Dispozitivele periferice ale unui calculator

Dispozitivele periferice ale unui calculator

Rolul dispozitivelor periferice este de a receptiona, transmite sau stoca informatia. Pot fi considerate dispozitive periferice toate dispozitivele legate de un calculator în afara de microprocesor si memoria interna. Dupa rolul lor, dispozitivele periferice pot fi grupate în:

dispozitive de intrare;

dispozitive de iesire;

dispozitive pentru memorie externa.

Dispozitive de intrare.

Cele mai cunoscute dispozitive de intrare sunt tastatura si mouse-ul

Tastatura este esentiala pentru introducerea textului, a cifrelor si pentru a controla programele.

Denumirea tastaturilor se diferentiaza dupa numarul de taste (de obicei 101, 102 si mai nou cu 106 taste) si dupa asezarea pe tastatura a literelor alfabetului (standard american, standard francez).

Pot exista mai multe feluri de tastaturi, dar toate îndeplinesc aceleasi functii. Cele mai evidente sunt tastele pentru introducerea textului si a cifrelor. Ele sunt aranjate conform standardului folosit pentru tastaturi înca de la inventarea masinii de scris (QWERTY).

Pe margine a de sus a tastaturii se gasesc tastele functionale pe care programele le folosesc ca modalitatea rapida de accesare a unor functii speciale – cum ar fi tiparirea rapida a unui document sau salvarea unui fisier. Actiunea fiecarei taste functi0onale difera de la un program la altul, cu exceptia taste F1, care este aproape mereu folosita pentru a accesa functia Ajutor (Help).

Categorii de taste:

standard de culegere pentru litere, cifre si alte caractere;

Control si Alt, folosite împreuna cu tastele de culegere si cu cele functionale pentru a da acces la mai multe functii ale programului.

Pentru a scrie litere mari (majuscule) se utilizeaza tasta Schift   în timp ce culegeti datele. Apasând tasta Caps Lock toate caracterele vor fi scrise cu majuscule pâna când veti dezactiva tasta printr-o noua apasare.

tasta Tab are aceeasi functie ca si functia Tab a masinii de scris. este folosita, de asemenea, pentru a muta cursorul dintr-o coloana în alta la tabele;

tasta Escape (Esc) este cea care va ajuta la greu. daca apelati din greseala o comanda sau o caseta de dialog din meniu, apasând ESC veti anula comanda.

tastele functionale F1 .. F12. Se folosesc pentru apelul rapid afunctiilor unor programe. tasta F1 este folosita pentru apelarea Ajutorului (Help).

Tasta Backspace sterge caracterul aflat în stânga cursorului, iar tasta Delete determina stergerea oricarei litere aflata în dreapta cursorului.

tasta Insert  are functii diferite functie de programele ce se utilizeaza. De exemplu, la editare, actionarea tastei Insert determina scrierea în regim overwrite (scriere peste). Dezactivarea ei, determina scrierea în mod insert, adica inserarea textului, prin deplasarea celui existent la dreapta.

Taste Cursor Control (controlul cursorului), patru taste cu sageti directionale, permit deplasarea cursorului pe ecran în directia indicata de tasta (orizontal, vertical, stânga, dreapta). Aceste taste le gasim si pe tastatura numerica (2,4,8,6), functionarea lor în regim cursor este activa daca tastatura numerica este dezactivata (Ledul Num Lock este stins).

tastele Page Up si Page Down, permit trecerea de la o pagina la alta în sus sau jos

tasta Home, respectiv End, permit deplasarea la începutul, respectiv sfârsitul unui rând.

tastele Print Screen, Scroll Lock si Pause sunt numite taste Dos deoarece sunt rezervate unor functii din sistemul de operare DOS.

tastele Calculator sau Number sunt asezate ca la un calculator de buzunar si formeaza împreuna cu tastele operatorilor aritmetici (adunare, scadere, înmultire si împartire) un modul numeric. Aceste taste sunt activate prin apasare tastei Num Lock (ledul corespunzator este luminat). Când Num Lock nu este activat, aceste functii dubleaza functiile tastelor Cursor Control

Tastaturile utilizate sunt, dupa cum am mentionat anterior, cele ce utilizeaza 26 de litere (literele alfabetului latin). Aceste tastaturi pot fi utilizate si pentru scrierea cu alte caractere decât cele inscriptionate pe taste, de exemplu cu literele alfabetului românesc, care pe lânga cele 26 de litere ale alfabetului latin contin si cele 5 specifice diacritice, (a,î,s,t,â), precum si caracterele specifice limbii franceze sau germane. Alegerea unei alte limbi pentru tastatura se face în Windows, prin specificarea ei în Control Panel, Settings, prin alegerea simbolului keyboard si apoi language. Comutarea între tastaturi se face prin alegerea limbii de pe bara de start sau prin o combinatie de taste precizata la alegerea limbii.

