Internet

Ø     Introducere

Termenul World Wide Web (abreviat WWW; numit scurt si web, care in engleza inseamna 'retea' si se pronunta aproximativ 'ueb, cu diftong - intr-o singura silaba) este un sistem de documente si informatii de tip hipertext legate ele intre ele care pot fi accesate prin reteaua mondiala de Internet. Documentele, care rezideaza in diferite locatii pe diverse calculatoare-server, pot fi regasite cu ajutorul unui URL univoc. Hipertextul este prelucrat cu un ajutorul unui program de navigare in web numit browser care descarca paginile web de pe un server web si le afiseaza pe un terminal.

1.WWW este numai unul dintre multele servicii si aplicatii informatice disponibile in Internet. Alte servicii sunt de exemplu: afisarea de informatii mai mult sau mai putin statice cu forma de text, imagini si sunete (asa-numitele pagini web), posta electronica e-mail, transferul de fisiere de date si informatii FTP, chat, aplicatii video, servicii telefonie si telefonie cu imagine prin Internet de tip VOIP, posturi de radio si televiziune prin Internet, e-commerce, sondari de opinie, raspandirea stirilor prin metode RSS, toate genurile de grafica si muzica, lucru pe un calculator de la distanta prin Internet, grupuri de discutii pe diverse teme, sisteme de jocuri interactive s.a. Totusi, WWW este cel mai important si mai raspandit serviciu.

Ø     Istoric

Webul a fost inventat in 1989 la Centrul European de Cercetari Nucleare (CERN)in Geneva (Elvetia). Propunerea initiala de creare a unei colectii de documente avand legaturi intre ele a fost facuta de Tim Berners-Lee in martie 1989. Aceasta propunere a aparut in urma problemelor de comunicare pe care le intampinau echipele de cercetatori ce foloseau centrul, chiar si folosind posta electronica. Primul server web folosit de Tim Berners-Lee, acum la Microcosm, muzeu al CERN.Primul prototip al acestei colectii (mai intai in format de text simplu) a aparut nu mult inainte de decembrie 1991, cand s-a facut prima lui demonstratie publica. Studiul a fost continuat prin aparitia primei aplicatii grafice Mosaic, in februarie 1993, realizata de cercetatorul Marc Andreessen de la centrul universitar National Center for Supercomputing Applications (NCSA) din orasul Urbana-Champaign din statul federal Illinois, SUA. Apoi webul a evoluat pana la ceea ce este astazi, un serviciu integrativ si multimedial, avand ca suport fizic Internetul.Tim Berners-Lee si echipa sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare serviciului web, si anume:

• protocolul de intercomunicatie HTTP;
• limbajul de descriere a hipertextului HTML;
• serverul de web;
• browserul.

Ø     Functionare

La baza functionarii webului stau 3 standarde, si anume:

• (HTTP) - HyperText Transfer Protocol, stiva de protocoale OSI prin care serverul web si browserul clientului (utilizatorului) comunica intre ele;
• (HTML) - HyperText Markup Language, standard de definire si prezentare a paginilor web.
• (URI) - Uniform Resource Identifier, sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a identifica si localiza paginile web;

Urmatoarele Standarde vin mai tarziu:

• Cascading Style Sheets (CSS).
• JavaScript.
• Hypertext Transfer Protocol Secure (HTTPS).

Ø     Standarde web

Standardele web sunt un termen general pentru standardele formale si alte tehnici specifice care definesc si descriu aspecte ale World Wide Web. In ultimii ani, termenul a fost frecvent asociat cu tendinta de insusire a celor mai bune practici standardizate pentru construirea, design-ul si dezvoltarea paginilor Web folosind aceste metode.

