COMPARATIE INTRE PROTOCOALELE EIGRP SI RIP

Packet Tracer este o unealta vizuala cu auto-masurare pentru invatatul interactiv. Este intentionat pentru a creste interactiunea dintre studenti si instructor, promovand procesul de invatare al studentului si imbunatatind prezentarile intructorului.

Activitatile de laborator sunt o parte importanta a educatiei in retelistica. Totusi, echipamentul de laborator poate fi o resursa rar intalnita. Packet Tracer furnizeaza simularea vizuala a echipamentelor si a proceselor de retea pentru a compensa provocarile lipsei de echipament. Studentii pot petreaca cat timp vor facand exercitii standard de laborator cu Packet Tracer, astfel putand opta sa lucreze de acasa.

PARTEA TEORETICA

1.Moduri de utilizare a Packet Tracer-ului

In Simulation and Vizualization Mode, studentii pot observa si controla intervalele de timp, procesele interne ale transferului de date si propagarea datelor peste retea. Asta ajuta studentul sa inteleaga conceptele fundamentale din spatele operatiilor de retea. O intelegere buna a fundamentelor de retelistica poate ajuta la o invatare mai rapida a conceptelor adicente.

Activity Wizard permite utilizatorilor sa realizeze un scenariu utilizand text, o topologie de baza de retea, si pachete predefinite. Feedback-ul activitatii este afisat intr-un sumar. Studentii pot crea si raspunde la scenarii "what if" si instructorii isi pot crea propriile activitati auto-evaluate care prezinta feedback-ul imediat sudentilor asupra competentei lor in realizarea activitatii.

Real-Time Mode ofera studentilor o alternativa viabila la echipamentul real si le permite sa dobandeasca experienta in configurare inainte de a lucra cu echipamente reale.

Un eveniment tipic de studiu incepe cu pregatirea unei set de probleme de retea date studentului. Studentii pot folosi Packet Tracer sa execute operatiune "trade si arunca" ("drag and drop") componente de retea, cum ar fi routere, switch-uri si statiile de lucru intr-o topologie logica. Apoi ei pot specifica tipurile de legaturi intre componente si sa configureze componentele pe care le-au creat. O data ce au proiectat si configurat o reteaua de noduri si legaturi, studentii pot sa lanseze de proba pachete de informatii in retea, atat in timp real, cat si in modul de simulare. Pachetele sunt afisate in mod grafic. Studentul poate poate sa treaca pachetul prin retea, examinand deciziile procesului facute de catre componentele retelei cand schimba si trimite pachetul catre destinatia sa. Retelele, scenariile pachetelor, si resultatele animate pot fi adnotate, salvate si impartasite cu ceilalti. Importante reprezentari in domeniile de cunoastere ale retelei sunt disponibile pentru studenti pentru a urmari diverse moduri de cercetare. Pentru intereseul particular al intructorilor este Activity User, care permite autoritatea raspunsurilor retelei unde studentii pot sa compare progresul lor.

Modul de simulare al Packet Tracer permite instuctorului sa demonstreze procese erau formal ascunse studentilor. Afisand functiile interne in tabele "usor de vazut" si diagrame simplifica procesul de invatare. Modul de simulare descreste de asemenea timpul instructorului de prezentare prin inlocuirea tablei si a slide-urilor statice cu elemente vizuale in timp real.

Odata cu pornirea programului se va deschide urmatoarea fereastra:

2. Interfata de lucru

1 Bara Meniu Aceasta bara furnizeaza meniurile File, Options, si Help. Aici veti gasi comenzile de baza cu ar fi Open, Save, Print, si Preferences.Deasemenea veti putea accesa Activity Wizard din meniul File.

2 Bara Main Tool Aceasta bara furnizeaza icoanele cu scurtaturile comenzilor File si Edit. Aceasta bara furnizeaza butoanele pentru Zoom, paleta de desenare si Device Template Manager. In partea dreapta, veti gasi butonul Network Information, care poate fi folosit pentru a adauga descrierea retelei curente (sau orice alt text pe care doriti sa-l includeti)

3 Bara Common Tools

Aceasta bara furnizeaza accesul pentru cele mai folosite unelte:

Select, Move Layout, Place Note, Delete, Inspect, Add Simple PDU, si Add Complex PDU.

4 Bara Logical/Physical Workspace si Navigation

Puteti sa oscilati intre Physical Workspace si Logical Workspace cu butoanele din aceasta bara. Deasemenea aceasta bara permite navigarea prin nivelurile unui grup, Create New Clusters, Move Object, Set Tiled Background, si Viewport

5 Workspace Aici se realizeaza reteaua, se urmaresc simularile, si se vizualizeaza foarte multe informatii si statistici.

6 Bara Realtime/Simulation

Aici puteti oscila intre Realtime Mode si Simulation Mode cu optiunile de pe aceasta bara. Aceasta bara furnizeaza de asemena butoanele Power Cycle Devices, Play Control ,Event List

7 Caseta componentelor retelei

Din aceasta caseta se pot alege dispozitivele si conexiunile care sunt folosite in spatiul de lucru. Acesta contine caseta Device- Type Selection si caseta Device-Specific Selection.

8 Caseta cu tipurile de componente ale retelei

Aceasta caseta contine tipurile de dispozitive si conexiunile disponibile in Packet Tracer 4.1. Caseta Device-Specific Selection se va schimba in functie de dispozitivele pe care dumneavoastra le alegeti.

9 Caseta cu selectarea specificatiilor componentelor

Din aceasta caseta puteti selecta ce componente vreti sa folositi in reteaua dumneavoastra si ce conexiuni sa faceti.

10 Fereastra de pachete creata de utilizator*

Aceasta fereastra administreaza pachetele pe care le folositi in retea in timpul simularii.

Spatiul de lucru si moduri de lucru

Packet Tracer 4.1 are doua spatii de lucru (logic si fizic) si doua moduri de lucru (in timp real si simulare). La pornire, sunteti in spatiul de lucru logic in modul de lucru in timp real. Putem construi reteaua si sa o vizualizam in timp real in aceasta configuratie. Putem schimba in modul de simulare si sa o rodam scenarii de retea controlate. Deasemenea, putem schimba in modul fizic de lucru pentru a aranja aspectele fizice (cum ar fi locatia) pentru dispozitivele folosite. Nu putem rula reteaua atata timp cat suntem in spatiul fizic de lucru. Trebuie sa ne intoarcem la spatiul logic de lucru logic dupa ce terminam de lucrat in spatial de lucru fizic.