Mouse.

Mouse-ul este cel care usureaza la maxim navigarea pe ecranul Windows. El este utilizat pentru a plimba cursorul pe ecran si pentru a selecta meniurile si comenzile Windows.

Operatiile ce se fac cu un mouse sunt:

miscarea mous-ului pe mause pad, determina miscarea cursorului pe ecran

Clic înseamna sa apasati butonul (stânga sau dreapta) o data, fie pentru a selecta un meniu, fie pentru a fixa cursorul într-o pozitie de pe ecran.

Dublu clic înseamna sa apasati rapid de doua ori pe butonul (stâng) al mous-ului, pentru a activa o functie sau un program din meniu.

A trage (drag) înseamna a tine butonul mous-ului apasat în timp ce îl miscati pe mouse pad.

Reglarea mous-ului (raspunderea prompta la miscari, deplasari si apasari, precum si alegerea functionarii mous-ului pentru stângaci sau dreptaci, (implicit stângaci)) se face prin alegerea simbolului Mouse din Control Panel a meniului Start optiunea Settings a lui Windows.

Mous-ul clasic foloseste un cablu pentru legarea sa la iesirea COM1 sau PS/2 aflata în spatele PC-ului. Unele Mous-uri sunt proiectate pentru a se potrivi în palma, iar altele doar pentru jocuri. Exista si mous-uri fara fir – cele care folosesc emisie în infrarosu în locul cablurilor.

Alternativa la mous este Trackball (bila de urmarire). Acest tip are bila pe suprafata superioara în loc de cea inferioara si trebuie sa folositi mâna pentru a roti bila. trackball-ul ocupa mai putin spatiu si este folosit deseori la Pc-uri de tip laptop.

Mouse Pad-ul.

Orice mouse are nevoie de un suport pe care sa-l se miste. Acesta are o suprafata rugoasa speciala pentru a face bila sa se deplaseze fara sa alunece sau sa sara. Suportul este tinut pe birou sau pe placa pe care se aseaza si tastatura.

Sunetul

Placile de sunet sunt cele care genereaza si redau sunetul catre boxe. Sunetul este preluat de la CD-uri, echipamente hi-fi sau de la microfon si este convertit în sunete audio digitale în acelasi mod în care un sunet este înregistrat într-un studio pe CD. Placile de sunet transforma sunetul în informatie digitala. Ele sunt in general pe 16/32 de biti si au accelerare direct sound. Ele mai pot sa aiba efecte speciale de tipul Dobly System, Dolby Sorround, Aureal 3D etc. Cea mai prolifica placa de sunet la acest moment este Creative Labs Audigy PLATINUM, cu procesor de sunet deosebit de complex si un numar mare de voci. Placa de sunet poate prelua sunete reale, dar si informatii MIDI (Musical Instrument Digital Interface) folosite de sintetizatoare si claviaturi electronice.

Principalii producatori de placi de sunet: Guillemot, Hercules, Genius, Yamaha, Creative Labs etc.

Scannere

Scannerele sunt niste dispozitive ce permit “scanarea” documentelor si salvarea lor in format digital in calculator, sub diferite extensii (JPG,GIF,BMP,PDF etc.).

Ele au diferite rezolutii de scanare (ce afecteaza calitatea imaginii scanate) si pot include adaptoare de transparenta (pentru scanarea filmelor de aparat foto developate si diapozitivelor). Ele pot si conectate atat pe interfata LPT (1) a calculatorului, existand posibilitatea conectarii in cascada a unei imprimante), cat si pe porturile USB.

Scannerele folosesc senzori pentru citirea culorilor si luminozitatii unei imagini tiparite sau a unui diapozitiv. rezultatul este o versiune digitala a imaginii, care este apoi transmisa computerului. Modul în care scannerul scaneaza imaginea în computer seamana cu cel al copiatoarelor. Imaginea va fi, apoi, afisata pe ecran.

Dispozitive de iesire.

Monitorul.

