FONDUL FUNCIAR AL ROMANIEI

FONDUL FUNCIAR AL ROMANIEI

2.1. GENERALITATI

2.1.1. Definitie. Date generale

Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor cuprinse intre granitele tarii indiferent de categoria de folosinta si de proprietar. Conform Legii 18/91 'Terenurile de orice fel, indiferent de destinatie, de titlu pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei'. [17]

Datele statistice de baza legate de cadastru si publicitatea imobiliara se prezentau la nivelul anului 1995 astfel [19]:

Ø   populatia Romaniei era de 22,80 milioane, din care 45,7% locuiau in mediul rural, iar 54,3% in zone urbane (Bucurestiul avand cca. 2 milioane);

Ø   suprafata tarii noastre are peste 23,8 milioane ha., din care 2,3 milioane reprezinta zonele urbane, 14,8 milioane terenuri agricole si cca. 6,7 milioane fond forestier;

Ø   impartirea administrativa a teritoriului national cuprinde 41 de judete la care se adauga municipiul Bucuresti. Localitatile sunt grupate dupa numarul de locuitori si potenta lor economica in 78 de municipii, 184 de orase, 2686 de comune cu 13121 de sate.

Unitatile administrativ-teritoriale pentru care se intocmesc documentatii cadastrale, respectiv municipii, orase sau comune, se ridica in total la 2948. Fiecare din aceste teritorii cadastrale are doua componente distincte:

Ø   intravilanul (sau intravilanele in cazul comunelor cu doua sau mai multe sate), definit de zona construita inclusiv cea extinsa conform planului urbanistic general (PUG) avizat;

Ø   extravilanul, restul terenului inclus in perimetrul delimitarii cadastrale.

Administratia publica este condusa la nivel central prin guvern iar la nivel judetean si local (municipiu, oras, comuna) prin consilii locale alese. Ca reprezentant in teritoriu guvernul numeste un prefect ce coordoneaza activitatea primarilor; la randul lor primarii indeplinesc hotararile consiliilor locale, iar Consiliul Judetean ales urmareste respectarea normelor legale si constitutionale de catre acestea.

Activitatea juridica se desfasoara la nivel national organizata in cadrul a :

Ø   179 de competente teritoriale in fiecare functionand o judecatorie cu un Birou de Carte Funciara si Birouri notariale publice;

Ø   41 de tribunale, respectiv cate unul in fiecare judet;

Ø   15 Curti de Apel, la cate una fiind arondate mai multe judete;

Ø   Curtea Suprema de Justitie

2.1.2. Structura fondului funciar al Romaniei

Distributia terenurilor din tara noastra, respectiv clasificarea acestora, se poate face dupa mai multe criterii. Din punctul de vedere al cadastrului general intereseaza, in mod deosebit doar anumite structuri ale fondului funciar.

Ø   dupa formele de relief, din suprafata totala a tarii, 31% reprezinta munti peste 800 m. inaltime, 36% dealuri si podisuri intre 200-800 m. si 33% campii sub 250 m. altitudine [13];

	Fig.2 Structura fondului funciar dupa destinatia terenurilor (1980)

Ø   dupa utilizarea (destinatia) terenului, din intreg teritoriul national fondul agricol ocupa 63,0%, fondul forestier 26,7%, iar terenurile cu alte destinatii (localitati, cai de comunicatie, ape, s.a.m.d.) 10,3% (fig.2);

Ø   dupa forma de proprietate in fondul funciar al Romaniei se disting terenuri cu regimuri juridice proprii [3] :

proprietate publica ce apartine numai statului si unitatilor administrativ-teritoriale, suprafetele constituind in ansamblu domeniul public de interes national sau local;

proprietate privata detinuta de persoane fizice, persoane juridice de drept privat, precum si statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, aceste ultime categorii constituind domeniul privat al statului.

Ø   categoriile de folosinta a terenurilor din Romania sunt distribuite in functie de conditiile naturale, definite in general de relief respectiv altitudinea si in mai mica masura latitudinea si longitudinea (fig.3).

