Standard international pentru porumbeii voiajori

Standard international pentru

porumbeii voiajori

 

Standardul international pentru porumbeii voiajori stabileste:

- calitatea morfologica, adica, structura partilor componente ale corpului, care, in raport cu cunostintele si experienta dobandita, permite o cat mai mare performanta la concursuri asa cum este definit in regulamentul sportive;

- regulile de evaluare a acestei calitati;

- grila de clasament a porumbeilor.

Protocol de examinare a structurii functionale ale porumbelului

voiajor:

 

Tehnica generica a examenului prealabil de evaluare

Etape: - de la general la particular

- din fata catre spate

- de sus in jos

- de la stanga la dreapta

Identificarea

- daca sunt disponbile, numarul de inel sau cel de colivie

- sexul (m, f)

- varsta (pui, tanar, adult, batran)

- talie (mare, mijlocie, mica)

- tipul morfologic (lung, mediu, scurt)

- caracteristicile penajului (culoare, particularitati de culoare si locul acestora, calitati aparente, anomalii, alte particularitati daca exista)

- semne particulare (cioc, caruncula nazala, ochi, restul capului, gatul, corpul, aripile, picioarele, degetele, coada)

- organe mutilate prezinta anomalii ( de exemplu absenta unei unghii de la degetul extern al piciorului, stern deviat spre stanga, etc)

Tehnica evaluarii

1. Examen generic:

- cuprinde observarea dupa regulile artei, ale aspectelor globale, adica, evaluarea individului ca tot unitar si efectuarea in doua etape succesive:

a. cu ochiul

b. la atingere (examinarea la mana)

Cu ochiul liber

1.      Talia individului si armonia dintre parti cu ansamblu

2.      Tipul morfologic al individului si concordanta acestuia cu fiecare dintre partile componente (formele si raportul dintre lungime si latime)

3.      Atitudinea (prezenta, pozitia, atentia acordata in exterior, vitalitatea sau energia conform starii psihice, voiciunea, aer bolnavicios, etc)

4.      Temperamentul (calm, nervos, apatic)

5.      Finetea (perfectiunea generala a corpului, incluzand penajul si aripile)

6.      Armonia (perfectiunea fiecarei parti din structura anatomica, concordanta intre dimensiunile lor si a formelor intre ele tinand cont de tipul morfologic al individului → simetria perfecta - "stanga-dreapta" )

La atingere - examinarea la mana

1.      Penajul: aspect ingrijit, bogatia si perfectiunea barbelor si a barbulelor (calitate, flexibilitate si etanseitatea penelor)

2.      Greutatea: trebuie sa fie para supla in raport cu talia si tipul morfologic

3.      Robustetea in general: mare atentie la partile importante care asigura propulsia si echilibrul dinamic

4.      Dimensiuni: dezvoltarea proportionata a pieptului si a penelor aripii in raport cu cele care se continua in sensul cozii, perfectiunea partilor regiunilor anatomice invecinate

5.      Armonie:

- concordanta formelor, a dimensiunilor si perfectiunea partilor structurii anatomice, acordand o atentie deosebita la armonia formelor si dimensiunilor aripilor fata de talia individului, greutatea si tipul morfologic

- simetrie perfecta "partea stanga - partea dreapta" si atentie egala la simetria extremitatilor laterale ale aripilor si in special pentru remigele primare a 7-a , a 8-a si a 9-a, cele care regleaza propulsarea aerului in sensul caudal

6. Echilibrul dinamic:

a. simetrie perfecta " stanga - dreapta"

b. flexibilitatea perfecta a aripilor

c. perfectiunea penajului si in egala masura perfectiunea dimensiunilor si a conformatiei remigelor primare cu restrangera (retragerea) celui de-al treilea distal si o usoara inflexiune al acestuia in sensul palmal al ultimelor patru

d. dimensiunea si forma remigelor secundare

e. raportul " anvergura - greutate"

f. raportul " suprafata aripilor - greutate"

g. raportul " suprafata aripilor mari - aripi secundare"

h. rigiditatea coloanei dorso-lombare-sacrale si a centurii toracice

i. fermitatea si perfectiunea structurii sacro-codale

Examen analitic (cercetare amanuntita)

- cuprinde observarea partilor corpului care sunt cele mai importante la viteza ( propulsia si echilibrul dinamic) in zborul orizontal, in linie dreapta, ca la zborul din concurs