Monitorul sau display-ul permite vizualizarea, afisarea pe ecran a informatiei. El reprezinta o componenta obligatorie a calculatorului personal.

Monitorul poate fi al-negru sau color.

Caracteristicile de baza a unui monitor sunt:

definitia

rezolutia

numarul de culori

dimensiunea monitorului

numarul de dimensiuni în care se afiseaza.

Monitoarele pot functiona în regim text (alfanumeric) sau în regim grafic. În regimul text ecranul monitorului este împartit în 25 de linii , fiecare cuprinzând 80 de caractere. La ora actuala nu se mai fabrica si nu se mai folosesc monitoare ce functioneza în regim text.

Monitoarele ce se fabrica si se folosesc la PC-ri sunt monitoarele grafice.

În regim grafic imaginea de pe ecranul monitorului nu este sub forma de linie continua ci este alcatuita din mai multe puncte (pixeli). Diametrul unui asemenea punct se numeste definitia monitorului. Cu cât definitia monitorului este mai mica cu atât calitatea imaginii este mai buna, ea fiind mai clara. Valoarea standard pentru definitia monitoarelor este de 0.28 mm.

Rezolutia unui monitor însemna numarul maxim de puncte care pot fi afisate pe o linie a monitorului si separat pe o coloana a monitorului.

Instructiunile referitoare la ce trebuie afisat pe ecran sunt create de computer si de programe, fiind apoi transmise placii video din interiorul PC-ului. Aceasta placa transforma informatiile în semnale de culoare rosie, albastra si verde care compun imaginile de pe ecran la fel, ca si la televizor.

Imaginea este compusa din trei fascicule de electroni ce parcurg ecranul, alcatuind grupuri de puncte fosforescente rosii, verzi si albastre pe suprafata interioara a sticlei monitorului. Deoarece punctele sunt foarte aproape unele de altele, ochiul nu le percepe pe fiecare în parte, ci ca pe o singura pata (pixel) de culoare formata din trei puncte stralucitoare. Daca toate cele trei raze sunt emise la puterea maxima, atunci efectul pe ecran va fi o pata de culoare alba. Daca toate sunt emise la puterea minima, atunci pata pe ecran va fi de culoare neagra. Prin modificarea puterilor relative ale fiecareia dintre cele trei fascicule este posibila crearea a milioane de culori diferite.

Calitatea standard a afisajului pentru PC-ulri Windows este Super Video Graphics Array (SVGA). Ea poate realiza o imagine detailata în culori de calitate fotografica. pentru a crea o singura imagine SVGA, cele trei fascicule sunt emise foarte rapid pe ecran si creeaza pâna la 600 de linii de câte 800 de pixeli fiecare. Aceste imagini sunt actualizate de peste 70 de ori pe secunda, astfel încât imaginile pe ecran se schimba instantaneu, iar PC-ul poate prezenta miscari, animatie si film video.

Monitorul si placile video trebuie sa fie SVGA, si sa fie astfel capabile sa afiseze imagini late de 640 pixeli si înalte de 480 pixeli ( de obicei se noteaza 640x480). Se poate alege între afisarea a 256 culori sau a 16 milioane de culori (este echivalentul culorii de calitate fotografice).

Cea mai mare diferenta între afisajele diferitelor monitoare nu este neaparat calitatea imaginii, cât viteza de afisare pe ecran. SVGA simbolizeaza faptul ca PC-ul si placa video trebuie sa calculeze exact combinatii de culori a 500000 de grupuri de puncte rosii, verzi si albastre pentru fiecare imagine. Aceasta necesita o putere mare de procesare si multa memorie. Fara o viteza de procesare si o memorie adecvata, va trebui sa asteptam mult pâna la afisarea noii imagini pe ecran.

Acest lucru devine cu adevarat o problema când se doreste folosirea PC-ul pentru jocuri, video sau animatie, deoarece produce distorsiuni. Pentru un afisaj grafic rapid si redare video optima este necesara o placa video numita “accelerator video” care are procesoare suplimentare si cel putin 2Mb de memorie video, si poate prelua o parte din procesul de calcul pentru afisare realizat de PC.

Marimea unui monitor este data de dimensiunea diagonalei monitorului, la fel ca la televizor. Cele mai uzuale monitoare sunt de 14 sau 15 inchi. Aceasta dimensiune este de ajuns de mare pentru a prezenta toate detaliile necesare unei activitati obisnuite si nu foarte mare ca sa încapa pe birou. Monitoare mai mari, de 17 sau 20 de inci, sunt folosite pentru grafica profesionala si activitati de proiectare, unde un ecran mare este esentiala. Spre deosebire de televizor, în cazul monitoarelor, o dimensiune mai mare permite a vedea mai mult si nu mai mare.