De retinut ca, aceste structuri fiind in continua schimbare, se actualizeaza periodic pe baza datelor furnizate de cadastrul general, primite la randul lor de la cadastrele de specialitate.

	Fig.3 Repartitia pe zone de relief a categoriilor de folosinta[9]

Din compararea structurilor dupa destinatia terenurilor din Romania cu trei tari europene dezvoltate, diferite ca marime, rezulta ca la noi [9]:

Ø   terenurile cu destinatie agricola au aproximativ aceeasi pondere cu cea din tarile continentale (cca. 50-60%). Suprafata ce revine pe cap de locuitor si care exprima de fapt capacitatea tarii de a-si hrani populatia, desi ne este favorabila nu este determinanta din cauza nivelului slab, extensiv al agriculturii practicate in prezent la noi (tab.2.);

Ø   terenurile forestiere (26,7 % din fondul funciar) se apropie mult de proportia celor doua tari continentale (29,1% Germania si 26,8% Franta) dar este evident diferita de 'insula verde' (Irlanda 82,5%). Din pacate, fondul nostru forestier se diminueaza continuu ca urmare a unei politici paguboase spre deosebire de alte tari care isi maresc suprafata ocupata cu paduri in vederea asigurarii unei protectii reale a mediului inconjurator.

Destinatia terenurilor in unele tari europene Tab.2

2.2. CATEGORII DE TERENURI

2.2.1. Generalitati

Terenurile s-au diferentiat, in timp, prin termeni care incearca sa arate fie 'destinatia' lor, de teren agricol, padure, drum, constructie, ape, etc. fie 'modul de folosinta', respectiv pe sectoare de activitate, dupa criterii economice. O astfel de clasificare a terenurilor, impreuna cu codificarea lor, suprima "descrierea" ceruta de cadastru si faciliteaza identificarea acestora in sistemul informational adoptat.

	Fig.4 Categorii de terenuri si de folosinta

In prezent, la noi se disting cinci 'categorii de terenuri', fiecare cu o sfera larga in care sunt incluse mai multe 'categorii de folosinta'. Dupa cum se vede aceeasi folosinta se poate regasi, evident, in doua sau mai multe categorii de terenuri (fig.4.).

In cele ce urmeaza 'categoriile' amintite mai sus vor fi prezentate, pe scurt, in conformitate cu prevederile Legii nr.18/91 a Fondului funciar, republicata.

2.2.2. Terenuri cu destinatie agricola (TDA)

Fondul funciar agricol cuprinde ansamblul suprafetelor angajate in procesul de productie, respectiv terenurile agricole direct productive (arabil, vii, livezi, pepiniere agricole, plantatii de hamei si duzi, fanete, pasuni, sere, solarii), precum si cele cu vegetatie forestiera neincluse in amenajamentele silvice, cele acoperite cu constructii si instalatii agrozootehnice amenajarile piscicole si imbunatatirile funciare, drumuri tehnologice, depozite si platforme, terenurile neproductive ce urmeaza a fi incluse in cadastrul agricol, s.a.m.d.

In agricultura pamantul este in acelasi timp mijloc de productie si obiect al muncii, proprietatea fundamentala a solului fiind fertilitatea lui, respectiv capacitatea de a produce mai mult sau mai putin pe unitatea de suprafata.

Cadastrul agricol are drept obiect fondul funciar agricol ( 13.2). Introducerea lui presupune o organizare teritoriala de perspectiva, care sa-i asigure o mai mare stabilitate chiar in conditiile proprietatii private, iar documentatia cadastrala ar cuprinde:

Ø   informatii generale, ce sunt utile cadastrului general respectiv posesorul, sectorul cadastral, nr. topografic al parcelei, categoria de folosinta, suprafata, clasa de calitate, venitul net cadastral;

Ø   informatii speciale necesare conducerii procesului de productie (clima, relieful, solul), a lucrarilor agrotehnice (lucrari de amenajare - desecari, irigatii, bonitatea, eroziunea) si date economice (accesibilitatea, starea drumurilor, productivitatea medie, cheltuieli, venituri).