Exista mai multe standarde si specificatii interdependente. Unele dintre ele reglementeaza si alte aspecte ale Internetului, nu doar World Wide Web, dar toate influenteaza direct sau indirect dezvoltarea si administrarea paginilor Web si a serviciilor Web. In timp ce oricare dintre acestea pot fi denumite 'standarde Web', sustinatorii miscarii standardelor Web tind sa se concentreze asupra acelor standarde care se reflecta direct asupra accesibilitatii si utilizabilitatii paginilor Web. Standardele Web, intr-un sens mai larg, constau in urmatoarele:

• Recomandari publicare de World Wide Web Consortium (W3C)
• Standarde Internet (STD) - documente publicate de Internet Engineering Task Force (IETF)
• Request for Comments (RFC) - documente publicate de Internet Engineering Task Force
• Standarde publicate de International Organization for Standardization (ISO)
• Standarde publicate de Ecma International (fosta ECMA)
• Standardul Unicode si numeroase alte Rapoarte tehnice Unicode (UTR) publicate de Unicode Consortium
• Inregistrari numerice din evidenta Internet Assigned Numbers Authority (IANA)

De obicei, cand se discuta despre standardele Web, urmatoarele standarde sunt considerate fundamentale:

• Recomandari facute de W3C referitoare la limbajele hypertext (HTML sau XHTML).
• Recomandari facute de W3C referitoare la foi de stil (CSS).
• Standarde dezvoltate de Ecma International referitoare la Ecmascript (cunoscut si sub denumirea de JavaScript).
• Recomandari facute de W3C referitoare la Document Object Model (DOM).

O recomamdare W3C este o specificatie sau un set de indicatii care, dupa numeroase propuneri si dezbateri a primit aprobarea membrilor si directorului W3C.

Un standard de Internet IETF este caracterizat de un grad ridicat de maturitate tehnica si convingerea ca protocolul specificat ofera beneficii semnificative comunitatii Internet.

O specificatie care a ajuns la stadiul de standard primeste un numar in seria IETF STD, pastrand in acelasi timp numarul IETF RFC initial.

2.HTTP

Ø     Introducere

HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizata pentru accesarea informatiilor in Internet care sunt pastrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul 'implicit' al WWW. Adica, daca un URL nu contine partea de protocol, aceasta se considera ca fiind http. HTTP presupune ca pe calculatorul destinatie ruleaza un program care intelege protocolul. Fisierul trimis la destinatie poate fi un document HTML (abreviatie de la HyperText Markup Language), un fisier grafic, de sunet, animatie sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau si un editor de text. Dupa clasificarea dupa modelul de referinta OSI, protocolul HTTP este un protocol de nivel aplicatie. Realizarea si evolutia sa este coordonata de catre World Wide Web Consortium (W3C).

Ø     Modul de functionare

HTTP ofera o tehnica de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanta spre propriul computer. Daca se apeleaza un link sau o adresa de web cum ar fi https://www.example.com, atunci se cere calculatorului host sa afiseze o pagina web (index.html sau altele). In prima faza numele (adresa) www.example.com este convertit de protocolul DNS intr-o adresa IP. Urmeaza transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP, ca raspuns la cererea HTTP-GET. Informatii suplimentare ca de ex. indicatii pentru browser, limba dorita s.a. se pot adauga in header-ul (antetul) pachetului HTTP. In urma cererii HTTP-GET urmeaza din partea serverului raspunsul cu datele cerute, ca de ex.: pagini in (X)HTML, cu fisiere atasate ca imagini, fisiere de stil (CSS), scripturi (Javascript), dar pot fi si pagini generate dinamic (SSI, JSP, PHP si ASP.NET). Daca dintr-un anumit motiv informatiile nu pot fi transmise, atunci serverul trimite inapoi un mesaj de eroare. Modul exact de desfasurare a acestei actiuni (cerere si raspuns) este stabilit in specificatiile HTTP.