Amintim ca pe lânga monitoarele traditionale ce afiseaza imagini în doua dimensiuni, exista monitoare ce pot reda imagini în trei dimensiuni - fie prin polarizarea luminii, deci folosirea unor ochelari speciali, fie holografic.

Monitoarele sunt parti deosebit de importante in componenta unui calculator, dar si deosebit de complexe.

Monitoarele obisnuite sunt in general cele de tip CRT (Cathode Ray Tube). Mai exista in schimb si monitoare LCD (Liquid Crystal Display) si monitoarele cu ecran de plasma, foarte mari si scumpe.

Ele au diagonala de la 9-11 inchi (TFT – LCD), 14-24 de inchi (CRT) si 42 de inchi cele cu plasma.

Principlaii producatori sunt LG, Sony, ADi, MAG Innovision, Relisys, EIZO, CTX, Philips si altii.

Placile video sunt (foarte pe scurt), perifericele ce afiseaza imaginile pe monitor. Desigur, acestea au evoluat foarte mult si sunt printre perifericele ce afecteaza cel mai mult performantele unui calculator.

Exista 4 tipuri de placi grafice:

2D;

Acceleratoare 3D;

2D/3D;

Profesionale.

Placile 2D

Placile 2D sunt placile inferioare sau cele vechi. In general ele se conecteaza pe interfete PCI sau chiar ISA si au performante slabe in domeniul 3D. Au insa in general o accelerare Direct-Draw (2D) destul de buna (depinde si de placa). Exemple de placi 2D:SIS 6215, SIS 6326, S3 Virge 64 V2, Trident 9000i.

Placile 3D

Placile 3D sunt placile care au incorporate in procesorul grafic instructiuni Direct 3D, OpenGL sau pe amandoua.

Placile ce au doar Direct 3D nu depasesc cantitatea de memorie de 8 MB, iar cele ce au doar OpenGL sunt cele profesionale. Cel mai adesea gasim placi video cu ambele seturi de instructiuni. Acestea au cantitati de memorie cuprinse intre 4 (in cazul lui Voodoo Rush) si 64 (in cazul mai multor placi).Cipurile placilor 3D sunt produse in prezent de nVIDIA si ATi (si va asigur ca sunt corect scrise), cipuri ce sunt furnizate (in cazul nVIDIA) diferitilor producatori de placi video. ATi isi produce singura atat cipurile, cat si placile (ea tinde totusi sa ofere licenta si altor producatori).

Exemple de placi ce au doar Direct 3D: S3 Trio 3D, ATi Rage II C, S3 Virge.

Exemple de placi ce au doar OpenGL (profesionale si foarte scumpe): PowerVR, 3D Labs Oxygene.

Exemple de placi cu ambele seturi de instructiuni:Din partea nVIDIA: GeForce3/Ti 500/Ti 200, GeForce 2 Ultra/Pro/GTS/Mx/Mx 200/Mx 400/Ti, GeForce SDR/DDR, TNT 2/Ultra/Pro/M 64/M 64 Pro, TNT;

Din partea 3dfx-Interactive: Voodoo,Voodoo Rush,Voodoo2,Voodoo3 2000/2500/3000,Voodoo 4 4500,Voodoo 5 5000/5500/6000 (intre timp 3dfx a fost cumparata de nVIDIA).

Din partea ATi: Rage Fury, eXpert 2000, eXpert 2000 pro, Rage Fury MAXX, Radeon/VE/SDR/DDR/7500/8500.

Cea mai puternica placa video actuala: nVIDIA GeForce4 Ti4600 : 10,8 GB/s latimea de banda, 650 MHz DDR-RAM (128 MB), clock speed 300 MHz, 2400 Mtexeli/s, 66 de milioane de tranzistori.

Placile 3D mai noi au incorporate niste tehnici de calcul 3D denumite Transform&Lighting in Hardware, ce elibereaza procesorul sistemului de calcule deosebit de complexe.Aceste tehnici erau pana nu demult incorporate doar in placile grafice profesionale foarte scumpe, dar s-au inclus in procesoarele grafice nVIDIA incepand de la primul GeForce.