2.2.3. Terenuri cu destinatie forestiera (TDF)

Fondul forestier este constituit din 'padurile si terenurile afectate impaduririlor sau care servesc nevoilor de cultura, protectie ori administrare forestiera' (Codul silvic, art. 1); suprafetele respective pot fi proprietate de stat (majoritatea) sau particulara si sunt supuse regimului silvic. Acesta este definit, la randul sau, ca 'sistem unitar de norme tehnice, economice si juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protectia si paza padurilor' (Legea 26/96). Regimul silvic se aplica obligatoriu intregului fond forestier national indiferent de natura dreptului de proprietate si de calitatea proprietarului.

Amenajamentele silvice sunt documentatii complexe in care se inventariaza, se descriu si se reprezinta pe planuri toate terenurile din fondul forestier, cu multiple elemente specifice dintre care unele stau la baza cadastrului de specialitate. Aici se prevad totodata si masurile tehnico-economice si juridice menite sa asigure continuitatea forestiera, sporirea productiei si productivitatii padurilor, folosirea lor rationala si ameliorarea functiei de protectie.

Cadastrul fondului forestier, are ca punct de plecare datele din aceste amenajamente, care cuprind: planuri si harti amenajistice (ca aspect tehnic), descrierea statiunii si arboretului in cadrul unui sistem de clasificare propriu (partea economica), descrierea hotarelor, dreptul de administrare operativa a ocolului (ca parte juridica). Documentatiile se revizuiesc din 10 in 10 ani, cand se reactualizeaza cea mai mare parte a elementelor componente. Cadastrul fondului forestier preia doar o parte din aceste date complexe si le pregateste in vederea furnizarii lor cadastrului general ( 13.3).

2.2.4. Terenuri aflate permanent sub ape (TDH)

Fondul apelor cuprinde suprafetele acoperite, in permanenta sau in cea mai mare parte a anului, de ape statatoare (lacuri, balti, marea teritoriala) sau curgatoare (fluvii, rauri, paraie). In legea fondului funciar aceste terenuri, aflate permanent sub ape, sunt nominalizate prin albiile minore ale cursurilor de apa, cuvele lacurilor la nivelul maxim de retentie, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. [16]

Apele in ansamblul lor au o importanta economica deosebita luand in considerare diversele intrebuintari pe care le ofera: piscicultura, producerea de energie electrica, navigatie, irigatie, alimentare a centrelor populate, a industriilor si a complexelor agro-zootehnice, etc. Delimitarea, folosirea si protectia apelor este reglementata, la noi, prin

Legea 8/1974 care ii poarta numele; hotarele lor se stabilesc de comisii mixte ale Ministerului Mediului si ale Cadastrului general.

Cadastrul apelor, organizat din 1958, are scopul de a da o imagine de ansamblu a cursurilor de apa privind caracteristicile de scurgere si a lucrarilor hidrotehnice executate. De peste patru decenii se urmareste inventarierea, sistematizarea si sinteza informatiilor privind caracteristicile cursurilor de apa precum si lucrarile de stapanire, folosire si protectia calitatii apelor ( 13.4).

Actiunea a fost precedata de clasificarea retelei hidrografice prin introducerea unui mod simplu de notare a cursurilor de apa si realizarea unui 'sistem de referinta cadastral' sub forma unei 'axe de kilometrare' incadrata in reteaua geodezica. Pe baza unei 'inventarieri primare', intocmita pe teren si redata pe fise si schite, se tine 'evidenta cadastrala' cu inregistrarea noilor obiective si a modificarilor survenite in timp. Informatiile se sintetizeaza in tabele si harti grupate pe obiective cadastrale in 'Atlasul apelor din Romania'.