4. Configurarea preferintelor

Packet Tracer 4.1 poate fi personalizat prin configurarea preferintelor personale. Din bara Menu, selectam Options Prefetences pentru a vedea setarile programului. Sub panoul Interface, se pot alege urmatoarele setari: Animation, Sound, si Show Link Lights. Setari care sa convina performatelor sistemului si preferintelor utilizatorului.

Deasemenea se poate administra dezordinea de informatii cu setarile Hide Device Label si Port Labels Always Shown. Caracteristica Logging permite programului sa receptioneze toate comenzile din Cisco IOS care sunt exportate intr-un document text.

Caracteristica Enable Screen Reader Support citeste toate titlurile si descrierile ferestrei vizibile care ale focalizarile. In cele din urma, se poate modifica limba de baza a programului prin alegerea din lista de limbi si apoi apasand butonul Change Language.

5.Tipuri de legaturi

Packet Tracer 4.1 suporta o gama variata de conexiuni de retea. Fiecare tip de cablu poate fi conectat la anume tipuri de interfete.

Console - Conexiunile Console pot fi facute intre PC-uri si routere sau switch-uri. Trebuiesc indeplinite anumite conditii pentru ca sesiunile console de la PC la lucru: viteza la ambele parti trebuie sa fie egala, bitii de date trebuie sa fie 7 pentru amandoua sau 8 pentru amandoua, paritatea trebuie sa fie aceiasi, bitii de stop trebuie sa fie 1 sau 2 (dar nu e nevoie sa fie la fel) si controlul fuxului poate fi oricare pentru oricare parte.

Copper Straight-through- Aceste tip de cablu este standardul mediului Ethernet pentru conexiuni intre echipamente care opereaza pe nivele OSI diferite (cum ar fi de la hub la router, switch la PC, router la hub). Poate fi conectat pe urmatoarele tipuri de porturi: 10 Mbps Copper (Ethernet), 100 Mbps Copper (Fast Ethernet), and 1000 Mbps Copper (Gigabit Ethernet).

Copper Cross-over - Acest tip de cablu este mediul Ethernet pentru conexiuni intre echipamente care opereaza pe aceleasi nivele OSI (cum ar fi hub la hub, PC la PC, PC la imprimanta). Poate fi conectat pe urmatoarele tipuri de porturi: 10 Mbps Copper (Ethernet), 100 Mbps Copper (Fast Ethernet), and 1000 Mbps Copper (Gigabit Ethernet).

Fiber - Mediul Fiber este folostit pentru a face conexiuni intre porturile pentru fibra (100 Mbps or 1000 Mbps).

Phone - Conexiunile pe linia telefonica pot fi facute numai intre echipamente cu port de modem. Aplicatia standard pentru conexiunile modem este un echipament (cum ar fi un PC) care sa formeze intr-un nor de retea.

Coaxial - Mediul Coaxial este folosit pentru conexiuni intre porturi coaxial cum ar fi un cablu modem conectat la un Packet Tracer Cloud.

Serial DCE and DTE - Conexiunile Serial, des folosite pentru legaturile WAN, trebuiesc facute intre porturile serial. Trebuie luat in vedere ca trebuie activat clocking-ul pe partea DCE pentru a activa protocolul de linie. Clocking-ul DTE este optional. Va puteti da seama care capat al conexiunii este partea DCE dupa icon-ul mic "clock" de langa port. Daca alegeti tipul de conexiune Serial DCE si apoi conectati doua echipamente, primul echipament va fi partea DCE si al doilea va fi automat partea DTE. Reciproca este valabila daca alegeti tipul de conexiune Serial DTE.

RIP

RIP (Routing Information Protocol) este un vector de dirijare la distanta de protocol. Timpul perioadei anchetei de reexaminare algoritm a fost in uz, de la inceputul anului de zile de la ARPAnet.

In prezent, exista 2 versiuni de timpul perioadei anchetei de reexaminare, care sunt cunoscute sub numele de dirijare a informatiei Protocol versiunea 1 (RIPv1) si de dirijare a informatiei Protocol versiunea 2 (RIPv2).

RIPv1 suporta doar classful de dirijare iar RIPv2 utilizeaza Classless de dirijare. Aceasta inseamna ca RIPv2 suportaVLSM.


1. Caracteristici RIP

RIP are urmatoarele caracteristici de baza:

- RIP este un protocol al vectorului de distanta.

- RIP foloseste hop count ca unica metrica pentru selectarea caii.

- Routerele cunoscute cu hop count mai mare de 15 inaccesibile.

- Mesajele trimise prin broadcast la fiecare 30 de secunde.

Portiunea de date a unui mesaj RIP este inclus intr-un segment UDP, cu numerele portului sursei si destinatiei setate la 520. Headerul IP-ului si headerele conexiunii de date adauga adrese ale destinatiei inainte ca mesajul sa fie trimis la toate interfetele configurate RIP.

2. Distanta administrativa

Distanta administrativa (AD) este alegerea sigura (sau preferata) a sursei rutei. RIP are

o distanta administrativa din oficiu setata la 120. Cand comparam cu alte protocoale interioare de rutare, RIP este protocolul de rutare cel mai putin preferat. IS-IS, OSPF, IGRP, si EIGRP au toate valori AD mici din oficiu.

3. Activarea RIP

Pentru a activa un protocol de rutare dinamic, se intra in modul de configurare globala si se folosesc comenzile routerului. Asa cum se vede in figura, daca tastam un spatiu urmat de un semn de intrebare, apare o lista cu toate protocoalele de rutare disponibile suportate de IOS.

Pentru a intra in modul de configurare a routerului pentru RIP, se introduce router rip in mediul de configurare globala. Observati ca mediul se schimba dintr-un mediu de configurare globala in urmatorul:

R1 (config-router)#

Aceasta comanda nu porneste direct procesul RIP. In schimb, asigura accesul la setarile de configurare a protocolului de rutare. Nici un update de rutare nu este trimis.

