Infrastructura de integrare a sistemelor informatice

Infrastructura de integrare a sistemelor informatice

Modelul conceptual al unei organizatii cuprinde:

arhitectura sistemului de afaceri (operational si strategic),

arhitectura sistemului informational si

arhitectura sistemului informatic.

Lipsa unei arhitecturi de integrare a sistemelor informatice a facut ca adesea cerintele de integrare sa fie rezolvate prin stabilirea unor interfete individuale intre doua sisteme (integrare "punct la punct"). Cum numarul de aplicatii care trebuie integrate creste in permanenta, se ajunge inevitabil la o retea de perechi de conexiuni, foarte dificil de intretinut si dezvoltat.

Aceasta solutie este usor de implementat, deoarece necesita o abstractizare redusa a datelor si proceselor. Dar, pe termen lung, integrarea "punct la punct" nu asigura flexibilitatea necesara adaptarii la cerinte noi care pot sa apara. Solutiile izolate si punctuale, rezolva o situatie de moment, chiar printr-o tehnologie inovatoare, dar pe termen lung conduc la rigiditatea intreprinderii datorita complexitatii solutiei care devine dificil de implementat si gestionat.

Pentru ca comunicarea si colaborarea intre aplicatii sa se poata dezvolta eficient este necesara dezvoltarea unei infrastructuri de integrare a sistemelor la nivelul intreprinderii. Aceasta infrastructura trebuie sa promoveze metode care sa permita sistemelor partajarea de informatii fara sa mai fie nevoie ca fiecare sistem sa fie conectat cu toate celelalte.

Alegerea unei solutii care evita utilizarea integrarii "punct la punct" si asigura un management centralizat al integrarii va conduce la reducerea efortului de realizare si intretinerii a infrastructurii de integrare a sistemelor informatice.

Asadar, infrastructura de integrare a aplicatiilor asigura un cadru centralizat, scalabil, gestionabil pentru integrarea tuturor sistemelor din cadrul intreprinderii, independent de caracteristicile tehnologice ale aplicatiilor, bazelor de date sau sistemelor de operare. Infrastructura de integrare va permite intreprinderii sa gestioneze sisteme informatice complexe, sa adapteze sau sa imbunatateasca intr-un timp scurt aplicatiile si sa reduca costurile de intretinere a infrastructurii tehnice la nivel de intreprindere [IONI01] .

Eficienta solutiei de integrare este furnizata de scalabilitatea sa si de usurinta de gestionare in cazul adaugarii/modificarii sau eliminarii de sisteme in cadrul acestei infrastructuri .

Pentru a evita aparitia unor situatii neprevazute si asumarea unor riscuri importante, se recomanda o abordare incrementala in implementarea si testarea infrastructurii de integrare la nivelul intreprinderii.

In lipsa unei metodologii de elaborare a infrastructurii de integrare se va impune ca cerinta minima respectarea urmatoarelor etape:

a. Definirea scopului integrarii

Identificarea acestui scop presupune definirea problemei de afaceri care trebuie rezolvata. Scopul integrarii sistemelor informatice trebuie sa fie definit la nivelul intreprinderii, nu al sistemelor individuale. La realizarea planului de integrare trebuie sa tinem seama in primul rand de obiectivele de afaceri si prioritatea acestora. Planurile de integrare trebuie sa tina cont de probleme pe termen lung, cum ar fi implicatiile modificarii sistemelor existente asupra solutiei de integrare.

b. Definirea strategiei de integrare

Definirea strategiei de integrare a sistemelor informatice la nivelul intreprinderii trebuie sa tina cont de nevoia de flexibilitate in momentul adaugarii/modificarii/eliminarii uneia dintre aplicatiile integrate. De asemenea, aplicatiile existente trebuie sa fie cat mai putin afectate de procesul integrarii, mai ales daca este vorba despre sisteme operationale cu cerinte speciale de performante si siguranta.

O solutie completa de integrare a sistemelor informatice la nivelul intreprinderii trebuie sa includa tehnologii atat pentru integrare la nivelul datelor, cat si la nivelul proceselor de afaceri. Despre diferitele tipuri de integrare si tehnologii utilizate pentru realizarea acestora se va vorbi in capitolul 2.

Datorita utilizarii unei infrastructuri strategice de integrare a sistemelor informatice, intreprinderea poate beneficia de o viziune completa asupra datelor operationale sau suport de decizie din toate bazele de date, aplicatiile si sistemele, de la cele "mostenite" pana la platformele de integrare. O arhitectura de integrare ofera puterea de transformare, controlul interfetelor si scalabilitatea necesara pentru a elimina haosul din reteaua de interfete si a oferi o flexibilitate reala in implementarea proceselor de afaceri.

c. Definirea solutiilor de integrare a sistemelor mostenite

Integrarea sistemelor mostenite, care utilizeaza o tehnologie invechita trebuie tratata distinct, prin interfete formate din componente configurabile, capabile sa asigure metodele pentru acces la tranzactiile si datele de pe mainframe-uri. De obicei, mijloacele necesare pentru aceste interfete sunt oferite de producatorii de solutii de integrare. Exista trei tipuri de interfete:

Interfata obiect, numita "wrapping", pentru tranzactiile si datele de pe mainframe. Se recomanda pentru integrarea aplicatiilor operationale cu aplicatii Web.

Maparea metodelor de acces specifice mainframe-lui la o interfata externa cu ajutorul metadatelor. Un exemplu il constituie interfetele care folosesc tehnologia XML.

Interfete standard de acces la baze de date, de exemplu SQL sau ODBC. Se recomanda pentru conectarea aplicatiilor mainframe cu aplicatiile client-server pe doua niveluri.

Pentru o intreprindere de mari dimensiuni, se recomanda o strategie care sa combine toate cele trei abordari.

Problema centrala in cazul sistemelor mostenite provine din faptul ca acestea au fost proiectate pentru a procesa cereri in mod secvential sau la cerere. Ele nu au fost construite pentru un mediu eterogen de executie distribuita. Ca urmare, va fi necesara gasirea unui mod de simulare a notificarii evenimentelor specifice sistemelor bazate pe schimburi de mesaje.