2.2.5. Terenuri aflate in intravilan (TDI)

Conform prevederilor legale in aceasta categorie intra 'toate terenurile indiferent de categoria de folosinta situate in perimetrul localitatilor urbane si rurale ca urmare a stabilirii limitei de hotar a intravilanului, conform legislatiei in vigoare' [16]. Fata de aceasta formulare, se impun unele precizari si anume:

Ø   terenurile cu constructii cuprind, in mod evident, intravilanele localitatilor in ansamblu deci inclusiv suprafetele folosite actualmente in scopuri agricole sau/si silvice;

Ø   constructiile din extravilan fac parte, dupa caz, din fondul agricol, fondul forestier sau al terenurilor cu destinatie speciala (fig.4);

Ø   regimul juridic al terenurilor cu constructii, in spiritul Legii 18/91, este diferit de cel ocupat de constructiile agricole, silvice, sau destinate altor activitati, deoarece ele sunt sortite locuintelor, constructiilor administrative si social - culturale;

Ø   constructiile industriale, incluse si ele in aceasta categorie, urmeaza a fi scoase in afara perimetrelor ce cuprind zonele de locuit.

Cadastrul fondului imobiliar-edilitar din intravilan, se intocmeste in aceleasi conditii tehnice, prin metode numerice si cu mare precizie, stabilite de cadastrul general ( 13.5). Intravilanul comunelor sau al satelor se considera ca un sector cadastral si se numeroteaza intotdeauna la inceput. Orasele la randul lor, care se extind pe suprafete

mari si au un numar insemnat de unitati elementare, se constituie ca teritorii cadastrale separate, ca enclava in teritoriul general al lor.

Terenurile virane din intravilan, chiar daca pe moment sunt cultivate, au regim economic si juridic diferit de extravilan. Suprafetele respective fiind destinate constructiilor sunt mai valoroase, iar evaluarea, in vederea impozitarii, se face dupa alte criterii si nu dupa bonitatea terenului, considerata ca element de baza la cele din extravilan; in marile orase valoarea terenurilor poate fi, in unele cazuri, mai mare chiar decat a constructiei existente.

Constructiile propriu-zise se inventariaza odata cu terenurile care le determina la randul lor situatia juridica. Ca marime se are in vedere doar suprafata ocupata de constructie, valoare ce intereseaza cadastrul general si cartea funciara. Pe fise separate se inscriu alte informatii (materiale constructive, varsta, starea, stilul) care servesc serviciilor de sistematizare, agentiilor de asigurari, s.a.m.d.

2.2.6. Terenuri cu destinatie speciala (TDS)

Legea fondului funciar include in aceasta categorie terenurile folosite pentru transporturi (rutiere, feroviare, navale si aeriene cu toate suprafetele aferente), pentru constructii si instalatii (hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, de telecomunicatii), in exploatarile miniere si petroliere (cu carierele si haldele de orice fel), pentru nevoile de aparare, precum si plajele, rezervatiile, monumente ale naturii, ansamblurile si siturile arheologice, s.a.m.d. [16]

Caracteristicile acestor terenuri, care servesc productiei si protejeaza anumite valori naturale sau istorice, sunt variate astfel:

Ø   numarul lor este nelimitat, lista fiind deschisa in functie de nevoile societatii, generatoare si de alte activitati ce se desfasoara pe scoarta terestra;

Ø   dispersarea lor pe intreg teritoriu national, ocupand suprafete restranse cu exceptia drumurilor, cailor ferate, si rezervatiilor naturale (Delta Dunarii, Retezat), ce servesc si unor scopuri productive si/sau protectiei mediului ambiant;

Ø   marea majoritate sunt proprietate de stat, in afara circuitului civil si de regula nu sunt incluse in cartea funciara. Unitatile in cauza se inscriu in tabele anexe, in carti funciare speciale, sau sunt cuprinse in cadastrele de specialitate;

Ø   reprezentarea pe harta cadastrala se face prin contur fara estimari cadastrale, deoarece imobilele fiind proprietate de stat sunt scutite de impozite.