Ø     Transferul Argumentelor

Deseori utilizatorul doreste sa transmita informatii speciale la website. Aici HTTP pune la dispozitie doua posibilitati:

• Transferul datelor in combinatie cu o cerere pentru o resursa (HTTP-metoda 'GET')
• Transferul datelor in combinatie cu o cerere speciala (HTTP-metoda 'POST')

Datele transferate vin deseori codate. La metoda GET se utilizeaza partea de cerere Uniform Resource Identifiers (URI) cu simbolul ?. Aceasta metoda se utilizeaza pentru a transfera o lista de parametri, pe care partea opusa trebuie sa o ia in considerare la prelucrarea cererii.

Deseori aceasta lista cuprinde perechi de valori separate prin semnul &, care sunt alcatuite din numele parametrului, semnul = si valoarea parametrului. Rareori se mai utilizeaza si semnul ; pentru separarea inregistrarilor listei [1].

Exemplu: la pagina de start dela Wikipedia.ro utilizatorul introduce in campul de cautare termenul 'pisici', alege categoria 'articole' si apasa butonul de cautare. Atunci browserul trimite urmatoarea cerere la server:

GET /wiki/special:Search?search=pisici&go=articol HTTP/1.1 Host: ro.wikipedia.org

Serverului Wikipedia ii sunt transmise doua perechi de valori: Argument Valoare search pisici go articol

Perechile de valori se transmit sub forma

Argument1=valoare1&Argument2=valoare2;iar cu ? se ataseaza pagina. Astfel serverul afla ca utilizatorul doreste sa vada articole despre pisici. Serverul prelucreaza cererea, dar nu trimite un fisier ci redirecteaza browserul cu un Location-Header spre pagina dorita:

HTTP/1.0 302 Moved Temporarily Date: Fri, 13 Jan 2008 15:12:44 GMT Location: https://ro.wikipedia.org/wiki/pisici Browserul executa indicatia si, pe baza noilor informatii, emite o noua cerere: GET /wiki/pisici HTTP/1.1 Host: ro.wikipedia.org Serverul raspunde si ofera pagina cu articole despre pisici:

HTTP/1.0 200 OK Date: Fri, 13 Jan 2008 15:12:48 GMT Last-Modified: Tue, 10 Jan 2008 11:18:20 GMT Content-Language: ro Content-Encoding: gzip Content-Type: text/html; charset=utf-8

Ø     Erori de HTTP

Erorile de HTTP sunt clasificate in 5 clase (categorii). Acestea sunt (pentru fiecare clasa sunt date cateva dintre erorile continute):

• 1xx - erori informationale: aceasta clasa a status-ului indica un raspuns provizoriu al serverului si contine numai linia de status (de raspuns) sau alte aplicatii optionale. Nu sunt aplicatii necesare pentru acesta clasa de raspuns/status. Aceste status-uri pot fi ignorate.

- contiunua:
Utilizatorul ar trebui sa isi continuie cererea/actiunea. Acest raspuns provizoriu este folosit pentru a informa utilizatorul ca partea initiala a cereri a fost receptata si ca deocamdata nu a fost refuzata de server. Utilizatorul ar trebui sa continuie si sa ignore acest raspuns.

- schimbare protocol:
Server-ul intelege si are intentia de a de a indeplini cererea utilizatorului, raspunand prin aceasta eroare ca parti ale server-ului sunt in proces de schimbare/mutare. Server-ul va schimba protocolul imediat dupa ce raspunsul pentru linia 101 va fi terminata. Protocolul ar trebui schimbat doar in momentul in care acest lucru este avantajos si se permite.

• 2xx - raspuns reusit: clasa de raspuns/status ce indica utilizatorului ca cererea a fost primita, inteleasa si acceptata cu succes.

- ok:
Aceasta cerere a fost executata cu succes. Informatia a revenit cu un raspuns pozitiv, indiferent de modul in care s-a facut cererea.

- creat/realizat:
Cererea a fost indeplinita avand ca rezultat crearea unui nou rezultat. Noul rezultat poate fi referit/raportat de catre URI-uile inapoiate la intrarea raspunsului.