Daca vreti sa stergeti complet procesul de ruting RIP dintr-un sistem, trebuie negata comanda si anume no router rip. Aceasta comanda opreste procesul RIP si sterge toate configuratiile de RIP existente.

4. Retele specifice

Prin intrarea in modul de configurare al routerului RIP, routerul este instruit sa ruleze RIP. Insa routerul tot trebuie sa stie ce interfete locale trebuie sa foloseasca pentru a comunica cu alte routere, precum si ce retele conectate local ar trebui sa directioneze spre acele routere. Pentru a activa rutarea RIP pentru o retea, folositi comanda network in modul de configurare al routerului si introduceti adresa classful a retelei pentru fiecare retea conectata direct.

Router(config-router)#network directly-connected-classful-network-address

Comanda network:

- Activeaza RIP pe toate interfetele care apartin unei retele specifice. Interfetele asociate acum vor trimite sau primi ambele update-uri RIP.

- Publica reteaua specifica in update-uri de rutare RIP trimise la celelalte routere la fiecare 30 secunde.

Nota: Daca introduceti adresa de subretea, IOS il converteste automat intr-o adresa classful. De exemplu, daca introduceti comanda network 192.168.1.32, routerul il va converti in network 192.168.1.0.

5. Verificarea RIP

Comenzi de troubleshooting eficiente

Pentru a verifica si corecta rutarea, in primul rand se foloseste show ip route si show ip protocols. Daca nu se poate izola problema folosind aceste comenzi, atunci se foloseste debug ip rip pentru a vedea exact ce se intampla. Aceste trei comenzi sunt discutate intr-o ordine recomandata si pot fi folosite pentru a verifica si corecta o configuratie a unui protocol de rutare. Inaintea configurarii oricarei rutari - statice sau dinamice - trebuie verificat daca interfetele necesare sunt "up" si "up" in urma folosirii comenzii show ip interface brief.

Comanda show ip route verifica daca rutele primite de la vecini sunt instalate in tabela de rutare. Un R in tabela indica rutele RIP. Deoarece aceasta comanda afiseaza intreaga tabela de rutare, incluzand rutele direct conectate si cele statice, este normal ca prima comanda sa verifice convergenta. Rutele pot sa nu apara imediat cand se executa comanda, deoarece retelele au nevoie de timp pentru a converge. In orice caz, o data ce rutarea este corect configurata pe toate routerele, comanda show ip route va reflecta ca fiecare router are tabela de rutare completa, cu o ruta pentru fiecare retea din topologie.

6. Interfete pasive

Neinchiderea interfetelor care nu sunt folosite are un impact asupra retelei in 3 moduri:

banda este irosita pentru update-uri care nu sunt necesare; deoarece update-urile RIPului sunt broadcast, switch-urile vor forwarda update-urile pe toate porturile

toate echipamentele din LAN vor trebui sa proceseze update-urile pana la nivelul 4 Transport, unde vor arunca update-urile

update-urile anuntate broadcast intr-o retea sunt un risc de securitate. Acestea pot fi interceptate cu un software de packet sniffing. Update-urile pot fi modificate si trimise inapoi router-ului, acestea pot corupe tabela de rutare cu metrici false care pot redirecta gresit traficul.

Se poate crede ca actualizarile pot fi oprite eliminand reteaua respectiva folosind comanda no network retea, dar in acel caz router-ul nu va putea anunta LAN-ul in update-urile trimise catre R1 si R3. Solutia corecta este folosirea comenzii passive-interface, care previne transmiterea update-urilor de rutare pe interfata router-ului, dar va permite ca acea retea sa fie anuntata altor router-e. Comanda passive-interface se introduce in modul de configurare a router-ului.

Router(config-router)#passive-interface interface-type interface-number

Aceasta comanda opreste update-urile de rutare pe interfata specificata. Oricum, reteaua care apartine interfatei specificata va fi totusi publicata in update-urile de rutare care sunt trimise pe interfete.

EIGRP

Inceputuri

La inceputul anilor '90 o data cu cresterea retelelor erau necesare si protocoale noi de rutare . Existau deja pe piata IGRP-ul si RIP-ul, dar cum si retelele WAN erau in curs de dezvoltare , era nevoie de un protocol de rutare care ar folosit efficient spatiul de adresa al legaturilor WAN , dar si pe retelele LAN . OSPF era valabil dar sarcinile intense CPU pe care trebuia sa le realizeze acesta duceau deseori la supraincarcarea procesoarelor routerelor. Configuratia era de asemenea mult mai complexa ca aceea a RIP-ului sau IGRP-ului .

Era necesar un protocol de rutare care sa suporte VLSM si care s-ar fi putut integra unei inter-retele de marimi mari , dar in acelasi timp care ar fi fost mai putin exigent cu sarcinile CPU decat OSPF .

In 1994 , Cisco a raspuns apelului prin scoaterea pe piata a unui protocol IGRP imbunatatit numit EIGRP in sistemul de operare Cisco IOS Release 9.21 . Astazi EIGRP este folosit ca protocol de rutare in multe inter-retele mari comerciale sau guvernamentale . S-a dovedit a fi foarte stabil , flexibil si rapid . Pe langa aceste caracteristici , usurinta configurarii EIGRP il face ca fiind unul dintre cele mai populare protocoale de rutare printe inginerii de retelistica .

EIGRP-ul poate fi referit ca un protocol hibrid . Combina multe din caracteristicile traditionale ale protocoalelor distance-vector cu unele caracteristici link-state (OSPF) . Specific , EIGRP este "imbunatatit" prin folosirea a patru tehnologii de rutare :

Descoperirea / Recuperarea Vecinilor

Protocolul de transport sigur - Reliable Transport Protocol (RTP)

Statutul-finit DUAL

Module dependente de protocol

Avantaje

EIGRP ofera multe avantaje peste multe protocoale de rutare , printre care :

Suportul VLSM   - EIGRP este un protocol de rutare fara clasa (classless) si include in update-urile sale si masca de retea (subnet mask) a rutei .