Terenurile folosite pentru transporturi sunt cele mai numeroase din aceasta categorie si au trei destinatii principale fiind ocupate de:

Ø   caile ferate, ce cuprind suprafetele acoperite cu linii, statii, cantoane, remize, etc., precum si zonele de protectie a liniilor. Toate se delimiteaza de comisii speciale, se reprezinta prin contur, iar in interiorul lor S.N.C.F.R. tine evidenta obiectivelor conform Legii 12/1930, modificata in Legea 987/41 privind functionarea 'Cartii funciare centrale pentru cai ferate si canale' cu sediul la Cluj-Napoca;

Ø   transporturile rutiere, respectiv cele inscrise in Legea 13/74 care defineste si clasifica drumurile si Legea 43/75 care stabileste latimea lor. Cadastrul si cartea funciara a drumurilor, care se introduc abia acum dupa modelul S.N.C.F.R., sunt de un real folos pentru administrarea si gospodarirea lor. Pe hartile cadastrului general drumurile se reprezinta prin traseul si ampriza lor, inclusiv zonele de protectie;

Ø   transporturile aeriene, ingloband aeroporturile, aerodromurile cu instalatiile aferente si terenuri auxiliare, reglementate de Codul aerian al Romaniei. Decretul nr. 516/1953 prevede ca: 'toate mijloacele aeronautice civile ale Romaniei, inclusiv terenurile, constructiile si instalatiile la sol sunt proprietate de stat'. Aeroporturile militare, la randul lor, fac parte din terenurile destinate apararii nationale.

2.3. CATEGORII DE FOLOSINTA ALE TERENURILOR

2.3.1. Generalitati. Definitii

Categoria de folosinta este o caracteristica a terenurilor definita de utilizarea lor concreta. Acest atribut al parcelei, individualizat printr-un cod, serveste implicit nevoilor cadastrului general asigurand o inregistrare ordonata a tuturor suprafetelor, contribuind la intocmirea cartii funciare inclusiv la evaluarea terenurilor. Ca notiune fundamentala a cadastrului ea nu mai este partajata; practic insa categoriile de folosinta se impart uneori si in subcategorii necesare la stabilirea masurilor agrotehnice.

Efectiv, categoriile de folosinta au aparut si s-au diversificat in decursul timpului in functie de cerintele oamenilor. Daca pamantul a fost folosit initial ca 'pasune' s-a trecut ulterior la cultivarea terenurilor cu mal adus de ape si apoi la destelenirea unora noi, constituind astfel o categorie de folosinta aparte, 'arabilul'. Cu timpul, pe baza unor cereri tot mai variate, agricultura a inceput sa produca pentru piata iar in cadrul terenurilor au aparut noi subdiviziuni: vii, livezi, culturi de hamei, etc. Categoriile de folosinta s-au diversificat asadar conform cerintelor tot mai variate ale pietei, dar se mentin sub control pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii.

Clasificarea actuala a terenurilor din fondul funciar cuprinde 10 categorii de folosinta cu cca. 56 de subcategorii, fiecare avand un simbol, respectiv cod de identificare: prima litera reprezinta categoria de folosinta, iar urmatoarea o subdiviziune a acesteia (tab.3). Numarul categoriilor si mai ales al subcategoriilor de folosinta actuale, ar putea fi sporit in viitor, in limite rezonabile, caz in care se stabilesc simboluri noi pe langa cele existente.

Privite comparativ, categoriile de terenuri urmaresc utilizarea armonioasa si in perspectiva a pamantului, in interesul societatii, iar categoriile de folosinta apar si dispar conform solicitarilor pietei. Cererea mare de hrana poate duce la cresterea suprafetei arabile dar, la un moment dat, prin surplusul de produse poate determina reducerea acesteia si sporirea suprafetelor padurilor si a parcurilor. Astfel in unele tari dezvoltate se platesc prime agricultorilor pentru scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri si transformarea lor in paduri, necesare protectiei mediului ambiant [9].

La noi cresterea cu orice pret a arabilului, urmarita de regimul comunist, a avut efecte dezastruoase sub raport ecologic, in multe zone ale tarii: transformarile din Balta Brailei, defrisarile din Podisul Transilvaniei, parcelarea si araturile pe linia de cea mai mare panta ce au generat numeroase procese de degradare a terenurilor, alunecari, eroziuni, cu rezultate catastrofale, inevitabile, prin aparitia sistematica a inundatiilor.