- acceptat:
Cererea a fost acceptata pentru procesare, dar aceasta din urma nu a fost terminata complet. Scopul acestui mesaj este de a permite unui server sa accepte cereri de la alti utilizatori, fara a cere conexiunii clientului sa insiste pana ce procesul/cererea e completa.

- informatie neautorizata:
Informatia returnata/revenita nu e definitiva ca fiind din server-ul principal, ci e adunata/receptionata de la un server local.

- fara continut:
Server-ul a indeplinit cererea si nu e nevoit sa intoarca raspunsul, dar ar dori sa raspunda printr-o informatie recenta, gen meta.

- continut refacut:
Cererea a fost indeplinita si ar trebui ca browser-ul sa poata modifica/reseta modul de vizualizare a documentului ce a cauzat aceasta cerere catre server.

- continut partial:
Serverul a indeplinit partial cererea de primire de la sursa.

• 3xx - redirectari: aceasta clasa de raspuns/status indica faptul ca actiunile urmatoare vor trebui facute de browser pentru a putea fi indeplinita cererea. Cererea ar putea fi directionata de browser fara a interactiona cu utilizatorul daca si numai daca metoda folosita in cea de a doua cerere este "Primit/receptionat" sau "Directionat/condus".

- diferite/multiple alegeri:
Sursa cererii corespunde unor seturi de descrieri, fiecare cu locatii specifice, iar browser-ul - dat fiind negocierea informasiei, primette raspunsul astfel incat utilizatorul/browser-ul sa poata alege modul dorit astfel incat redirectarea sa fie spre acea locatie. In cazul in care cererea a fost de tip "Condus/trimis", raspunsul ar trebui sa includa o intrare cu lista caracteristicilor si locatiilor de unde utilizatorul sau browser-ul poate alege sursa cea mai apropiata.

- modificat/mutat permanent:
Cererii i-a fost atribuite o sursa noua si permanenta URI iar cererile urmatoare ar trebui sa foloseasca una din sursele returnate URI. Daca acest mesaj/cod este primit ca raspuns al unei cereri tip "Primit/receptionat" sau "Directionat/condus", browser-ul nu trebuie sa redirecttioneze automat cererea, doar daca nu poate fi confirmata de catre utilizator.

- gasit:
Sursa cererii este temporar pe un alt URI. In cazul in care redirectarea ar putea fi schimbata ocazional, utilizatorul ar trebui sa foloseasca in continuare cererea URI (Request-URI) in cazul unor cereri ulterioare. Daca mesajul/statusul 302 este receptionat ca raspuns al unei cereri alta decat "Primit/receptionat" sau "Directionat/condus", browser-ul nu trebuie sa redirecteze automat cererea daca aceasta nu poate fi confirmata de carte utilizator.

- vezi alta sursa:
Raspunsul cererii poate fi gasit sub un diferit URI si ar trebui sa fie receptionat folosind metoda "Primit/receptionat" de la acea sursa.

- nemodificat:
In cazul in care clientul a efectuat o cerere de tip "Primit/receptionat" si accesul este permis, dar documentul nu a fost modificat, serverul ar trebui sa raspunda cu acest mesaj/status.

- foloseste proxy:
Cererea trebuie accesata printr-un proxy dat de catre campul de locatie. Acesta este dat de catre URI. Beneficiarul va repeta acesta unica cerere prin intermediul unui proxy. Raspunsul 305 va fi generat doar de catre serverul de origine.

(nefolosit):
Acest mesaj/status a fost folosit intr-o vesiune anterioara a specificatiilor deci nu mai este folosit, el fiind retinut.

- redirectare temporara:
Sursa ceruta se afla temporar la un diferit URI. Din moment ce redirectarea poate fi modificata ocazional, utilizatoarul ar trebui sa continuie sa foloseasca URI-ul cerut pentru viitoarele actiuni.