Convergenta rapida - Prin folosirea succesorilor fezabili , definite prin DUAL , EIGRP-ul este capabil de a preselecta cea mai buna cale pentru destinatie. Aceasta realizeaza o convergenta rapida in cazul unei defectiuni pe o retea (link down) .

Utilizarea scazuta CPU - Sub operatii normale , numai update-urile partiale si de tip hello sunt transmise pe conexiune . Update-urile nu ineaca reteaua periodic .

Update-uri incrementate - EIGRP nu trimite un update intreg al listei de rutare ci doar al rutei care a suferit o schimbare .

Scalabil - Prin folosirea VLSM (masca de retea variabila) si a unei metrice complexe , retelele EIGRP pot fi de marime foarte mare .

Configuratie simpla - EIGRP suporta un design ierarhic al retelei , dar nu necesita o configuratie stricta precum cea de la OSPF .

Sumarizarea automata a rutei - EIGRP va realiza o sumarizare automata a bitilor cei mai semnificativi .

Autentificarea rutei prin MD5 - De la Cisco IOS Release 11.3 , protocolul EIGRP poate fi configurat pentru a realize autentificare MD5 prin parola pe update-urile de ruta.

Se poate observa ca ofera multe din atuurile OSPF , dar fara configuratiile stricte de care acesta are nevoie. Insa cel mai slab punct al EIGRP-ului este aceea ca este un protocol - proprietate Cisco .

EIGRP este un protocol de rutare fara clasa - classless . Are interfata directa cu IP-ul prin protocolul 88 . Foloseste adresa de multicast de 224.0.0.10 pentru update-urile de retea si hello-uri in loc de broadcast pentru toate hosturile cum face RIP-ul . EIGRP de asemenea a dezvoltat un sistem de hello si hold timers (timpi de mentinere) pentru a administra vecinii . Pe langa update-urile initiale de rutare , update-urile partiale de rutare sunt trimise numai cand topologia retelei se schimba . Update-urile sunt de asemenea legate , ceea ce inseamna sunt trimise doar la routere pertinente . Precum IGRP , si EIGRP foloseste o metrica complexa pentru a calcula cea mai buna cale spre destinatie .

Metrica

EIGRP foloseste metrica in acelasi mod precum IGRP. Fiecare ruta in tabelul de rutare are asociata o metrica proprie . EIGRP foloseste o metrica complexa precum IGRP , doar ca este multiplicata prin 256 . Alege astfel o ruta bazata in principal pe lungimea de banda si delay , sau o metrica compusa din valorile cele mai mici . Cand EIGRP calculeaza metrica pentru o ruta , o numeste distanta fezabila a acelei rute . EIGRP calculeaza distanta fezabila a tuturor rutelor din retea .

Elementele folosite la calcularea metricii:

Bandwidth - Lungimea de banda , este exprimata in kilobiti . Trebuie configurata strategic pentru a reprezenta prin acuratete interfata pe care ruleaza . De exemplu , lungimea de banda default (standard) a unei interfete 56-kbps si a unei interfete T1 este de 1544 de kbps .

Pentru a ajusta lungimea de banda folosim in interfata de comanda :

o       bandwidth kbps

Delay - Intarzierea , este exprimata in microsecunde . Si ea trebuie configurata strategic pentru a reprezenta interfata pe care EIGRP ruleaza .

Intarzierea unei interfete poate fi ajustata prin comanda:

o       delay timp_in_microsecunde

Reliability - Siguranta , este un numar dinamic intre 1 - 255 , unde 255 este 100% sigur iar 1 este o conexiune nesigura .

Load - Incarcarea , este un numar cumprins intre 1-255 si arata incarcarea unei iesiri de interfata . Valoarea este dinamica si poate fi vazuta prin comanda show interfaces . O valoare de 1 indica o conexiune incarcata minim , iar 255 indica o incarcare de 100% a conexiunii .

MTU - unitatea de transmisiune maxima este valoarea inregistrata MTU cea mai mica pe cale , de obicei 1500 .

4. Pachetele EIGRP

Pachetele de semnalizare specifice protocolul EIGRP sunt :

Pachetele Update sunt utilizate de EIGRP pentru a propaga informatia de rutare . EIGRP nu trimite reactualizari regulate , ele se trimit doar cand apare o modificare de topologie . Aceste reactualizari sunt trimise doar routerelor care au nevoie de ele (multicast sau unicast) . Aceste pachete folosesc primirea unei confirmari (ACK) . Pachetele ACK sunt pachete trimise atunci cand se foloseste optiunea de primire a confirmari pentru pachetele de tip Update , Query si Reply .

Pachetele Query si Reply (Interogare si raspuns) sunt utlizate de algoritmul DUAL . Pachetele Query pot fi trimise Unicast (catre un singur host) si Multicast (catre mai multe hosturi din retele precizate) , in timp ce pachetele Reply sunt trimise mereu Unicast . Cand un router pierde o cale , atunci el trimite pachete de tip Query catre vecini , prin care cere o alta cale prin alta retea . Routerele care au primit pachet de tip Query trimit o confirmare (ACK) . EIGRP-ul acceseaza routerele , trimite cate un Reply chiar daca au sau nu o ruta catre reteaua care a cazut . Pentru ca Reply utilizeaza primirea cu confirmare , routerul va trebui sa trimita inapoi o confirmare (ACK) .

Pachetele Hello sunt utilizate pentru a descoperi vecinii si sunt pachete MULTICAST fara confirmare .

Pachetele request sunt folosite pentru a cere o anumita informatie de la unu sau mai multi vecini.Ele pot fi unicast sau multicast.

Caracteristici specifice EIGRP

EIGRP include cateva caracteristici care nu se regasesc in alte protocoale de tip "distance vector" precum RIP sau IGRP . Acestea sunt :

Protocol de transport sigur - Reliable Transport Protocol (RTP)

Reactualizari legate - Bounded Updates

Algoritmul DUAL

Stabilirea adiacentelor

Tabele privind topologia si vecinii

RTP (Reliable Transport Protocol) este un protocol folosit de EIGRP pentru trimiterea si primirea pachetelor care cer confirmare (reliable) sau celor care nu cer confirmare (unreliable) . Protocolul RTP cere confirmari de la receptor la transmitator . RTP poate trimite pachete unicast sau multicast .