1 - regiunea toracica si sacrocodala

2 - aripile

Regiunea toracica (pieptul) si cea sacrocodala

Regiunea toracica are ca baza osoasa o parte din axa scheletului (coloana dorsala, coastele si sternul) si centura toracica (scapul, osul coracoid si clavicula)

Este compusa din muschii pectorali, cei care coboara aripile si care furnizeaza energia propulsiva, usor de observat lateral in raport cu creasta sternului si mai la mijloc, muschii supracoracoizi, cei care ridica aripile, imposibil de observat direct - cele doua perechi de muschi sunt inserati in creasta sternului si in humerus. Regiunea toracica cuprinde si muschi intercostali, care indepartand si apropiind extremitatea codala a sternului de coloana dorsolombara provoaca expansiunea si contractarea sacilor aerieni, deci inspiratia si expiratia in aer. Aceste miscari (ale aripilor si respiratia) sunt bine sincronizate la porumbel.

Conformatia

Extremitatile dorsale ale coracoidelor trebuie sa formeze impreuna cu extremitatea craniana a sternului un triunghi cu laturi egale la indivizii de talie medie. Cei de talie scurta trebuie sa prezinte umeri mai largi, deoarece o dezvoltare accentuata in latime este caracteristic acestora, in timp ce, cei de talie lunga pot sa prezinte o latime a umerilor mai putin accentuata, deoarece le este caracteristic un raport mai mare "lungime - latime". Aspectul umerilor largi este o caracteristica pozitiva.

Umerii

Fermitatea umerilor arata robustetea centurii toracice, aspect absolut indispensabil pentru " libertatea " de miscare a porumbelului, deoarece ea permite transmisia energiei cu o pierdere mai mica, deci cu un mai mare randament in muschii pectorali si in acelasi timp armonizeaza respiratia cu miscarile muschilor in zbor. O centura toracica mai putin robusta, determina o " limitare" considerabila a aptitudinilor de zbor.

Sternul

Trebuie sa prezinte creasta bine dezvoltata si robusta, cu o forma adecvata pentru un bun aerodinamism al individului si cu o lungime adecvata unei bune capacitati respiratorii. Grosimea accentuata a bazei sternului indica o masa musculara pectorala puternica - aspect pozitiv pentru porumbel.

Nivelul de dezvoltare si proportiile

Ele trebuie sa etaleze putere, perfectiune si o preponderenta asupra celorlalte zone pentru a demonstra clar vocatia de zbor a porumbelului, slaba dezvoltare a acestei regiuni ( regiunea toracica) in raport cu celelalte parti, indica o slaba calitate biologica a porumbelului pentru zbor - aspect negativ pentru porumbel.

Regiunea sacrocaudala

O regiune a carei baza osoasa o constituie coloana caudala si are rolul de eleron (frana), care asigura stabilitatea in zborul orizontal rectiliniu, desi ea trebuie sa fie destul de mobila pentru a indeplinii diverse functii biologice (decolarea, aterizarea, repausul) este preferabil din punct de vedere al functionalitatii in zbor sa fie si destul de ferma.

Conformatia:

Scheletul, musculatura, tendoanele, ligamentele si penajul trebuie sa fie cat mai rigide pentru a fi compatibile si cu alte functii biologice ale regiunii. Ele trebuie sa reprezinte o forma care sa demonstreze o restrangere armonioasa in sensul caudal. Deficientele de robustete ale acestei zone corporale trebuie sa fie ponderate, tinand cont de faptul ca limitarile pe care acestea le implica se accentueaza in functie de timp, de durata efortului si sunt foarte grave la probele de fond.

Penajul si aripile

Penajul in general are functia de protejare mecanica si termica a corpului fata de mediul inconjurator, in zbor, diminuand deteriorarea atat cat este posibil. Acesta este ultimul aspect care se evalueaza. Calitatea tectricelor atat ca forma cat si ca dezvoltarea respectiva in remige ( a caror evaluare este inclusa in cea a aripilor), iar in tectrice este mai sumara. Plumulele si filoplumele, nu fac obiectul unor evaluari speciale deoarece timpul de examinare este prea scurt.

Tectricele : numite si pene de acoperire, trebuie sa prezinte cea mai mare densitate, sa fie matasoase si sa se alinieze perfect unele peste altele. Barbele si barbulele trebuie sa formeze o plasa fara goluri si de cea mai buna consistenta si la fel ca tulpina penei, sa prezinte dezvoltare, fermitate si elasticitate proprie fiecarei pene.