• 4xx - erori ale utilizatorilor: aceasta clasa de mesaje/statusuri este folosita in cazurile in care utilizatorul ar putea gresi formularea cererii. Exceptia fiind raspunsurule pentru cererile tip "Directionat/condus", atunci serverul ar trebui sa contina o intrare cu o explicatie a situatiei erorii si daca e o eroare temporara sau pemanenta. Aceste raspunsuri sunt aplicabile pentru orice fel de cerere. Browser-ele ar trebui sa arate orice intrare ceruta de utilizator.

- cerere gresita:
Cererea nu a putut fi inteleasa/perceputa de catre server din cauza unei sintaxe gresite/incomplete. Utilizatorul ar trebui sa nu repete cererea fara ca aceasta sa suporte modificari.

- neautorizat:
Cererea necesita autentificarea/inregistrarea utilizatorului. Raspunsul trebuie sa includa WWW - camp de autentificare continand o somatie aplicabila utilizatorului. Utilizatorul poate repeta cererea. Daca cererea deja includea campul de autorizare, atunci raspunsul 401 indica faptul ca autorizarea a fost refuzata. Daca raspunsul 401 contine aceeasi somatie ca raspuns principal iar browser-ul a executat autentificarea cel putin o data, atunci utilizatorul ar trebui sa i se prezinte intrarea data in raspuns, din moment ce aceasta include informatii relevante.

- necesita plata:
Rezervat pentru utilizare ulterioara.

- interzis:
Serverul a inteles cererea, dar refuza sa o indeplineasca. Autorizarea nu ajuta in nici un caz, iar cererea nu ar mai trebui repetata.

- negasit:
Serverul nu a gasit nimic care sa corespunda cererii URI. Nu se dau indicatii despre conditia temporara sau permanenta.

- metoda nepermisa:
Metoda specificata in linia de cerere (Request-Line) nu este permisa de catre sursa identificata dupa URI-ul cerut.

- neacceptat:
Sursa identificata de cerere este capabila sa genereze doar intrari care au continut specific neacceptat de catre conditiile de acceptare trimise prin cerere.

- autentificare prin proxy:
Mesajul este similar celui 401, dar indica situatia in care utilizatorul trebuie sa se autentifice prin proxy.

- cerere expirata:
Utilizatorul nu a facut cererea in timpul in care serverul era pregatit sa o astepte. Se poate repeta cererea fara modificari prealabile.

• 5xx - erori de server: raspunsurile/status-urile ce incep cu unitatea/cifra 5 indica cazurile in care serverul e constient de greselile produse sau e incapabil sa execute cererea. Exceptie facand raspunsul unei cereri "Directionat/condus", serverul ar trebui, in acest caz sa includa o afisare cu o explicatie a situatiei de eroare, fie ca e temporara sau permanenta.

- eroare interna de server:
Server-ul a intampinat o conditie neasteptata si o previne spre a putea indeplini cererea.

- neindeplinit/nerecunoscut:
Server-ul nu poate suporta functionalitatea ceruta pentru a putea indeplini cererea. Acesta este raspunsul specific in cazurile in care server-ul nu recunoaste metoda de cerere si nu e capabil sa o suporte indiferent de mijloc/resursa.

- poarta/iesire gresita:
Server-ul, in timp ce incerca sa se comporte ca o poarta/iesire sau ca un proxy, a receptionat un raspuns invalid de la un server de deasupra/anterior in incercarea de a indeplini cererea.

- serviciu nedisponibil:
In prezent server-ul nu poate sa se ocupe de cererile trimise din cauza unei supraincarcari sau a serviciilor de intretinere a server-ului ce au loc in acel moment. Aceasta este o stare temporara si in curand va fi remediata.

- poarta/iesire expirata:
Server-ul, in timp ce incerca sa se comporte ca o poarta/iesire sau ca un proxy, nu a primit un raspuns la timp de la serverele de deasupra/anterioare lui specificat de URI (ex. HTTP, FTP, LDAP) sau de la un server auxiliar (ex. DNS) necesar accesarii in incercarea de a termina/indeplini cererea.