Reactualizari Legate . Reactualizarea partiala contine informatii doar despre ruta care s-a schimbat astfel consumandu-se mai putina largime de banda (Bandwidth). Reactualizarile legate se refera la propagarea unei reactualizari partiale doar catre acele routere care sunt afectate de schimbarile produse.

Algoritmul DUAL previne crearea de bucle de retea si deasemenea permite tuturor routerelor implicate in schimbarea de topologie sa se sincronizeze in acelasi timp rezultand o convergenta rapida (apare la momentul cand toate routerele dintr-o retea si-au "invatat" toti vecinii existenti la acel moment) .

Protocolul Hello inainte ca orice pachet EIGRP sa fie schimbat intre routere , EIGRP trebuie mai intai sa isi cunoasca toti vecinii . Vecinii EIGRP sunt alte routere direct conectate la retea . Routerele EIGRP descopera vecinii si stabilesc routerele vecine cu ajutoriul pachetului Hello . In majoritatea retelelor EIGRP , pachetele Hello sunt trimise la fiecare 5 secunde . Un router cu EIGRP considera ca atata timp cat primeste pachetele Hello de la un alt router , vecinul si rutele lui raman valide .

HOLDTIME - este timpul maxim asteptat de un router pana sa primeasca urmatorul pachet Hello .

6. Comenzi uzuale Eigrp

Cisco ofera unele instrumente folositoare care ajuta la intelegerea functionarii EIGRP . Poate ca una dintre cele mai cautate si folosite comenzi este show ip eigrp neighbors . Starea vecinilor este criticala operatiilor protocolului EIGRP . Pe langa faptul ca ofera capabilitatea de a examina starea lor, instrumentele Cisco ofera si o imagine de ansamblu a tabelei de topologie precum si a evenimentelor .

Urmatoarele comenzi show si debug folositoare in cadrul protocolului :

show ip eigrp neighbors [as_number | interface_name]

show ip eigrp topology [as_number | active | pending | summary] [as_number subnet

subnet_mask

show ip protocols [summary]show ip route

debug eigrp packets

eigrp log-neighbor-changes

Comanda" show ip eigrp topology"

Comanda listeaza tabelul topologiei EIGRP discutata anterior . Tabela listeaza toate rutele pe care EIGRP le cunoaste . Sub majoritatea cazurilor normale , rutele ar trebui sa fie toate intr-o stare pasiva si nici un proces EIGRP nu ar trebui sa ruleze pentru aceea ruta . Daca rutele sunt active , aceasta ar putea indica stuck in active , sau statutul SIA , dar vom discuta mai tarziu acest amanunt . Comanda show ip eigrp topology poate fi extinsa pentru a arata informatia despre o ruta individuala sau subnet. Informatia contine toare informatiile relevante despre ruta , incluzand toate metricele si succesorii , precum si cum ea este invatata .

Comanda show ip protocols

Aceasta comanda arata toate protocoalele de rutare , timer detailat si informatia de metrica , precum si informatia de rutare de update .

Comanda show ip route

Aceasta comanda listeaza rutele curente ale router-ului sau tabela de inaintare . Iesirea listeaza ce fel de protocol foloseste ruta respectiva - in acest caz , D pentru EIGRP intern si D EX pentru rute redistribuite in EIGRP . Numarul in spatele rutei este distanta administrativa a rutei , urmate de metrica compusa a rutei . Campul via explica de unde este ruta , acum cat timp a fost primit un update , si prin ce interfata a fost primita .

Mai multe detalii vor fi prezentate in partea practica a lucrarii.

7. Conceptul DUAL - Fezabilitatea

Algoritmul DUAL - Diffusing Update Algorithm

Pentru a decrie algoritmul folosim urmatorii termeni :

Succesor

Distanta Fezabila (FD)

Succesor Fezabil (FS)

Distanta Raportata (RD)

Conditie de fezabilitate (FC)

Succesor si distanta fezabila

Succesorul este router-ul vecin care pe langa inaintarea pachetelor , este si ruta de cost minim catre reteaua destinatie . Adresa IP a succesorului se poate observa in tabela de rutare dupa cuvantul "via" .

Distanta fezabila este cea mai mica metrica calculata pentru a atinge reteaua de destinatie . FD este listata tot in tabela de rutare , fiind al doilea numar din succesiunea de numere din paranteze.

Unul din motivele prin care algoritmul DUAL converge foarte rapid in urma unei schimbari in topologia retelei este acela ca foloseste caile de rezerva catre alte routere cunoscute ca succesori fezabili , nemaifiind nevoie de a recompila algoritmul .

Un succesor fezabil este un router vecin care are o cale de rezerva fara bucla catre aceeasi retea ca succesorul , dar satisfacand in cele din urma conditia de fezabilitate .

Conditia de fezabilitate (FC) e intalnita atunci cand distanta de raportare a unui router vecin catre o retea este mai mica decat distanta fezabila a router-ului local catre aceeasi retea , iar distanta de raportare este practic o distanta de fezabilitate catre aceeasi retea de destinatie .

Succesorii si succesorii fezabili in tabelul de topologie EIGRP

Succesorul , distanta fezabila si orice succesor fezabil sunt inregistrate impreuna cu distantele raportate in tabelul de informatii corespunzatoare topologiei din care router-ul face parte . Aplicam comanda show ip eigrp topology

II. Partea practica

1.Creeare retelei si conectarea echipamentelor

Pentru inceperea unei proiectari alegem din meniul FILEàNEW

Cu ajutorul mouse-ului selectam routerul 2811, si tinand apasat butonul drept il aducem in fereastra principala Acelasi lucru se va face pentru toate celelalte routere.

Cu un dublu-click pe router se va deschide urmatoarea fereastra :

Initial routerul nu are interfete seriale si de aceea va fi nevoie sa ii adaugam noi. Oprim routerul si selectam din meniu din stanga NM-4A/S .