Rectricele: la baza insertiei acestora se afla pigostilul, ultima vertebra caudala. Ele trebuie sa prezinte o dezvoltare si o forma care sa le permita sa alunece usor prin aer in sensul caudal fara a se forma vreun vartej, astfel incat integrarea armonioasa in ansamblu sa-i asigure cel mai bun echilibru dinamic.

Aripa: rolul sau este de a transforma energia chimica furnizata de muschiul pectoral in energie cinetica, adica deplasarea corpului in sensul capului, prin reactia aerului impins in sensul caudal (principiul egalitatii energiei in actiune, adica aerul impins de a 7-a ,a 8-a si a 9-a remige primare si reactia corpului pasarii.

Flexibilitate: toate articulatiile trebuie sa demonstreze o flexibilitate perfecta in directiile de functionare si inflexibilitate in altele. Orice deficit al flexibilitatii este o "bariera " absoluta pentru care se acorda nota minima.

Simetrie: simetria "aripa stanga -aripa dreapta "este un aspect indispensabil pentru echilibrul corespunzator in concurs. Deficientele de simetrie sunt aspecte "de baraj " de mare importanta, mai ales la nivelul extremitatii laterale si in special la al treilea distal al remigelor primare 7 ,8 si 9. Se acorda o penalizare proportionala cu prejudiciile care se evalueaza in raport cu echilibrul in zbor .

Conformatie: trebuie sa arate deschiderea -anvergura, suprafata, raportul "suprafata -greutate "suprafata parte primara - parte secundara " conditii favorabile unei mari viteze de zbor.

Bratul: scurt - musculatura foarte bine dezvoltata (actioneaza extensia -flexia aripii si modificarile indispensabile ale pozitiilor relative)

Ante - bratul: robust - musculatura foarte bine dezvoltata ( actioneaza piciorul si degetele ). Remigele secundare scurte, cu conformatie, aliniere si structura perfecte. Orice deficienta a antebratului este considerata ca un aspect de depreciere grav. Carpa- metacarpa trebuie sa prezinte o secventa perfecta care contribuie la raportul cel mai bun intre "suprafata primara -suprafata secundara ". Primele 6 remige primare trebuie sa prezinte o conformatie, aliniere si structura perfecte ca sa asigure o buna propulsare a aripii in lateral. Aceasta dispozitie unica demonstreaza ca numai penele sunt cele care exercita forta necesara de a propulsa aerul in sensul caudal. Ele trebuie sa prezinte o tulpina elastica, barbele si barbulele sa aiba o structura perfecta, o lungime si latime adecvate, in general inguste, ca restrangerea lor in tiers-ul lateral cu extremitatile rotunjite si flexate in sens palmar. Toate deficientele de structura si forma a remigelor primare sunt aspecte importante "la baraj" pentru ca sunt vizibile la simetria porumbelului in zbor, A 2-a falanga permite insertia celei de a 10- a remige primara. Aceasta, neavand nici un rol la propulsie trebuie sa fie in armonie cu cele anterioare, sa fie delicata, fina si de o forma perfecta.

Gheara -unghia: Degetul principal are 2 falange. Primul este un os foarte puternic care are 3 concavitati cilindrice care fac insertia remigelor primare 7,8 si 9.

Celelalte parti ale corpului: sunt si ele examinate, dar daca nu prezinta deficiente evidente nu influenteaza notarea individului. Numai daca deficientele observate strica comportamentul general al individului, va fi penalizat in functie de prejudiciile care le produc pe parcurs.

Examenul sintetic

Tinand cont de datele generice si analitice obtinute, examinatorul va proceda conform cunostintelor si experientei sale, la stabilirea influentei pe care

Fiecare din datele constatate influenteaza capacitatea functionala a porumbelului. El va tine cont de faptul ca fiecare deficienta majora observata are mare importanta. Deficientele globale implica nu numai diminuarea bunei functionari a individului, dar poate in egala masura sa influenteze negativ asupra altor deficiente. Se va tine cont de capacitatea individului de a face fata unui deficit discret, dar care nu-i afecteaza functionarea.

Notarea

 

La finalul examenului, examinatorul va atribui notele finale, dupa grila,

corespunzator evaluarilor care s-au facut asupra calitatilor functionale ale

individului .