- versiunea HTTP nu e suportata/sustinuta:
Serveru-l nu suporta sau refuza sa suporte versiunea de protocol a HTTP ce a fost folosita in formularea cererii. Server-ul sugereaza ca e incapabil sa completeze/termine cererea folosind aceeasi versiune cu cea a clientului.

Ø     Metode

1. GET: este cea mai folosita metoda, fiind utilizata atunci cand serverului i se cere o resursa.
2. HEAD: se comporta exact ca metoda GET, dar serverul returneaza doar antetul resursei, ceea ce permite clientului sa inspecteze antetul resursei, fara a fi nevoit sa obtina si corpul resursei.
3. PUT: metoda este folosita pentru a depune documente pe server, fiind inversul metodei GET.
4. POST: a fost proiectata pentru a trimite date de intrare catre server.
5. DELETE: este opusul metodei PUT.
6. TRACE: este o metoda folosita de obicei pentru diagnosticare, putand da mai multe informatii despre traseul urmat de legatura HTTP, fiecare server proxy adaugandu-si semnatura in antetul Via.
7. OPTIONS: este folosita pentru identificarea capacitatilor serverului Web, inainte de a face o cerere.
8. CONNECT: este o metoda folosita in general de serverele intermediare.

3.Browser

Ø     Introducere

Un browser (numit si 'browser Internet' sau 'browser web') este o aplicatie software ce permite utilizatorul sa comunice si sa afiseze text, grafica, video, muzica si alte informatii localizate pe o pagina din World Wide Web. Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software - Opera, Nintendo DS browser si Flock.

Ø     Protocoale si standarde

Browserele web functioneaza pe baza anumitor protocoale, care il leaga pe utilizator de paginile web stocate (definite) pe servere web specializate. Cele mai des folosite protocoale web sunt HTTP, HTTPS si FTP.

Un browser este alcatuit dintr-un set de programe care permite afisarea si manevrarea informatiilor bazate pe text, imagini si sunet precum si rularea unor programe pe care siturile web si documentele le pot include (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o caseta de text unde utilizatorul poate introduce adresa documentului sau a sitului dorit, adresa care este unica pe lume (univoca), numita (Uniform Resource Locator sau URL).

4.Internet

Ø     Introducere

Termenul Internet, sau si internet, are mai multe sensuri strans inrudite, in functie de context:

• Numele propriu Internet (scris cu majuscula) se refera la reteaua mondiala unica de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol si Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului dateaza din 1965, cand Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agentia pentru Proiecte de Cercetare Inaintate de Aparare - a Ministerului Apararii, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima retea de computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reteaua din zilele noastre a rezultat din extinderea retelei Arpanet.
• Substantivul comun internet (scris cu minuscula) desemneaza in marea majoritate a cazurilor aceeasi retea, insa vazuta ca un mediu de comunicare de mase, impreuna cu informatia si serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.
• Tehnic, termenul mai poate desemna si o retea ce interconecteaza 2 sau mai multe retele autonome aflate la mare departare unele fata de altele. Exemple de retele mari, pentru care folosinta acestui nume este justificata, sunt SIPRNet si FidoNet.

Cuvantul 'Internet' provine din impreunarea artificiala si partiala a doua cuvinte englezesti: interconnected = interconectat si network = retea.

Ø     Accesul fizic la internet

Exista un sir intreg de metode de cuplare fizica a unui calculator sau aparat inteligent (smart) la Internet:

• printr-un modem si o linie de telefon si legatura telefonica fixa, prin formarea unui anumit numar de telefon,
• linie de telefon dedicata / inchiriata unui singur utilizator sau unei singure firme,
• legatura prin radio la un asa-numit Hotspot sau Active Point, utilizand tehnicile WLAN sau Wi-Fi,
• legatura prin radio, de la un telefon mobil sau de la un calculator portabil (de ex. notebook sau netbook) la antena celulara terestra, utilizand tehnicile GSM sau UMTS.