Facem acelasi lucru pentru toate routerele, iar urmatorul pas este conectarea echipamentelor intre ele. Pentru conectarea device-urilor pe interfata seriala vom folosi cablu serial, iar pentru conectarea unui host la router vom folosi cablul crossover (exceptie face cazul in care dorim conectarea la consola pentru configurarea routerului cand folosim cablu rollover).

Din caseta cu tipurile de componente ale retelei alegem Connections si folosim cablu serial pentru conectarea routerelor:

Alegem cablul serial si conectam echipamentele intre ele :

Pentru conectarea unui host la router ne ducem din nou la Connections, iar de aceasta data alegem cablu crossover, dupa ce am adaugat un host din meniu End Devices.

2.Configurarea routerelor

Pentru a intra in modul de configurare al routerului dam dublu-click pe el si selactam meniu Command line Interface :

Ca un element de siguranta, softul Cisco IOS separa sesiunea EXEC in doua niveluri de acces. Aceste niveluri sunt modul(nivelul) utilizator EXEC si modul(nivelul)privilegiat EXEC Modul privilegiat EXEC este cunoscut deasemenea si ca modul de configurare.

Iata caracteristicile modului utilizator EXEC si modului privilegiatEXEC

• Modul utilizator EXEC permite un numar limitat de comenzi de baza pentru monitorizare. Acest lucru este frecvent numit ca mod de vizualizare. Modul utilizator EXEC nu permite comenzi care ar putea schimba configuratia routerului. Modul utilizator EXEC poate fi identificat prin prompterul >
• Modul privilegiat EXEC ofera acces la toate comenzile routerului. Acest mod poate fi configurat sa ceara o parola. Pentru protectie adaugata, poate fi configurat sa ceara deasemenea si un identificator: ID. Acest lucru permite numai utilizatorilor autorizati sa acceseze routerul. Comenzile de configurare si management cer ca administratorul retelei sa fie la nivelul privilegiat EXEC.

Modul de configurare global si toate celelalte moduri de configurare mai speciale pot fi accesate numai prin modul privilegiat EXEC Modul privilegiat EXEC poate fi identificat prin prompterul

Pentru a accesa nivelul privilegiat EXEC din nivelul utilizator, se introduce comanda enable la prompterul >

Toate schimbarile configuratiei CLI ale unui router Cisco se fac din modul de configurare globala care este denumit uneori "global config". Acesta este modul primar de configurare. Modurile specifice sunt utilizate pentru diverse modificari de configurare dar aceste moduri sunt incluse in cel de configurare globala.

Comenzile modului de configurare globala sunt folosite pentru a aplica declararea configuratiei ce afecteaza sistemul. Urmatoarele comenzi comuta routerul in modul de configurare globala si permit introducerea comenzilor de la terminal.

Pentru a trece in modul de configurare folosim comanda "configure terminal"

Pentru setarea parolei pentru modul globat de configurare am folosit comanda "enable secret password proiect3". Folosirea cuvantului secret duce la o criptare mai buna a parolei folosind algoritmul MD5.

3.Setare parolelor pe consola si VTY

Pentru protejare accesului la consola am setat si pe aceasta acceasi parola proiect3, iar pentru a ne putea conecta prin telnet la echipamente am setat si pe liniile VTY parola proiect3.

La scrierea unui cuvant, in mod privilegiat sau utilizator, se presupune a fi vorba despre o comanda si se incerca executia ei; daca nu este comanda, se presupune a fi numele unui nod din retea si se incerca initierea unei sesiuni telnet; pentru acesta, numele trebuie rezolvat catre o adresa. Daca numele nu este rezolvat local, se apeleaza (prin broadcast) la un server de nume din reteaua locala; acest lucru se poate bloca cu:

(config)# no ip domain-lookup

Pentru a seta un mesaj pe router vizibil de toti cei care acceseaza acest router folosim comanda banner motd(message off the day) urmat de textul care dorim sa apara :

4.Subnetarea retelei

Am ales clasa de ip 10.12.0.0 dupa care am subnetat-o in felul urmator :

H0-R0 10.12.0.0 -10.12.0.3/30 (deoarece avem nevoie de 2 ip-uri si pentru o folosire cat mai eficienta a ip-urilor vom subneta cu masca 255.255.255.252).Prima adresa este cea a retelei,urmatoarele 2 adrese sunt utilizabile, iar ultima este adresa de difuzare.

R0-R1 10.12.0.4 -10.12.0.7/30

R1-R2 10.12.0.8 -10.12.0.11/30

R2-R3 10.12.0.12 -10.12.0.15/30

H1-R3 10.12.0.16 -10.12.0.19/30

R3-R5 10.12.0.20 -10.12.0.23/30

R5-R4 10.12.0.24 -10.12.0.27/30

R4-R0 10.12.0.28 -10.12.0.31/30

R1-R5 10.12.0.32-10.12.0.35/30

R2-R4 10.12.0.36-10.12.0.39/30

Pentru setarea unui ip pe o interface, din modul de configurare folosim comanda "interface fastethernet/serial x "(unde x este numarul interfetei) pentru a accesa interfata.

5.Setarea ip-urilor pe interfete

Pentru setarea propriu-zisa a ip-ului pe interfata se foloseste comanda ip address x.x.x.x y.y.y.y (unde x.x.x.x reprezinta adresa ip, iar y.y.y.y masca de retea)

Implicit toate interfetele unui router sunt down (din motive de securitate).Pentru activarea lor folosim comanda no shutdown. Observam imediat ca interfata se ridica printr-un mesaj dat de router : Interface fastethernet 0/0 ,changed state to up.