2.3.2. Categorii de folosinta agricole (A)

Terenurile cu destinatie agricola includ cinci categorii de folosinta, pentru care se prezinta succint principalele caracteristici (tab.3.).

Arabilul cuprinde terenuri ce se ara in fiecare an sau la mai multi ani (2-6) si care sunt cultivate cu plante anuale sau perene: cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice si industriale, plante medicinale si aromate, legume sau zarzavaturi, flori, plante furajere s.a.

Pasunile sunt terenurile inierbate sau intelenite, in mod natural sau artificial prin reinsamantari periodice, la 15-20 de ani folosite pentru pasunatul animalelor.

Fanetele cuprind terenuri inierbate sau intelenite, in mod natural sau artificial, prin insamantari la 15-20 de ani, de pe care iarba se coseste pentru fan.

Viile includ terenurile plantate cu 'vii hibride' (producatori directi) sau 'nobile', culturile de hamei cu o agrotehnica asemanatoare si pepinierele viticole. In alte tari (Germania) hameiul este o subcategorie a arabilului iar viile sunt incadrate la 'alte categorii de folosinta'.

Livezile sunt plantatii cu pomi si arbusti fructiferi, avand ca subcategorii livezi clasice ( cu culturi intercalate, inierbate, pure ) , intensive si superintensive

(de mare densitate, cu coroane dirijate si mecanizarea lucrarilor de intretinere si recoltare), plantatii de arbusti fructiferi (zmeura, agrise, coacaze), de duzi, pepiniere pomicole s.a.

Ca elemente suplimentare la aceste terenuri retinem:

Ø   deosebirea dintre pasuni si fanete este data de modul in care se valorifica iarba. Ele pot deveni alternativ una sau alta, dar sunt si pasuni propriu-zise (cele montane) respectiv fanete (cele joase, umede);

Ø   o serie de subcategorii sunt asemanatoare distingandu-se, atat pasuni, cat si fanete curate, impadurite, cu pomi fructiferi, cu tufarisuri etc.;

Ø   in tarile occidentale alaturi de fanete se inregistreaza si pajistile iar pasunile montane cu jnepenisuri se considera zone valoroase de protectie a solului pentru retentia apei;

Ø   terenurile agricole din intravilan, ca anexe ale constructiilor, se inregistrau impreuna cu acestea toate sub un singur nr. topografic, spre exemplu 'casa, curte si gradina' impozitul platindu-se ca pentru teren de constructii. In cadastrul nou, care se introduce in prezent, parcelele din cadrul corpurilor de proprietate se inscriu separat.

2.3.3. Categorii de folosinta forestiere (F)

In acest caz nu este vorba de intregul fond forestier care, in ansamblu, cuprinde si alte categorii de folosinta ( 2.2.3, fig. 3). Efectiv, aici se regasesc terenurile impadurite in prezent, in mod natural sau prin plantatii, precum si cele care au fost si vor fi acoperite cu vegetatie forestiera (tab.3).

Padurile sunt terenuri acoperite cu arbori si arbusti forestieri, destinate productiei materialului lemnos si protectiei mediului ambiant, sau a indeplini in exclusivitate o functie de protectie. In aceasta categorie intra si plantatiile tinere, lastarisurile, padurile taiate, doboraturile de vant si padurile parc.

Perdelele de protectie, ca benzi ordonate de plantatii silvice sau silvo-pomicole, servesc la protejarea culturilor agricole, a cailor de comunicatie, a asezarilor omenesti, a digurilor, cu rol antierozional, de stabilitate a nisipurilor zburatoare etc.

Tufarisurile si maracinisurile, respectiv suprafetele acoperite cu vegetatie arbustiva (jnepeni, ienupar, catina) au, in general, rol de protectie contra eroziunii solului pe terenuri in panta. Acolo unde acestea invadeaza pasunile sau/si fanetele ele sunt lichidate prin lucrari de curatire.

