63 g) pentru o vaca de 550 Kg, cu productie zilnica 18 Kg de lapte în timpul iernii.

Ratia este calculata initial ca ratie de baza formata din 6 Kg fân de deal, 3 Kg fân de lucerna, 20 Kg porumb însilozat, completata pentru acoperirea normei cu un amestec de ferma din 3,8 Kg concentrate (porumb, orz, tarâte, sroturi), substante minerale.

Oile gestante sunt hranite diferentiat, în primele 3 luni, toamna cu fân 1,5-2 Kg, suculente (sfecla) 1-2 Kg., iar în ultimele doua luni de gestatie cu 1,5-2 Kg fân, 0,5-1 Kg sfecla, 0,2-0,4 Kg concentrate (porumb, orz, mazare, tarâte, sroturi), concentratele fiind utile pentru pregatirea fatarii si lactatiei (stimularea cu concentrate poarta denumirea de 'steaming')

Norma de hrana pentru o oaie gestanta, în greutate de 55 Kg., în ultima parte a gestatiei prevede necesarul zilnic de 18 Kg. S.U. în medie, 1,23 U.N.L., 128 g P.D.I., 7,4 g Ca, 4,9 g P, 31 mg caroten.

Ratia de hrana cuprinde nutreturi de volum (fân de trifoi 1kg., paie de ovaz 0,5 kg., sfecla furajera 0,8 kg.) si este completata cu 360g amestec de faina (porumb, orz, mazare, tarâte de grâu, saruri minerale).

Normarea hranei si administrarea nutreturilor în consum pentru suine în sistem intensiv se realizeaza sub forma de retete tip de nutreturi combinate pentru diferite categorii: purcei sugari, tineret, porci la îngrasat, vieri, scroafe gestante, scroafe cu purcei, crestere pentru carne (bacon), tineret suin în testare de la 91 la 140 zile, respectiv de la 141 la 185 zile .

La fiecare reteta se specifica valoarea E.M. în Kcal/Kg reteta, proportia de P.B.%, de aminoacizi în % ( lizina, metionina cistina, triptofan), saruri minerale în % (Ca, P), celuloza bruta în %. La fiecare reteta se precizeaza structura, prin proportia cerealelor (60-85%), a proteinelor vegetale (10-25%), a drojdiei furajere (1-4%), a proteinelor animale (2-5%, iar pentru purceii sugari 5-10%), a fainei de fân de lucerna (1-5%), sarurilor minerale (2-4%), suplimentului vitaminic: Zoofort (între 0,5 si 1%).

În legatura cu posibilitatile de optimizare computerizata a ratiilor, este de mentionat ca, în ultimii ani în România, în cadrul cooperarii dintre Institutul de Biologie si Nutritie Animala (I.B.N.A. Balotesti) si S.I.A.T., sub coordonarea Prof. Dr. doc. ing. Gh. BURLACU, director stiintific al I.B.N.A. Balotesti au fost elaborate si se difuzeaza contra cost la cerere, pentru uzul fermierilor crescatori de animale, o serie de lucrari de specialitate, sub forma de ghiduri pentru alcatuirea ratiilor de hrana la vaci de lapte, tineret taurin în crestere si la îngrasat, ovine, caprine, suine, pasari, cabaline, animale de blana (nurci, vulpi, nutrii, iepuri).

Precizam ca aceste ghiduri sunt deosebit de utile pentru studentii si absolventii Universitatii Bioterra, fapt pentru care, în deplina cunostinta de cauza, le recomandam pentru a fi procurate în bibliotecile de specialitate ale fiecaruia.

Aceste ghiduri se pot procura fie separat, fie ca seturi, de la coordonatorul seriei, Prof. Dr. doc. ing. Gh. BURLACU, Presedinte al Sectiei de Zootehnie din cadrul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice (A.S.A.S), Str. Marasti nr.61, Bucuresti.

Tematica la lucrari practice pentru învatamântul cu frecventa redusa (fara frecventa - f.f.).

1. Sa se stabileasca norma si ratia furajera pentru o vaca de 600 Kg., productie 20 Kg. lapte pe zi, în perioada de iarna.

2. Sa se calculeze norma si ratia furajera pentru o scroafa gestanta, greutatea 200 Kg., vara.

Tabelul nr. 10

Norme de substante nutritive pentru vacile de lapte

(dupa I. STOICA, 1997)

În cazul vacilor la pasune sau modificarii microclimatului, normele se majoreaza cu cca 10 %.