Pe interfata fastethernet am conectat hostul, routerele fiind conectate prin interfetele seriale.Pentru setarea ip-urilor pe interfetele seriale se procedeaza asemanator :

• Se acceseaza interfata cu comanda interface serial X

• Se seteaza ip-ul ip address x.x.x.x y.y.y.y

Se ridica interfata cu "no shutdown"

• Spre deosebire de interfetele fastethernet, interfetele seriale mai au nevoie si de un ceas de sincronizare clock rate.Eu am setat acest ceas la valoare de 56000 ("clock rate 5600")
• Pentru revenire in modul glogal de configurare folosim comanda "exit"

Acelasi lucru se face si pentru cealalata interfata seriala

Alocarea unui nume pentru router se face cu comanda hostame X

6. Creearea serverului de DHCP

Pentru conectarea hosturilor la routere am folosit servere dhcp, pt o alocare dinamica a ip-urilor. Primul pas care se face este excluderea adreselor ip din acea retea care sunt deja alocate static pe intefetele echipamantelor.In cazul nostru vom exclude adresa 10.12.0.1 pentru routerul R0, si 10.12.0.17 pentru routerul R3.Acest lucru se face posibil cu comanda "ip dhcp excluded-addres 10.12.0.1"

Urmatorul pas este creerea unui pool de adrese din care se va face alocarea ip-urilor :

Pentru setare hostului sa foloseasca serverul Dhcp pt alocarea ip-ului, se da dublu-click pe el ,iar apoi alegem meniul CONFIG de unde selectam DHCP, in loc de STATIC.

Pentru verificare alegem meniul DESKTOPàCommand Prompt unde se tasteaza comanda "ipconfig "

Pentru verificare ip-urilor pe interfete avem 2 posibilitati : fie tinem mouseul pe router timp de cateva secunde, fie cu ajutorul comenzii "show ip interface brief" din modul privilegiat (R0#)

Pentru a putea functiona reteaua, este necesar un protocol de rutare configurat pe toate routerele.In cele ce urmeaza vom compara protocolul RIP cu protocolul EIGRP.

Ruterele utilizeaza protocoale cu rutare dinamica pentru a realiza trei functii elementare: descoperirea de noi rute, comunicarea informatiilor despre noua ruta descoperita altor rutere si expedierea pachetelor utilizand acele rute.

Protocoalele cu rutare dinamica se impart in trei mari categorii: cu vectori distanta, cu starea legaturilor si hibride. Principalele diferente dintre ele constau in modul in care realizeza primele doua dintre cele trei functii amintite anterior. Ambele protocoale folosite in acest proiect sunt distance-vector.

7. Setarea costurilor pe interfete

Pentru a putea evidentia diferentele dintre cele doua protocoale de rutare vom seta costuri diferite pe interfete.

Dupa cum am procedam si mai sus vom folosi ca exemplu routerul R0. Vom seta costul dintre PC0 si PC1 ca fiind cel mai mare pe calea R0-R1-R2-R3.

Cu ajutorul comenzii "show interface <interface number>" se pot verifica configurarile:

Celelalte costuri sunt setate comform figurii de mai jos :

8.Configurare protocolului RIP

RIPv2

Pentru a configura protocolul de rutare RIPv2 se introduc urmatoarele comenzi pe router:

R0(config)#router rip

Aceasta comanda ne permite sa intram in modul de configurare a protocolului de routare RIP.

R0(config-router)#version 2

Se activeaza versiunea a II-a.

R0(config-router)#network 10.12.0.0

R0(config-router)#network 10.12.0.4

R0(config-router)#network 10.12.0.28

Comanda "network< adresa-retea>" activeaza RIP-ul pe interfetele care apartin retelei (reteaua care s-a scris in comanda).

R0(config-router)#no auto-summary

Am introdus aceasta comanda pentru a dezactiva sumarizarea de rute.

Verificarea configurarii protocolului de rutare se verifica prin comanda

"show ip protocols"

Pentru a vizualiza toate rutele invate folosim comanda "show ip route"

Rutele care au in fata C sunt conectate direct, iar cele cu R sunt invatate prin protocolul RIP. Rip este un protocol distance vector care foloseste ca metrica numarul de hopuri prin care trece pachetul pentru a ajunge la destinatie, necontand banda interfetelor.

Pentru vizualizarea pachetelor ICMP trecem in modul Simulation si din meniul Edit alegem sa vizualizam decat pachetele ICMP(ignoram updaturile ripului).Apoi dam dublu-click pe PC0, alegem Command Prompt si incercam conexiunea cu PC1 cu ajutorul comenzii ping (ping 10.12.0.18).

Cu ajutorul butonului Capture/Play putem observa traseul pachetelor. O alta cale de a vedea acest luctru este folosirea comenzii traceroute (tracert 10.12.0.18).

Observam ca in cazul folosirii rip pachetele icmp echo request si echo reply, nu trec prin aceleasi echipamente, indiferent daca avem banda mai mare pe anumite interfete.Pachetele pot avea oricare dintre caile PC0-R0-R1-R2-R3-PC1, PC0-R0-R1-R4-R3-PC1, PC0-R0-R5-R4-R3-PC1, deoarece toate au acelasi hop-count.Daca am fi avut un trase cu mai putine echipamente protocolul rip ar fi ales acel traseu, indiferent daca acel traseu are o banda de 56Kbit sau 10GB.

In figurile de mai jos sunt prezentate etapele pe care le parcurge un pachet pentru a ajunge de la PC0 la PC1.

Pachetele ICMP echo-reply nu mai aleg acelasi traseu ca in cazul celor echo-request, de aceasta data preferand traseul PC1-R3-R2-R5-R0-PCO.

9.Configurare protocol EIGRP

Router1(config)#router eigrp 1

Intram in modul de configurare a protocolului eigrp. "1" desemneaza process ID-ul.

R0(config-router)#network 10.12.0.0 0.0.0.3

R0(config-router)#network 10.12.0.4 0.0.0.3

R0(config-router)#network 10.12.0.28 0.0.0.3

Ultimii 4 octeti reprezinta wildcard mask.(este inversul subnet maskului)

Am definit retelele care vor fi incluse in mesajele de actualizare trimise de eigrp.

Se continua pentru toate routerele din retea.

Verificarea configurarilor se face cu urmatoarele comenzi:

"show ip protocols" si "show ip route"

Ca si la RIP se observa ca aceasta comanda afiseaza toate rutele care vin la un router. Spre deosebire de RIP, unde rutele care se invatau erau notate cu R, aici ele sunt notate cu D.

Pentru verificarea conectivitatii se foloseste din nou ping si tracert:

Raspunsul ICMP echo reply al PC-ului 1 are tot acelasi traseu, ca si in cazul pachetului ICMP echo request

10.Concluzii

In retelele de calculatoare, termenul rutare se refera la selectarea cailor intr-o retea, pe care sa se trimita anumite date.