Rachitariile, sunt suprafete special amenajate pentru producerea materialului de impletituri, iar pepinierele silvice pentru material saditor necesar regenerarii padurilor.

2.3.4. Categorii de terenuri cu ape si ape cu stuf (H)

In general aici sunt cuprinse suprafetele ocupate permanent cu ape si cele acoperite temporar care dupa retragerea acestora nu pot avea alta folosinta din cauza excesului remanent de umiditate (tab.3).

Apele curgatoare includ fluviul Dunarea, raurile, paraiele, garlele si apele mici, a caror suprafata se considera albia minora, din mal in mal, deci inclusiv prundisurile surpate de viiturile mari.

Apele statatoare, respectiv lacurile si baltile naturale cu sau fara trestiisuri si papurisuri, a caror limita se inregistreaza pe linia nivelului mediu.

Apele amenajate piscicol, se refera la suprafetele ocupate cu helestee si pastravarii, canale deschise de irigatii, desecari, aductiune si transport.

Apele cu stuf sunt de fapt terenuri acoperite permanent cu ape de mica adancime unde cresc trestiisuri si papurisuri.

Marea teritoriala este data de o fasie lata de 12 mile marine spre larg, dusa la 22224 m. (1 mila marina = 1852,20 m.), masurata de la linia de baza a celui mai mare reflux de-a lungul tarmului. Suprafata marii interioare este cuprinsa intre tarmul marii si aceeasi linie de baza.

2.3.5. Categorii de drumuri (DR) si cai ferate (CF)

In aceste doua categorii se considera terenurile ocupate de caile de transport terestre, cu zonele legale definite de ampriza lor, inclusiv cele ocupate cu cantoane, depozite si gari. Din punct de vedere functional si al administratiei, caile de comunicatii rutiere se clasifica in mai multe subcategorii, in conformitate cu Ordonanta Guvernului Nr.43/97 si regimul lor juridic.

Drumurile pot fi de interes national respectiv autostrazi, drumuri expres si nationale europene, principale si/sau secundare. Urmeaza cele de interes judetean care leaga capitalele de judet, municipiile, orasele, porturile, aeroporturile statiunile balneo-climaterice si obiectivele importante intre ele si cele de interes local respectiv comunale si vicinale. Ultimele, care nu au un caracter permanent, nu se inregistreaza separat ci se atribuie parcelelor vacine proportional cu suprafata lor.

Strazile din localitati urbane precum si din cele din localitati rurale (principale, secundare), cu denumiri si numerotari specifice.

Caile ferate simple, duble si inguste, cu terenurile si constructiile aferente (gari depouri, magazii, triaje si altele.

Categorii de terenuri si de folosinte Tab. 3

2.3.6. Categorii de terenuri cu constructii (C)

Suprafetele din aceste categorii sunt numeroase fiind ocupate cu constructii sau curti si constructii (locuinte, fabrici, uzine, scoli, silozuri, etc.), amenajari de interes social sau economic (parcuri, cimitire, terenuri de sport, pajisti si stranduri, piete si targuri), cariere si exploatari miniere sau petroliere, amenajarile contra eroziunii malurilor (diguri, taluzuri pietruite), fasiile de frontiera, precum si cele care nu se incadreaza in categoriile anterioare (tab.3.).

2.3.7. Categorii de terenuri degradate si neproductive (N)

Aici sunt incluse suprafetele cu procese excesive de degradare, practic fara vegetatie, respectiv nisipuri miscatoare, stancarii, bolovanisuri, pietrisuri, rape, ravene si torenti, mocirle si smarcuri, halde de steril, gropi de imprumut, etc. (tab.3.). Aceste terenuri nu produc nici un venit cadastral si nu pot fi transformate ca suprafete productive decat prin amenajari costisitoare si greu de justificat.

Nota generala:

In normele tehnice de lucru, privind introducerea cadastrului general in tara noastra, sunt prezentate categoriile de folosinta, ce urmeaza a fi inregistrate cu caracteristicile lor, simboluri, suprafete minime de retinut, etc. ( 8., 9.).