Grila de clasament pentru porumbei

5 calitati : Nivelul calitatii Notatia
Excellent "A"
Foarte bine "B"
Bine "C"
Suficient "D"
Insuficient "E"

Pozitiile (10) individului la fiecare nivel :

- La calitatea minima - nota 0

- La calitatea mijlocie - nota 5

- La calitatea cea mai buna - nota 9

- Pentru calitatile intermediare sub mijlociu - notele 1 ,2 ,3 si 4.

- Pentru calitatile intermediare peste mijlociu - notele 6,7,8.

Criteriile

 

Obiectul evaluarii este corpul porumbelului in toatalitatea si unitatea sa.

Notarile se fac numai dupa un examen complet. Nota care se atribuie porumbelului exprima diagnosticul pe care examinatorul il da in functie de calitatile morfologice (partile corpului) si dupa examinarile generice, analitice si sintetice tinand cont de grila.

Notatia "A" corespunde nivelului "Excelent " si implica obligatoriu ca toate aprecierile sa fie "Excelente".

Notatia "B" corespunde nivelului "Foarte bine" si implica obligatoriu ca toate aprecierile globale sa fie de un nivel "Foarte bine " sau superior " - se admite ca numai o singura notatie sa fie de un nivel inferior si anume - cel mai apropiat.

Notatia "C" corespunde nivelului "Bine" si implica obligatoriu ca toate aprecierile globale sa fie "Bine " sau superior: se admite ca o singura notatie sa fie de un nivel inferior, cel mai apropiat .

Notatia "D" corespunde nivelului "Suficient " si implica ca majoritatea aprecierilor sa fie "Suficient " sau superior: sunt admise doua notatii "inferior "- in cazul in care se considera ca aceasta inferioritate este discreta si nu afecteaza complet capacitatea individului de a se clasa pentru concurs, conform regulamentului sportiv.

Notatia "E" corespunde nivelului "insufficient" si sunt atribuite indivizilor neinclusi in nivelurile precedente.

Grila

Aprecierea juriului

Incazul in care aprecierea juriului asupra nivelului de calitate nu este unanima :

a) Se ia in consideratie nivelul atribuit de majoritatea membrilor juriului;

b) Daca nu e majoritate, deciziile juriului sunt anulate si ramane notatia unuia dintre membrii care i-a acordat note.

c) Nota nivelului de calitate si pozitia se fac prin calcule aritmetice, rotunjite la nivelul unitatilor de catre membrii juriului care i-au apreciat nivelul.

d) De fiecare data cand se face o departajare, acesta se va efectua de catre un jurat special numit pentru aceasta operatie. Acesta va dispune adaugarea unui numar sau numere de ordine in clasament, fara insa a modifica nota juriului (ex. primul A ,3-1; al 2-lea A ,3-2; al 3-lea A,3-3; al 4-lea B,8-1; al 5-lea B,8-2; al saselea B, 5; al 7-lea B,0; etc.)

Competitia pe echipe

 

Se va stabili obligatoriu un numar maxim de porumbei care vor forma fiecare echipa. Nu vor fi clasate decat echipele care prezinta cel putin un porumbel cu nivelul "Bine", adica notatia "C",sau superioara.

Clasamentele vor fi ordonate dupa urmatorii parametrii :

1. Echipa care prezinta cei mai multi porumbei de nivelul "Excelent", adica notatia "A"
2. Echipa care, cu exceptia celei dintai, va prezenta cei mai multi porumbei de nivelul "Excelent", adica, nivel "A".
3. Echipa care cu exceptia celei dintai si a doua va prezenta cel mai mare numar de nivelul "Excelent " adica notatia "A".
Si asa mai departe .

Criteriile de departajare

1. Un numar cat mai mare de porumbei de nivelul "Foarte bine, adica notatia "B"

2. Un numar cat mai mare de porumbei de nivelul "Bine", adica "C".

3. Porumbeii care au adunat cele mai multe notatii la pozitie si sunt de nivelul "Excelent "

4. Porumbeii care adunat cele mai multe notatii la pozitie si sunt de nivelul "Foarte bine".

5. Porumbeii care au adunat cele mai multe notatii la pozitie si sunt de nivelul "Bine"

Un numar de ordine va fi stabilit de un jurat desemnat in acest scop. Este interzis

sa fie desemnat un jurat care :

- are porumbel in competitie
- face parte din clu, din grupuri din regiune sau tara, care organizeaza competitia si au porumbei in competitie .

- a facut parte din juriul de clasament .

Octombrie 2006