Rutarea directeaza drumul pachetelor ce contin adrese logice dinspre sursa spre destinatia finala prin noduri intermediare (numite rutere). Procesul de rutare directeaza de obicei pe baza unor tabele de rutare pe care le gestioneaza ruterele, care mentin o inregistrare a celor mai bune rute catre diferite destinatii din retea.

Exizta doua mari tipuri de rutare care stau la baza tuturor celorlalte tipuri de rutare: rutarea statica si rutarea dinamica

Rutarea dinamica construieste dinamic tabelele de rutare, bazandu-se pe informatiile purtate de protocoale, permitand retelei sa actioneze in mod aproape automat pentru a evita erori si blocaje in retea. Datorita proprietatilor sale, rutarea dinamica domina in momentul actual internetul.

In cazul rutarii cu vectorii distanta, protocolul RIP este un exemplu foarte bun. In acest caz fiecare destinatar adauga la tabela un vector-distanta (propria 'valoare' distanta) si o expediaza vecionilor sai cei mai apropiati. Acest proces se desfasoara in toate directiile intre routerele aflate in imediata vecinatate.

RIP-ul utilizeaza doua unitati de masura pentru distante ca sa determine cea mai buna cale urmatoare pentru orice pachet. Aceste unitati de masura pentru distanta, tacturile si hopurile, sunt dependente de timp.La finalul procesului, fiecare router a aflat informatii vagi despre distantele pana la resursele din retea. El nu a aflat nimic specific despre alte routere sau despre topologia reala a retelei.

Numarul de hopuri reprezentat de acest protocol este numarul de porti prin care trrebuie sa treaca datele pentru a ajunge la destinatie. RIP considera cea mai buna ruta ca fiind cea care foloseste cele mai putine porti. Aceasta alegere de rute se face cu ajutorul unor algoritmilor vector-ditanta.

RIP este usor de implementat si de configurat. Perfect! Totusi, lucrurile stau altfel. Acesta urmatoarele impedimente:

• Diametrul retelei este limitat: cea mai lunga ruta RIP este de 15 hopuri;o ruta RIP nu poate mentine o tabela de rutare completa pentru o retea care are destinatii mai departe de 15 hopuri; numarul hopurilor nu poate fi incrementat din cauza urmatorului impediment.
• Convergenta lenta: pentru a sterge o ruta proasta este uneori nevoie de schimbul de multiple pachete-de-revizuire (update packets) pana ce costul (lungimea) rutei devine 16. Aceasta se mai numeste si 'numararea la infinit' pentru ca RIP continua sa incrementeze costul rutei pana ce devine mai mare decat cea mai mare metrica RIP valida. RIP poate astepta 180 secunde inainte de a sterge rutele invalide. In termenii tehnici , aceasta se mai numette si intarzierea 'convergentei de rutare'; i.e, ii ia mult timp tabelei sa reflecte starea curenta a retelei. Rutarea de clasa RIP interpreteaza toate adresele in functie de niste reguli de clasa. Pentru acest protocol, toate adresele sunt de clasa A, B, sau C, ceea ce face ca RIP sa fie incompatibil cu retelele CIDR .

In multe retele, RIP nu ar fi alegerea potrivita pentru rutare, deoarece timpul sau de convergenta si sclabilitatea sunt mai slabe? in comparatie cu EIGRP , si limita de hopuri reduce sever dimensiunea retelei. Pe de alta parte, este usor de utilizat si de configurat.

RIP este unul dintre cele mai longevive protocoale. Acesta este si unul dintre cele mai usor de confundat protocoale, din cauza varietatii de protocoale de rutare care au acelesi nume. RIP si multe alte protocoale asemanatoare s-au bazat pe acelasi set de algoritmi care folosesc vectori de distanta comparind matematic rutele pentru a indentifica cea mai buna cale spre orice adresa-destinatie data. Acesti algoritmi au fost creati dupa o cercetare academica riguroasa care a inceput in anul 1957

In ciuda virstei protocolului RIP si a aparitiei mai multor protocoale de rutare mai sofisticate, acesta este departe de a fi invechit. Acest protocol etse matur, stabil, in mare masura suportat, si usor de configurat. Simplitatea lui se potriveste foarte bine la retelele stub si in sisteme autonome mici care nu au destule cai redundante pentru a suporta suprasolicitarile protocoalelor sofisticate.

EIGRP-ul a fost proiectat combinand cele mai bune aspecte ale protocoalelor cu vectori-distanta si cu starea legaturilor, fara limitarile de performanta sau dezavantajele lor.

Avantaje pe care EIFRP le are fata de RIP sunt acelea ca EIRP converge mult mai rapid, rutele sunt actualizate doar daca apar modificari in retea, se trimit doar update-uri cu ce se modifica (astfel se evita supraincarcarea liniei), reteaua poate fi oricat de mare (la RIP ea era limitata la 16 hopuri).

Cel mai bine se poate observa diferenta intre EIGRP si RIP cand vine vorba de calcularea metricii:

Metrica EIGRP tine cont de:

bandwidth = (10000000/bandwidth(i)) * 256

Unde bandwidth(i) este valoarea (in kbps) cea mai mica a largimii de banda

pentru interfetele catre reteaua destinatie pentru care se calculeaza metrica

delay = delay(i) * 256

Unde delay(i) este suma intarzierilor pentru interfete pe calea catre reteaua

destinatie pentru care se calculeaza metrica

load (1-255)

.Gradul de folosire a interfetei catre reteaua destinatie

reliability (255-1)

.Gradul de siguranta a interfetei catre reteaua destinatie

Formula de calcul (de regula K2, K4 si K5 sunt zero):

La RIP,fiecare router trimite anunturi (distance vector) la fiecare 30 secunde (sau atunci cand se modifica

tabela de dirijare) catre toti vecinii

Metrica pentru fiecare legatura este 1 (hop-uri)

Numarul maxim de hop-uri este 15, 16 este echivalent cu

Rutele devin nefolosibile (metrica setata la 16) dupa 3 minute daca nu se primesc update-uri.

Bibliografie: www.elcom.pub.ro/disciple/proiect3

www.cisco.com