Ø     Caracteristici tehnice

In ziua de astazi, Internetul este sustinut si intretinut de o multime de firme comerciale. El se bazeaza pe specificatii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe asa-numitele 'protocoale de comunicatie', care descriu toate regulile de transmitere a datelor in retea. Vezi si articolul despre Modelul de Referinta OSI.

Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigura interoperabilitatea intre orice doua calculatoare sau aparate inteligente care le implementeaza, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) si User Datagram Protocol (UDP).

Aceste trei protocoale reprezinta insa doar o parte din nivelul de baza al sistemului de protocoale Internet, care mai include si protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP si SIP.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie si cele de Internet (Internet Service Providers, prescurtat ISP) au aparut o serie de probleme in sensul ca nu erau clar delimitate sarcinile fiecareia. Sa presupunem ca un client suna la ISP-ul sau pe o linie telefonica normala. Modem-ul este o placa din calculatorul clientului care converteste semnalele digitale in semnale analoage, care pot circula in reteaua telefonica. Aceste semnale sunt transferate la punctul de livrare (Point Of Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din sistemul telefonic si transferate in reteaua regionala de web a ISP-ului. Din acest punct sistemul este in intregime digital si se bazeaza pe transmiterea de pachete (packet switching; in acest sistem de transmisie, informatia care trebuie transmisa este 'maruntita' in multe pachete mici, care sunt apoi transmise in mod independent unele de altele; sigur ca la destinatie pachetele trebuiesc reasamblate in ordinea corecta).

Reteaua regionala a ISP -ului este formata prin interconectarea routerelor din diverse orase pe care le deserveste compania. Daca pachetul este destinat unui calculator-gazda deservit direct de catre reteaua ISP, pachetul va fi livrat direct lui. Altfel, el este dat mai departe operatorului (firmei) care furnizeaza companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul retelei. (In engleza backbone inseamna in general sira spinarii, iar in informatica inseamna reteaua de baza pentru interconectarea retelelor). In partea superioara a acestei ierarhii se gasesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului retelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Acestia raspund de backbone-uri mari cu mii de routere conectate prin fibra optica cu banda larga de transfer.

Corporatiile si firmele de hosting utilizeaza asa-numitele ferme de servere rapide (= multe servere, situate eventual in aceeasi sala sau cladire), conectate direct la backbone. Operatorii incurajaza pe clientii lor sa foloseasca aceasta conectare directa prin inchirierea de spatiu in rack-uri = dulapuri speciale pentru echipamentul clientului, care se afla in aceeasi camera cu router-ul, conducand la conexiuni scurte si rapide intre fermele de servere si backbone-ul retelei.

Daca un pachet trimis in backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeasi coloana, el este transmis celui mai apropiat router. Pentru a permite pachetelor sa treaca dintr-un backbone in altul, acestea sunt conectate in NAP-uri (Network Access Point). In principiu un NAP este o camera plina cu routere, cel putin unul pentru fiecare backbone conectat. O retea locala conecteaza toate aceste routere astfel incat pachetele sa poata fi retransmise din orice coloana in orice alta. In afara de conectarea in NAP-uri, backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe intre routerele lor, tehnica numita conectare privata (private peering).

Unul dintre paradoxurile Internet-ului este acela ca ISP-urile, care se afla in competitie intre ele pentru castigarea de clienti, coopereaza in realizarea de conectari private si intretinerea Internetului.

Cativa termeni inruditi cu 'Internet':

• intranet: o retea particulara cu aceleasi principii de functionare ca si Internetul, dar cu acces restrans - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
• extranet: un intranet particular al unei firme, la care insa au acces (macar partial) si anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.

Ø     Alte tipuri de browsere

• Microsoft Internet Explorer 8.0
• Mozilla Firefox 3.0.8
• Opera 9.64
• Netscape Navigator - obsolet 9.0.0.6
• Apple Safari 3.2.2
• Google Chrome 2.0.174.0
• Maxthon Browser 2.5.1.4751
• Flock 2.0.3
• K-Meleon 1.5.2